‘Bună, Andrei. Cred că am o problemă. Îmi doresc o relație serioasă și se pare că nu reușesc să-mi găsesc un bărbat potrivit. Oare sunt defectă?’, mi-a scris o cititoare acum câteva zile.
Sincer, când aud formularea asta – ‘relație serioasă’ – mi se urcă sângele la cap. Serios, cum vine asta relație serioasă?
Există și relații neserioase? Cum arată ele?
Să ne gândim puțin – ce ar putea însemna o relație serioasă? Din câte observ – și asta însemna și în cazul cititoarei – ‘relația serioasă’ se supune tiparului obligatoriu al relațiilor: familie-copii-responsabilități!
Orice alt tipar se încadrează la neserios. Știți cum se spune: ‘ne-am despărțit pentru că nu își dorea nimic!’
Hm, aici putem discuta destul de mult. Și dacă își dorea fericire? Dacă își dorea să se bucure alături de tine? Nu sunt niște motive suficient de serioase? Fericire, bucurie – în doi? Nu cumva asta își doresc toți oamenii? Sau cele două nu pot fi împlinite fără tiparul obligatoriu?
Întreb și eu.
Eu cred că ar trebui să renunțăm la această formulare, la ideea de relație serioasă. Privită din afară, ca om care a fost și înăuntru, vă spun că ideea în sine înseamnă chin! Înseamnă o presiune pe care nu oricine poate să o ducă! O presiune cât se poate de inutilă. O presiune care, de ce să nu recunoaștem, poate să distrugă multe relații.
Când aud ‘relație serioasă’, automat mă gândesc la ceva ce trebuie bifat. Familie? Check! Copii? Check! Casă? Check! Responsabilități? O grămadă: mâncare, curățenie, credite, muncă, oboseală cât cuprinde, sacrificiu,, riduri… nopți nedormite. Întrebare: pentru fericirea cui?
Nu vi se pare că oamenii se acoperă de responsabilități și uită să fie fericiți? După care se sting încet în suferință și depresie și spun că nu au avut noroc în viață?
Mai există o problemă! Oamenii habar nu au ce vor. Nu știu. Pur și simplu nu se pot organiza. În rest, dacă îi întrebi – la muncă sau în zona recreativă, știu exact ce vor să facă. Numai în viața personală nu sunt disciplinați. Însă vor să fie fericiți 
Nu vi se pare bizar?
Să vă dau un exemplu: în ultimele 3 zile am vorbit cu 3 femei care făceau aceeași greșeală. Toate își doreau relație serioasă – cea pe tipar social impus – însă nu știau să prioritizeze asta.
Când le-am întrebat: ce vreți de la o relație?, ele au început să-mi enumere calitățile posibilului viitor partener: să fie frumos, să fie responsabil (adică dornic să tragă la jug?), să se descurce, să aibă simțul umorului, să nu stea cu mama etc…
Când am intrat mai adânc în problemă, spunându-le că astea sunt lucruri prea vagi, am aflat scopul relațiilor: familie și copii! Sesizați eroarea? Gândul care sponsorizează se rezumă la familie și copii; iar cel de suprafață enumera niște calități cât se poate de generale. Crevasa asta dintre ceea ce își doresc în profunzime și ceea ce exprimă produce debusolare și nefericire.
Or dacă aceste femei ar învăța să își prioritizeze gândul care sponsorizează și să gândească așa: ce îmi doresc? Familie și copii? Okay, ce calități am eu și ce calități trebuie să aibă partenerul?; căutarea ar fi mult mai simplă.
Dacă pierzi vremea enumerând niște calități care prezintă mai degrabă un companion de așternut, decât unul de o viață, atunci te minți! În cel mai pur mod.
Atunci când spui: vreau o relație serioasă – trebuie să ți-o definești temeinic. Știu că sună a programare, însă fericirea asta este – o programare clară!
Nimic nu vine la întâmplare sau de la sine! Așa cum în carieră urmezi niște pași clari, la fel și în viața personală trebuie să faci același lucru. Lasă prostiile cu ‘iubirea rezolvă tot’ sau ‘dacă e să fie… este’ sau ‘oamenii care se potrivesc se înțeleg din priviri’. Iar minciuni!
O relație sănătoasă înseamnă disciplină și programare… în doi!
Așa că, dacă tot îți dorești o relație serioasă, începi prin a te întreba ce înseamnă relație serioasă pentru tine? Nu de alta, dar nu toți vedem lucrurile la fel. Uite, eu, la vârsta mea – 40 de ani și jumătate – văd altfel ideea de relație serioasă – adică o relație în care cei doi se simt bine împreună, se bucură de viață și sunt fericiți. Dă-le-n mă-sa de responsabilități.
Serios, chiar putem să fim fericiți și fără ele!
P.S.1: Cea de-a doua mea carte s-a lansat. Daca vrei sa comanzi ‘Iubirea de la A la Z – Alfabetul relatiilor’, o poti face de AICI
Foto Credit: lovepanky.com/
