Amintirile de 1 Mai ale unui dansator al Combinatului de Utilaj Greu: „era o altă viaţă, o altă lume, fiecare fabrică avea ansamblu folcloric şi echipă de sport“

Tiberiu Dimeni (stânga, cu mustaţă) a fost timp de 12 ani dansator şi coregraf la Combinatul de Utilaj Greu. FOTO: arhivă personală

Amintirile despre sărbătoarea de 1 Mai dinainte de 1989 se împletesc cu regrete după vremea „în care fiecare fabrică avea ansablu folcloric şi echipă de sport“, „în care cu 100 de lei mâncai şi beai de n-aveai treabă“ şi în care „toată lumea avea serviciu“. Tiberiu Dimeni, fost dansator în ansamblul folcloric al Combinatului de Utilaj Greu, a povestit cum se distrau clujenii pe vremea aceea.

Tiberiu Dimeni, dansator în cel mai bun ansamblu folcloric din Cluj înainte de 1989, „Cununa transilvană“, care aparţinea Combinatului de Utilaj Greu (CUG), îşi aduce aminte de sărbătoarea de 1 Mai pe vremea când platforma industrială avea 22.000 muncitori.„Tot oraşul era de 1 Mai la Hoia, unde este Muzeul Satului. Erau amenajate scene şi făceau spectacol toate ansamblurile folclorice de la fabrici. Spectacolul începea de pe la 9 dimineaţa şi ţinea până seara târziu, la 8-9. Eu eram dansator la CUG, unul dintre cele mai bune ansambluri din Cluj. Atunci fiecare fabrică avea ansamblu folcloric şi echipă de sport. Mai erau ansambluri bune la fabrica 16 Februarie, la IJTL. Veneanu şi solişti vocali, se făcea spectacol mare. După Revoluţie nu s-a mai făcut. Atunci şi de 23 august şi de 1 mai era obligatoriu să mergem“, povesteşte Tiberiu. El îşi aminteşte că atunci oamenii preferau să-şi cumpere mici şi bere de la tonetele amenajate de restaurante în zonele de agerment, nu îşi duceau ca şi acum, produsele de acasă. 

Dansau o zi pentru o bere şi trei mici 

Răsplata dansatorilor care făceau spectacol toată ziua pentru clujenii care au ieşit de 1 Mai era o bere şi trei mici. „Nu eram plătiţi nici la Cluj şi nici la Bucureşti, când mergeam pe stadionul 23 August la ceremonia la care erau prezente toate oficialităţile, începând cu preşdintele. Primeam o bere şi trei mici ca răsplată“, îşi aminteşte clujeanul. Cât despre marile spectacole de coregrafie care se ţineau de 1 mai şi de 23 august în Bucureşti, Dimeni povesteşte: „Te scotea din producţie şi te trimitea la Bucureşti, unde aveai cazare şi masă. Ne întâlneam artiştii din toată ţara. Era un lucru foarte frumos. Ne duceau cu 3 săptămâni înainte de spectacol. Veneau cele mai bune ansambluri din ţară. Dimineaţa, începeam repetiţiile de la 10 până la 12.30. La 1 era masa, iar apoi, de la 4 la 6 din nou la repetiţii. Asta făceam timp de 3 săptămâni. La deschiderea spectacolului cânta de fiecare dată Dumitru Fărcaş cu taragotul. Era multă lume. Era un lucru frumos“. Demeni îşi aminteşte că participa şi la coregrafiile uriaşe filmate de sus: „Eram noi de la ansambluri, erau sportivi îmbrăcaţi în alb, roşu, galben, era multă lume. Se făceau multe repetiţii pentru tot felul de coregrafii complicate“.

„Cu 100 de lei mâncai şi beai de n-aveai trebă“ 

După spectacol, dansatorii mergeau la terasele din Bucureşti pentru a sărbători cu mici şi bere. „Se bea bere de Reghin la un litru, era cea mai bună. Şi la Cluj şi la Bucureşti beam bere de Reghin. Mai era Ursus şi Bucegi. Era un lucru frumos şi plăcut. Apoi te întâlneai cu toţi colegii, cu toţi prietenii. Acolo mergea tot oraşul. Acuma, nici nu ai unde să mergi“. Tiberiu spune că atunci era „o altă viaţă, o altă lume. Puteai de 100 de lei să mânânci şi bei de n-aveai treabă. Cine o muncit şi şi-o văzut de treabă a dus- o bine, mai bine ca şi acuma. Toată lumea avea serviciu. Erai obligat sămergi la serviciu. Poliţia te întreba pe stradă unde lucrezi, dacă nu aveai unde îţi găseau ei“.  

Regretele unui muncitor-dansator-impresar 

Tiberiu Demeni a fost muncitor la CUG, apoi coregraf timp de 12 ani, iar după 1989 - impresar la Filarmonică timp de 20 de ani. Demeni, care după 1989, a organizat 1.700 de spectacole ca impresar al Filarmonicii de Stat Cluj la orchestra populară, care între timp a fost desfiinţată, regretă că acum autorităţile nu mai pun accent pe folclor aproape deloc. „Pe vremea aceea fiecare fabrică avea ansamblul ei. Cei care câştigau concursurile naţionale mergeau prin toată Europa. Ansamblul de la CUG era printre cele mai bune din ţară. Când aveam concursuri eram scoşi din producţie şi ne ocupam numai de dansuri. Am umblat aproape prin toată Europa. CUG-ul era şi o întreprindere foarte mare, avea 22.000 de oameni. Poate şi acuma s-ar face spectacole, dar nu se ocupă nici Primăria, nici Consiliul Judeţean, nimeni. Nu poţi face spectacole pentru  că sălile sunt foarte scumpe.Costă 2.500 de lei ora pentru închirierea sălii Teatrului Naţional şi pentru un spectacol îţi trebuie 4 ore“. Acum, cele mai multe ansambluri au dispărut. Mai există la RATUC, la Primărie şi cele studenţeşti.