Cel mai scurt traseu spre Lacul Dracului – Cheile Nerei-Beusnita

Lacul Dracului este cel mai mare lac carstic din tara (format prin dizolvarea calcarului din rocile calcaroase) si se afla in Parcul Natural Cheile Nerei-Beusnita, Muntii Locvei, Jud. Caras-Severin. Initial a fost un lac subteran, dar care a iesit la suprafata in urma prabusirii unei parti din tavanul pesterii in care se afla. Are 700 mp, diametru de 20 m si o adancime de aproximativ 12 m, desi localnicii spun ca nu ar avea fund. Numele ii vine de la o legenda locala, conform careia Satana s-ar fi aruncat in apele lacului dupa ce a pierdut un ramasag pus cu un cioban. Probabil ca turistii care pornesc sa-l viziteze ar spune ca se numeste asa pentru ca se afla la dracu-n praznic. Fiecare cu poezia lui :).

Sunt mai multe variante de a ajunge la el, cea mai lunga fiind cea de la Podul Bei – 6-8 h (doar dus), in functie de antrenamentul fiecaruia, cu mentiunea ca traversarea Nerei se face direct prin apa. In acesta perioada (mai 2017) apa ajungea putin peste genunchi. Probabil ca vara si toamna nivelul apei scade, in functie de precipitatii.

Alte doua variante, mult mai scurte, sunt prin Carbunari sau de la Sopotul Nou, ambele de aproximativ 2h (dus).

Cea prin Sopotul Nou pare cea mai pitoreasca, o buna parte din drum fiind prin gospodariile localnicilor. Traseul porneste chiar din drumul judetean, dar inca 1.5 km se pot face cu masina, pe un drum de carute ingust, cu putine locuri in care poti parca sau intoarce.

Iti dai seama ca esti pe drumul cel bun cand ajungi la indicatorul  ce te trimite prin curtea unui localnic. Acolo este unul din putinele locuri in care poti parca fara sa incurci pe nimeni, numai ca spatiul este destul de mic si nu intra mai mult de 3-4 masini.

Pentru inca aproximativ 3.5 km se merge numai prin gospodariile oamenilor, paralel cu Raul Nera. Curtile sunt separate prin porti de lemn, ce trebuie neaparat inchise la loc, pentru a nu permite animalelor sa iasa. Desi va parea ciudat sa treceti pe langa oamenii ce-si muncesc pamantul, pe langa casele si curtile lor pline de pasari si animale, pe langa nelipsitii caini care isi apara teritoriul – totusi, sunt obisnuiti cu turistii, latra mai mult ca sa arate cine-i seful -, mergeti mai departe pana ajungeti in Poiana lui Trifu, unde veti intalni doua indicatoare, ambele spre lac, dar cu variante diferite de traseu. Unul „pe la scara si vad”, iar celalalt „pe la Moara Untan”. De aici mai sunt 1,5 – 2 km.

Parca cel pe la Moara Untan suna mai  bine, mai ales ca duce imediat spre podetul care traverseaza raul Nera, fiind clar ca nu va fi nevoie de nicio scara in niciun vad :).

Dupa traversarea Nerei intri in cea mai frumoasa padure de fag vazuta vreodata, de un verde viu, unde cantecul pasarelelor te insoteste, alaturi de mirosul de leurda, pana la Moara Untan.

De la Moara incepe cea mai dificila parte a traseului, un urcus de aproape 300-400 de metri,  unde trebuie sa fii foarte atent pe unde si cum calci, inclusiv pe unde pui mana sa te ajuti la urcat, pentru ca, sa nu uitam, este zona frecventata de vipere cu corn. Ar fi indicat sa aveti bete de drumetie sau chiar bete culese de pe jos, pentru a va face simtita prezenta inainte de a inainta.

Dupa alte cateva sute de metri, veti intalni o intersectie de drumuri, urmatorii 800 de metri fiind comuni pentru toti, indiferent ca vin de la Podul Beiului, Cantonul Damian sau Carbunesti. Drumul ramas pana la lac este foarte colorat, plin de flori si vegetatie, si intr-o continua coborare.

Indiferent cat de obosit ai fi si cat de greu ti s-ar fi parut drumul, cand ajungi la minunatia de lac uiti de toate. Pana sa-l vezi, crezi ca sunt exagerate toate relatarile despe el. Ce poate sa fie atat de special la un lac? Totul: istoria, legendele, locul in care se afla, forma, culoarea, chiar si drumul pana la el.

Trebuie sa vezi cu ochii tai ca sa crezi, pentru ca nicio poza nu poate reda exact ce poate vedea ochiul.

Utile:

• mare atentie la vipere cu corn, nu va abateti de la trasee, iar daca o faceti, faceti-va simitita prezenta; purtati pantaloni lungi, chiar si parazapezi, in cazul in care sunteti mai tematori. Sa tinem cont, totusi, ca viperele nu ataca omul decat daca se simt in pericol, asa ca daca sunteti atenti sa nu calcati din greseala pe vreuna, nu sunteti in pericol;
• daca va duceti in perioada ploioasa, neaparat sa aveti incaltaminte cu aderenta buna, se poate aluneca foarte usor in zonele mai abrupte;
• inchideti portile dintre gospodarii si respectati localnicii; nu va temeti de caini, nu a fost niciunul agresiv, doar cat sa atraga atentia ca este teritoriul lui;
• respectati natura, nu aruncati pe jos ambalajele sau alt gunoi menajer.

Drumuri bune si frumoase!