„Şi văzându-L, au vestit cuvântul grăit lor despre acest Copil” (Luca 2, 17) La plinirea vremii, la cumpăna dintre ere, Dumnezeu S-a coborât pe pământ şi S-a întrupat. Ne spune Sfântul Pavel că atunci când a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea (Galateni 4, 4-5). Sfânta Fecioară cu bătrânul Iosif erau în Betleem la recensământ, dar, pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea să nască, şi a născut pe Fiul său, Cel Unul-Născut şi L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc de găzduire pentru ea (Luca 2, 6-7). Pentru Domnul Hristos şi Maica Domnului nu mai era loc atunci şi, din nefericire, în foarte multe situaţii nu mai este loc nici astăzi. Însă, cei ce au realizat faptul că sosise pentru omenire ceasul astral, L-au mărturisit pe Hristos cu toată puterea. Cei ce au dat mărturie au fost îngerii, păstorii şi magii. Păstorii erau de strajă împrejurul turmei lor şi, iată, îngerul a stătut lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor, şi ei s-au înfricoşat cu frică mare. Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David (Luca 2, 9-11). Păstorii au mers, L-au văzut, s-au bucurat şi văzându-L au binevestit tuturor, mai ales oamenilor simpli, că S-a născut lumii Mântuitor. Mărturia lor, ca şi a îngerului, era puternică şi convingătoare. Mărturia lor îşi avea izvorul într-o experienţă religioasă concretă. Magii au venit din extremul orient. Ei erau preocupaţi de ştiinţe, de astrologie, şi lor li s-a descoperit că se va naşte Hristos. Întrebarea lor, atunci când au ajuns la Ierusalim, conduşi de steaua minunată, a fost: Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui (Matei 2, 2). După ce L-au găsit pe Prunc s-au închinat Lui; şi, deschizând visteriile lor, I-au adus daruri: aur, tămâie şi smirnă (Matei 2, 11). Ei au adus mărturie despre Hristos în faţa celor învăţaţi, a oamenilor titraţi. Prin veacul al patrulea, Fericitul Ieronim care pustnicea în peştera din Betleem şi traducea Scriptura din greacă în latină, a avut o viziune.... mai mult

Anul 2017, în Biserica Ortodoxă Română, a fost dedicat de către Sfântul Sinod comemorării Patriarhului Justinian şi apărătorilor ortodoxiei în timpul comunismului. Lucrul acesta a fost determinat de trecerea celor patruzeci de ani de când marele patriarh s-a mutat la Domnul. El a condus corabia Bisericii în vremuri foarte dificile. Doar tenacitatea, tactul şi înţelepciunea sa l-au ajutat să nu facă concesii în ceea ce priveşte doctrina şi viaţa Bisericii şi, în acelaşi timp, să-i mulţumească, cât se putea, şi pe mai marii vremurilor. Aşa se face că bisericile au rămas deschise, copiii au fost botezați, tinerii cununaţi şi repusații îngropaţi cu slujbă religioasă. În alte ţări comuniste lucrurile au stat mult mai rău. Dacă la început Patriarhul Justinian a avut în faţa autorităților comuniste un capital de încredere, mai ales datorită faptului că-l ascunsese pe Gheorghiu Dej când evadase de la Târgu Jiu, acest capital s-a epuizat repede. Văzând că nu-l pot manevra şi că este credincios Bisericii sale, l-au tratat cu răceala şi neîncredere. Mitropolitului Bartolomeu Anania, care prin 1957 îi era apropiat, îi face următoarea destăinuire: Iată, Anania, puterea mea politică e în declin. Am folosit-o cât am putut în interesul Bisericii. Şi poate că tocmai de aceea creditul meu pe lângă Guvern scade[1]. În acelaşi timp, pe lângă Patriarhul Justinian, trebuie pomenită mulţimea de mărturisitori ai lui Hristos şi apărători ai credinţei în acele vremuri delicate. Părintele Arsenie Papacioc spune că: toate veacurile au fost pline de duşmani, dar duşmanii din veacul acesta (veacul 20) au umplut cerul de sfinţi[2]. Eu voi pomeni doar câţiva dintre ei, a căror activitate a fost legată de Arhiepiscopia Clujului, pe care-i consider foarte importanţi: Mitropolitul Bartolomeu Anania, Rectorul Liviu Galaction Munteanu, Protopopul Florea Mureşanu şi Profesorul Ioan Bunea. Numărul lor a fost mult mai mare. Pe unii, după ce au ieşit din temniţă în 1964, i-a reintegrat în preoţie Arhiepiscopul Teofil Herineanu. Mitropolitul Bartolomeu Anania L-a slujit pe Hristos cu toate fibrele fiinţei sale şi, în acelaşi timp, a fost un mare om de cultură şi teolog. În Memoriile sale, care s-au tipărit în 2008, se poate vedea cum l-au chinuit reprezentanţii sistemului opresiv, rămânând în temniţă până în anul 1964 când au fost eliberaţi deţinu... mai mult

După Marea Unire a venit la Cluj un om providenţial: Episcopul Nicolae Ivan. El a reîntemeiat Eparhia, a ctitorit Catedrala, a înfiinţat Şcoala de Teologie, a fondat revista „Renaşterea”, a întemeiat tipografia şi s-a implicat cu râvnă în viaţa spirituală şi culturală a oraşului. Lucrurile acestea nu le putea face singur, ci, cu intuiţia de manager absolut, s-a înconjurat de o pleiadă de bărbaţi cu mare greutate. Unii dintre ei făceau parte şi din Adunarea Eparhială. Astfel îi putem aminti pe Dr. Sextil Puşcariu, Gheorghe Bogdan-Duică, Dr. Silviu Dragomir, Dr. Ioan Lupaş, Alexandru Lapedatu, Octavian Goga, Dr. Victor Stanciu, Dr. Ioan Goia, Dr. Emil Ţeposu şi alţii. De data aceasta ne oprim în mod special la Părintele Academician Ioan Lupaş, de la a cărui trecere în eternitate se împlinesc pe 3 iulie 50 de ani. Personalitatea lui a fost una de excepţie. În bătăliile pentru afirmarea elementului românesc în mediul universitar clujean şi a biruinţei ortodoxiei a fost mereu pe baricade. Când Părintele Ioan Lupaş împlinea 60 de ani, Mitropolitul Nicolae Bălan îl omagia astfel: La sărbătorirea şi omagierea Părintelui Ioan Lupaş, pentru impunătoarea operă realizată de P.C. Sa pe terenul studiilor istorice, ca şi pentru bogata şi însufleţita activitate desfăşurată în slujba Neamului, Biserica Noastră este cea dintâi îndatorată să participe cu flori de recunoştinţă şi cu cuvinte de laudă. Preocupările de istorie ale Părintelui Ioan Lupaş au fost îndreptate, cele mai multe, spre trecutul şi vredniciile Bisericii, iar spiritul de care e străbătută toată opera şi activitatea P.C. Sale este profund creştin [1]. Părintele Academician Ioan Lupaş s-a născut la 9 august 1880 în Sălişte, din părinţii Toma şi Marina. Şcoala primară o face în sat, gimnaziul în Sibiu, fiind nevoit în clasa a VIII-a să plece la Gimnaziul românesc „Andrei Şaguna” din Braşov, pentru că intrase în conflict cu şovinul profesor de istorie Tompa Arpád. Acelaşi lucru l-a făcut şi bunul său prieten Octavian Goga. Va avea aici o seamă de profesori distinşi, dintre care amintim: Virgil Oniţiu, Vasile Goldiş, Iosif Blaga şi alţii[2]. Primul între absolvenți, pleacă dimpreună cu Octavian Goga, beneficiind de o bursă „Gojdu”, la Budapesta şi urmează cursurile Facultăţii de Litere şi Filozofie între anii 1900-1904. Își încununează cursuri... mai mult

La început de iunie, pe data de 4, am sărbătorit Pogorârea Sfântului Duh sau Rusaliile. Mare sărbătoare, a doua după Paști, deși în mentalul colectiv nu întotdeauna e considerată ca atare. La Rusalii S-a pogorât Duhul Sfânt peste sfinții Apostoli, în foișorul de sus unde erau adunați pentru Liturghie, și, covârșiți de puterea Lui, au ieșit în piață. Acolo erau adunați oameni din toată lumea civilizată, care veniseră la praznic, și le-au binevestit mântuirea în Hristos. Trei mii de oameni au crezut și s-au botezat, luând în chip văzut început Biserica Creștină. Dacă atunci are loc o cincizecime universală, prin Pogorârea Sfântului Duh peste Apostoli și prin întemeierea Bisericii, în care Duhul lucrează până la sfârșitul veacurilor, și noi creștinii suntem subiectul unei cincizecimi particulare de la Mirungerea noastră. Imediat ce am fost botezați, suntem unși cu Sfântul și Marele Mir, iar preotul oficiant rostește formula: pecetea darului Sfântului Duh. Care este lucrarea în noi a Sfântului Duh pe care L-am primit imediat după Botez? Știm că Apostolii au primit puterea de a face ucenici din toate neamurile, lucru pe care l-au făcut începând cu ziua Rusaliilor, și multe alte harisme. Sfântul Pavel ne spune ce lucrare face sau ce ar trebui să facă Duhul Sfânt în noi: Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea, curăția (Galateni 5, 22-23) Aceste virtuți ar trebui să rodească din belșug în noi. Dacă ele lipsesc este semn că s-a petrecut un lucru foarte grav. Prin păcatele noastre am „stins Duhul”. Sfântul Pavel ne atenționează că lucrul acesta se poate întâmpla. Iar faptele reprobabile ce intervin sunt: adulter, desfrânare, necurăție, destrăbălare, închinare la idoli, fermecătorie, vrajbe, certuri, zavistii, mânii, gâlcevi, dezbinări, eresuri, pizmuiri, ucideri, beții, chefuri și cele asemenea acestora (Galateni 5, 19-21). Devenim reci la suflet, lipsiți de bunătate și de fapte lăudabile pentru că ne-am îndepărtat de Dumnezeu și ne-am apropiat de cel rău. Sfântul Serafim de Sarov ne spune că: Dumnezeu este un foc care încălzește inima și rărunchii. Dacă noi simțim în inimă răceala care vine de la diavol – căci diavolul este rece – să alergăm la Domnul și El v-a încălzi inima noastră cu o iubire desăvârșită, nu nu... mai mult

Odată cu Praznicul Împărătesc al „Înălţării Domnului”, în România este sărbătorită şi „Ziua Eroilor”. Odinioară era celebrată cu mult fast, dar, pe măsură ce sentimentele de preţuire faţă de Ţară şi faţă de eroi au slăbit, ea nu mai este sărbătorită cu aceeaşi dăruire. Poate şi faptul că în perioada comunistă nu s-a mai ţinut, a dus la această situaţie. Eu consider că ar trebui cultivat din nou sentimentul dragostei faţă de eroi şi faţă de Ţară. Interpretată teologic, „Ziua Eroilor”ne spune că eroii n-au pierit: aşa cum Mântuitorul, biruind păcatul, iadul şi moartea cu moartea Lui, după Înviere S-a înălţat la cer, așa şi ei, prin moartea lor jertfelnică, s-au mutat în eternitatea cea fericită. În primul război mondial au murit aproape un milion de români, iar Tratatul de la Versailles prevedea ca mormintele eroilor să fie întreţinute şi să li se dea cinstea cuvenită. În România, Decretul-Lege nr. 1693/4 mai 1920 a stabilit ca Ziua Eroilor să fie sărbătorită la Înălţarea Domnului. De mormintele eroilor se îngrijea Societatea „Mormintele Eroilor căzuţi în război”, înfiinţată în 1919, şi transformată ulterior în Societatea „Cultul Eroilor” şi aşezată sub patronajul Reginei Maria. În 1940, Societatea „Cultul Eroilor” devine „Aşezământul Naţional Regina Maria”, care a ridicat multe monumente şi mausolee pentru eroi. După instalarea regimului comunist prin Decretul 71/1948, Ziua Eroilor a fost stabilită pe 9 mai, iar Decretul 117/1975 prevedea ca Ziua Eroilorsă fie sărbătorită pe 9 mai, și, în acelaşi timp, să fie prăznuită şi „Ziua Independenţei de Stat a României şi a Victoriei asupra Fascismului”. După căderea în 1989 a totalitarismului, Ministerul Apărării Naţionale a stabilit în 1990, din nou, Ziua Eroilor de Înălţarea Domnului. La 26 octombrie 1991, sicriul cu osemintele Ostaşului Necunoscut sunt readuse în Parcul Carol, acolo unde au fost aşezate şi în1923, cu o ceremonie religioasă deosebită. Sfântul Sinod a hotărât încă din 1920 ca Ziua Eroilorsă fie sărbătorită deÎnălțarea Domnuluişi a consfințit prin alte două hotărâri sinodale, din 1999 şi 2001, ca ziua aceasta să fie proclamată sărbătoare naţională bisericească. În anul acesta ea va fi sărbătorită pe 25 mai. Spuneam că, din nefericire, în mediul nostru laicizat, sărbătoare... mai mult

După acestea m-am uitat şi iată o uşă era deschisă în cer (Apocalipsa 4, 1). Omul vremurilor noastre a devenitdependent de imagine. Obsesia imaginii l-a subjugat totalmente. Petrece ore întregi în faţa televizorului. Nu poate lăsa o zi să nu urmărească ştirile, diferite filme sau programe de divertisment. În acelaşi timp calculatorul, cu întrebuinţările lui folositoare sau mai puţin folositoare, i-a devenit tovarăș de toată ziua. Navigarea pe internet îl captivează în aşa măsură că nu mai are timp nici de comuniune cu cei din casă, nici de lectură, nici de sport, nici de plimbări în aer liber. Şi ca să-l poată avea peste tot apelează la un laptop sau la o tabletă. Mai nou telefoanele mobile performante, care au şi internet, îi oferă omului imagini, şi-l vezi butonând peste tot: pe stradă, în maşină, la masă, sau în alte multe împrejurări. Şi chiar dacă este în compania cuiva, el, de fapt, petrece într-o lume virtuală care-l subjugă. A devenit un pătimaş, rob imaginii, care poate fi bună sau rea. Imaginea bună, în sensul absolut al cuvântului este icoana. Icoana este o fereastră înspre Raiul Invierii. „Icoana este Împărăţia lui Dumnezeu deschisă lumii, şi lumea îndreptată spre Împărăţia lui Dumnezeu”[1]. Sfântul Ioan Teologul, intrând pe uşa cea deschisă în cer, l-a văzut pe Domnul Hristos cel înviat îmbrăcat în toată splendoarea Lui, Care i-a zis: „Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, şi cel ce sunt viu. Am fost mort, şi, iată, sunt viu în vecii vecilor, şi am cheile morţii şi ale iadului” (Apocalipsa 1, 17-18). Icoanele Domnului Hristos, a Maicii Domnului şi a sfinţilor constituie locul unei prezenţe harice. Imaginile îi reprezintă aşa cum sunt în rai, îmbrăcaţi în slavă. Întruparea Mântuitorului, spune Sfântul Pavel, constituie temeiul zugrăvirii icoanelor: „Acesta este chipul lui Dumnezeu celui nevăzut, mai întîi născut decât toată faptura” (Coloseni 1, 15). Anul acesta, fiind unul omagial al iconarilor şi pictorilor bisericeşti, precizăm ce a hotărât Sinodul VII ecumenic referitor la icoane: „Este permis şi chiar util şi bineplăcut lui Dumnezeu a face icoane religioase şi a le venera; dar această venerare să fie numai cinstire (προσκύνησις), iar nu adorare (λατρεία), căci aceasta se cuvine numai lui Dumnezeu; apoi cinstirea icoanelor este numai... mai mult

Una din sărbătorile mari ale Maicii Domnului este Bunavestire, pe care o prăznuim la 25 martie. Ne amintim acum de ziua în care Sfântul Arhanghel Gavriil a vestit-o pe Sfânta Fecioară că ea Îl va naşte pe Mesia (Luca 1, 26-38) şi acum Se zămisleşte dumnezeiescul Prunc în pântecele său, prin puterea Sfântului Duh. Marea lucrare ce are loc la Bunavestire o rezumă troparul sărbătorii: „Astăzi este începutul mântuirii noastre şi arătarea tainei celei din veac. Fiul lui Dumnezeu, fiu Fecioarei se face, şi Gavriil harul îl binevesteşte. Pentru acesta şi noi, împreună cu dânsul, Născătoarei de Dumnezeu să-i strigăm: bucură-te cea plină de har, Domnul este cu tine”. Fiul lui Dumnezeu se face om ca să-i dea omului posibilitatea de a se îndumnezei. Domnul Iisus Hristos a pus accent pe numirea Sa de „Fiul Omului”: „El a insistat să se numească Fiul omului pentru a arăta că, deşi e Dumnezeu, S-a făcut cu adevărat Fiul omului El însuşi”. S-a făcut fiu Fecioarei. De ce? Ne spune Părintele Dumitru Stăniloae: „Naşterea Fiului lui Dumnezeu din Fecioară a ţinut seamă de neputinţa imanenţei umane de a se mântui prin ea însăşi, de a sparge în sus orizontul închis al umanului supus repetiţiei şi morţii, de a încadra pe toţi cei ce se nasc din Hristos după har în şirul celor «născuţi» din Dumnezeu”. Este grăitoare în acest sens şi slujba praznicului: „Taina cea din veac se descoperă astăzi şi Fiul lui Dumnezeu, Fiu al omului se face, ca părtaş fiind la ceea ce este mai rău, să mă împărtăşească pe mine din ceea ce este mai bun. Amăgit a fost odinioară Adam şi dorind să fie Dumnezeu, nu a fost. Iar Dumnezeu se face om, ca pe Adam să-l facă Dumnezeu”. Consecinţele sunt enorme. Domnul Hristos asumându-Şi firea noastră ne face pe noi toţi fraţi ai Lui. În Evanghelia Judecăţii Universale, referitor la cei ce au lucrat faptele milei trupeşti şi sufleteşti, Mântuitorul ne spune: „flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau, străin am fost şi M-aţi primit; Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine” (Matei 25, 35-36). Domnul, întrupându-Se, Se identifică cu tot omul, cu întreg Adamul. Atitudinea noastră faţă de oameni e de fapt atitudinea faţă de El. Povestirea spune că o mănăstire vestită a... mai mult

La început de februarie, pe data de 2, sărbătorim Întâmpinarea Domnului, unul dintre praznicele împărătești. Numită în greacă Ἡ Ὑπαπαντὴ τοῦ Κυρίου, sau, în slavă, Stretenia, aceasta ne aduce aminte de ziua în care Preasfânta Fecioară Maria, conformându-se Legii, s-a suit la templul din Ierusalim, la 40 de zile după nașterea Domnului, pentru curățirea ei. Se aducea jertfă un miel iar de nu-i va da mâna să aducă un miel, să ia două turturele sau doi pui de porumbel, unul pentru ardere de tot și altul jertfă pentru păcat, și o va curăți preotul și curată va fi (Levitic 12, 8). Tot atunci Dumnezeiescul Prunc a fost întâmpinat de către Dreptul Simeon. De aceea sărbătoarea e numită Întâmpinarea Domnului, fiind trecută între sărbătorile Mântuitorului. Sfântul Evanghelist Luca ne relatează că, atunci când s-au împlinit zilele curățirii lor, după Legea lui Moise, L-au adus pe Prunc la Ierusalim ca să-L pună înaintea Domnului, precum este scris în Legea Domnului, ca orice întâi-născut de parte bărbătească să fie închinat Domnului, și ca să dea jertfă, precum s-a zis în Legea Domnului, o pereche de turturele sau doi pui de porumbel (Luca 2, 22-24). La templu era Dreptul Simeon care L-a primit în brațele sale și a binecuvântat pe Dumnezeu și a zis: Acum, slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor, lumină spre descoperire neamurilor și slavă poporului Tău Israel (Luca 2, 29-32). Idealul vieții lui Simeon era întâlnirea cu Hristos. Și acest ideal s-a împlinit. S-a împlinit pentru că dreptul Simeon avea calitățile spirituale necesare pentru o experiență duhovnicească de această anvergură. Ne spune Evanghelistul că era un om în Ierusalim, cu numele Simeon; și omul acesta era drept și temător de Dumnezeu, așteptând mângâierea lui Israel, și Duhul Sfânt era asupra lui (Luca 2, 25).Prin urmare, era împodobit măcar cu patru virtuți: era drept, era cu frică de Dumnezeu, era încrezător în promisiunile lui Dumnezeu și era plin de Duh Sfânt. Virtuțile pe care le avea erau esențiale: în raport cu cerul era om cu frică de Dumnezeu, în raport cu semenii era drept, iar în promisiunile Scripturilor avea o încredere desăvârșită. Pe deasupra, datorită vieții sale sfinte, era plin de Duh Sfânt. U... mai mult

Pe 1 ianuarie este o întreită celebrare: Praznicul împărătesc al Tăierii Împrejur a Mântuitorului Iisus Hristos, pomenirea Sfântului Vasile cel Mare și sărbătoarea civilă a Anului Nou. Cea mai mare este Tăierea Împrejur, care, în temeiul rânduielii Vechiului Testament, avea loc la opt zile după naștere. Iată ce îi zice Dumnezeu lui Avraam: „Iar legământul dintre Mine şi tine şi urmaşii tăi din neam în neam, pe care trebuie să-l păziţi, este acesta: toţi cei de parte bărbătească ai voştri să se taie împrejur” (Facere 17, 10). Domnul Hristos venea să desăvârșească Legea, nu să o anuleze, și, de aceea, va respecta prescripțiile ei: „Şi când s-au împlinit opt zile, ca să-L taie împrejur, I-au pus numele Iisus, cum a fost numit de înger, mai înainte de a se zămisli în pântece” (Luca 2, 21). Sinaxarul zilei de 1 ianuarie amintește două motive pentru care Domnul Hristos s-a tăiat împrejur: „Căci Domnul, după cum ne-a cinstit pe noi luând trup omenesc, întru totul asemenea nouă, afară de păcat, tot așa a binevoit să primească și tăierea împrejur. Întâi, ca să astupe gurile ereticilor, care îndrăzneau a zice că Domnul n-a luat trup, ci că S-a născut ca o nălucire. Dar dacă nu ar fi luat trup, cum s-ar fi tăiat împrejur? Și al doilea, ca să astupe gurile iudeilor celor neînțelegători, care Îl cleveteau că nu păzește sâmbăta și că strică Legea”. Deși sărbătoarea Tăierii Împrejur le spune prea puțin creștinilor moderni, ea are un conținut spiritual foarte bogat. Domnul Hristos, supunându-se legii circumciziunii, a voit, în același timp, să se smerească în trupul Său, iar apoi să ne învețe că El Însuși este împlinirea Legii. Tăierea împrejur prefigura o altă consacrare sângeroasă pe care trupul Său o va primi pe Cruce. Pe de altă parte, dacă noi nu suntem supuși la o circumciziune trupească, în același timp, trebuie să ne supunem la o circumciziune duhovnicească. Trebuie ca legământul nostru cu Dumnezeu, noul Legământ în Iisus Hristos, să determine deplina supunere lui Dumnezeu a trupului nostru și a dorințelor lui. Completa consacrare și sfințire a trupurilor noastre și a funcțiunilor lor naturale, inclusiv a celor care erau supuse tăierii împrejur, voii lui Dumnezeu. Și nu numai trupul nostru, ci și inima noastră trebuie tăiată împrejur duhovnicește. Circumciziunea trebui... mai mult

„Adevărat vă zic vouă: de nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi ca pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor.” (Matei 18, 3) Din nou ne proşternem în faţa ieslei din Betleem spre care, ca şi pe păstori, ne-au călăuzit îngerii spunându-ne: „Nu vă temeţi. Căci iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor, care este Hristos Domnul” (Luca 2, 10-11). Şi ce găsim acolo? „Un prunc înfăşat, culcat în iesle”(Luca 2, 12). Este Pruncul Preanevinovat prevestit de Proorocul Isaia: „Căci Prunc s-a născut nouă, un Fiu s-a dat nouă, a Cărui stăpânire e pe umărul Lui şi se cheamă numele Lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie” (Isaia 9, 5). Lucrul acesta se întâmpla, după cum spune Sfântul Pavel, la plinirea vremii: „Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea” (Galateni 4, 4-5). În sufletele noastre, ca şi-n sufletul păstorilor ce se închinau Pruncului, răsună lauda îngerilor: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2, 14). Pruncul Preanevinovat vine într-o lume dezbinată şi fracturată de ură ca să aducă înfrăţirea prin iubirea şi pacea absolută pe care o prevestise proorocul: „Atunci lupul va locui împreună cu mielul şi leopardul se va culca lângă căprioară; şi viţelul şi puiul de leu vor mânca împreună şi un copil îi va paşte” (Isaia 11, 6). Colindele noastre Îl văd pe Pruncul Mântuitor „Mititel, înfăşeţel, în scutec de bumbăcel”[1]. Sau, relatând ce s-a întâmplat atunci, spun în versuri simple: „Şi-a născut un Prunc frumos/ Şi-L numi Iisus Hristos./ L-a născut în iesle jos,/Să ne fie de folos,/L-a născut pe fân uscat,/Să ne scape de păcat!”[2] Pruncul Preanevinovat a venit „Să se nască/ Şi să crească,/ Să ne mântuiască”[3]. Dumnezeu se face Prunc Mititel, se face om, ca pe noi oamenii să ne îndumnezeiască, să ne scape din păcat şi din moarte. Iar noi, la rândul nostru, trebuie să ne facem buni cu semenii noştri. Nu zadarnic zice un alt colind: „Acum te las, fii sănătos,/Şi vesel de Crăciun,/Dar nu uita când eşti voios, /Creştine să fii bun”[4]. ... mai mult

*Trecerea din această viață a Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Justinian, Arhipăstor al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului este pentru Biserica noastră o mare pierdere şi o negrăită durere sufletească.Vârsta sa venerabilă şi anii mulți de slujirea arhierească sunt mărturii ale unei mari şi bogate frii replique montre misiuni în slujba Bisericii. Născut în anul 1921 în ținutul Maramureșului din părinți evlavioși, a primit la botez numele Ioan. În anul 1941, din dragoste pentru viața monahală a intrat în obștea MănăstiriiSfânta Ana - Rohia, unde, în anul 1942 a fost tuns călugăr cu numele Justinian. În anul 1944, în perioada vitregă a războiului, a preluat conducerea mănăstirii, deși era în vârstă de doar de 23 ani. Râvna și hărnicia sa au ajutat la dezvoltarea şi promovarea acestui așezământ, pe care l-a condus ca stareț vreme de aproape 30 de ani, până în anul 1973, când - pentru meritele sale deosebite - a fost ales Episcop vicar al Arhiepiscopiei Vadului Feleacului și Clujului, cu titlul deMaramureșeanul. Şi la Cluj, vreme de 17 ani (1973-1990), a desfășurat o bogată activitate pastoral-misionară şi social-culturală. Însă, din cei 43 de ani de slujire arhierească (1973-2016), cei mai cunoscuți tuturor sunt anii de neobosită şi intensă lucrare misionară, dedicați renașterii şi înnoirii Episcopiei Maramureșului şi Sătmarului, veche năzuinţă a dreptcredincioşilor maramureşeni. Înfruntând, de-a lungul istoriei, numeroase vitregii,Episcopia Ortodoxă Română a Maramureșului a fost cotropită de imperiul rolex replique parfaite habsburgic în anul 1688 şi trecută prin dureroasa dezbinare bisericească a românilor transilvăneni în perioada 1698 – 1701; desfiinţată abuziv în anul 1740, cu interdicţia de a avea episcop ortodox; reînfiinţată, pentru puţin timp, în anul 1937, prin decret regal; înstrăinată apoi prin răpirea Ardealului de nord-vest, între anii 1940-1944; desfiinţată din nou, în anul 1948, de regimul comunist ateu, Episcopia Maramureşului şi Sătmarului a cunoscut pătimirile şi răstignirea cauzate de factori ostili Ortodoxiei româneşti, timp de mai multe secole. Reînființarea Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului s-a realizat în anul 1990, după căderea regimului comunist, când Biserica Ortodoxă Română a avut posibilitatea de a se organiza în libertate. Aleg... mai mult

Între 16-26 iunie 2016 a avut loc în Creta Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe. Sinaxa Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe Autocefale din 21-28 ianuarie 2016 de la Chambésy a aprobat ca pe ordinea de zi a întrunirii să figureze șase teme: 1. Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană; 2. Diaspora Ortodoxă; 3. Autonomie și modul ei de proclamare; 4. Taina căsătoriei și impedimentele ei; 5. Importanța postului și respectarea lui astăzi; 6.replique rolex Relațiile Bisericilor Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine. Din România l-am însoțit pe Preafericitul Părinte Patriarh Daniel 24 de ierarhi. Din cei paisprezece Întâistătători ai Bisericilor Ortodoxe, care împreună hotărâseră locul și data întâlnirii precum și temele, s-au prezentat zece. Au lipsit Patriarhul Rusiei, Patriarhul Antiohiei, Patriarhul Georgiei și Patriarhul Bulgariei. După ce vineri, 17 iunie, a avut loc o sinaxă a Primaților la Academia Teologică din Creta, unde, de fapt, s-au ținut toate lucrările, sâmbătă, 18 iunie, am participat cu toții la Sfânta Liturghie oficiată în Catedrala replique rolex montre Mitropolitană Buna Vestire din Kissamos, de către Teodor al II-lea Patriarhul Alexandriei și a întregii Africi. Era sâmbăta morților și ne-am adus aminte de toți cei care, de-a lungul zecilor de ani, au pregătit Sfântul și Marele Sinod, precum și de toți cei dragi plecați la Domnul. Seara, la Heraklion, capital insulei, a avut loc un Te Deum în Catedrala Sfântul Tit, apoi cuvântările oficiale, urmate de slujba Vecerniei. Pe 19 iunie 2016, Duminica Rusaliilor, Sfânta Liturghie a fost oficiată de către cei zece întâistătători, avându-l protos pe Sanctitatea Sa Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului, în Catedrala Sfântul Mina din Heraklion, urmată imediat de Vecernia „Plecării Genunchilor”. Toți ierarhii prezenți s-au împărtășit, domnind o atmosferă de liniște și pace pe care doar Duhul Sfânt o poate aduce. Omilia duhovnicească și cu un profund caracter teologic a ținut-o Patriarhul Ecumenic Bartolomeu. Printre altele, Sanctitatea Sa a spus că această zi de Rusalii este o sărbătoare plină de bucurie, când noi sărbătorim întemeierea istorică a Bisericii. Este o zi de unitate, fiind toți uniți în credință și în taine datorită adunării la Liturghie în același loc pentru „a frânge pâinea”. Sfânta Euharistie „confirmă cu ... mai mult

Cel ce vrea să se mântuiască, cu întrebarea să călătorească Nu disprețui vorba celor bătrâni, că şi ei au învăţat de la părinţii lor. Că de la ei vei învăţa înţelepciunea şi îndemânarea de a da răspuns bun la nevoie (Isus Sirah 8, 9). Iubiţi credincioşi, La Crăciun stăruiam asupra responsabilității pe care o avem față de educarea tinerilor. Acum, la Paști, voi sublinia faptul că avem o mare îndatorire de a-i cinsti pe bătrânii noștri bunici și părinți și a le asculta povețele. Lucrul acesta trebuie să-l facem din iubire, nemaipomenind de faptul că ni-l cere Dumnezeu: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământ (Ieşire 20, 12). Facem pledoaria aceasta şi pentru realitatea tristă că din multe parohii tinerii au plecat şi am rămas cu cei mai în vârstă, bătrânei încercaţi de suferinţe şi cu dorul după copii în suflet. Iar în localităţile mari, unde există şi tineri, influenţa societăţii secularizate şi aşa-numitul conflict între generaţii îi fac pe tineri să nu le acorde atenţia cuvenită bătrânilor. Ce să mai zicem de ascultarea sfaturilor şi învăţăturilor pe care aceștia ni le dau? Spune istorisirea că odată, undeva, într-o ţară, tinerii, considerând că bătrânii sunt inutili şi constituie o povară, s-au hotărât să-i expulzeze. Ţara lor s-ar fi numit „ţara fără bătrâni”. Regele ţării vecine, auzind de fărădelegea pe care au făcut-o, dorea să le dea o lecţie. I-a ameninţat că, dacă nu-i împlinesc cererea, va veni asupra lor cu război. Care era cererea? Cererea era ca să-i înapoieze frânghia de nisip pe care bătrânii lor o împrumutaseră de la el. Tinerii din „ţara fără bătrâni” erau în mare fierbere. N-auziseră şi nu văzuseră vreodată o frânghie de nisip. Unul dintre tinerii însă, care-l iubea tare pe bătrânul său tată, îl ascunsese tainic şi nu-l expulzase. S-a dus la el în ascunzătoare şi i-a relatat necazul în care se aflau. Şi bătrânul l-a sfătuit: cereţi-i regelui vrăjmaş să vă dea un capăt de frânghie din nisip de model şi-i veţi returna toată frânghia. Când a auzit regele a exclamat: la voi trebuie să mai fie un bătrân! Iar tinerii, mustraţi de conştiinţă, şi-au chemat bătrânii părinţi pe care-i expulzaseră să se întoarcă acasă. Le era limpede că sfaturile bătrânilor sun... mai mult

Se sărbătoreşte în această primăvară, pe 4 aprilie, împlinirea a 150 de ani de la înfiinţarea, în 1866, a Academiei Române. Numită la început „Societatea Literară Română”, apoi „Societatea Academică Română”, ca, în sfârşit, să fie cunoscută cu numele consacrat de „Academia Română”, cel mai important for românesc de cultură şi ştiinţă. Eu nu mă voi opri la importanţa mare pe care o are Academiaîn viaţa spirituală a neamului - cu siguranţă fac lucrul acesta cei îndrituiți - , ci mă voi opri la o realitate de natură duhovnicească care, pe plan spiritual, este în tandem cu spiritul universitar şi am putea-o denumi„Universităţile Pustiei”. După ce creştinismul a devenit religia agreată a Imperiului Roman, până atunci fiind sute de ani prigonită, mase de oameni s-au botezat, neavând întotdeauna pregătirea necesară. Baremul exigent din punct de vedere spiritual al trăirii religioase a scăzut. Şi, în această situaţie, eroii duhului, martirii în alb, trebuie căutaţi în mediul monahal. Desigur afirmaţia nu este exclusivistă dar, în marile lavre monahale pot fi întâlnite spirite excepţionale. În jurul lor s-au format caractere, pustiile devenind adevărate „universităţi”. Aşa au fost Pustia Schetică din Egipt, Pustiul Iordanului,până în ziua de astăziMuntele Athos. Lista nu este exhaustivă, ci exemplificativă. La început învăţătura era transmisă oral, dar ulterior a fost cuprinsă şi în scris. Ba, sunt cazuri când în unele lavre s-au construit şcoli admirabile, în adevăratul sens al cuvântului. Şi nu numai în Orient, unde mănăstirea Studion şi altele erau celebre, ci şi în Apus, marile universităţi au fost organizate în mănăstiri. Referindu-se la rolul didactic şi iniţiatic al monahismului, Mitropolitul Bartolomeu scria: „Ca şi creştinismul primar, călugăria clasică avea un caracter iniţiatic. Tainele ei se descopereau prin viu grai, de la dascăl la ucenic, treaptă cu treaptă, puţin câte puţin, cu înaintări şi reveniri încete, ocolind accidentele. Părinţii Pustiei, foşti învăţăcei la rândul lor, dovedeau o măiestrie fără de seamăn în a-şi apropia sufletul omului şi a-l călăuzi spre inima lui Iisus, cu o iscusinţă pe care nici pe departe nu o posedă savanţii de astăzi ai psihologiei abisale. Iniţierea se făcea de la om la om – mai precis de la persoană la persoană... mai mult

Pe 25 martie 2006, de praznicul Bunei Vestiri, în mod festiv se inaugura reînființata Mitropolie a Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului, devenită ulterior Mitropolia Clujului, Maramureșului și Sălajului. Sfântul Sinod hotărâse pe 4 noiembrie 2005 înființarea Mitropoliei Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului. De Buna Vestire, în 2006, într-o luminoasă și călduroasă zi de primăvară a fost întronizat primul ei mitropolit, în persoana cărturarului Bartolomeu Anania, de către Patriarhul Teoctist, în prezența multor ierarhi, mulțime de credincioși ce umpleau Piața Avram Iancu, și chiar a Președintelui țării și a Prim Ministrului. Mitropolitul Bartolomeu, maestru al cuvântului, își încheia patetic alocuțiunea: Trăiesc și eu bucuria zilei de astăzi, iar bucuria mea nu este altceva decât cântecul unei lebede care, înainte de a merge printre trestii să se culce, este de pe acum încredințată că un șir de aripi albe va luneca în urma ei, gata de zbor, sub cerul istoriei Transilvaniei[1]. Se împlinesc de atunci zece ani, după primii cinci, pe 31 ianuarie 2011, Mitropolitul Bartolomeu mutându-se la Domnul, iar tot pe 25 martie 2011, de Buna Vestire, am fost întronizat și eu ca Mitropolit, de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Au trecut ca un sunet zece ani de la înființarea Mitropoliei și cinci ani de la instalarea mea, ani ai căror roade cei doritori le pot observa din realizările concrete. Nu mi-am propus în acest articol nici cuantificarea lucrărilor vrednicului de pomenire Mitropolit Bartolomeu Anania, nici contabilizarea realizărilor mele. Ceea ce doresc să fac este scoaterea în evidență a importanței acestei Mitropolii. Întâi de toate este importantă pentru că a fost întemeiată de Sfântul Ștefan cel Mare. E drept că la Feleac, lângă Cluj, căci în cetate, pe vremea aceea, românii ortodocși nu aveau acces. Un document din anul 1494, emis de regele Ungariei Vladislav al II-lea Jagiello, recunoștea un arhiepiscop al românilor din Transilvania: Folosirea acestui titlu într-un document latin echivalează cu acceptarea rangului de mitropolit, așa cum era acesta înțeles în mediile ortodoxe[2]. Este vorba de Mitropolitul Daniil pe care-l amintesc documentele. Între documentele adunate de Timotei Cipariu este amintit un manuscris slavon, pe care acesta l-a văzut la Feleac în 1857, aflat pe ultima pagină a unui Tetraevangheliar m... mai mult

Pe 3 februarie 2016 se împlinesc 80 de ani de la plecarea la Domnul a marelui episcop Nicolae Ivan. Viaţa spirituală şi edilitară a Arhiepiscopiei Clujului este marcată de misiunea extraordinară a acestui om trimis de Dumnezeu după Marea Unire. Catedrala Mitropolitană a fost ridicată de el, reşedinţa Arhiepiscopală a fost procurată de el, Facultatea de Teologie a fost înfiinţată de el, biserica Sfântul Nicolae a fost ctitorită de el, foaia eparhială „Renaşterea” a fost întemeiată de el şi multe mănăstiri şi biserici îşi au obârşia pe vremea lui. Ce să mai spunem de spiritul gospodăresc ce l-a caracterizat, de baza materială pe care ne-a lăsat-o şi de multe altele? Este adevărat că oamenii, luaţi de grijile zilei, îşi aduc şi nu-şi aduc aminte de el. Mai ales într-o lume marcată de spiritul secularizării. Dar noi n-avem voie să-l uităm. Nu ne lasă sufletul şi, apoi, nu uităm de sfatul Sfântului Apostol Pavel: „Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu, priviţi cu luare-aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa” (Evrei 13, 7). Este o mare virtute recunoştinţa. Ne zice acelaşi Apostol „să fim mulţumitori” (Evrei 12, 28). Nerecunoştinţa îl caracterizează pe omul ingrat, care crede că lumea începe şi se sfârşeşte cu el. Mihai Eminescu, obiectiv fiind, a scris câteva versuri de un realism trist: „Poţi zidi o lume-ntreagă, poţi s-o sfărâmi: ori ce-ai spune,/ Peste toate o lopată de ţărână se depune./ Mâna care-au dorit sceptrul universului, şi gânduri/ Ce-au cuprins tot universul, încap bine-n patru scânduri./ Or să vie pe-a ta urmă, în convoi de-nmormântare/ Splendid ca o ironie, cu priviri nepăsătoare;/ Iar deasupra tuturora va vorbi vr-un mititel,/ Nu slăvindu-te pe tine, - lustruindu-se pe el”[1]. Iar în „Urmarea lui Hristos”, referitor la uitarea celor din viitor, ni se spune: „Nu te încrede în prieteni şi în cunoscuţi şi nu amâna pe viitor mântuirea ta: oamenii te vor uita mai repede de cum socoţi tu”[2]. De multe ori realizările tale le vor pune pe seama lor, uitând faptul că, scoţând în evidenţă faptele măreţe ale înaintaşilor, dai dovadă de caracter. În ceea ce ne priveşte, nu dorim ca înaintaşii noştri să fie trecuţi în uitare, pentru că efectiv aşa ne spune sufletul. Dacă noi vom tăcea, referitor la realizările ep... mai mult

Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi se va apropia şi El de voi. (Iacov 4, 8) Firul vieţii noastre se toarce din caierul vremii... şi se toarce repede. Anii noştri s-au socotit ca pânza unui păianjen; zilele anilor noştri sunt şaptezeci de ani, iar de vor fi în putere, optzeci de ani; şi ce este mai mult decât aceştia, osteneală şi durere! (Psalmul 89, 10-12) Dacă în ceasurile noastre de meditaţie realizăm acest lucru, mai mult ca oricând îl realizăm la Anul Nou. Lucian Blaga, în acest sens, se adresează lui Dumnezeu: Opreşte trecerea. Ştiu că unde nu este moarte, nu este nici iubire. Şi totuşi, te rog: opreşte, Doamne, ceasornicul cu care ne măsori destrămarea![1] În desfăşurarea firului vieţii noastre ne putem folosi de următoarea asemănare: urcuşul şi pogorâşul unui deal frumos. Până la zenitul vieţii, adică până la culmea însorită şi învăluită de vraja maturităţii, urcuşul este mai anevoios, anii par mai lungi. Aceasta din pricina nerăbdării de care suntem cuprinşi întru aşteptarea împlinirii idealurilor ce ne frământă. Îndată însă ce am ajuns în vârf, paşii vieţii noastre coboară grăbiţi spre sfârşitul călătoriei, care se încheie – pentru toţi muritorii – la mormânt. Nu-i prilej mai potrivit pentru meditarea la trecere decât Anul Nou. Chiar dacă este momentul urărilor de „ani mulţi”, nu trebuie să uităm că, odată cu sfârşitul oricărui an, firul existenței noastre se scurtează. Îmbătaţi de ispitele ademenitoare ale plăcerilor efemere, ne face o deosebită plăcere ca tocmai noaptea dintre ani s-o petrecem în excese de mâncare şi băutură. Ne urăm viaţă lungă, belşug şi fericire, şi nu-i rău! Rău este faptul că bucuria curată este împreunată cu chefuri nesăbuite şi petreceri cu beţii, datorită iluziei că veselia din noaptea Anului Nou este o chezăşie că tot anul care vine va fi plin de momente de veselie şi fericire. La urma urmei, ce-i anul? Este o unitate de măsură a timpului , alcătuită din 365 de zile. În acest răstimp pământul face o mişcare de revoluţie în jurul soarelui. Făcând această mişcare de revoluţie, în răstimp de 24 de ore se roteşte în jurul axei, dând naştere zilelor şi nopţilor. Când la noi e ziuă, pe partea cealaltă a globului e noapte. Dar e foarte important de subliniat faptul că mişcarea de revoluţie nu se face pe un cerc perfect, ci pe o traiectorie e... mai mult

Iisus sporea cu înţelepciunea şi cu vârsta şi cu harul la Dumnezeu şi la oameni (Luca 2, 52). Un tânăr bine educat este de mare preţ şi în faţa lui Dumnezeu şi în faţa oamenilor. Când vezi un copil bine crescut ţi se bucură sufletul. În copilul bine educat vezi amestecate inocenţa, drăgălăşenia, bunătatea şi multe alte virtuţi. Pentru ca lumea în care trăim să devină mai bună, nu există altă soluţie decât educarea copiilor şi tinerilor. Aşa precum pentru înnoirea unei grădini trebuie să se sădească arbuşti noi, iar, ca să crească şi să înflorească, trebuie să fie bine îngrijiţi, mai ales că nu există posibilităţi prea mari de a transplanta arbori bătrâni şi de a-i face să rodească[1], tot aşa, pentru îmbunătăţirea atmosferei din societate, de care ne plângem, nu există altă posibilitate decât educarea tinerilor. Atunci când ei vin pe lume sunt fiinţe nevinovate. Lipsa unei educaţii corecte îi poate denatura. Ei pot îndulci viaţa noastră amară. Pe bună dreptate se spune că zâmbetul copilului este pentru mamă ca o rugăciune pentru Dumnezeu. În preajma copilului stăruie mereu o atmosferă de lumină şi frumuseţe[2]. A educa copiii şi tinerii înseamnă a te îngriji ca sufletele lor să fie ferite de stricăciunea lumii şi ca seminţele onestităţii împlântate în ei să ajungă să încolţească fericit, prin neîncetate îndemnuri şi exemple, apoi ca minţile lor să fie pătrunse de cunoaşterea adevărată a lui Dumnezeu[3]. Dacă lucrul acesta nu se întâmplă s-ar putea ca viaţa lor să fie ratată. Iar marele pedagog Comenius se întreabă: Ce sunt cei bogaţi fără înţelepciune, decât nişte porci îngrăşaţi cu tărâţe? Şi ce sunt cei săraci fără înţelegerea lucrurilor, decât nişte măgăruşi condamnaţi să ducă poveri? Ce este cel frumos care n-a învăţat nimic, decât un papagal împodobit cu pene?[4] Modelul absolut de copil şi de tânăr educat este Domnul Iisus Hristos, Cel născut în ieslea Betleemului. Îmi veţi zice că El este Dumnezeu. Este adevărat. Este Dumnezeu desăvârşit, dar şi om desăvârşit. Noi nu putem spune ca monofiziţii că dumnezeirea din el a absorbit umanitatea. Prin întrupare, făcându-Se asemenea oamenilor (Filipeni 2, 7), S-a manifestat exact ca un om, în afară de păcat. Colindul ne spune că Pe Fiul în al Său nume,/ Tatăl L-a trimis în lume,/ Să se ... mai mult

La începutul Postului Crăciunului, pe 21 noiembrie, sărbătorim „Intrarea Maicii Domnului în Biserică”. Este o legătură directă între cele două lucruri: Maica Domnului intră în templul din Ierusalim pentru a se pregăti să-L primească în pântecele ei pe Domnul Hristos, noi creştinii postim şase săptămâni înainte de praznic pentru a-L primi pe Mântuitorul în peştera sufletului nostru. Dar, pe cât de lesne este de făcut o legătură între cele două, pe atât de mult ne dăm seama de sfinţenia Maicii Domnului şi de mizeria lăuntrică în care ne găsim noi. Viaţa Maicii Domnului este taină şi minune. Maica Domnului este „rai de taină”, este „laudă a toată lumea”, este „năstrapă de aur”, este „casa Domnului”. Condacul sărbătorii ne spune că „Preacurata, Biserica Mântuitorului, cămara cea de mult preţ şi Fecioara, sfinţită vistierie a slavei lui Dumnezeu, astăzi se aduce în casa Domnului, împreună aducând harul Duhului lui Dumnezeu, pe care o laudă îngerii lui Dumnezeu: Acesta este cortul cel ceresc”[1]. Noi spunem într-o cântare din postul acesta, adresându-ne lui Dumnezeu: „Pe mine, cel ce am ajuns peşteră de tâlhari, arată-mă, Doamne, Cel ce în peşteră Te-ai născut, locaş al Tău şi al Tatălui şi al dumnezeiescului Tău Duh, ca să Te slăvesc în toţi vecii”[2]. Şi, dacă suntem realişti, în faţa tainei unirii cu Hristos, ne folosim de rugăciunea de la Împărtăşanie: „Mă cutremur, primind focul, să nu mă aprind ca ceara şi ca iarba. O înfricoşătoare taină. O, milostivire a lui Dumnezeu. Cum eu, tină fiind, mă împărtăşesc cu dumnezeiescul Trup şi Sânge şi mă fac fără stricăciune”[3]. Maica Domnului se pregăteşte în templu pentru momentul unic din istoria universului când, întrupându-se în sânul ei Hristos şi frate făcându-se cu oamenii, lumea va fi salvată. Datorită acestui fapt, că L-a născut pe „Pomul vieţii”, Preasfânta Fecioară este numită „rai de taină”. „Umbritu-te-a pe tine, Fecioară, spune cântarea, puterea Celui dintru înălţime, şi te-a făcut rai de desfătare, având în mijloc lemnul vieţii, pe Mijlocitorul şi Domnul”[4]. Edenul cel închis pe vremea lui Adam devine accesibil pentru toţi oamenii. Într-un dialog retoric cu locul naşterii spunem: „Găteşte-te Betleeme că s-a deschis Edenul pentru toţi, înfrumuseţează-te Efrata, că Pomul vieţii... mai mult

Drumurile mele m-au dus vineri, 11 septembrie 2015, prin curatul şi liniştitul orăşel Kufstein din Tirolul Austriei. Îl vizitam pentru a doua oară. Prima data n-am avut răgazul necesar să intru în teribila fortăreaţă, astăzi muzeu, situată pe vârful dealului şi-n care ani mulţi a funcţionat o sinistră închisoare medievală. De data acesta am intrat. Te cuprind fiorii văzând ce mijloace de tortură au putut pune la cale oamenii pentru alţi oameni, creştini fiind. Şi mi s-au perindat prin minte nume de mărturisitori pentru Ortodoxie care au pătimit aici. În holul mare al celularului, pe pereţi, poţi vedea plăci cu nume de oameni care au fost închişi aici, din toate naţionalităţile imperiului, în special unguri. N-am observat nume de români. Poate n-a fost nimeni interesat să-i pomenească pe Sfinţii Ardeleni, în primul rând pe Sfântul Nicolae Oprea, care au pătimit aici. Cine ştie, poate în viitor? Aşa că, apropiindu-se ziua sărbătorii lor de pe 21 octombrie, m-am hotărât să scriu acest mic articol, ca o ofrandă meritată pentru modul în care L-au mărturisit pe Hristos. Lor le erau clare cuvintele Mântuitorului: „oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi eu pentru el înaintea Tatălui Meu Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, şi eu mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Matei 10, 32-33). Ştiu că ceea ce voi afirma nu este în armonie cu diplomaţia oportunistă a celor ce vor să vadă în greco-catolicism o poartă deschisă înspre „Apusul civilizat” şi o ieşire din „Răsăritul obscurantist”. Este adevărat că dezbinarea Bisericii Creştine nu este pe placul lui Dumnezeu. Domnul Hristos doreşte„ca toţi să fie una” (Ioan 17, 21), numai că unitatea nu se realizează prin greco-catolicism. Pe bună dreptate Episcopul Ioan Stroia de la Alba Iulia spunea prin 1926 că „oricât de multă silinţă îşi dau fraţii greco-catolici din România Mare a se prezenta una cu noi, şi aceasta o fac conştient când voiesc să câştige favoruri sau prerogative în ochii credincioşilor lor, ei sunt şi rămân ce i-a făcut nefericitul act al Unirii de la 1700: o frântură schismatică ruptă din sânul Bisericii Ortodoxe”[1]. Referitor la eşecul pe care l-a constituit greco-catolicismul, în ce priveşte refacerea unităţii Bisericii, comisia mixtă... mai mult

Mama lui a zis către El: Fiule,de ce ne-ai făcut nouă una ca asta? Iată, tatăl Tău şi eu Te-am căutat îngrijoraţi. (Luca 2,48) An de an, familia Domnului Hristos se ducea de Paşti în pelerinaj la Ierusalim. Într-un rând, când Domnul Hristos era de doisprezece ani, au făcut acelaşi lucru. Sfârşindu-se sărbătoarea, pelerinii se întorceau spre casele lor. Aşa a făcut şi Familia Sfântă, mergând cale de o zi și crezând că Domnul Hristos este în ceata pelerinilor. Când au constatat că Domnul Hristos nu este prezent au intrat în mare panică şi îngrijorare. S-au întors înapoi şi L-au găsit după trei zile în templu, stând de vorbă cu învăţătorii de lege. Îngrijorarea şi panica lor fusese fără temei. Şi, suflând uşurată, mama Lui a zis către El: Fiule, de ce ne-ai făcut nouă una ca asta? Iată, tatăl Tău şi eu Te-am căutat îngrijoraţi” (Luca 2, 48). Maica Domnului era îngrijorată că i se destramă familia, că-şi pierde Fiul. Dacă îngrijorarea Maicii Domnului şi a Dreptului Iosif au fost atunci fără temei, astăzi Maica Domnului are multe motive de îngrijorare văzând disoluţia familiei creştine. Sfânta Fecioară este Maica noastră, a tuturor. Ne spune Sfânta Evanghelie după Ioan că, atunci când Domnul era pe Cruce, văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul tău! Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! (Ioan 19, 26-27). În felul acesta, prin Sfântul Ioan, toţi am devenit fiii Maicii Domnului. Şi, privind ce se întâmplă în lume, Maica Domnului este îngrijorată şi plânge. Este îngrijorată de multe lucruri dar, cel mai important, este disoluţia familia creştine. Numărul divorţurilor este alarmant. Numai anul trecut în România au fost peste 26.000 de divorţuri. Familiile se destramă cu multă uşurinţă, dar drama cumplită o simt copiii. Cine-i mai caută pe ei cu înfrigurarea cu care Îl căuta Sfânta Fecioară pe Domnul Iisus? În tradiţia şi spiritualitatea noastră românească familia este preţuită la modul absolut. Spune Ioan Alexandru că locul unde se întemeiază rânduiala unei Patrii şi statornicii, în spiritul legilor morale, al jertfei de sine, al răbdării, încrederii şi dragostei este acest cuib arhaic şi sacru unde doi oameni, un tânăr bărbat şi o fată, se hotărăsc să-şi unească viaţa în cuget şi simţire, prin legămâ... mai mult

Părintele Profesor Ioan Bunea a fost unul dintre mărturisitorii pentru Hristos din România. Lui îi erau foarte limpezi cuvintele Mântuitorului: Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor și Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri (Matei 10, 32-33). Și nu s-a lepădat, ci a mărturisit. După ce s-a instalat guvernul comunist în România, în 1948, a fost scoasă Religia din școală. „Omul nou” trebuia format fără credință și fără Dumnezeu. Or, ora de Religie era totalmente potrivnică acestui deziderat. Așa că au măturat-o din învățământul public. În această situație, cei mai conștienți slujitori ai Bisericii, dându-și seama ce se întâmplă, au căutat mijloacele prin care, măcar în parte, să se facă educația religioasă a copiilor și a tinerilor. Și mijlocul cel mai potrivit era catehizația. Această catehizație, atât cât s-a putut, au făcut-o preoții mai curajoși și râvnitori, la biserică. În Cluj, profesor distins și bun teolog, a fost Părintele Ioan Bunea. Pe el l-a solicitat Părintele Vicar, profesorul Liviu Galaction Munteanu, să alcătuiască o programă de catehizare. Această programă avea menirea să îi ajute pe preoți să facă în biserică o catehizație coerentă, atât cât era posibil. Alcătuirea ei fusese hotărâtă într-o întrunire a Consiliului Eparhial din 1958. Urmarea? Părinții profesori Liviu Galaction Munteanu și Ioan Bunea a fost închiși, făcând ani grei de temniță, primul dintre ei murind acolo, iar cel de-al doilea ieșind în 1964 cu sănătatea zdruncinată. Se demonstra încă o dată perfidia ideologică a sistemului care, pe de o parte, clama libertatea religioasă, iar, pe de altă parte, restrângea la maximum drepturile oamenilor de a-și educa copiii după propriile lor convingeri. Oamenii aceștia care au suferit pentru o cauză merită toată prețuirea și cinstirea noastră. Acesta este motivul pentru care ne-am hotărât ca „Centrul pentru Tineret” din Sângeorz-Băi să poarte numele „Ioan Bunea”. Peste ani, considerăm că acest lucru va constitui o mică reparație morală pentru un om mare. Rămâi stupefiat cum, după ce România a trecut prin această experiență amară, mai sunt oameni care ar dori scoasă educația religioas�... mai mult

Se împlinesc patruzeci de ani în vara aceasta de la plecarea la Domnul a Părintelui Dometie Manolache. Acest ieromonah a fost cu adevărat omul lui Dumnezeu. Nu l-am întâlnit de multe ori, dar a fost suficient ca să-mi dau seama de valenţele lui duhovniceşti. Era în toamna anului 1972. Ca inginer tânăr lucram la dublarea căii ferate Teiuş - Vinţu de Jos. În ziua de 8 septembrie, Sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului, împreună cu un prieten ne-am dus la slujbă la Râmeţ. Eu mergeam cu gândul de a mă spovedi. Lucru pe care l-am şi făcut. Prietenul meu nu avea intenţia aceasta. Când a terminat molitva pentru spovedanie l-a chemat pe el primul. Mi-am dat seama că era văzător cu duhul. Din păcate, în vara lui 1975, când a plecat la Domnul, n-am ştiut. Lucram atunci la dublarea căii ferate Cluj-Huedin. Dar, mai târziu, m-am recules de multe ori la mormântul lui. Maica Ierusalima Ghibu avea un adevărat cult faţă de el şi, de fapt, toate maicile. Nu ştiam eu pe atunci că voi ajunge preot şi, mai apoi, episcop chiar în eparhia unde se găsea mormântul lui. Mai bine de douăzeci de ani, la hramul bisericii mari de la Râmeţ, când îi sărbătorim pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, după slujbă făceam parastas la mormântul său. Ne învăluia pe toţi o atmosferă de linişte şi pace greu de cuprins în cuvinte. De fapt, legăturile duhovniceşti, pe care nu le ghicim întotdeauna, nu sunt întâmplătoare. Părintele Dometie fusese călugărit la Prislop, împreună cu viitorul Mitropolit Antonie Plămădeală, în 1949. Oficiantul a fost părintele Arsenie Boca. Mai apoi, părintele Dometie, după o scurtă petrecere la Cioara, a ajuns marele duhovnic de la Râmeț. Vrednicul de pomenire Mitropolitul Antonie este cel ce m-a hirotonit arhiereu, secondat fiind de Înaltpreasfinţitul Timotei al Aradului, Înaltpreasfinţitul Justinian al Maramureşului şi Preasfinţitul Ioan al Oradiei. Aşa că, în sufletul meu, rămâne o legătură tainică şi sfântă, atât cu Mitropolitul Antonie, cât şi cu părintele Dometie Manolache. Pentru cei ce l-am preţuit şi l-am iubit, amintirea sa rămâne o icoană smerită şi plină de har. Când ne oprim în faţa crucii lui, citim cu duioşie: Arhimandrit Dometie Manolache, 1924-1975. Aici odihneşte în pace, în aşteptarea Învierii, ctitorul şi duhovnicul obştii monahale de călugărițe a Mănăstirii Râmeț, județul Alba, și părintele... mai mult

După Înviere, înainte de a se înălţa la cer, Domnul Hristos i-a trimis pe ucenici să propovăduiască, făcându-i misionari: Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă (Matei 28, 19-20). Acest mandat Apostolii l-au împlinit cu străşnicie, transmițându-l atât păstorilor Bisericii, cât şi credincioşilor. Ceea ce făceau ei, şi ce fac misionarii din trecut şi de astăzi, se cheamă misiune. Termenul vine de la latinescul mittere care înseamnă a trimite. Misiunea este vocaţia apostolică a Bisericii de a propovădui Evanghelia lui Hristos la toate neamurile, chemându-le la reconciliere, în numele lui Hristos, prin pocăinţă şi botez[1].Misiunea este un act de trimitere: precum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi (Ioan 20, 21); de mărturie a Învierii lui Hristos: voi sunteţi martorii acestora (Luca 24, 48); şi de evocare a evenimentelor care constituie istoria mântuirii: Şi venind şi adunând Biserica, au vestit câte a făcut Dumnezeu cu ei şi că a deschis păgânilor uşa credinţei (Fapte 14, 27). Misiunea este un criteriu fundamental al Bisericii, nu numai în sensul că Biserica este instrumentul misiunii, ci şi că ea, Biserica, este scopul sau realizarea misiunii[2]. În istoria Bisericii, misiunea bine făcută s-a finalizat prin înfiinţarea de noi comunităţi în care domnea dragostea lui Hristos. Chemarea misionară a Bisericii ţine de natura ei apostolică. Misiunea este un act de fidelitate a Bisericii faţă de Domnul Hristos. Biserica este deschisă pentru toate neamurile şi culturile, aşa cum arată prezenţa mulţimii de neamuri la Cincizecime[3]. Imaginea Bisericii la Cincizecime este reversul turnului Babel, de aceea proiectul ei apostolic este «zidirea» Trupului lui Hristos[4]. Datoria de a propovădui Evanghelia se datorează faptului că învăţătura lui Hristos trebuie pusă în practică, şi, pusă în practică, ea schimbă lumea. Şi schimbă, de fapt, persoane concrete care devin mădulare active ale Trupului lui Hristos, a Bisericii. Sfântul Grigorie Sinaitul subliniază importanţa pe care o are cuvântul lui Hristos pentru noi: Cuvântul s-a dat spre bucuria fiecărei firi raţionale, asemenea unor mâncăruri felurite, sufletul simte plăcerea cuvintelor, primindu-le în chip felurit. Cuvântul cunoştinţe... mai mult

În Hristos toţi vor învia (1 Corinteni 15, 22). În cimitirul central din Cluj aşteaptă învierea din morţi marele nostru romancier Ion Agârbiceanu. Cu puţin înainte de a se muta la Domnul a scris o carte cu un profund caracter nostalgic: „Din pragul marii treceri”. Şi zice el, meditând, că viaţa nici măcar nu e scurtă, ci-i numai o părere, aşa trece de repede. Nici nu ştii ce-i viaţa asta! Atâta ştii, că te bucuri şi te desfătezi de minunile din jurul tău, de firea întreagă. Căci oricât le-ai cunoaşte, ele tot minuni rămân, minuni de frumuseţe[1]. Iar Lucian Blaga, în motto-ul pe care îl alege pentru volumul„În marea trecere”,se adresează lui Dumnezeu şi Îl roagă: Doamne, opreşte trecerea. Ştiu că unde nu e moarte, nu e nici iubire, – şi totuşi, Te rog: opreşte ceasornicul cu care ne măsori destrămarea[2]. Poetul creştin Traian Dorz compară viaţa cu un tren: Un lung tren ne pare viaţa, ne trezim în el mergând,/ Fără să ne dăm noi seama, unde ne-am urcat şi când./ Fericirile sunt halte, unde stăm câte-un minut;/Până când să ne dăm seama, sună, pleacă, a trecut .../ Iar durerile sunt staţii lungi, ce nu se mai sfârşesc,/ Şi în ciuda noastră, parcă, tot mai multe se ivesc./ Arzători de nerăbdare înainte tot privim,/Să ajungem mai degrabă la vreo ţintă ce-o dorim./ Ne trec zilele şi anii, clipe scumpe şi dureri,/ Noi trăim hrăniţi de visuri şi-nsetaţi după plăceri./ Mulţi copii voioşi se urcă, câţi în drum n-am întâlnit!.../ Iar câte-un bătrân coboară trist şi frânt şi istovit./ Vine-odată, însă, vremea să ne coborâm şi noi;/ Ce n-am da atunci o clipă să ne-ntoarcem înapoi?/ Dar, pe când, privind în urmă, plângem timpul ce-a trecut,/ Sună-n Gara Veşniciei; am trăit şi n-am ştiut!...[3]. O cântare din slujba înmormântării subliniază şi ea efemeritatea vieţii: Toţi mergem în acelaşi locaş şi peste puţin timp vom fi pulbere, căci viaţa noastră, fraţilor, este ca o jucărie; ceea ce n-am fost ne facem şi din ceea ce suntem ne stricăm; vis nestătător suntem, suflare care nu are putere, zbor de pasăre călătoare, corabie pe mare care nu lasă urmă[4]. Cine ne scoate din această stare de tristeţe iremediabilă? Ne scoate Sfântul Ioan Gură de Aur, pe care Biserica noastră îl aniversează în chip deosebit în acest an, şi care, în Cuvântul de Învăţătură de la Paşti, ... mai mult

Nu ştiţi voi postul care Îmi place?- zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine. (Isaia 58, 6-7) Din copilărie îmi vine în minte o întâmplare imaginară, pe care ne-o povestea tatăl meu. Mesajul pe care-l purta era potrivnic formalismului religios şi lipsei de profunzime duhovnicească. Se spune că un ţăran a plecat într-o zi de târg să-şi vândă boii. Drumul înspre târg trecea printr-o pădure mare. Şi-a vândut omul boii şi se întorcea spre casă prin pădure. Banii şi-i pusese în trăistuţa cu merinde. Doi tâlhari, care erau ascunşi în pădure, i-au ieşit în cale, l-au ucis, i-au luat trăistuţa şi şi-au însuşit banii. Făcându-li-se foame au căutat în trăistuţă şi-au găsit pâine şi slănină. Fiind o zi de vineri au exclamat indignaţi: noi nu mâncăm de dulce vinerea! Aceasta este povestea. Nu sunt singurii care au încălcat flagrant rânduiala postului. Au ucis şi n-au mâncat de dulce! Postul nu e numai de bucate, ci este şi de răutate. Postul este integral. Când am intrat în Postul Mare am cântat: Vremea Postului să o începem cu bucurie, supunându-ne pe noi nevoinţelor celor duhovniceşti. Să ne lămurim sufletul, să ne curăţim trupul. Să postim precum de bucate, aşa şi de toată patima, desfătându-ne cu virtuţile Duhului[1]. Postim de bucate, dar postim şi de răutate. Nu vrem să descurajăm postul de bucate. El este foarte necesar. Dar trebuie neapărat secondat de postul de răutate. Altfel n-are valoare. Lucrul acesta îl înţelegem şi din ceea ce ne spune Proorocul Isaia în citatul de la început. Ba el condiţionează împlinirea celor cerute prin post şi rugăciune de faptele milei trupeşti: Atunci vei striga şi Domnul te va auzi; la strigătul tău El va zice: Iată-Mă! Dacă tu îndepărtezi din mijlocul tău asuprirea, ameninţarea cu mâna şi cuvântul de cârtire, dacă dai pâinea ta celui flămând şi tu saturi sufletul amărât, lumina ta va răsări în întuneric şi bezna ta va fi ca miezul zilei (Isaia 58, 9-10). Spuneam că postul de bucate este necesar. Prin el ne curăţim trupul, îl punem sub ascultarea sufletului. Postul este răstimp de antrenament în care dorim să ajunge... mai mult

„Lucrul fiecăruia se va face cunoscut: îl va vădi Ziua Domnului; pentru că în foc se descoperă, şi focul însuşi va lămuri ce fel este lucrul fiecăruia” (1 Corinteni 3,13) Dumnezeu ne-a dat fiecăruia dintre noi anumite calităţi spirituale, fizice şi intelectuale, cu care trebuie să lucrăm. Funcţie de felul în care ne-am întrebuinţat zestrea nativă, vom răspunde la cea de a Doua Venire a Domnului Hristos. Lenea este unul dintre cele şapte păcate de căpetenie. Vasile Militaru, cu harul lui poetic, zicea „Despre lene, adevărul mi l-a spus a mea bunică:/Omul seamănă cu apa: Dacă stă mereu, se strică!”.[1] Mântuitorul Iisus Hristos, Pedagogul Absolut, ne-a lăsat pilda cu talanţii. „Stăpânul şi-a împărţit averea. Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, altuia unul, fiecăruia după puterea lui, şi a plecat. Îndată, mergând, cel ce luase cinci talanţi a lucrat cu ei şi a câştigat alţi cinci talanţi. De asemenea, şi cel cu doi a câştigat alţi doi. Iar cel ce luase un talant s-a dus, a săpat o groapă în pământ, şi a ascuns argintul stăpânului” (Matei 25,15-18). A venit vremea bilanţului. Primii doi au fost lăudaţi şi răsplătiţi. Al treilea a fost condamnat: „Luaţi de la el talantul şi daţi-l celui care are zece talanţi. Căci tot celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce n-are şi ceea ce i se pare ca are i se va lua. Iar pe sluga netrebnică aruncaţi-o întru întunericul cel mai dinafară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor” (Matei 25,28-30). Cel de al treilea, gândindu-se că Stăpânul „este om aspru, care seceră de unde n-a semănat”, că viaţa creştină este dificilă, a preferat să nu facă nimic. În acest sens Avva Porfirie subliniează: „Mulţi zic că viaţa creştină este dificilă şi dezagreabilă. Eu zic că este uşoară şi plăcută, numai că ea presupune două condiţii: smerenia şi dragostea”. Şi, adaugă: „Noi trebuie să dobândim harul lui Dumnezeu de pe acum. Căci fără har efortul nostru nu va da rezultate şi noi nu vom ajunge în Paradis. Iar Dumnezeu ne dă harul Său dacă suntem smeriţi”.[2] Cu smerenie şi noi, pe 31 ianuarie 2015, la Adunarea Eparhială, am rezumat realizările anului 2014. Ele sunt rezultatul lucrării noastre, a tuturor, dar, în special, a consilierilor eparhiali sprijiniţi de părinţii protopopi şi de toată preoţimea noastră, ... mai mult

1. 1. Zbuciumul căutărilor şi bucuria întâlnirii Omul, fie că mărturiseşte sau nu, Îl caută pe Hristos Dumnezeu. Sufletul lui nu are linişte până ce nu-L găseşte. Fericitul Augustin spune: Ne-ai făcut pe noi pentru Tine şi neliniştit este sufletul nostru până ce se va odihni în Tine[1]. Şi această căutare nu-l caracteriza doar pe omul vremurilor trecute, ci îl frământă şi pe omul veacului postmodern. Petre Ţuţea, care în tinereţe era necredincios, L-a căutat cu râvnă pe Dumnezeu şi, după ce L-a găsit, ne spune cu convingere: atunci am avut revelaţia că, în afară de Dumnezeu, nu există nici un adevăr, că El este adevărul unic... că în afară de Dumnezeu nu există nici un adevăr, ci frânturi de adevăr care se coboară din măreţia şi eternitatea Lui, pe care fiinţa imperfectă, omul, le înregistrează când face istorie în etape[2]. Este tristă şi tragică soarta omului care nu L-a găsit pe Dumnezeu, pentru că, fără Dumnezeu, fără credinţă, omul devine un animal raţional care vine de nicăieri şi merge nicăieri[3]. Starea sufletească ce o are omul care a ajuns la credinţă şi L-a găsit pe Dumnezeu este una extraordinară. Pentru că, ajungând la credinţă, oarecum Îl experimentează şi se bucură de Dumnezeu ca de cea mai scumpă comoară. În credinţă ne întâlnim cu Dumnezeu şi trăim cu El. Răsplata imediată a acestei trăiri este o bucurie sfântă, religioasă; e bucuria unui dor împlinit, bucuria vederii fiinţei celei mai dragi, bucuria negrăită a întâlnirii tainice cu Dumnezeu[4]. Intelectualii serioşi, credincioşi, practicanţi, îşi dădeau seama de faptul că, vieţii lor, credinţa le oferă o statornicie şi un curaj aparte. Credinţa, spune Ernest Bernea, dă stabilitate şi sens vieţii lăuntrice. Omul credincios stă în preajma valorilor permanente; este bun şi bogat. Când trece peste el o încercare a vieţii, nu se năruie, ci creşte. Omul credincios se aseamănă copiilor: râde cu lacrimi pe obraz[5]. Încercările, necazurile, greutăţile prin care trece omul în momentul în care Îl află pe Hristos sunt depăşite. În Viaţa lui Hristos, Giovanni Papini exclamă: Toţi au nevoie de Tine, chiar cei ce nu ştiu: cei ce nu ştiu mai amarnic ca cei ce ştiu. Flâmândul îşi închipuie că umblă după pâine: dar îi e foame de Tine; însetatul crede că vrea să bea apă: dar îi e sete de Tine; bolnavul s... mai mult

Maica Domnului binecuvintează începutul și sfârșitul anului bisericesc Anul bisericesc începe la 1 septembrie și se încheie pe 31 august. Aceasta este vechea tradiție bizantină, care s-a păstrat în sinaxarele noastre. S-ar putea spune că anul liturgic constă în dorința pe care o are Biserica de a așeza în mintea credincioșilor învățăturile Evangheliei și principalele momente ale istoriei mântuirii. Fiecare sărbătoare reînnoiește și actualizează evenimentul pe care-l invocă. Reia evenimentul din trecut și-l face contemporan, iar noi ne împărtășim de darurile pe care le revarsă asupra noastră, pe măsura dispoziției și deschiderii sufletești pe care o avem. Așa se face că prima sărbătoare cu care începe anul bisericesc este Nașterea Maicii Domnului, pe 8 septembrie, iar ultima sărbătoare mare cu care se încheie este Adormirea Maicii Domnului, pe 15 august. Troparul sărbătorii Nașterii Maicii Domnului este sugestiv prin conținutul său, subliniind importanța evenimentului pentru pregătirea izbăvirii noastre: „Nașterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea; că din tine a răsărit soarele dreptății, Hristos Dumnezeul nostru. Și, dezlegând blestemul, a dat binecuvântare; și, stricând moartea, ne-a dăruit nouă viață veșnică”[1]. Tatăl Sfintei Fecioare, Ioachim, se trăgea din neam împărătesc. Sfânta Ana, mama sa, descindea din Matan, și el urmaș al lui David[2]. Tristețea lor era că nu aveau copii și, în urma rugăciunilor, Dumnezeu le-a dăruit-o pe Maria. Icosul sărbătorii zice: „Rugăciunea împreună și suspinul cel bineprimit, pentru nerodirea și nenașterea de fii, a lui Ioachim și a Anei, în urechile Domnului au intrat și a odrăslit rod de viață purtător lumii; că acela rugăciune în munte a făcut, iar aceea în grădină defăimare a suferit; ci, cu bucurie, cea stearpă naște pe Născătoarea de Dumnezeu și hrănitoarea vieții noastre”[3]. În timpul vecerniei din ajunul praznicului citim la Paremii trei lecturi din Vechiul Testament. Prima, din Cartea Facerii (28, 10-17), descrie noaptea petrecută de Iacov la Luz, când a avut un vis minunat: o scară de la pământ la cer pe care urcau și coborau îngerii lui Dumnezeu. Iacov a numit locul acela Betel, însemnând „casă a lui Dumnezeu”. Maica Domnului, care L-a coborât pe Domnul din cer, este și ea o scară între cer ... mai mult

Este mişcător momentul cu nunta de la Cana Galileii, la care a fost invitat Domnul Hristos, Preasfânta Sa Maică şi Sfinţii Apostoli. La un moment dat, vinul s-a terminat. După ce a intervenit la Mântuitorul, Maica Domnului le-a zis slujitorilor: Faceţi orice vă va spune (Ioan 2,5). Şi ştim sfârşitul: toate lucrurile s-au rezolvat. Ascultarea de poruncile lui Hristos ne scoate din toate situaţiile dificile. Maica Domnului face mereu acest lucru. Iubirea ei îmbrăţişează întreaga lume şi, ca şi Fiul ei, simte milă faţă de toţi oamenii. Cei ce duc o viaţă duhovnicească simt acest lucru. De exemplu, Sfântul Siluan exclamă: Ah, dacă am şti cum iubeşte Preasfânta pe toţi cei ce păzesc poruncile lui Hristos şi cum compătimeşte şi suferă pentru cei ce nu se căiesc[1]. La un moment dat, în duh, Sfântul Siluan a întâlnit-o pe Fecioara, care i-a spus: Nu-mi place să văd ceea ce faci![2] Această mustrare blândă l-a marcat pentru totdeauna şi a adus roade duhovniceşti în viaţa lui. Aceste cuvinte liniştite şi blânde l-au determinat să împlinească poruncile lui Hristos. Dacă încercăm şi noi cu sinceritate să ducem un dialog cu Maica Domnului vom vedea câte motive are să ne facă reproşuri blânde, dar categorice. Multe lucruri pe care le facem noi nu-i plac Maicii Domnului. Şi dacă dorim să fim în graţiile ei, trebuie să împlinim poruncile lui Hristos. Însă mai trist este că nici nu prea ştim poruncile Lui. De aceea, ne-am hotărât ca în Postul Maicii Domnului, seară de seară, după Paraclis, să medităm la poruncile lui Dumnezeu ca, apoi, să le şi punem în practică. Sfântul Marcu Ascetul ne spune că Domnul e ascuns în poruncile Sale. Şi cei ce-L caută pe El Îl găsesc pe măsura împlinirii lor[3]. Poruncile Domnului trebuie studiate până ce devin substanţa sufletului nostru; numai atunci va deveni posibilă împlinirea constantă şi dreaptă a poruncilor Evanghelice aşa cum cere Domnul[4]. Şi atunci cel ce împlineşte poruncile cu ochii inimii, cu mintea, acela Îl vedeîn el însuşipe Domnul, Îl vede în gândurile şi sentimentele sale pătrunse de Duhul Sfânt. Pericolul ce-l paşte pe cel ce neglijează împlinirea poruncilor este de a ajunge la o sterilitate spirituală, la îndepărtarea de Dumnezeu. Căci Domnul a zis: fără de Mine nu puteţi face nimic. Dacă cineva nu rămâne în Mine se aruncă afară ca o mlădiţă şi se usucă;... mai mult

Sinodul Mitropolitan al Mitropoliei Clujului, Maramureșului și Sălajului, întrunit la Mănăstirea Bârsana, pe 29 iunie 2014, și-a însușit proiectele de viitor ale Adunării Eparhiale a Arhiepiscopiei Ortodoxe a Vadului, Feleacului şi Clujului, întrunită în ședință la Cluj-Napoca pe 14 iunie 2014 Proiectele de perspectivă ale acestui for deliberativ al Eparhiei vizează o seamă de probleme importante legate de viaţa spirituală, filantropică, culturală şi socială a credincioşilor, pe care le luăm pe rând: Cu toate realizările frumoase, atât pe tărâm duhovnicesc, cât şi edilitar, filantropic şi cultural, se constată nevoia dinamizării activităţii preoţilor şi consiliilor parohiale în multe parohii. Dinamica vieţii sociale fiind una alertă, nu ne putem limita la o slujire liturgică în biserică, ci trebuie să ieşim întru întâmpinarea nevoilor oamenilor. Mijloacele de misiune să fie cele adecvate vremurilor, folosindu-ne de tehnica modernă. Nu ne mai putem permite o activitate anemică. În ultima vreme, la adresa Bisericii Ortodoxe, apar tot mai dese atacuri generate de parteneriatul cu statul român în domeniul educaţiei. Este un domeniu în care nu trebuie să cedăm deoarece colaborarea și cooperarea dintre Biserică și celelalte instituţii ale societăţii civile, în domeniul activităților sociale și culturale ori educative, devine un gest indispensabil pentru crearea de buni cetăţeni și buni români. În mass-media, Biserica este atacată cu scopul marginalizării spiritualităţii, dar mai ales pentru a se zădărnici educarea tinerilor în spiritul cunoașterii și trăirii acesteia, preconizându-se laicizarea forţată și promovarea secularismului sau nașterea unor noi idolatrii, separate de Biserică, cea a starurilor sau a reușitei materiale. Ţinând cont de faptul că societatea românească, orientată tot mai mult spre profit, face să crească numărul celor care au nevoie de ajutor și protecţie socială, milităm pentru o mai intensă implicare a Bisericii, alături de stat, pentru rezolvarea unor probleme sociale importante și, mai ales, pentru asigurarea unei asistenţe spirituale pentru cei sărăci sau deznădăjduiţi. Considerăm că ajutorul material primit din partea statului sau prin solidaritatea comunitară trebuie să fie mereu însoţit de asistență duhovnicească și practici de consiliere care să ajute la echilibru sufletesc și r... mai mult

Pe 8 iunie 2014 prăznuim sărbătoarea Rusaliilor. Din nou suntem provocați duhovnicește să ne gândim la Duhul Sfânt, cu nenumăratele Sale daruri lucrătoare în Biserica Domnului Hristos. Ne relatează Sfântul Luca că, sosind Ziua Cincizecimii, erau toți împreună în același loc (Fapte 2, 1). În ce loc? În locul unde se săvârșea Sfânta Liturghie. Mântuitorul îi sfătuise pe ucenici, înainte de Înălțarea la Cer, să nu se depărteze de Ierusalim până când vor lua putere, venind Duhul Sfânt peste ei, ca să-I fie martori în Ierusalim și în toată Iudeea și în Samaria și până la marginea pământului (Fapte 1, 8). Iar în Ziua Cincizecimii, din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, și a umplut toată casa unde ședeau ei. Și li s-au arătat, împărțite, limbi ca de foc și au șezut pe fiecare dintre ei. Și s-au umplut de Duhul Sfânt (Fapte 2, 2-4). Proorocul Isaia aminteşte şapte daruri ale Duhului Sfânt: duhul înţelepciunii şi al înţelegerii, duhul sfatului şi al tăriei, duhul cunoştinţei şi al bunei credinţe... duhul temerii de Dumnezeu (Isaia 11,2-3). Sfântul Apostol Pavel enumeră zece daruri ale Duhului Sfânt: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia (Galateni 5, 22-23). De fapt ele sunt nenumărate şi fascinante. Sfântul Serafim din Sarov, fiind în plinătatea Duhului Sfânt și dorind să-i demonstreze boierului Motovilov cum arată un om covârşit de darurile Duhului, a strălucit ca soarele. Ochii îi erau ca doi cărbuni aprinşi. Iar atmosfera de linişte şi pace ce s-a creat era una de nedescris. Omul covârşit de roadele Sfântului Duh este contaminant pentru cei din jur, are o vocaţie misionară. Începând cu apostolii şi continuând cu toţi Părinţii Bisericii. De fapt, lucrul acesta îl şi spune troparul Rusaliilor: Binecuvântat eşti Hristoase, Dumnezeule, cel ce preaînţelepti pe pescarii-ai arătat, trimiţându-le lor Duhul Sfânt. Şi printr-înşii lumea ai vânat, Iubitorule de oameni, mărire Ţie[1]. Omul plin de Duhul Sfânt are darul rugăciunii curate. Spune bătrânul Ieronim, referindu-se la duhovnicul său, că Mihail, bătrânul meu, era tot o lumină când se ruga. În această stare nu se ruga cu cuvintele, ci cu mintea. Cuvintele sunt surcelele pe care le folosim până se aprinde focul. Când... mai mult

La sărbătoarea „Înălţării Domnului”sunt cinstiţi Eroii Neamului. Această hotărâre a fost luată de Sfântul Sinod al Bisericii noastre în anul 1999. De fapt, se reactualizează un obicei mai vechi stipulat în Tratatul de la Versailles şi într-un Decret-lege din 1920 al Guvernului României. În perioada interbelică, de cinstirea eroilor era preocupată în mod deosebit Societatea „Mormintele Eroilor căzuţi în Război”, transformată ulterior în Societatea „Cultul Eroilor”, care, de la 1 august 1940, s-a numit „Aşezământul Naţional Regina Maria”. Pe timpul stăpânirii comuniste, printr-un decret din 1948, „Ziua Eroilor” s-a stabilit pe 9 mai. Motivul teologic al sărbătoririi eroilor la „Înălţarea Domnului” este lesne de înţeles: Domnul înălţându-se ridică cu sine întreaga făptură omenească. Domnul Hristos îi ridică cu Sine pe eroii care şi-au dat viaţa din dragoste pentru alţii. Una dintre cântările sărbătorii zice: Fost-a ridicată mai presus de îngeri firea noastră cea căzută de demult, şi pe scaunul cel dumnezeiesc, mai presus de cuget a fost aşezată. Veniţi să prăznuim şi să cântăm: Pe Domnul lăudaţi-L făpturile Lui şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii[1]. Motivul sentimental al sărbătoririi Eroilor, pe care poporul nostru l-a cultivat întotdeauna, este acela că prin ei s-a realizat visul a multor generaţii, plecate în veşnicie. Mulţi ani, idealul unităţii naţionale şi al libertăţii i-a ţinut pe înaintaşii noștri în aşteptare. Avem un vis neîmplinit, spunea Goga, Copil al suferinţii,/ De jalea lui ne-au răposat/ Şi moşii şi părinţii...[2] Iar când visul s-a realizat, bucuria a fost mare. Unul dintre făuritorii Marii Uniri, i se adresa pământului țării ca unei fiinţe însufleţite: Eu văd că eşti alta, eu văd că eşti fericită, eu simt bucuria şi noua ta viaţă! Te-aş mângâia ca pe un copil, de-ar fi să trăiesc veacuri. Câmpiile tale, apele tale, toate îmi vorbesc de negrăita ta fericire, patria mea! Nu eşti pământ mort, nu eşti vânt, nu eşti apă; eşti suflet ce tremuri de bucuria libertăţii[3]. Pe asemenea oameni, fie c-au murit pe front, fie că s-au întors răniţi sau epuizaţi, îi cinstim la Înălţarea Domnului. Ei au trecut în legenda neamului şi pe bună dreptate se subliniază faptul că poporul nu trece în legendă, nu înconjoară cu aureola sfințeniei, nic... mai mult

Chemarea solemnă de la începutul celei mai importante celebrări de peste an este: Veniţi de primiţi lumină![1], iar slujba se sfârşeşte cu cântarea: Ziua Învierii! Şi să ne luminăm cu prăznuirea, şi unul pe altul să ne îmbrăţişăm: Să zicem: fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi: să iertăm toate pentru Înviere. Şi aşa să strigăm: Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le[2]. Lumina inefabilă ce învăluie sărbătoarea Paştilor izvorăşte din Hristos Cel înviat din morţi. De aceea, Sfântul Ioan Damaschin ne îndeamnă să ne curăţim simţirile şi să vedem pe Hristos strălucind cu neapropiata lumină a Învierii[3]. Evangheliadin duminica Paştilor, vorbind despre Hristos Cel înviat, ne spune că El este Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume (Ioan 1, 9). Însuşi Mântuitorul Hristos le-a spus fariseilor: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii (Ioan 8, 12). Iar la Slujba Învierii cântăm: Acum toate s-au umplut de lumină: şi cerul şi pământul şi cele de dedesubt. Deci să prăznuiască toată făptura Învierea lui Hristos, întru care s-a întărit[4]. Un poet creştin, cu talentu-i primit de la Dumnezeu, ni-L prezintă pe Hristos înviat răspândind lumină: Iar în faţa tuturora... ce luceafăr glorios/ Umple cerul de lumină şi de Har victorios? E Iisus! ... purtând pe frunte diadema de lumini/ Cu aceeaşi simplitate, cum purtase crengi de spini/... Până-n bolţi un glas răsună, larg ca bubuitul lavei./ Sus acum, voi, porţi eterne! Iată, Împăratul slavei!/ Cine-i Împăratul slavei? Domnul tare şi viteaz,/ Care-a biruit în luptă cel mai fioros grumaz![5] Sfântul Ioan Teologul, fiind răpit în Rai, L-a văzut pe Hristos Cel înviat din morţi: El era îmbrăcat în veşmânt lung până la picioare şi încins pe sub sân cu un brâu de aur. Capul Lui şi părul Lui erau albe ca lâna albă şi ca zăpada, şi ochii Lui, ca para focului. Picioarele Lui erau asemenea aramei arse în cuptor, iar glasul Lui era ca un vuiet de ape multe; În mâna Lui cea dreaptă avea şapte stele; şi din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri, iar faţa Lui era ca soarele, când străluceşte în puterea lui (Apocalipsa 1, 13-16). Domnul Hristos, prin Învierea Lui, nu numai că a biruit iadul şi moartea, dă... mai mult

Buna Vestire aduce un mesaj de importanţă unică pentru întreaga creştinătate: mesajul Întrupării lui Hristos. Sfântul Pavel exclamă: Cu adevărat, mare este taina dreptei credinţe: Dumnezeu S-a arătat în trup, s-a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri, s-a propovăduit între neamuri (1 Timotei 3, 16). Iar celebrările liturgice ale zilei de 25 martie, data sărbătoririi Bunei Vestiri, ne spun: Astăzi este începutul mântuirii noastre şi arătarea tainei celei din veac. Fiul lui Dumnezeu, Fiu Fecioarei se face şi Gavriil harul bine-l vesteşte. Pentru aceasta şi noi, împreună cu dânsul, Născătoarei de Dumnezeu să-i strigăm: Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine[1]. Pentru Cluj, însă, Buna Vestire este un motiv special de bucurie. Pentru că, pe 25 martie 2006, era întronizat de către Patriarhul Teoctist Mitropolitul Bartolomeu Anania. Vechea Mitropolie a Feleacului, cu descendenţă ştefaniană de la 1488, îşi relua activitatea prin hotărârea Sfântului Sinod din 4 noiembrie 2005. Mitropolitul Bartolomeu îşi încheia alocuţiunea cu cuvintele: Trăiesc şi eu bucuria zilei de astăzi, iar bucuria mea nu este altceva decât cântecul unei lebede care, înainte de a merge printre trestii să se culce, este de pe acum încredinţată că un şir de aripi albe va luneca în urma ei, gata de zbor, sub cerul istoriei Transilvaniei[2]. Tot pe 25 martie 2011, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, după plecarea la Domnul a Mitropolitului Bartolomeu, mă instala pe mine în scaunul vlădicesc de la Cluj. Bucuria sărbătorii avea sobrietatea ei, ştiind că Maica Domnului ne acoperă cu Preasfântul său Omofor. A urmat apoi sărbătoarea din 2012, când, de Buna Vestire, s-a pus piatra de temelie pentru aşezământul social de pe Calea Turzii, şi sărbătoarea Bunei Vestiri din 2013. Suntem pregătiţi ca, şi acum, în 2014, de Buna Vestire, să organizăm sărbătoarea noastră de suflet, care poate deveni şi sărbătoarea patronală a oraşului Cluj, pe lângă faptul că este hramul Mitropoliei Clujului, Maramureşului şi Sălajului. Nici n-ar putea exista o altă sărbătoare mai potrivită, pentru că toţi creştinii, indiferent de confesiune, știu cât de importantă este Buna Vestire şi urmările Întrupării lui Hristos pentru mântuirea noastră. Buna Vestire (ὁ Εὐαγγελισµὸς) este praznicul în amintirea zilei în care Sfântul Arhanghel Gavriil... mai mult

El este Pantocratorul ce șade pe scaunul cel în chipul focului. Și de pe tronul slavei Sale proniază toate lucrurile. Troparul Praznicului Tăierii Împrejur, când începem Anul Nou, afirmă lucrul acesta: Cel ce șezi pe scaunul cel în chipul focului, întru cele de sus, împreună cu Părintele Cel fără de început și cu Dumnezeiescul Duh, ai binevoit a Te naște pe pământ din Fecioara, Maica Ta, care nu știe de bărbat, Mântuitorule Iisuse. Pentru aceasta ai și fost tăiat împrejur a opta zi ca un om. Slavă Sfatului Tău celui preabun; slavă rânduielii Tale; slavă smereniei Tale, Unule iubitorule de oameni[1]. La Crăciun am învățat că El este Soarele dreptății. El revarsă căldura și lumina spirituală, pe lângă cea materială, peste toată făptura. Și după cum pământul are echilibru și este covârșit de căldură și de lumină, rotindu-se în jurul soarelui natural, tot așa și omul nu poate duce o viața normală decât gravitând în jurul Soarelui dreptății. De la El primește căldură și lumină spirituală. Drumul vieții lui are o traiectorie normală doar învârtindu-se în jurul Său. Însuși Domnul Hristos precizează faptul că El este sursa de lumină și căldură spirituală: Eu sunt Lumina lumii; cel ce îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții (Ioan 8, 12). Cu El și în lumina Sa dorim să umblăm și în anul 2014. De fapt, pe tot parcursul vieții dorim să fim cu El. De aceea, și în cântecul duhovnicesc se precizează că noi călătorim cu El pân’ la sfârșitul vieții. Însăși Ortodoxia este, după afirmația lui Sergiu Bulgakoff, viață nouă în Hristos și cu Hristos, condusă de Duhul Sfânt[2]. Cel ce are sufletul rănit de dragostea lui Hristos trăiește frumos: Dacă este cineva în Hristos, este făptură nouă; cele vechi au trecut, iată, toate s-au făcut noi (2 Corinteni 5, 17). Primul lucru pe care trebuie să-l facem în 2014 este să ne rugăm Domnului Hristos cu stăruință și vom birui toate încercările și necazurile. Îndemnul Părintelui Toma Chiricuță este sugestiv în acest sens: Cât de târziu, în noapte, cât de singur și ostenit, cât de tulburat și nesigur, cât de deziluzionat de oameni, dacă în preajma încheierii zilei Îl chemi pe Iisus cu simplitate, El vine și-ți mângâie fața și te adoarme spunându-ți: nu te teme, nu vei naufragia, căci Eu veghez[3]. Al doilea lucru pe care tre... mai mult

Astfel, dar, nu mai ești rob, ci fiu; iar de ești fiu, ești și moștenitor al lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos (Galateni 4, 7) Asistăm triști și cu sufletul frânt de durere la izgonirea lui Adam din Rai. Dumnezeu îl făcuse tânăr, sănătos, frumos și nemuritor, și-l așezase în splendoarea Raiului. Dar, datorită păcatului, toate se prăbușesc. Omul ajunge bătrân, bolnav, urât și muritor. Iar bunul Dumnezeu îl dezmoștenește și-l alungă din Rai. Ne spune Scriptura că de aceea l-a scos Domnul Dumnezeu din grădina cea din Eden, ca să lucreze pământul din care fusese luat (Facere 3, 23). Adam a ales răul, păcatul, și ne spune Sfântul Maxim Mărturisitorul că răul este abaterea lucrării puterilor sădite în fire de la scopul lor și că primul om, neducându-și mișcarea lucrării puterilor naturale spre scop, s-a îmbolnăvit de necunoștința cauzei sale, socotind, prin sfatul șarpelui, că acela este Dumnezeu. Finalul îl subliniază același Sfânt Părinte: orice plăcere are ca urmașă, în chip sigur, durerea[1]. Bietul Adam, datorită plăcerii de a gusta din pom, neascultând de Dumnezeu, s-a expus durerii. Dezmoștenit, orfan, îndurând necazurile, plângea de dorul Raiului. Ne spune Sfântul Siluan Athonitul că Adam, părintele întregului neam omenesc, a cunoscut în Rai dulceața iubirii lui Dumnezeu. Pentru aceasta a suferit amarnic atunci când, din pricina păcatului lui, a fost izgonit din grădina Edenului și a pierdut iubirea lui Dumnezeu. Se tânguia cu geamăt mare și suspinurile lui umpleau toată pustia[2]. Și nu numai Adam, ci și toți urmașii lui am moștenit aceeași soartă. Ne spune Sfântul Pavel că printr-un om a intrat păcatul în lume și prin păcat moartea, așa și moartea a trecut la toți oamenii, pentru că toți au păcătuit în el (Romani 5, 12). Iar moartea este precedată de un cortegiu întreg de boli și suferințe, de nedreptăți și neînțelegeri. Dumnezeu le făcuse pe toate bune foarte (Facere 1, 31), dar ele nu au rămas așa. Armonia și echitatea lăsate de Creator au fost date peste cap. Privind în ce hal a ajuns lumea, vezi neghiobi împodobiți cu hlamida înțelepților și filosofi zgribulind în zdrențe. Vezi escroci îmbuibați cu bunuri pământești și profeți înfometați, netrebnici înconjurați de admiratori și creatori osândiți la nelucrare, risipitori sărbătoriți și muncitori disprețuiți. Vezi cum cel... mai mult

Și pe când mergeau ei, El a intrat într-un sat, iar o femeie, cu numele Marta, L-a primit în casa ei. Și ea avea o soră ce se numea Maria, care, așezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui (Luca 10, 38-39). În fiecare an, la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, auzim citindu-se în biserică pericopa evanghelică cu Marta și Maria. În casa lor și a fratelui lor Lazăr, Mântuitorul se simțea bine. Atmosfera ce domnea era una specială, liniștită și duhovnicească. Era mediul în care prezența preocupărilor spirituale dădea o noimă și o frumusețe întregii vieți. În grai scripturistic, prin noțiunea de casă se înțelege familie. Se amintește de casa lui David (Luca 1, 27) sau, la convertirea lui Zaheu, Mântuitorul spune: astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia (Luca 19, 9). Sfântul Pavel amintește casa lui Ștefanas (1 Corinteni 16, 15), iar pe Timotei îl îndeamnă să îmbrățișeze casa lui Onisifor (2 Timotei 4, 19). În toate aceste cazuri, și-n multe altele, prin casă se înțelege familie. Familia are un rol esențial în ceea ce privește mersul înainte al societății omenești, în general, și al lumii creștine, în special. Familia este prima și cea mai mică celulă a organismului social[1]. Originea ei stă în natura socială a omului și în voința divină exprimată pozitiv la crearea acestuia: Și a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat și femeie. Și Dumnezeu i-a binecuvântat zicând: Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul și-l supuneți (Facere 1, 27-28). Familia se întemeiază prin căsătorie, adică prin legătura de bunăvoie și pentru toată viața a unui bărbat și a unei femei. Însușirile ființiale ale căsătoriei sunt: unitatea, trăinicia, sfințenia și egalitatea între soți[2]. Scopul căsătoriei este: înmulțirea neamului omenesc, ajutorul reciproc, înfrânarea trupească și, mai ales, stabilirea unei stări desăvârșite în dragostea dintre soți, ca să se împlinească reciproc, transmițând unul altuia calitățile și darurile care sunt proprii fiecăruia, înnobilându-se reciproc și formându-se reciproc și lucrând laolaltă la îndeplinirea menirii morale a fiecăruia[3]. Cei doi se ajută reciproc la sfințirea vieții. E limpede că familia este cel dintâi cadru social de care fiecare om are nevoie ca să trăiască. Familia este mediul cel mai prieln... mai mult

Pe 22 iulie o pomenim pe Sfânta Maria Magdalena, pe care tradiţia Bisericii o consideră întocmai cu Apostolii. Făcând parte din grupul mironosiţelor, după ce L-a găsit pe Mântuitorul, I-a slujit cu multă dăruire până la sfârşit. Ne spune Sfântul Evanghelist Matei că, după ce a trecut sâmbăta, când se lumina de ziua întâi a săptămânii, au venit Maria Magdalena şi cealaltă Marie ca să vadă mormântul (Matei 28,1). Mormântul era gol şi îngerul le-a spus vestea cea mare: a înviat! Apoi L-au întâlnit chiar pe Mântuitorul care le-a zis: Bucuraţi-vă! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui şi I s-au închinat. Atunci Iisus le-a zis: Nu vă temeţi. Duceţi-vă şi vestiţi fraţilor Mei (Matei 28, 9-10). Cei trimişi de Domnul se numesc apostoli. Maria Magdalena, prima care L-a văzut după înviere, este un trimis a lui Hristos să binevestească. Icosul sărbătorii zice că Lumina lumii, Hristos, neadormită văzând căldura credinţei tale şi iubirea dragostei cea nedezlipită, înţeleaptă, întâi ţie S-a arătat înviat din mormânt, când de noapte aduceai miruri cu lacrimi Celui nepipăit[1]. Sfântul Evanghelist Luca, referindu-se la trecutul ei, ne spune că-L însoţeau pe Iisus şi unele femei care fuseseră vindecate de duhuri rele şi de boli: Maria, numită Magdalena, din care ieşiseră şapte demoni (Luca 8, 2). În sinaxarul zilei citim că, după dumnezeiasca şi sfânta Înălţare, mergând la Efes la Sfântul Apostol Ioan, Cuvântătorul de Dumnezeu, a răposat acolo cu cuviinţă[2]. Maria Magdalena nu este singura în istoria Bisericii care ilustrează puterea extraordinară pe care o are pocăinţa în convertirea omului lăuntric, mai târziu rămânând paradigmatic şi cazul Mariei Egipteanca. Analizând viaţa Bisericii vom vedea că apostolatul femeii este unul de mare valoare, şi în istorie şi în actualitate. Meditând la rolul femeii creştine în anii stăpânirii comuniste, Paul Evdokimov a scris o carte intitulată: Femeia şi mântuirea lumii[3]. Atunci când, în mod oficial, nu se putea face o catehizare sistematică, femeia ca mamă şi soţie a sădit în sufletele copiilor şi soţilor credinţa creştină. În istoria neamului nostru sunt celebre mamele voievozilor Ştefan cel Mare şi Sfânt şi Mihai Viteazul. Sfântul Mitropolit Andrei Şaguna îşi datorează ataşamentul faţă de Ortodoxie tot mamei, iar Nicolae Titulescu avea pentru mama sa un adev... mai mult

Înaltpreasfinția Voastră,[1] Preasfințiile Voastre, Preacuvioși și Preacucernici Părinți, Preacuvioasă Maică Stareță, Preacuvioase Maici, Onorate Oficialități și Dreptmăritori Creștini, u vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu împreună-lucrarea Preasfântului Duh s-a ctitorit Mănăstirea de la Salva, din Țara Năsăudului. Hramurile bisericii sunt „Izvorul Tămăduirii” și „Sfinții Martiri Năsăudeni”, de la a căror mucenicie se împlinesc anul acesta 250 de ani. Construcția începută în anul 1996, pe timpul vrednicului de pomenire Mitropolit Bartolomeu Anania, s-a ridicat cu multă trudă de către soborul de maici, având-o în frunte pe Stavrofora Emanuela Moisa. La ridicarea Mănăstirii Salva au ajutat şi unii demnitari de stat, precum şi mulţi credincioşi, pe care Dumnezeu îi va răsplăti cu darurile Sale cereşti. Locul unde este construită mănăstirea aminteşte de mărturisirea jertfelnică a credinței ortodoxe, când aici a fost zdrobit cu roata moș Tănase Todoran din Bichigiu şi au fost ucişi încă alţi trei mărturisitori, în anul 1763. Credinţa lor puternică şi curajul lor vor rămâne întipărite în memoria urmașilor, mai ales după ce Biserica Ortodoxă Română i-a trecut în rândurile sfinţilor din Calendar, cu zi de pomenire în 12 noiembrie. Pe terenul donat de credincioasa Varvara Cotuțiu, în anul 1996, s-a pus piatra de temelie pentru noua biserică, spre a fi „ctitorie pentru veșnicie”. Avem credinţa şi nădejdea că „Izvorul Tămăduitor” al lui Hristos şi al Maicii Domnului, pentru rugăciunile Sfinților Năsăudeni, va alina multe dureri și va aduce multă mângâiere în sufletele credincioșilor care aleargă la acest locaş de închinare. Invitat fiind să târnosesc această frumoasă biserică, ea fiind o nouă poartă a cerului în Ţara Năsăudului, aș fi venit cu bucurie, dar multele responsabilități de la Patriarhia Română nu mi-au îngăduit să fiu prezent fizic la acest moment solemn. Cu sufletul, însă, sunt în rugăciune cu toţi cei prezenţi la acest sfânt şi mare eveniment. În comuniune spirituală frăţească şi părintească, chemăm ajutorul Maicii Domnului cu rugăciunea pe care ne-o oferă condacul sărbătorii de astăzi: „Din izvorul tău cel nesecat, ceea ce ești de Dumnezeu dăruită, îmi dăruiești mie, izvorând pururi, curgerile harului tău mai presus de cuvânt”. Cu ... mai mult

Cinstitului cler, cinului monahal şi dreptmăritorilor creştini din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului, har şi bucurie de la Hristos cel înviat din morţi, a cărui promisiune viaţa veşnică este. Capătul căii Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit.. (2 Timotei 4, 7). Iubiţi credincioşi, La Crăciun, în scrisoarea pastorală, vă făceam o propunere duhovnicească: să o apucăm pe altă cale. Să alegem un drum bun pentru călătoria vieţii noastre, un drum care ne duce la Hristos. Acum, la Sfintele Paşti, vom medita împreună la sfârşitul drumului vieţii noastre pământeşti, la capătul căii. Pentru că viaţa noastră nu-i decât o călătorie pe care dorim s-o săvârşim bine. În ectenia cererilor de la Vecernie Îi cerem lui Dumnezeu: Sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără durere, neînfruntat, în pace şi răspuns bun la înfricoşătoarea judecată a lui Hristos[1]. Sfântul Pavel subliniază faptul că noi suntem pe pământ călători şi că nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie (Evrei 13,14). Iar o cântare de la înmormântarea preoţilor zice că viaţa noastră este pe pământ ca o jucărie: ceea ce n-am fost ne facem şi din ceea ce suntem ne stricăm; vis nestătător suntem, suflare care nu are putere, zbor de pasăre călătoare, corabie pe mare care nu lasă urmă[2]. Poetul duhovnicesc Traian Dorz, cu darul pe care i l-a dat Dumnezeu, reuşeşte să exprime artistic şi sugestiv această condiţie a noastră de călători: Un lung tren ne pare viaţa, ne trezim în el mergând,/ Fără să ne dăm noi seama unde ne-am suit şi când./ Fericirile sunt halte, unde stăm câte-un minut;/ Până când să ne dăm seama, sună, pleacă, a trecut.../ Iar durerile sunt staţii lungi, de nu se mai sfârşesc,/ Şi în ciuda noastră, parcă, tot mai multe se ivesc./ Arzători de nerăbdare înainte tot privim,/ Să ajungem mai degrabă la vreo ţintă ce-o dorim./ Ne trec zilele şi ani, clipe scumpe şi dureri,/ Noi trăim hrăniţi de visuri şi-nsetaţi după plăceri./ Mulţi copii voioşi se urcă, câţi în drum n-am întâlnit!.../ Iar câte-un bătrân coboară trist şi frânt, şi istovit./ Vine odată însă vremea să ne coborâm şi noi;/ Ce n-am da, atunci, o clipă să ne-ntoarcem înapoi?/ Dar, pe când, privind în urmă, plângem timpul ce-a trecut,/ Sună-n Gara Veşniciei; am trăit şi n-am şt... mai mult

Mult prețuiește rugăciunea cu post și cu milostenie (Tob. 12, 8) Suntem în plină perioadă a Postului Mare. Celebrările liturgice ne ajută să înțelegem importanța răstimpului pe care-l parcurgem. Cele mai profunde imnuri le găsim în cartea Postului, în Triod. Pe cât de pline de poezie sunt aceste cântări, pe atât sunt de profunde. Zice una dintre ele: Vremea postului să o începem cu bucurie, supunându-ne pe noi nevoințelor celor duhovnicești. Să ne lămurim sufletul, să ne curățim trupul. Să postim precum de bucate, așa și de toată patima, desfătându-ne cu virtuțile Duhului. Întru care petrecând cu dragoste, să ne învrednicim toți a vedea preacinstită patima lui Hristos Dumnezeu și Sfintele Paști, duhovnicește bucurându-ne[1]. Așadar, Postul de bucate fără postul de răutate nu are eficiență. Postul trebuie să fie integral, ca să-l primească Dumnezeu. Triodul ne îndeamnă să postim post primit, bineplăcut Domnului; postul cel adevărat este înstrăinarea de răutăți, înfrânarea limbii, lepădarea mâniei, depărtarea de pofte, de clevetire, de minciună și de jurământul mincinos. Lipsirea de acestea este postul cel adevărat și bineprimit[2]. Tendința înspre o postire formală, lipsită de părăsirea ticăloșiilor, a fost prezentă mereu în lume. Există oameni formaliști, respectând în literă rigorile postului, dar rămânând tot ticăloși. Nu numai Tobit subliniază faptul că postul trebuie dublat de milostenie, ci și Isaia: Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăpostește în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l și nu te ascunde de cel de un neam cu tine. Atunci lumina ta va răsări ca zorile și tămăduirea ta se va grăbi (Isaia 58, 7-8). Repausatul meu tată, subliniind că uneori postul este formal și lipsit de bunătate, ne relata următoarea întâmplare: Un țăran s-a dus la târg într-o vineri. Ducea spre vânzare boii săi. Drumul înspre târg trecea printr-o pădure. Câțiva tâlhari, ascunși în acea pădure, l-au urmărit. Omul și-a vândut animalele, și-a pus banii în traistă și se întorcea liniștit înspre casă tot prin pădure. Tâlharii l-au urmărit și l-au ucis, i-au luat banii din traistă și apoi li s-a făcut foame. Au găsit în traistă pâine și slănină. Unul dintre ei a zis: Nu putem mânca slănină că este vineri! Pe lângă însoțirea postului cu fapte bune este absolut necesară rugăciunea. De fapt, post... mai mult

Începutul mântuirii noastre Pentru creştinătate, în general, şi pentru Mitropolia Clujului, în special, sărbătoarea Bunei Vestiri are o importanţă mare. Semnificația ce o are pentru întreaga creştinătate este rezumată în troparul sărbătorii: Astăzi este începutul mântuirii noastre şi arătarea tainei celor din veac. Fiul lui Dumnezeu, Fiu Fecioarei se face şi Gavriil harul bine-l vesteşte. Pentru aceasta şi noi, împreună cu dânsul, Născătoarei de Dumnezeu să-i strigăm: Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine![1] Sfântul Luca ne relatează că la şase luni de la zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul a fost trimis Arhanghelul Gavriil către o fecioară din Nazaret, a cărei nume era Maria, să-i spună: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har de la Dumnezeu. Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său (Luca 2, 30-32). Dacă pentru întreaga lume este importantă ziua Bunei Vestiri, când Maica Domnului zămisleşte de la Duhul Sfânt pe Mântuitorul tuturor oamenilor, pentru noi cei din Mitropolia Clujului, Maramureşului şi Sălajului are o semnificaţie specială. Pe 25 martie 2006 se instala primul Mitropolit al Mitropoliei reînfiinţate la 4 noiembrie 2005. Este vorba de regretatul Mitropolit cărturar Bartolomeu Anania. Era o zi luminoasă de primăvară. Întronizat de Patriarhul Teoctist, Mitropolitul Bartolomeu îşi încheia cuvântarea în felul următor: Trăiesc şi eu bucuria zilei de astăzi, iar bucuria mea nu e a altceva decât cântecul unei lebede care, înainte de a merge printre trestii să se culce, este de pe acum încredinţată că un şir de aripi albe va luneca în urma ei, gata de zbor, pe cerul istoriei Transilvaniei[2]. Mitropolia o înfiinţase Sfântul Ştefan cel Mare. Academicianul Ioan-Aurel Pop menţionează că la 1498, un om de mare încredere a lui Ştefan cel Mare, vistiernicul Isac, se îngrijea de ferecătura unui Tetraevangheliar, realizat înainte de 1488, pentru «Arhiepiscopul nostru Daniil» de Feleac. Toate indiciile arată că Mitropolia Feleacului a fost creată şi a funcţionat în primele sale decenii sub oblăduirea Mitropoliei Moldovei de la Suceava şi sub înaltul patronaj al lui Ştefan cel Mare[3]. Se împlinesc de atunci 525 de ani. Mitropolitul Bartolomeu se mută la Domnul pe 31 ianuari... mai mult

Reîntemeietorii Întemeietorul Mitropoliei Clujului a fost Sfântul Voievod Ştefan cel Mare. Şi înaintea lui au existat reşedinţe episcopale în Transilvania, care au apărut din raţiuni duhovniceşti şi au dispărut datorită vitregiei vremurilor. Este suficient să amintim scaunul Sfântului Ierotei de la Alba Iulia, episcop hirotonit la Constantinopol în anul 953[1], temeliile catedralei acestuia fiind descoperite în anul 2011[2]. La sfârşitul veacului al XV-lea, Ştefan cel Mare şi Sfânt va întemeia o Mitropolie la Feleac, lângă Cluj, şi o Episcopie la Vad, pe domeniul Ciceului. Datorită relaţiilor bune pe care Sfântul Voievod Ştefan le-a avut cu regele Matei Corvin al Ungariei, lucrul acesta a fost posibil. Ştim că Sfântului Ştefan i-au fost oferite domeniile Ciceului şi Cetății de Baltă. Dacă, după tradiţie, eparhiile din Transilvania depindeau de Mitropolia Munteniei, mitropolitul de aici fiind şi „exarh al plaiurilor”, de data aceasta Feleacul şi Vadul erau legate de Mitropolia Moldovei. Aşa au rămas şi pe vremea lui Petru Rareş. Academicianul Ioan-Aurel Pop menţionează că „la 1498, un om de mare încredere a lui Ştefan cel Mare, vistiernicul Isac, se îngrijea de ferecătura unui Tetraevangheliar, realizat înainte de 1488, pentru „arhiepiscopul nostru Daniil” de Feleac. Toate indiciile arată că Mitropolia Feleacului a fost creată şi a funcţionat în primele sale decenii sub oblăduirea Mitropoliei Moldovei de la Suceava şi sub înaltul patronaj al lui Ștefan cel Mare”[3]. Inscripţia votivă de pe tetraevangheliar, redactată în slavonă, pomeneşte de faptul că biserica din piatră a Mitropoliei se ridică pe vremea Arhiepiscopului Daniil: „Cu voia Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu lucrarea Sfântului Duh s-a săvârşit acest Tetraevangheliar din porunca Înalt Prea Sfinţitului nostru Arhiepiscop chir Daniil, în zilele marelui crai Matiaş. S-a scris pe numele Feleacului, aproape de oraşul Cluj, unde şi biserică a zidit în numele prea sfintei noaste maici Paraschiva. În anul 6997 (1488), luna octombrie, 25 zile”[4]. Academicianul Marius Porumb, referindu-se la Feleac, subliniază: „Condiţiile deosebite în care se afla această localitate din vecinătatea oraşului Cluj, libertăţile şi privilegiile de care se bucura, poziţia geografică deosebit de favorabilă, pe unul dintre cele mai vechi şi mai importante drumuri comerciale din inima Transilvanie... mai mult

Sfinţii Trei Ierarhi: Modele pentru toţi creştinii, în general, şi pentru teologi, în special Idealul moral al creştinului este sfinţenia. Acest ideal a fost formulat de Mântuitorul şi propovăduit de Sfinţii Apostoli şi de toţi urmaşii lor: Fiţi sfinţi! (1 Petru 1, 16). Biserica naşte şi creşte sfinţi. Nu numai în vremurile apostolice, ci şi astăzi Biserica propovăduieşte sfinţenia şi-i îndeamnă pe oameni să devină sfinţi, zicându-le: După Sfântul care v-a chemat pe voi, fiţi şi voi înşivă sfinţi în toată petrecerea vieţii (1 Petru 1, 15). Aşadar modelul absolut de sfinţenie este El, Hristos Dumnezeu. De aceea Sfântul Pavel îi îndemna pe creştinii din Corint: Fiţi următori ai mei, precum şi eu sunt al lui Hristos (1 Corinteni 11, 1). Este limpede că noi toţi dorim să ajungem în rai. Dar în rai nu ajung decât sfinţii. Aşa că, dacă vrem să ajungem în rai, trebuie să ne sfinţim viaţa. Ne spune Mântuitorul că cei drepţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor ( Matei 13, 43). La slujba de înmormântare auzim că în rai cetele sfinţilor şi drepţii ca luminătorii strălucesc[1]. Cu siguranţă că intensitatea luminii este deosebită de la stea la stea şi de la luminător la luminător. Important este să fii luminator, cât de mic, dar să fii în rai. Şi pentru a fi acolo trebuie să devenim sfinţi, cât de mici, dar să devenim. În acest sens ne dau curaj şi ne sunt modele sfinţii. Lor trebuie să le fim următori pentru că ei i-au fost următori lui Hristos. Această lucrare de sfinţire a vieţii este o lucrare sinergetică. La harul, la ajutorul ce vine de sus, trebuie să adăugăm şi noi efortul nostru de jos. Sfinţenia ce vine de sus, de la Hristos, o primim prin Sfintele Taine. Ea a fost denumită de către Mitropolitul Nicolae Mladin sfinţenie sacramentală. Cu ea trebuie să conlucrăm şi să ajungem la sfinţenia morală[2] care ne duce la mântuire. Puneţi şi din partea voastră toată sârguinţa, zice Sfântul Apostol Petru, şi adăugaţi la credinţa voastră: fapta bună, iar la fapta bună: cunoştinţa. La cunoştinţă: înfrânarea; la înfrânare răbdarea; la răbdare: evlavia; la evlavie: iubirea frăţească, iar la iubirea frăţească: dragostea. Căci dacă aceste lucruri sunt în voi şi tot sporesc, ele nu vă vor lăsa nici trândavi, nici fără roade în cunoaşterea Domnului nostru Iisus Hristos (2 Petru 1, 5-8). ... mai mult

Pe altă cale... Dar luând înştiinţare în vis să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în ţara lor. (Matei 2, 12) Iubiţi credincioşi, În acest mare praznic împărătesc al sărbătorii Naşterii Domnului suntem prezenţi cu toţii la Sfânta Liturghie. Dragostea faţă de Mântuitorul întrupat ne determină şi pe noi, ca pe magi, să venim în faţa Lui şi să-I aducem cel mai preţios dar pe care I l-am putea oferi: inima noastră. Aşa spune şi colindul „Floricica”: Şi eu mică floricea/ Îi aduc inima mea. Este adevărat că inima noastră nu-i de-o puritate absolută. Dar Domnul Hristos o primeşte aşa cum este. Oamenii cu viaţă curată adeseori au observat că, la Liturghie, după ce Duhul Sfânt preface prescura şi vinul în Trupul şi Sângele lui Hristos, în potir se află un Prunc minunat înjunghiat. Noi cei prezenţi la Liturghie ne proşternem în faţa Lui şi-I aducem inima noastră aşa cum este ea, apoi ne nutrim cu Trupul şi Sângele Lui. Pe cât am putut, am albit-o prin post şi fapte bune dar, mai ales, prin spovedanie. Aflăm din relatările pioase că Fericitul Ieronim, pe când traducea Biblia din greacă în latină, pustnicea în peştera din Betleem. Odată, fiind în extaz, l-a văzut pe Pruncul Mântuitor în iesle, a văzut-o pe Preasfânta Lui Maică, pe păstori şi pe magi aducându-I daruri, i-a auzit pe îngeri cântându-I imne de preaslăvire şi a exclamat: Doamne, toţi Te preamăresc şi-Ţi aduc daruri! Dar eu, păcătosul Ieronim, ce să-Ţi dau, că n-am nimic? Iar Pruncul Mântuitor i-a răspuns: Tu, Ieronime, dă-mi păcatele tale! Aşa şi noi, păcătoşii, îi dăruim inima noastră cu păcatele ce au pângărit-o. Şi El o curăţeşte şi o primeşte. După ce ne-am împărtăşit, mulţumindu-I Îi cerem: Îndreptează calea noastră, întăreşte-ne pe toţi în frica Ta; păzeşte viaţa noastră, întăreşte paşii noştri, pentru rugăciunile şi mijlocirile slăvitei Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria şi pentru ale tuturor sfinţilor Tăi[1]. Iubiţi fraţi şi surori, De fapt, şi magii, după ce L-au întâlnit pe Pruncul Mântuitor şi I s-au închinat aducându-I daruri, au luat înştiinţare în vis să nu se mai întoarcă la Irod, şi pe altă cale s-au dus în ţara lor (Matei 2, 12). Chiar dacă Irod le poruncise, atunci când au ajuns la Ierusalim şi i-a trimis la Betleem, zicându-le: Mergeţi şi cercetaţi cu de-a... mai mult

1. Priveliștea tristă a lumii căzute în păcat Dumnezeu l-a făcut pe om tânăr, frumos, sănătos și nemuritor. Ne spune Scriptura că „a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat și femeie” (Facere 12, 7). Când toate erau gata „a privit Dumnezeu toate câte a făcut și iată erau bune foarte” (Facere 1, 31). Și totuși, iată că omul tânăr, frumos, sănătos și nemuritor, ajunge bătrân, urât, bolnav și muritor. Privindu-l ne vine să ne întrebăm dimpreună cu Sfântul Ioan Damaschin, văzând în morminte frumusețea noastră zidită după chipul lui Dumnezeu: „Ce taină este aceasta, ce s-a făcut cu noi? Cum ne-am dat stricăciunii, cum ne-am înjugat cu moartea?”[1] Taina ne-o deslușește Sfântul Apostol Pavel: „Printr-un om a intrat păcatul în lume și prin păcat moartea” (Romani 5, 12). Iar moartea este precedată de un cortegiu întreg de neputințe: dureri, suferințe, boli și, în final, despărțirea sufletului de trup. Am ajuns ca viața noastră pe pământ să fie „ca o jucărie: ceea ce n-am fost ne facem și din ceea ce suntem ne stricăm; vis nestătător suntem, suflare care nu are putere, zbor de pasăre călătoare, corabie pe mare care nu lasă urmă”[2]. Nu e nevoie să fii mare filosof pentru a observa suferința prezentă peste tot. E de ajuns să privești în jurul tău ca să constați că semenii tăi suferă sufletește și trupește. Ba, poate, suferința e prezentă în casa ta, dacă nu în însăși ființa ta. În casa ta, în orașul tău, în parohia ta, în țara ta, sunt oameni care suferă. În aceste clipe, când noi medităm la starea de sănătate și de boală, în multe case suferința s-a instalat de ani de zile. În vreme ce noi suntem sănătoși, spitalele sunt pline de oameni cu sau fără nădejdea vindecării. Și ceea ce-ți seacă mai tare inima este faptul că printre bolnavi sunt copilași nevinovați care, după un raționament simplist, n-ar trebui să sufere că n-au făcut păcate. Sunt mame care, aflându-se pe malul trecerii în eternitate, lasă orfani neajutorați. Dar care, și dintre cei sănătoși, poate spune că n-a simțit niciodată o lacrimă sub pleoapă? Că inima nu i-a tresărit niciodată de spaima încercărilor ce pot veni asupra lui sau asupra celor dragi? Că toate zilele i-au fost însorite și nu știe ce înseamnă a plânge și a suferi? Suferințele sunt de multe f... mai mult

Ne smulgem pentru câteva momente din vacarmul ce ne înconjoară și medităm cu prilejul Zilei Naționale la virtuțile esențiale pe care ar trebui să le avem în suflet față de România. Cea mai mare virtute, cum afirmă și Sfântul Pavel (1 Corinteni 13, 13), este dragostea. Omului postmodern, secularizat, dragostea față de țară i se poate părea desuetă. Noi afirmăm cu tărie că nu este așa. Nostalgic ne gândim la euforia ce i-a cuprins pe români la 1 Decembrie 1918, când s-au adunat la Alba Iulia și și-au exprimat dorința de a se uni pe veci cu Țara. România a devenit mare, a devenit frumoasă și în sufletul celor ce așteptau de multă vreme clipa aceasta s-au născut sentimente greu de exprimat în scris. Le dă glas un dascăl de vocație, care, după ce a participat la Primul Război Mondial, la Marea Adunare de la Alba Iulia, hoinărea pe câmp și stătea de vorbă cu Țara: Eu văd că ești alta, eu văd că ești fericită, eu simt bucuria și noua ta viață! Te-aș mângâia ca pe un copil, de-ar fi să trăiesc veacuri. Câmpiile tale, codrii tăi, apele tale, toate-mi vorbesc de negrăita ta fericire, patria mea! Nu ești pământ mort, nu ești vânt, nu ești apă; ești suflet ce tremuri de bucuria libertății. Îns�... mai mult

În Faptele Apostolilor (FA 8, 26-40) ni se spune că Apostolul Filip a fost îndemnat de Duhul Sfânt înspre sudul Ţării Sfinte, şi acolo a întâlnit pe un înalt dregător etiopian care se întorcea spre casa lui. Acel înalt dregător, care călătorea cu totul special, într-un soi de „încăpere” purtată de sclavi - căci aceasta era adevărata „caretă” a vremurilor respective -, citea din Cartea Profetului Isaia. Apostolul l-a întrebat dacă pricepe ceea ce citeşte, şi răspunsul a fost deschis, „cum, dacă cineva nu îmi tălmăceşte?” Atunci Apostolul, a cărui minte fusese învăţată de către Hristos şi luminată de Duhul Sfânt, i-a tălmăcit „Scripturile” şi imediat l-a şi botezat. La fel, cei doi ucenici (Luca şi Cleopa), care mergeau spre Emaus, au avut lipsă de „tălmăcirea”, explicarea Scripturilor, iar acea tălmăcire ei s-au învrednicit să o primească direct de la Mântuitorul. Din cele relatate este limpede că, pentru a fi înţelese, „Scripturile” trebuiesc „vestite” şi apoi explicate, tălmăcite. Iar cei care le tălmăcesc sunt vrednici de cinste specială, o cinste care îl face pe Sfântul Pavel să exclame:.. „cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor care vestes... mai mult

Pe harta Gulagului românesc, Gherla a fost unul din locurile în care s-a suferit cel mai mult și cel mai intens. Mii de oameni, unii dintre ei personalități marcante ale elitei interbelice românești, au umplut celulele și beciurile teribilei închisori, fapt ce a lăsat până azi o rană deschisă în inima orașului. Din păcate, tot acest tezaur inestimabil de suferință este practic nevalorificat și lăsat pradă uitării. Pentru a umple acest gol, IPS Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Andrei al Clujului a avut inițiativa construirii unui memorial în cinstea celor ce au suferit la Gherla în perioada de detenție politică. În acest sens a fost constituită Asociația Memorialul Gherla și s-a înființat totodată Mănăstirea Sfinții 40 de Mucenici, care să cuprindă Ansamblul Memorial. Construită pe „Dealul Cărămidăriei” din Gherla - cimitir anonim cu gropi comune unde au fost aruncați cei ce au murit în penitenciar - Mănăstirea Memorial va cuprinde o capelă pentru comemorarea liturgică a victimelor comunismului, un spațiu expozițional dedicat celor ce au suferit în penitenciar, cât și o bibliotecă tematică și o sală de conferințe. Pentru a duce la bun sfârșit acest proiect de recuperare a memoriei trecutu... mai mult

În ziua de duminică, 27 martie 1977, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române le vestea cu tristețe creștinilor ortodocși români trecerea la cele veșnice a Patriarhului Justinian Marina. Slujba înmormântării a fost săvârșită miercuri, 30 martie 1977, la Catedrala Patriarhală din București, fiind oficiată de un impunător sobor, alcătuit din înalți ierarhi și clerici, în prezența unui numeros public credincios. După câteva zile, Arhim. Bartolomeu Valeriu Anania, pe atunci Director al Editurii Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă al Bisericii Ortodoxe Române, va da publicității un tulburător panegiric, intitulat „Justinian, Părintele nostru”, din care reiese că era unul dintre cei mai apropiați colaboratori ai defunctului Patriarh: „Marile dureri sunt de piatră. Ne încremenesc o clipă, apoi se dospesc îndelung și pe tăcute. Și lacrimile lor sunt de piatră, ca ale peșterilor mari. Plângem la întuneric, pe durata unui veleat, și ne pomenim între coloane, în templul propriilor noastre tristeți, față-n față cu cei pe care i-am plâns și laolaltă cu ei, întru aceeași zidire, știind că nu în deșert ne-am cheltuit. O candelă adunată din rouă, ca de pe lespedea Sfântului Mormânt, e singurul... mai mult

Profesorul de etică Teodor Vidam este profetul unei vechi discipline care „începe acolo unde începe umanul” şi încetează acolo unde încetează ideea de libertate (Petru Creţia). Sigur, etica şi moralitatea se pot defini în multe feluri, dar şi aici, ca pretutindeni, în credinţă, creaţie sau conduită, important este limbajul faptelor. Or, acesta este, cel puţin în zilele noastre, descumpănitor prin labilitatea normelor şi prin despotismul autosuficienţei sale. Dacă pe vremea lui Protagoras, „omul era măsura tuturor lucrurilor”, astăzi am ajuns în situaţia puţin ridicolă a lucrurilor văzute ca măsură integrală şi suficientă a omului. Vorba unui mare teolog: creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, am ajuns, pentru uzul personal, să ne creăm un Dumnezeu după chipul şi asemănarea noastră. Permisivitatea extremă şi individualismul agresiv îşi au propriul lor Decalog în acord cu o societate narcisist-neurotică a relativului, izolării, violenţei, funebrului şi pervertirii. Morala creştină înseamnă iubire, compasiune, dragoste, generozitate, sacrificiu pentru celălalt, mucenicie, trăire în comuniunea de gând şi de voinţă. Morala omului digital este dilema supravieţuirii în „catacombele electroni... mai mult

Sensibilitatea spirituală era una dintre însușirile fundamentale ale lui Giovanni Bosco, personalitate duhovnicească marcantă a orașului Torino secolului al XIX-lea. Preot și dascăl, cu o harismă și slujire specială, se remarcă prin lucrarea catehetică și socială îndreptată către tineri, pentru care își dedică întreaga existență. Obișnuia să spună „este îndeajuns să fiți tineri pentru ca eu să vă iubesc”. Apropierea de tineri venea din însăși atitudinea Domnului față de aceștia, dublată de caracterul paradigmatic atitudinal pe care îl reprezintă imaginea copilului în fața lui Hristos – curat, liber, simplu, cu un echilibru între rațiune și simțire, fără temeri prea mari, fără subordonări sistemice. Hristos Însuși este identificat de Don Bosco în interiorul acestei paradigme. Redau un scurt fragment din gândirea și simțirea sa: „Priviți mereu cum se comporta Iisus cu apostolii Săi, cărora le suporta ignoranța și grosolănia, ba chiar și puțina credință. De asemenea, și pe păcătoși îi trata cu bunătate și familiaritate încât unora le trezea mirarea, iar la altora scandalul, dar, la cei mai mulți, speranța că vor obține iertare de la Dumnezeu. De aceea ne-a poruncit dă fim blânz... mai mult

Despre decretul 410 din 19 noiembrie 1959 și urmările sale în viața Bisericii noastre s-a mai scris în mod competent după 1989. Așa se face că ne sunt cunoscute resorturile antieclesiale limpezi și țelurile clare ale partidului muncitoresc român de a lovi cât mai puternic în monahism cu scopul de a slăbi vigoarea Bisericii Ortodoxe Române. Măsura represivă și restrictivă – care contravenea, în esență, constituției republicii – a fost justificată în epocă printr-o serie de capete de acuzare devenite veritabile lozinci cu finalitate penală pentru diverse categorii sociale și sute de mii de cetățeni ai acestei țări care s-au trezit peste noapte catalogați drept „reacționari” și „dușmani ai regimului”, fiindcă ar fi fost fie „legionari”, „antonescieni”, „monarhiști” sau „chiaburi”, fie „mistici”, „obscurantiști cu vederi religioase învechite” și „opozanți ai materialismului dialectic”. Și în fond prin vocația monahală caracterizată de cele trei voturi liber exprimate (ascultare, feciorie, sărăcie), monahii și monahiile din mănăstirile României socialiste chiar asta erau prin simplul motiv că refuzau să se încline și să se înregimenteze orbește noilor directive sovietice și... mai mult

Creștinismul a fost de la început o experiență. A fost experiența unui grup de oameni care s-au adunat în jurul Aceluia pe care, pe parcursul petrecerii lor împreună, L-au descoperit a fi Însăși Viața. Iar entuziasmul pascal ce i-a cuprins după Învierea Sa din morți i-a transformat în mărturisitori ai Vieții. Ei au vrut ca toți oamenii, întreaga făptură, să devină părtași la ceea ce au trăit ei. Apostolul iubirii mărturisește: „Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am privit și mâinile noastre au pipăit despre Cuvântul vieții, – și Viața s-a arătat și am văzut-o și vă mărturisim, și vă vestim, Viața de veci care era la Tatăl și s-a arătat nouă – ce am văzut și am auzit vă vestim și vouă, ca și voi să aveți împărtășire cu noi. Iar împărtășirea noastră este cu Tatăl și cu Fiul Său, Iisus Hristos” (I Ioan 1, 1-3). De altfel, înainte de a se despărți de ei prin înălțarea Sa la ceruri, Mântuitorul Iisus Hristos i-a investit pe Apostolii săi, prin forța și puterea Duhului Sfânt, în calitatea de martori: „veți lua putere, venind Duhul Sfânt peste voi, și Îmi veți fi Mie martori în Ierusalim și în toată Iudeea și în Samaria și până la mar... mai mult

Părintele Diodor Todea s-a născut în ziua de 13 martie a anului 1906, în comuna Arieșeni (județul Alba), dintr-o familie dedicată slujirii altarului. Tatăl său, pe nume Ioan, a fost preot ortodox în Arieșeni, iar unul dintre frații lui mai mici, Viorel (n. 1919), a ajuns la rândul său preot. Pe mama sa o chema Maria, născută Palade. A urmat până în 1915 școala primară în Abrud, mutându-se apoi la Beiuș, unde în anul 1923 a absolvit liceul de băieți „Samuil Vulcan”. După aceea s-a înscris la Academia Teologică Ortodoxă Română din Cluj, pe care a terminat-o în anul 1928. Conform unor informații, ar fi absolvit și Facultatea de Drept din Cluj, în anul 1927. După încheierea studiilor a funcționat ca profesor de religie la Sighet (jud. Maramureș), între 1928-1930, iar apoi la Alba-Iulia, între 1930-1933. În luna august a anului 1933 s-a căsătorit cu Emilia Vasiu din comuna Avram Iancu, jud. Turda interbelic (Alba actual), cu care a avut trei copii, doi băieți (Mircea și Sorin) și o fată (Ileana). În 31 august 1933 a fost hirotonit preot pe seama parohiei Avram Iancu de către episcopul Nicolae Ivan. A slujit aici cu vrednicie, conștient de sarcina dificilă a preotului într-o lume tot mai secularizată. Un articol ... mai mult

Liviu Brânzaș s-a născut la 16 decembrie 1930 în comuna Sâniob, Bihor, fiind al treilea din cei patru copii ai lui Ioan, de profesie brigadier silvic şi Ecaterina. A primit la botez un nume latin Liviu, asemenea celorlalți trei frați ai săi: Virgil, Sabina și Cornelia. Primele clase primare le-a urmat la Sâniob până în 1940, când în urma Dictatului de la Viena localitatea natală cade în zona de ocupație, iar familia a fost nevoită să se refugieze în localitatea Finiş. Viitorul părinte de mai târziu amintea peste ani de reperul reprezentat de învățătorul său, Vasile Bucur, cel care i-a vorbit pentru prima dată de lupta împotriva comunismului ca despre o adevărată cruciadă. Alături de acesta și bunicul său, Moise, clopotar din satul Șumugiu, ce cunoscuse ororile bandelor bolșevice ale lui Bela Kuhn din perioada 1918-1919, îi povestea adesea cu multă gravitate despre bolșevici „așa cum ar vorbi un pustnic despre diavoli: întruchiparea maximă a răului...”. Pentru familia viitorului preot, aderarea la comunism ori înscrierea în Partidul Comunist ar fi echivalat cu o „...lepădare de Hristos și o unire cu satana!”. Drept urmare, Liviu Brânzaș a deprins din familie, dar și din școală (a urmat vestitul Liceu �... mai mult

Pornind de la gândul că viaţa noastră, fiind darul lui Dumnezeu, se cere a fi timp al mântuirii, părintele Timoftei Găurean din Agrieş prezintă, în volumul „Făgăduinţe”, apărut la Editura Cezara Codruţa Marica, la Târgu Mureş, reflecţii duhovniceşti ce pun cuvinte la zidul mântuirii celor care le vor lectura. După cum spune în Prefaţă editorul Valentin Marica, „Făgăduinţele părintelui Timoftei Găurean dovedesc legăturile neîntrerupte, puternice, cu harul dumnezeiesc prin care nouă, oamenilor, faţa să ne strălucească precum altădată învrednicitului Moise, rânduindu-ne gândul şi sufletul pe calea ce duce spre izbăvire” (p. 6). Structurată pe tematici din Biblie, cartea răspunde întrebărilor credincioşilor care au astfel un ghid spre lumea credinţei adevărate în aceste vremuri tulburi în care de multe ori rătăcim de pe calea ortodoxiei. Se spune că un „Doamne ajută” rostit din suflet valorează uneori mai mult decât o rugăciune la care gândul nu îţi stă. Despre modul în care trebuie să ne rugăm ne spune părintele în carte, fiind un ritual de formă, de conştientizare şi, mai ales, acel moment din zi în care stăm de vorbă cu Dumnezeu: „Rugăciunea, adică inima mea, e un drept al lui... mai mult

Profesor al Facultăţii de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării, scriitor[1] şi editor al unor periodice prestigioase, blogger[2] şi filosof, profesorul Sandu Frunză este totodată şi un om puternic preocupat de religie şi mistică. Fin analist al gândirii părintelui Dumitru Stăniloae, dânsul s-a orientat în ultima vreme şi asupra unor teme precum relaţia dintre teologie şi fundamentalism, sau dintre religie şi mass-media. Analizele sale, ce îmbină aspecte de filosofie, teologie şi jurnalism sunt cu certitudine transdisciplinare şi de actualitate, fapt ce explică buna receptare, intensa recenzare şi citare a lor în mediile de specialitate. Între lucrările recente ce-i poartă semnătura, se numără şi cea de-a doua ediţie a volumului: Fundamentalismul religios şi noul conflict al ideologiilor, apărută în cadrul colecţiei „Şcoala ardeleană de filosofie", la editura Şcoala Ardeleană din Cluj-Napoca, în anul 2015. Parte a unui proiect mai vechi, ea vede acum din nou tiparul într-o formă îmbogăţită şi updatată, suscitând deja aprecierile publicului cititor.[3] În capitolul introductiv (p. 9-14), autorul prezintă motivaţia cercetării şi realizează o frumoasă prezentare diagnostică a situaţiei... mai mult

Parohia „Adormirea Maicii Domnului” din Cluj-Napoca a fost duminică, 29 octombrie 2017, gazda unui eveniment cultural-religios cu titlul „Cuvânt și viață”. În cadrul manifestării Protos. lect. univ. dr. Benedict Vesa a prezentat meditația duhovnicească Firimituri de gând. * Cea de-a cincea ediție a Simpozionului internaţional Iconari în Otopeni, cu tema: Apărători ai Ortodoxiei şi martiri pentru Hristos din vremea comunismului, s-a desfăşurat între 30 octombrie şi 4 noiembrie 2017. Conf. univ. dr. Radu Preda, președintele Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), a susţinut prelegerea cu titlul: Cultura memoriei şi cultura vizuală. Aspecte etice şi teologice. * La Muzeul Mitropoliei Clujului a avut loc joi, 2 noiembrie 2017, lansarea volumului cu titlul: Este biblic să botezăm copii? ce-l are ca autor pe Mihai-Adrian Coste, licențiat al Facultății de Teologie din Cluj-Napoca, unde a absolvit și un masterat. Au fost prezenți și au luat cuvântul Pr. prof. univ. dr. Stelian Tofană, și Pr. lect. univ. dr. Gheorghe Șanta * În perioada 2-4 noiembrie 2017, la Centrul Misionar de Tineret „Ioan Bunea” din Sîngeorz-Băi, au avut loc cursuri de formare destinat... mai mult

5 noiembrie: La Sfânta Liturghie este prezent în mijlocul credincioşilor din Parohia Pogorârea Sfântului Duh - Zorilor Cluj-Napoca, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări. 8 noiembrie: Cu ocazia sărbătorii “Soborul Sf. Arhangheli Mihail si Gavril", este prezent în mijlocul credincioşilor din Parohia Pogorârea Sfântului Duh - Zorilor Cluj-Napoca, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări. 12 noiembrie: Participă la Sfânta Liturghie în Parohia Pogorârea Sfântului Duh - Zorilor Cluj-Napoca, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări. 16 noiembrie: Cu prilejul hramuluieste prezent în mijlocul credincioşilor din Parohia "Sf. Ap. si Evanghelist Matei" din Cluj-Napoca, unde la Sfânta Liturghie rosteşte ecfonise şi binecuvântări. 19 noiembrie: La Sfânta Liturghie este prezent în mijlocul credincioşilor din Parohia Pogorârea Sfântului Duh - Zorilor Cluj-Napoca, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări. 21 noiembrie: In ziua sarbatorii "Intrarea Maicii Domnului si Biserica" slujeste Sfânta Liturghie în Parohia Pogorârea Sfântului Duh - Zorilor Cluj-Napoca, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări. 26 noiembrie: Participă la Sfânta Liturghie în Parohia Pogorârea Sfântului Duh - Zorilor Cluj-Napoca, unde roste... mai mult

Societatea Femeilor Ortodoxe din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului (S.F.O.) a fost înfiinţată în anul 1924 la iniţiativa întâiului Episcop al Clujului, vrednicul de pomenire Nicolae Ivan. De-a lungul anilor S.F.O. a desfăşurat o activitate filantropică şi culturală pentru biserică şi neam şi a susţinut alături de strădania Preasfinţitului Episcop Ivan, terminarea construirii Catedralei din Cluj şi împodobirea sfântului aşezământ. Activitatea S.F.O. a continuat până în anul 1948 sub păstorirea episcopului Nicolae Colan după care au urmat 50 de ani în care activitatea S.F.O., asemeni altor societăţi creştine, a fost interzisă. Abia în anul 1994 Societatea Femeilor Ortodoxe din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului a fost reînfiinţată la iniţiativa Mitropolitului Bartolomeu. Din 20 februarie 1995 S.F.O. are statut legal de societate non-profit cu personalitate juridică. Preşedinte de onoare al S.F.O. este Î.P.S. Mitropolitul Andrei, iar preşedinta S.F.O. este doamna Dr. Maria-Gabriela Trîmbiţaş, cadru didactic universitar la U.B.B. Cluj. S.F.O. este coordonată de Consiliul Director format din 7 membri şi îşi desfăşoară activitatea având un director, doi asistenţi sociali, un şofer şi ... mai mult

1 noiembrie Primeşte la reşedinţă pe Ieromonahul Rafail Noica. În Catedrala Mitropolitană, asistă la Vecernie şi slujeşte Acatistul Mântuitorului. Rosteşte un cuvânt de învăţătură. 2 noiembrie În Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Gherla (parohi: Prot. Paul Isip şi Pr. Alexandru Farcaş), săvârşeşte slujba Parastasului pentru pătimitorii din temniţele comuniste adormiţi întru Domnul. Rosteşte un cuvânt duhovnicesc. La sediul protopopiatului Gherla, prezidează conferinţa preoţească de toamnă. La demisolul Bisericii „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Bistriţa (paroh: Pr. Arghir Vlaşin), oficiază Taina Sfântului Botez pentru pruncul Alexandru, fiul părintelui Ioan Vasile Vlaşin, slujitor la capela Penitenciarului din Bistriţa. Rosteşte un cuvânt de învăţătură. La Centrul de tineret „Pr. Prof. Ioan Bunea” din Sângeorz-Băi (coord: Pr. Paul Gavriloaie), se întâlneşte cu voluntarii implicaţi în organizarea Întâlnirii Tinerilor Ortodocşi din Mitropolia Clujului, Maramureşului şi Sălajului, ce a avut loc în vara trecută la Bistriţa. Rosteşte un cuvânt duhovnicesc. Participă la deschiderea cursurilor de formare a preoţilor în misiunea cu tinerii. Rosteşte un cuvânt d... mai mult

Sfânta Muceniță Filofteia s-a născut la începutul secolului al XIII-lea în orașul Târnovo, care era în vremea aceea capitala Imperiului româno-bulgar. La botez a primit numele Filofteia, cuvânt ce se tălmăcește din limba greacă iubitoare de Dumnezeu. Prin faptele sale, acest atribut se va dovedi că îi anunță viața aleasă închinată prin jertfa supremă pentru Hristos, Mirele Bisericii[1]. Mama Sfintei Filofteia, iubitoare de Dumnezeu, își dorea să sădească în inima fiicei sale roadele credinței și ale fricii de Dumnezeu.Se amintește că la casa Filofteiei veneau mulți copii săraci, flămânzii sau bătrânii aflați în nevoie, neputincioși și părăsiți, pe care Sfânta încerca să-i miluiască. Când micuța Filofteia a ajuns la vârsta cea primitoare de învățătură, și avea sădite în inima și în sufletul ei cel primitor sămânța faptelor bune, a milosteniei și a fecioriei și după ce a fost deprinsă în învățăturile Sfintei Scripturi, mama sa mult iubităs-a mutat laDomnul[2]. Tatăl său, rămas singur, după o vreme se recăsătorește, însă de data aceasta își va lua o femeie care avea o viață cu totul diferită față de cea a primei sale soții. Această femeie nu o îndrăgea pe Filofteia, ca... mai mult

În perioada postului de dinaintea Nașterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Asociația Studenților Creștini Ortodocși din România (ASCOR), filiala Cluj-Napoca, este în plină desfășurare de evenimente duhovnicești, culturale și caritabile. Nu sunt neglijate nici activitățile de bază ale asociației, precum ar fi atelierele dedicate studenților. Astfel, încă din prima săptămână a postului au fost organizate tradiționalele seri duhovnicești, în cadrul cărora o serie de invitați deosebiți au abordat subiecte ce țin de actualitatea spirituală, intrând în dialog cu auditoriul prezent la eveniment. Printre invitații de anul acesta s-au numărat: Părinte protosinghel Policarp Stoian, de la Mănăstirea Bran, care a vorbit pe marginea subiectului „Sensuri ale identităţii dintre Rai şi iad”; Părintele Constantin Necula, așteptat ca de fiecare dată mai ales de tineri, a abordat tema Unirii și Unității poporului român, referindu-se la Marea Unire din 1918, dar și la situația din prezent a neamului nostru, a Bisericii noastre, a unității noastre ca popor creștin ortodox; Părintele Constantin Ciprian Grădinaru, preot misionar al parohiei cu hramul „Toţi sfinţii” Huldenberg (Loonbek) din Belgia, invitat pentru prim... mai mult

În rândul conferințelor pe teme duhovnicești organizate în acest Post al Crăciunului de ASCOR Cluj, în cea de a treia săptămână, în 27 și 28 noiembrie 2017, ne-am bucurat să îl avem alături pe Părintele Ciprian Grădinaru, preot misionar al parohiei cu hramul „Toți Sfinții” din Huldenberg (Loonbek), Belgia. Sfinția sa, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Iosif, Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale și Meridionale, a ridicat în apropiere de Bruxelles, în câțiva ani, o parohie puternică și unită, urmând modelul spiritual al Mănăstirii Essex și al Părintelui Sofronie Saharov. Astfel, s-a format în jurul Părintelui Ciprian o familie duhovnicească lucrătoare și vie, model autentic de viață trăită urmând porunca dragostei lui Hristos, în mijlocul unei lumi desacralizate. Tema conferinței susținută luni, 27 noiembrie, la sala C4 de la Cantina Studențească „Hasdeu”, a fost „Despre voia lui Dumnezeu”. Având în vedere că a vorbit îndelung și din proprie experiență despre pronia lui Dumnezeu, Părintele Ciprian Grădinaru a continuat dialogul a doua zi, 28 noiembrie, la Biserica Studenților, când a răspuns timp de peste trei ore întrebărilor adresate de tinerii clujeni. Fiind la r�... mai mult

Ne apropiem de sărbătorile de iarnă, un timp al copilăriei. Coruri de copii cu vocile zglobii vor apărea în poze, în știri și în concerte; cei mici vor fi îmbrăcați frumos, eventual în costume naționale. Ce frumos, ce bucurie! Și ce discrepanță față de realitatea cotidiană! În ziua de azi copiii sunt victime ale unor mecanisme sociale pe care cei mari le îngăduie cu relativă ușurință. Amintim dependența de tehnologie, expunerea la informații și imagini traumatizante prin știri, filme și jocuri, accesul facil la un imaginar pornografic, supunerea la modele derizorii reprezentate de vedetele actuale. Astfel, societatea de consum consumă viitorul copiilor noștri. Și nu mă refer numai la poluare, la împrumuturi pe termen lung și la vânzarea de țară. Le consumăm celor mici viața lor potențial frumoasă, viața lor cu sens înalt, constituită după rațiuni dumnezeiești. Le refuzăm viața normală și tot noi îi acuzăm că nu sunt cum trebuie. În fapt, nu ne apărăm copiii de o societate cu tipare discutabile pe care nu noi le-am inventat, dar pe care le tolerăm și le întreținem cu o anumită fatalitate. Spunem precum personajele lui Ioan Slavici care se confruntau cu mirajul primelor forme de capitalism că „a... mai mult

Frigul Frigul din inimă s-a risipit. Mormântul era cald. L-am atins. Cu mâna și cu inima. Pământul bine netezit și doldora de flori acoperă trupul. Trupul meu – de lut; trupul său – prefăcut în lut. S-au atins. Dar mai ales pământul inimii tânjea după unire. Ce să cer de la Părintele Arsenie? Am cerut pripit ce-mi era pe vârful minții; rezolvare la suprafața problemei. Pojghița. Cu adâncurile – cum rămâne? Mi-am pus problema târziu, după ce am plecat de la Prislop. Acolo, însă, m-am mulțumit cu a-l socoti pe părintele gazda unei case din Rai, pe care-o îndemnam, prin colind, să mă sloboade în tindă («măcar» – mă gândeam eu), apoi în casă. M-am mulțumit cu a-l întreba dacă aude ori n-aude „toaca-n cer și slujba-n Rai/ Pentr-Un Fiu Ce S-a născut” – mă gândeam că sigur o aude! Am vrut să amintesc și de momentul intrării sale în monahism prin colindul „Jos în Țara Românească!”, apoi de „ceata osândiților” care „trece-n lanțuri” „sus la-naltul cerului”, din care și el făcuse parte, și de Învierea la care i-a ridicat Dumnezeu pe aceia prin „Ce Soare răsare”. M-am închinat scurt și rapid, cerând ce aveam pe vârful minții – repet – sau în adâncul inimii, de fap... mai mult

S-a vorbit și s-a scris mult anul acesta despre fericitul întru pomenire Patriarh Justinian Marina (1901-1977). Pe de o parte unii l-au prezentat ca un salvator al Bisericii Ortodoxe din România în fața dictaturii comuniste, iar alții, cei drept mai puțini, au persistat în a-l eticheta drept „patriarhul roșu”. Cheia elucidării acestei problematici controversate rezidă în capacitatea fiecăruia dintre noi de a citi și înțelege cât mai exact contextul social-politic al vieții și activității patriarhului Justinian în vremea slujirii sale sacerdotale la Râmnicu Vâlcea și arhierești ca episcop-vicar al Mitropoliei Moldovei, mitropolit al Moldovei și patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Pentru a-l cunoaște mai bine pe patriarhul Justinian și a-i înțelege filosofia politică și strategia bisericească promovată nu este însă suficient să ne rezumăm nici la ceea ce au scris și rememorat alții despre el[1], nici la ceea ce ne descoperă documentele epocii despre figura și personalitatea sa[2], ci trebuie neapărat să-i citim opera și să ne străduim să pătrundem în universul crezului său personal: eclesial, social și politic. Pe lângă cele 12 volume ale cunoscutului său „Apostolat social”, în care sunt cuprinse pastoralele... mai mult

În ultima vreme au apărut numeroase luări de poziţie şi exprimări în spaţiul mediatic foarte critice în privinţa practicii Bisericii de a cinsti, de a venera icoanele şi, încă mai vârtos, Sfintele relicve, moaştele. Aceste exprimări i-au numit, pe ceia care practică cinstirea pomenită, „pupători de oase putrede”, „pupători de cadavre” şi oricum, oameni foarte înapoiaţi. Desigur, unuia că mine, care evit exprimările violente şi sunt adept al rezolvării problemelor cu „duhul blândeţii”, aceste exprimări i-au părut excesive. Ulterior, analizând mai atent, am văzut că de fapt în acest fenomen, al contestării icoanelor şi cinstirii relicvelor, ne întâlnim cu un proces recurent în istorie. Un proces foarte vechi şi care continuă şi în zilele noastre. Este vorba de iconoclasm. Istoric, în mod constant, aceste mişcări iconoclaste au fost promovate de elemente extremiste, al căror principal „argument” era violența. Acest lucru a fost dovedit în chiar zilele noastre de către mişcări islamice extremiste, care au distrus cu artileria ansambluri arhitectonice cu valoare culturală universală unică, sau de către „califatul arab”, mişcarea ISIS, care a distrus monumente de o frumuseţe fără egal la Palmyra,... mai mult

Există, în mod cert, oameni care ar putea să scrie despre domnul Mihai Şora într-un mod mult mai avizat decât aş putea să o fac eu. Cercetători serioşi, care i-au devorat lucrările, i-au analizat, dezbătut şi propovăduit ideile. Într-o oarecare măsură, mă număr şi eu între admiratorii operei dânsului. Opiniile şi competenţa mea nu ar putea depăşi însă, în acest spaţiu, statutul de paupere amatorisme. Am însă un atuu în raport cu mulţi exegeţi şi cititori ai dânsului: acela de a-l fi cunoscut mai îndeaproape pe filosoful aniversat, şi de a mă fi bucurat de sfaturile dânsului. Aş putea spune că, uneori, am văzut cum, maieutica filosofică este transpusă la dânsul în spaţiul teologic. Probabil e vorba de o reminiscenţă a educaţiei pe care părintele Melentie, tatăl dânsului, i-a oferit-o. M-aş putea lăuda chiar că, în anumite momente, m-a spovedit şi povăţuit, căci, uneori, în clipe de răscruce, sau când, în viaţa mea, eram pe cale să iau o decizie importantă, l-am consultat. Mi-au prins bine poveţele dânsului. Am constatat, şi atunci, ca şi în alte rânduri, că e unul dintre rarii oameni pentru care senectutea e o virtute. L-am cunoscut, dacă peste cutele memoriei mele nu s-au aşternut sed... mai mult

*Ca şi în cazul lui Nichifor Crainic sau al lui T. Arghezi, ultimul o prezenţă de destin în viaţa lui Valeriu Anania, nici întâlnirea cu Justinian nu părea să fie de cel mai bun augur. Înainte să fie văzut, Arghezi era tiranul, strigoiul de care trebuia să fugi. Omul, căruia îi descoperise „biografia scandaloasă” înaintea operei, omuleţul scurt şi plinuţ, cu glasul piţigăiat şi nervos care i-a creat complexe. Dar odată depăşită această impresie, ce deschidere de suflete! Pe Justinian îl vede întâia oară în februarie 1948, la prohodul Patriarhului Nicodim. Mitropolitul Moldovei „purta o mantie roşie şi avea un dinte de aur, care-i şedea foarte rău. Îl privisem, citim în Memorii (2008), cu oarecare dezgust şi n-am stăruit asupră-i” (p. 173). A urmat memorabila întâlnire de la Mănăstirea Bistriţa vrânceană şi totul a intrat deodată în lumină. Justinian, din iunie 1948 Patriarh, face un popas pentru oarecare îngrijire medicală. Maica stareţă, din poveste în poveste, ajunge să-i vorbească despre călugărul aflat în pribegie, foarte deştept, foarte învăţat, foarte dinamic, foarte serios, care-şi trăieşte aici viaţa pe furiş. Dacă-i aşa bun, îl iau la Bucureşti, a fost prima replică a Patria... mai mult

Profesorul Alexandru a fost „savantul al cărui scop a fost slujirea omului și a Celui pe care-l reprezintă deplin, Iisus Hristos”. Spirit subțire, de mare pătrundere, cu exercițiul rigurozității și exactității științifice, cu puterea cuvântului proprie omului de litere, dar și cu sensibilitatea omului de credință, Alexandru Mironescu a fost un intelectual de stirpe veche, un căutător de profunzimi, un însetat de frumos și divinitate. „Ca iedera spre dreptul stejar aşa-mi întind/ Iisuse către Tine iubirea-mi arzătoare;/ Cu slabe mreji de gânduri cutez să te cuprind/ Şi orice rugăciune este o-mbrăţişare“, scria Vasile Voiculescu, în poemul dedicat prietenului său Alexandru, conceput în perioada întâlnirilor de la Mănăstirea Antim (30 decembrie 1954). Alexandru Mironescu se naște la 10 iulie 1903 la Tecuci, trăgându-și sorgintea din neamul lui Veniamin Cătulescu, pe o linie de cărturari şi distinși preoţi. Urmează Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti pe care o absolvă în 1926. Trei ani mai târziu își ia primul doctorat în ştiinţe fizice la Sorbona, în cadrul Facultății de Ştiinţe, şi, în acelaşi an, își începe strălucita sa carieră de profesor de chimie organică la Facultatea de Ştiinţe... mai mult

În ziua de 5 octombrie 2017, în Sala Sinodală din Reședința Patriarhală, sub președinția Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a avut loc ședința de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în cadrul căreia au fost luate următoarele hotărâri: - Canonizarea Mitropolitului Iosif Naniescu, numit acum Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv Mitropolitul Moldovei, cu ziua de prăznuire la data de 26 ianuarie; - Canonizarea mireanului Gheorghe Lazăr, cu numele Sfântul Gheorghe Pelerinul, cu ziua de prăznuire la 17 august; - Înscrierea în calendarul bisericesc al Bisericii Ortodoxe Române a Sfântului Cuvios Neofit Zăvorâtul din Cipru, începând cu anul 2019, cu ziua de prăznuire la 28 septembrie; - Aprobarea textului Acatistului Sfinților Mucenici Donat, Romul, Silvan și Venust; - Aprobarea organizării concursului național cu tema „Unirea: libertate și unitate” în cadrul manifestărilor dedicate Anului omagial al unității de credință și de neam și al Anului comemorativ al făuritorilor Marii Uniri din 1918. La concurs sunt invitaţi să participe elevii din învățământul preuniversitar, iar festivitatea de premiere la nivel național va avea loc în data de 21 mai 2018, cu prilejul hramului istoric al Ca... mai mult

Silviu Dragomir (1888 – 1962) Teologul, istoricul şi militantul pentru drepturile românilor, s-a născut la 13 martie 1888 în Gurasada, jud. Hunedoara. Absolvent al Facultăţii de Teologie din Cernăuţi (1905-1909). La 22 ani este promovat „doctor în teologie”. În perioada sibiană (1911-1919) a fost profesor la Institutul teologic-pedagogic din Sibiu, a publicat studii de înaltă ţinută privind apărarea Ortodoxiei în Transilvania în secolul XVIII, dezbinarea bisericească din 1698-1701, legăturile cultural-bisericeşti ale românilor cu ruşii. În anul 1916 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, iar în anul 1928, membru activ. Deşi a dorit să fie hirotonit diacon, condiţiile de atunci au făcut să rămână acelaşi „teolog şi istoric laic”, cum a fost toată viaţa. În perioada clujeană (1919-1947), ca profesor la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Cluj, a publicat lucrări de specialitate, monografii, un număr impresionant de articole, recenzii, note. La Cluj a contribuit la formarea unei generaţii de prestigiu, aşa numita „şcoală istorică clujeană”. A fost membru în Adunarea Eparhială e episcopiei nou înfiinţate (1921) a Vadului, Feleacului şi Clujului, şi în Congresul N... mai mult

IPS Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, împreună cu PS Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, l-au vizitat duminică pe Arhim. Mina Dobzeu. PS Iustin i-a oferit Părintelui Mina distincția Crucea Sfântului Iosif Mărturisitorul. Distincţia acordată în 22 octombrie 2017 părintelui Mina Dobzeu este un gest de aleasă preţuire faţă de acest pătimitor al temniţelor comuniste şi se înscrie în seria de manifestări prilejuite de Anul comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului în Patriarhia Română, notează site-ul oficial al Eparhiei. Arhim. Mina Dobzeu a fost decorat recent și de IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. Mărturisitorul a primit Crucea Moldavă, în data de 14 octombrie, la finalul Sfintei Liturghii din ziua sărbătorii Sfintei Parascheva. Rămas în memoria tuturor ca fiind cel care a oferit părintelui Nicolae Steinhardt Taina Botezului, Arhim. Mina s-a născut în data de 5 noiembrie 1921, în Grozești, județul Lăpușna din Basarabia. În 1957 a început să studieze la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, dar în anul al II-lea a fost exmatriculat, scos din monahism și condamnat la închisoare pentru exprimarea opozi... mai mult

Fac parte din generația preoților ce şi-au desfăşurat activitatea, în bună parte, în vremea comunismului. Socotesc că este o datorie de conștiință a spune câteva cuvinte atât despre acea perioadă, care mi-a marcat şi mie viaţa, cât şi despre oamenii providenţiali care au rămas în memoria mea, unii dintre ei făcând istorie! Aş dori să rog pe preoţii tineri, sa fie atenţi la nuanţele interpretative ce se dau astăzi comunismului ca să pară „cu faţă umană”. Veţi auzi argumentaţii de felul acesta: tot românul avea loc de munca, aveam siguranţa să ieşim noaptea pe stradă, o bucata de pâine aveam toţi, nu se dormea în canale, nu erau droguri, nu erau atâtea sinucideri!!! Asta şi datorită faptului că societatea noastră de astăzi nu a reuşit să rezolve marile aspiraţii ale românilor. El a avut însă şi o altă „faţă” care le anula pe toate acestea. Aş fi ipocrit să afirm că am fost o victimă expresă a comunismului, dar nu avem voie să uităm că pentru noi românii comunismul a însemnat umilinţă, delaţiune, degradare umană, minciună, lagăre şi închisori. Au încercat să distrugă şi filonul cel mai puternic al acestui popor: credinţa, dar n-au reuşit. Nu cumva să reuşească cei de as... mai mult

Doresc să vă împărtăşesc, în cele ce urmează, câteva constatări privitoare la apropierea de Biserica naţională a unor intelectuali, artişti, oameni de cultură... Incursiunea în acest domeniu, începută în urmă cu câţiva ani, departe de a o fi încheiat, a fost generată şi de unele îndemnuri primite de la preoţi sau profesori teologi. Atunci când i-am spus unui cleric, care predă la seminar, că românul cel mai universalizat, sculptorul Constantin Brâncuşi, a fost, succesiv, clopotar, corist bisericesc, cântăreţ în strană şi diacon în câteva lăcaşuri de cult, inclusiv în Biserica română din Paris, interlocutorul meu a rămas uimit, spunându-mi că asemenea aspecte s-ar cuveni aduse la cunoştinţa seminariştilor şi a studenţilor teologi. Aflând apoi că există o fotografie a lui Brâncuşi în stihar, cu cădelniţa în mână, descoperită şi publicată de istoricul de artă Barbu Brezianu, clericul respectiv, plin de entuziasm, mi-a mărturisit că dacă ar avea reproducerea acelei imagini, ar înrăma-o şi ar atârna-o pe peretele unei clase. I-am reamintit că am mai avut doi mari scriitori trecuţi prin treapta diaconiei: Ion Creangă şi Tudor Arghezi. Adaug că şi dramaturgul interbelic Ion Luca, autor al unor p... mai mult

I. 1. Care sunt cultele recunoscute de către stat în România? / Ce relevanță pastorală are recunoașterea unui cult de către Stat în Romania? 2. Este posibilă coliturghisirea cu un preot greco-catolic? Dar săvârșirea unei înmormântări comune la solicitarea credincioșilor, mai ales într-o comunitate mixtă? 3. De la ce vârstă – este indicat – să înceapă să se spovedească copiii? 4. Enumerați responsabilitățile preotului în gestionarea relației cu profesorul de Religie (și cu elevii) din perspectiva protocolului Patriarhiei Române; 5. Pentru a se evita târârea Bisericii în scandaluri prin mass-media, ce datorie de conștiință are fiecare preot față de autoritățile bisericești superioare? Profilaxie pastorală; 6. Este îngăduit să se oficieze slujba Cununiei între un creștin ortodox și un neortodox sau necreștin? Dacă da, în ce condiții? 7. Există vreo diferență între Schisma cea Mare din 1054 și Marea Schimă? II. 1. Care sunt raporturile preotului cu autoritățile de stat? Poate fi implicat un preot în activități de ordin politic? Poate preotul să-și exprime opinia sa politică în cadrul unor predici? 2. Ce este antimisul și care este rostul și semnificația lui lit... mai mult

1 octombrie Este prezent în Capela Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, unde asistă la Sfânta Liturghie, rostind ecfonise şi binecuvântări. 8 octombrie Participă la Sfânta Liturghie în Capela Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări. 14 octombrie Cu ocazia sărbătorii “Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iaşi”, este prezent în mijlocul credincioşilor din Parohia Pogorârea Sfântului Duh - Zorilor Cluj-Napoca, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări. Asistă la Taina Botezului administrată micuţului David – Sebastian, nepotul preacucernicului părinte Săsărman Vasile, preot la Catedrala din municipiul Gherla, taină săvârşită în biserica parohiei Pogorârea Sfântului Duh - Zorilor Cluj-Napoca, 15 octombrie La Sfânta Liturghie este prezent în mijlocul credincioşilor din Parohia Pogorârea Sfântului Duh - Zorilor Cluj-Napoca, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări. 21 octombrie Cu ocazia sărbătorii “Sfinţilor Cuvioşi Mărturisitori: Visarion şi Sofronie; Sf. Mc. Oprea; Sf. Preoţi Mărturisitori: Ioan din Galeş şi Moise Măcinic din Sibiel”, participă la Sfânta Liturghie în Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca. 22 octombrie Este prezent în ... mai mult

Duminică, 1 octombrie 2017, Catedrala episcopală din Miercurea Ciuc și-a prăznuit hramul. Sf. Liturghie a fost săvârșită de IPS Mitropolit Laurențiu al Ardealului, PS Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, PS Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, PS Gurie, Episcopul Devei și Hunedoarei, PS Siluan, Episcopul Ortodox Român al Ungariei și PS Damaschin Dorneanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădă­uților, înconjurați se un sobor de preoți și diaconi, veniți din toată eparhia. Răspunsurile la strană au fost date de Corala „Psalmodia Transylvanica”, a Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, dirijată de Pr. prof. univ. dr. Vasile Stanciu, care a fost distins cu Crucea episcopală a Episcopiei Covasnei și Harghitei de către PS Andrei. * Luni, 2 octombrie 2017, a fost deschis în mod festiv anul academic 2017-2018 la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca. Studenţii au participat la Sfânta Liturghie săvârşită în capela facultăţii de către Preasfințitul Timotei, Episcopul Spaniei și Portugaliei înconjurat de un sobor de preoţi din care au făcut parte membri ai corpului profesoral al instituţiei. A urmat slujba de Te Deum. ÎPS Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramur... mai mult

1 octombrie (Acoperământul Maicii Domnului): Cu prilejul hramului, pe altarul de vară al mănăstirii de la Floreşti (protopopiatul Cluj II), slujeşte Sfânta Liturghie şi rosteşte cuvântul de învăţătură. Hirotoneşte întru diacon, pe tânărul Marius Cristian Focşanu. Este însoţit de PC Arhid. Dan Grigore Văscu, directorul tehnic al postului de radio „Renaşterea”. În Catedrala Mitropolitană, slujeşte Vecernia, Paraclisul Maicii Domnului şi rosteşte o cateheză. Primeşte la reşedinţă pe Preasfințitul Părinte Timotei, Episcopul Ortodox Român al Spaniei şi Portugaliei. 2 octombrie: În Aula Magna a Universităţii „Babeş Bolyai”, participă la deschiderea noului an universitar. Rosteşte un cuvânt de binecuvântare. Împreună cu PS Părinte Timotei, în capela Facultăţii de Teologie din Cluj-Napoca, asistă la slujba de Te-Deum, săvârşită cu prilejul deschiderii noului an universitar. Rosteşte un cuvânt duhovnicesc. Săvârşeşte slujba de binecuvântare a lucrărilor efectuate la noua cantină din cadrul Campusului Teologic „Nicolae Ivan”. Rosteşte un cuvânt de binecuvântare. În sala mare a Casei de Cultură a Studenţilor, participă la Gala acordării premiilor de excelenţă elevilor merituoş... mai mult

Anul acesta s-a mutat la Domnul unul dintre cei mai distinși oameni de știință ai Clujului și totodată un membru ales al Bisericii Ortodoxe, Academicianul Horia Colan (n. 11 mai 1926, Covasna - d. 24 iulie 2017, Cluj-Napoca), inginer român, profesor universitar și rector al Universității Tehnice din Cluj, specialist în domeniul metalurgiei, ales membru titular (2010) al Academiei Române. Este fiul lui Gheorghe Colan (1896-1963) și al Elenei (născută Rafiroiu) (1899-1991), iar unchiul său a fost Mitropolitul Nicolae Colan (care între anii 1936-1957 a fost episcop al Eparhiei Vadului, Feleacului și Clujului, iar în data de 23 mai 1957 a fost ales Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolit al Ardealului până la sfârșitul vieții). Horia Colan a urmat cursurile Liceului Moise Nicoară din Arad în perioada 1936-1944, cu o perioadă de 2 ani (1938-1940) în care a fost elev al Colegiului Național „Emil Racoviță” din Cluj-Napoca. La bacalaureatul susținut la secția științifică s-a situat pe prima poziție. Și-a continuat pregătirea la Facultatea de Electromecanică a Școlii Politehnice din Timișoara (1944-1949), fiind admis cu cea mai mare medie din cele trei facultăți reunite. În 1949 a obținut diploma de inginer mecanic și elec... mai mult

O parte din tinerii din ASCOR și alții, care li s-au alăturat, și-au dorit să marcheze ziua de 14 octombrie prin prezența lor la Iași, având dorința de a cinsti moaștele Sfintei Parascheva tocmai în ziua prăznuirii sale. Pelerinajele la Iași sunt deja binecunoscute și vestite în toată țara, ca fiind unele care adună laolaltă un număr impresionant de creștini. Conform presei, numărul de închinători de anul acesta este cel mai mare de până acum, rândul întinzându-se pe o lungime de 11 kilometri, marcat de stâlpi numerotați de la 0 până la 70. De asemenea, pe lângă moaștele Sfintei Parascheva, au fost puse la închinare și o parte din cele ale Sfântului Ierarh Nectarie. Înainte de cântatul cocoșilor, tinerii ascoriști s-au așezat în rândul sutelor de credincioși care așteptau să ajungă la racla sfintei. Timpul petrecut împreună a fost un real exercițiu de comuniune, solidaritate, purtarea sarcinilor aproapelui și de valorificare a unității dintre noi. Era extrem de important ca grupul să nu se disperseze. Era necesar să rămânem uniți, pentru a nu-i împovăra pe frați cu așteptarea sau căutarea celor rătăciți, și pentru a ne putea împlini gândul împreună. Mi-am dat seama că același lucru ar trebu... mai mult

Sâmbătă, 28 octombrie 2017, Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români – Cluj-Napoca a organizat un pelerinaj pe urmele Părintelui Daniil Sandu Tudor de la Rarău, binecunoscutul monah şi scriitor din perioada prigoanei comuniste. Participanţii la pelerinaj au plecat de vineri noaptea din Cluj-Napoca, urmând ca spre dimineaţă să pornească din satul Chiril spre Mănăstirea Rarău. Ajunşi la mănăstire au participat la slujba Utreniei şi la Sfânta Liturghie, iar ulterior pelerinajul pe jos avea să continue spre Sihăstria Putnei. Pelerinii s-au putut bucura atât de mănăstirile vizitate cât şi de împrejurimile acestora. Impresii pelerinilor vorbesc despre importanța acestor drumeții duhovnicești, dar și despre bucuria care însoțește fiecare pelerinaj pe jos. Fiecare Sfânta Liturghie este unică, nouă şi mereu «proaspătă» ca şi apa scoasă din aceeaşi fântână. Asemenea este şi fiecare pelerinaj pe jos: aceeaşi oameni, aceleaşi drumuri, acelaşi trafic, aceleaşi gropi, însă în momentul în care coborâm din autocar şi se aude primul sunet de toacă, noi nu mai suntem aceeaşi, ci suntem adevăraţii noi, ca apa aceea din fântână, mereu înnoită, abia «născută». Pelerinajul la mănăstirile din... mai mult

„Cu sufletul spre Domnul am strigat: Iisuse-al meu, de pacea Ta mi-e sete. Mă ține lutul meu, de lut legat, Și-n van vrea fierea lumii să mă-mbete. Spre Tine merge dorul meu întreg, La Tine-mi este orișice dorire. Ci lasă-mă de lut să mă desleg, Să vadă sufletu-mi a Ta mărire. Mi-e sete de odihnă, Doamne-al meu, Mi-s mâinile și tălpile o rană. Din coastă sânge-mi picură mereu, În drumul de păcat și de prihană. Primește-mi, Bune, sufletul stingher, Gătește-mi Însuți locul de hodină, Mă lasă astăzi să mă înalț la cer, Dezleagă-mă de haina mea de tină. Și glasul Domnului grăi răspuns: Durerea ta mă sfâșie de milă, Când plânsul tău la mine a pătruns, Mi-a înflorit o rană-n piept, copilă. Ridică-n slavă ochii tăi uimiți Și-mi vezi durerea spinilor pe frunte; Privește-n ochii mei de plâns topiți Și-n palme vezi-mi chinurile crunte. Eu n-am cerut atunci să vin în sus, Deși Părintele ceresc mi-e Tată; Din cupă am sorbit amar nespus, Și cupa mea e-n veci nedeșertată. Dar rana ta mă doare mai cumplit, Pe cruce-am sângerat și pentru tine! Te-am cunoscut din veci și te-am iubit, Și-i grea povara dragostei depline. Și-am îngânat, cu duhul umilit: Prime�... mai mult

Se împlinesc pe 3 iulie 2017 cincizeci de ani de la trecerea la cele veșnice a părintelui academician Ioan Lupaș, „un istoriograf creștin”, cum sugestiv a fost caracterizat în epocă de către mitropolitul Nicolae Bălan. Istoric prolific, dascăl al Seminarului Andreian din Sibiu, paroh al Săliștei și protopop al Mărginimii Sibiului, profesor al Universității „Regele Ferdinand I” din Cluj, membru titular al Academiei Române, publicist talentat, fondator al Institutului de Istorie Națională din Cluj, deputat în Parlamentul României în trei legislaturi, ministru în guvernele Averescu și Goga-Cuza din perioada interbelică, patriot și victimă a regimului bolșevic din România anilor ʼ50, Ioan Lupaș este un savant cu aureolă de martir[1]. S-a născut în 9 august 1880 în Săliște, o localitate care poate fi caracterizată drept bastion al ortodoxiei și al românismului din Transilvania, unde au odrăslit de-a lungul vremii atât sfinți ai Bisericii, precum Nicolae Oprea Miclăuș și Gheorghe de la Cernica, cât și figuri proeminente ale culturii noastre naționale, ca Dionisie Romano, Axente Banciu, Onisifor Ghibu sau Dumitru Roșca. De la strămoși a moștenit, așadar, un atașament puternic, de nezdruncinat, pentru „legea ... mai mult

Comunitățile umane organice - familii, neamuri, națiuni - au putut avea toate un rost semnificativ câtă vreme s-au întemeiat și s-au putut adresa unei păreri de sine comun împărtășite, unei „memorii colective”. Această „memorie colectivă” este suma credințelor, obiceiurilor, amintirilor, a înțelegerii comun împărtășite, a diferenței dintre „bine” și „rău”. Toate acestea alcătuiesc, cum spuneam, memoria colectivă, și în lipsa ei nu poate exista un „model existențial” real și benefic. Această memorie colectivă este o realitate vie, care se transmite din generație în generație. Ea nu este și nu poate fi osificată ori sclerozată. Fiecare generație îi adaugă ceva nou și semnificativ, adaus care întotdeauna rămâne consecvent aceluiași semn. Memoria colectivă rămâne întotdeauna credincioasă și consecventă sieși. Fiind o realitate vie, memoria colectivă vine din trecut, este trăită în prezent și este proiectată, ca așteptare a fi împlinită, în viitor. Iar garanția acestei realități este elementul pe care s-au întemeiat și dezvoltat toate marile civilizații omenești: mormântul strămoșilor. Plecând de la singura certitudine a condiției omenști, mortalitatea, în mod paradoxal... mai mult

Ideea volumului „Intelectuali îmbisericiți” a Doctorului Mircea Gelu Buta se desprinde de la primele articole, nefiind nevoie să fie citite printre rânduri. Cele 33 de tex­te ţin să transmită direct, fără menajamente, că spiritu­alitatea unei credinţe iconice, oricât de străveche şi de obişnuită din naştere să ţină laolaltă cerul cu pământul, se poate menţine întreagă şi vie - atunci când istoria o încearcă mortal - numai dacă suie muntele şi se face pâ­râu. Autorul ia ca exemplu modul periculos, dar imens profitabil nouă, românilor, în care s-a desfăşurat con­fruntarea ateismului totalitar comunist, cu tradiţia solid aşezată a creştinismului iconic carpatin. Doar încleşta­rea acestui război nevăzut, dindărătul României comu­niste, a putut produce impresionanta pleiadă de intelectuali îmbisericiţi şi sfinţenia ascunsă a Patriarhului Justinian. O carte - de dorit în biblioteca fiecărui român - a so­sit la „Anastasia” cu titlu cu tot. Am înţeles imediat că distinsul autor ar vrea să-1 păstreze şi pe coperta textu­lui tipărit. Cum numele de intelectual îmbisericit poate surprinde şi chiar irita pe mulţi liber cugetători, ne-am simţit datori să oferim cititorului modul în care cred... mai mult

Puternic confesivă, poezia lui Dumitru Zdrenghea*, o celebritate a cardiologiei clujene, îşi construieşte mesajul într-un neobişnuit model al paradoxurilor: omul care vrea să câştige ceva pierdut şi trăieşte angoasa că va pierde ceva ce n-a câştigat; sentimentul de a fi peste tot şi de a nu fii nicăieri; de a fi al tuturor şi de a nu fi al nimănui; de a alerga spre ceea ce nu este şi de a face din capătul de drum locul neajungerii sale. Un joc în faţa mormântului refuzându‑se învierii: omul între răsfăţul nemuririi şi deplinătatea nimicului. Neputinţa sufletului de a se întrupa în suflet. Poetului, am în vedere ultimele două volume (Întrupări, 2016 şi Căderea în adâncuri, 2017), nu-i plac artificiile, nici cele postmoderniste (autoironia, parodia demenţială, umorul negru, indeterminarea), nici cele milenariste (visceralul, licenţiosul, argoul trivial sau realul fracturat). El se întoarce la originile poeziei pre-moderne, aşa cum la premodern se întoarce ştiinţa, logica şi filosofia (perioada în care omul îşi era lui însuşi întrebare, cădere în adâncurile nerăspunsului). Poezia „galant oftătoare”, din ceea ce George Călinescu numea clasicismul decadent, este şi modalitatea lirică a lui Dumitru Zdrenghe... mai mult

„Când vom vedea fața lui Dumnezeu vom ști că am cunoscut-o dintotdeauna. El a fost părtaș la toate experiențele noastre pământești întru iubirea neprihănită, le-a creat, le-a susținut și le-a însuflețit clipă de clipă dinăuntru. Tot ce a fost în ele dragoste adevărată a fost, chiar pe pământ, în mult mai mare măsură al Său decât al nostru, fiind al nostru numai fiindcă este al Său”[1]. În viziunea lui C. S. Lewis, iubirea nu este doar un simplu atribut al lui Dumnezeu, la fel nici doar o simplă însușire a omului, ci este însăși viața lui Dumnezeu și viața lumii întregi. Tot ceea ce există se datorează iubirii și însăși ființarea lumii înseamnă, pur și simplu, iubirea ca mișcare, cu riscul unei exprimări pleonastice. De aceea, iubirea nu este un obiect în sine, ci este însăși viața. Și ea există pentru că Dumnezeu există, El este iubire (1 Ioan 4,8). Aceasta este pledoaria pe care o face C. S. Lewis, scriitor, poet, istoric, teolog laic, profesor și, mai ales, apologet creștin. Se naște în Belfast, la 29 noiembrie 1898. Tatăl său, Albert James Lewis, era avocat, iar mama sa, Florence Augusta Lewis, era fiica unui preot al Bisericii Irlandei. În ciuda acestui fapt, Lewis nu va fi un creștin... mai mult

Tocmai prin faptul că gravitează în jurul începutului și sfârșitului vieții umane, realizările fără precedent din domeniul biotehnologiilor medicale la care asistăm astăzi, cu uimire dar și cu îngrijorare, ridică nenumărate probleme de natură morală sau etică. Tehnologiile moderne de procreare, ingineria genetică, contracepția, donarea de organe sau eutanasia – pentru a aminti doar câteva dintre acestea – nu sunt, din punct de vedere moral, niște simple și neutre acțiuni medicale. Dimpotrivă. Adesea, ele solicită angajarea umană în întregime și sfârșesc, nu de puține ori, prin a bulversa sensibilitățile atât la nivel personal cât și comunitar. Acesta este motivul pentru care, în ultimele cîteva decenii, bioetica s-a dezvoltat ca o nouă știință care analizează și evaluează implicațiile etice ale progeselor care rezultă din aplicarea inovațiilor tehnologice în mediul medical. La nivel mondial, medici, sociologi, psihologi sau filosofi sunt invitați pentru a se pronunța și a oferi răspunsuri pertinente asupra acestor probleme spinoase disputate bioetic și care vizează direct sau indirect valoarea vieții umane. La rândul lor, toate marile confesiuni creștine nu au rămas impasibile față de dezbaterile... mai mult

În anul 2014, un colectiv de cercetători, având în frunte un stareț, a alcătuit volumul Am înţeles rostul meu, subintitulat „Părintele Arsenie Papacioc în dosarele Securităţii”[1]. Acesta cuprinde 151 de documente inedite, aflate în Arhiva CNSAS, selectate din „3.500 de file din Fondul Informativ, peste 2.500 de file din Fondul Penal şi aproximativ 150 de file din Fondul Documentar”[2]. Scopul mărturisit al autorilor a fost acela de a ilustra momente din viaţa Părintelui Arsenie Papacioc, considerat de mulți „unul dintre cei mai cunoscuţi şi mai îndrăgiţi duhovnici ortodocşi ai secolului XX”[3]. Între documentele reproduse de autori, care afirmă că Arsenie Papacioc nu a făcut, nici în libertate şi nici în detenţie, nici cea mai mică concesie opresorilor săi, care n-au reuşit să-i obţină colaborarea, se află Documentul nr. 39, având cea mai mare întindere, redat între paginile 144-157 ale volumului şi rezumat astfel: „Doc. 39. 2 august 1960. Notă informativă a sursei «Andreescu Teodor»: opiniile părintelui Arsenie Papacioc despre mişcarea legionară, pe care o consideră depăşită din punct de vedere istoric, despre intenţia de a crea un centru monahal de elită în mănăstirea Slatina, evocarea unor p... mai mult

Pentru mulţi dintre creştinii ortodocşi, şi chiar pentru unii teologi ai zilelor noastre, rădăcinile comune şi aghiografia occidentală de dinainte de anul 1054, reprezintă o noţine vagă, lipsită de consistenţă. Faptul se datorează atât penuriei informaţionale privitoare la acest subiect în limba română, cât şi superficialităţii cu care a fost adesea prezentat el în lucrările de specialitate de la noi. Din pricina acestui fapt, lucrarea părintelui Alexandru Nan, Protopopul Ortodox Român al Bavariei, intitulată: Pe urmele Sfinţilor din Apus. Sfinţii spaţiului german, apărută în acest an la editura Renaşterea, se constituie într-o frumoasă prezentare, ce umple un gol în cercetarea românească şi stârneşte apetitul pentru cunoaşterea unor realităţi creştine ce pot fi încă încadrate în categoria curiozităţilor. În paginile ei, autorul, familiarizat cu acest spaţiu, cu limba şi particularităţile lui culturale, prezintă frumoase medalioane biografice ale unor sfinţi ai spaţiului pomenit, insistând asupra rolului jucat de ei în peisajul cultural al vremii. Departe de a fi un simplu volum de popularizare, el este totuşi dezbărat de povara unui aparat critic încărcat excesiv, autorul preferând să-i adauge, în sub... mai mult

Deschid tema printr-o notă personală: pe zi ce trece îmi pare tot mai evident faptul că România suferă de o criză morală în care se adâncește permanent, conștientizată probabil de principalii actori publici, dar insuficient tematizată. Față de acest fenomen al crizei morale există două explicații (de școală): ori pentru că din societate lipsesc în general modelele individuale, valorile comune ori alternativele etice care, prin ele însele, să exercite o funcție critică față de nedreptate și să impună o distincție față de ce e bine sau rău, ori pentru că relațiile sociale care au sarcina primară de a implementa dreptatea și de a genera valori morale în relațiile dintre indivizi, respectiv indivizi-instituții pur și simplu nu funcționează. O precizare: circumscriu valorile etice de bine/rău, drept/ nedrept definiției eticii clasice contractualiste a ceea ce este fair sau unfair, pe românește corect sau incorect (John Rawls 1971/1999:3). Bineînțeles că dimensiunea individuală a corectitudinii e baza care generează și configurează relațiile sociale. Fără indivizi care să aspire spre a deveni buni, nu poți crea relații și instituții menite să implementeze de la sine, prin activitatea lor, binele și dreptatea... mai mult

Preoteasa Florica Dâmbu s-a născut în data de 14 noiembrie 1954, în familia lui Gavrilă și Floarea Rus, oameni cu frică de Dumnezeu și gospodari de frunte din Zagra, județul Bistrița Năsăud. Cursurile liceale le-a urmat în Gherla la Liceul „Petru Maior”, iar pe cele universitare de Ştiinţe Economice la Universitatea de Vest din Timişoara. Vreme de 35 de ani a lucrat ca economist la Banca de Credit, iar apoi Cooperativa de Credit „Antic” Bistriţa. Cu data de 1 septembrie 2015 s-a pensionat dar a continuat să lucreze până în ziua trecerii ei la cele veşnice – 10 iunie 2017. Pe timpul studiilor şi la locul de muncă a arătat nu numai inteligenţă şi pricepere, ci şi seriozitate şi corectitudine, execelând prin hărnicie şi conştiinciozitate. Nimeni, niciodată, nu i-a putut face vreun reproş. În anul 1975 s-a căsătorit cu tânărul licenţiat în teologie Ioan Dâmbu, hirotonit pe seama parohiei Rodna, de unde, la scurt timp, a fost transferat în Parohia Zagra, în care slujeşte cu vrednicie şi în prezent. Florica a fost soţia, mama şi preoteasa al cărei portret l-a schiţat Sfântul Apostol Pavel în scrisoarea adresată ucenicului săi iubit Timotei: „veghetoare asupră-şi, neclevetitoare, cumpătată, credin... mai mult

În anul 1948 regimul comunist se instalase deplin în România, exponenții „democrației populare” deținând controlul total asupra instituțiilor statale și publice și tinzând tot mai mult înspre acapararea integrală a societății și exercitarea unui control cât mai strâns asupra vieții, gândirii și activității oamenilor. Dar comuniștii, dornici să instaleze cât mai grabnic dictatura proletariatului și nașterea unui om nou în conformitate cu dialectica marxist-leninistă, voiau să obțină controlul și asupra conștiințelor și a sufletelor oamenilor. De aceea trebuia zdrobită orice formă de rezistența spirituală prin credință. În consecință, noua lege a învățământului a introdus studierea teoriei darwiniste, a eliminat orele de religie, a etatizat toate școlile confesionale, lovind totodată din plin învățământul teologic atât din punct de vedere organizațional, cât și curricular. Cu toate că legea fundamentală a republicii titra autonomia cultelor religioase, asupra acestora s-a exercitat un control și o cenzură tot mai împovărătoare. Arestările a mii de clerici, desființarea multor eparhii și comasarea unor parohii nu aveau alt scop decât marginalizarea și persecutarea Bisericii, a slujitorilor acesteia... mai mult

[*]Rugăciunea și Sf. Împărtășanie Harul Sfintelor Taine își împreună lucrarea sa cu efortul propriu de îmbunătățire duhovnicească, care constă, în primul rând, din nevoința în rugăciune. Nimic nu este mai important în viața omului ca rugăciunea minții unită cu inima. Există o rugăciune a buzelor și o rugăciune a minții separată de inimă, dar ele nu sunt decât trepte spre rugăciunea deplină a minții unită cu inima. Spre aceasta din urmă trebuie să tindem toată viața, căci numai ea ne unește cu Dumnezeu și ne dă echilibrul sufletesc și pacea inimii. Îndemnul Sfântului Apostol Pavel: „Rugați-vă neîncetat” (1 Tes 5, 17) este măsura rugăciunii. Din Tradiția isihastă, înnoită la noi de Sf. Paisie de la Neamț (+1794) și învățată de marii noştri duhovnici până azi, ştim că „rugăciunea de toată vremea” sau, „rugăciunea neîncetată” a monahului, şi a creştinului este „rugăciunea lui Iisus”: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!”. Această rugăciune scurtă sau altele și mai scurte ca: „Doamne miluiește-mă!”, „Doamne ajută-mă!”, „Doamne iartă-mă!”, „Doamne ai milă de robul /robii Tăi...!”, fără să uităm r... mai mult

În zilele de 4 și 5 iulie 2017, în Sala Sinodală din Reședința Patriarhală, sub președinția Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, s-au desfășurat ședințele de lucru ale Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. În cadrul acestor ședințe s-au luat următoarele hotărâri: · Anul 2019 a fost declarat în Patriarhia Română „Anul omagial al satului românesc (al preoților, învățătorilor și primarilor gospodari)” și „Anul comemorativ al patriarhilor Nicodim Munteanu și Iustin Moisescu și al traducătorilor de cărți bisericești”. · A fost aprobată solicitarea Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Munteniei și Dobrogei de canonizare a Cuviosului Pafnutie – Pârvu Zugravul (1657-1735). Proclamarea oficială va avea loc în ziua de 6 august 2017, urmând ca Sfântul Cuvios Pafnutie să fie prăznuit anual în ziua de 7 august. · A fost aprobată înscrierea în Calendarul bisericesc al Bisericii Ortodoxe Române, începând cu anul 2017, a pomenirii Sfântului Cuvios Porfirie Cavsocalivitul la data de 2 decembrie. De asemenea, Sfântul Sinod a aprobat troparul, condacul, sinaxarul și icoana acestuia. · Au fost aprobate mai multe texte liturgice: Acatistul Sfântului Sfințit Mucenic Irineu, Episcop de Sirmium... mai mult

4 iunie: Cu ocazia hramului bisericii parohiei Pogorârea Sfântului Duh – din cartierul Zorilor, Cluj-Napoca, este prezent în mijlocul credincioşilor, participând la Sfânta Liturghie prin rostirea de ecfonise şi binecuvântări. 5 iunie: Participă la Sfânta Liturghie în Parohia Pogorârea Sfântului Duh - Zorilor Cluj-Napoca, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări. 11 iunie: Este prezent în mijlocul credincioşilor din Parohia Pogorârea Sfântului Duh – Zorilor, din Cluj-Napoca, unde la Sfânta Liturghie rosteşte ecfonise şi binecuvântări. 18 iunie: La Sfânta Liturghie este prezent în mijlocul credincioşilor din Parohia Pogorârea Sfântului Duh - Zorilor Cluj-Napoca, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări. 24 iunie: Cu ocazia sărbătorii „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”, este prezent în mijlocul credincioşilor din Parohia Pogorârea Sfântului Duh - Zorilor Cluj-Napoca, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări. 25 iunie: La Sfânta Liturghie este prezent în mijlocul credincioşilor din Parohia Pogorârea Sfântului Duh - Zorilor Cluj-Napoca, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări. 29 iunie: Cu ocazia sărbătorii „Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel”, este prezent ... mai mult

În perioada 25-28 mai 2017, studenții Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, Mihai Repede, cu referatul Misiunea creștină, scopul vieții părintelui Vasile Vasilachi și Adrian Leș - cu referatul Traian Dorz și Oastea Domnului. Profilul unui destin misionar în perioada comunistă (ambele alcătuite sub îndrumarea Pr. lect. univ. dr. Cristian Sonea), au participat la Simpozionul național studențesc organizat de Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București la Mănăstirea „Înălțarea Sfintei Cruci” - Caraiman. Tema simpozionului-concurs a fost: Personalitatea patriarhului Justinian si apărătorii Ortodoxiei în timpul Comunismului. Premiul al III-lea la acest simpozion-concurs a fost obținut de studentul Adrian Leș. * În perioada 29 mai-3 iunie 2017 la Casa de Cultură a Studenților din Petroșani a fost organizată Tabăra Studențească de Arte vizuale. Facultatea noastră a fost reprezentată de Asist. univ. dr. Marius Dan Ghenescu. * Miercuri, 7 iunie 2017, în organizarea Centrului de Studii Ecumenice și Interreligioase și a Facultăţilor de Teologie Romano-catolică, Ortodoxă, Reformată și Greco-catolică ale UBB a avut loc conferința Prof. univ. dr. Jad Hatem de la Departam... mai mult

1 iunie: Săvârșește slujba de binecuvântare a spațiului de slujire liturgică a noii parohii clujene „Sfântul Iustin Martirul și Filozoful” din cartierul Becaș. Slujește Sfânta Liturghie și rostește cuvântul de învățătură. Hirotesește întru iconom stavrofor, pe părintele paroh, Sorin Neculai Marciuc. Acordă domnului Marian Cornel, distincția „Crucea Transilvană”. Conferă domnului Raul Pușcaș și domnului Marius Lucian Nicora, Ordinul „Sfinții Martiri și Mărturisitori Năsăudeni”. Săvârșește slujba Punerii Pietrei de Temelie pentru noua biserică a parohiei clujene „Sfântul Iustin Martirul și Filosoful” (paroh: Pr. Sorin Neculai Marciuc). Rostește un cuvânt de învățătură. Este însoțit de PCuv. Protos. Benedict Vesa, secretarul eparhial al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului. La Muzeul Mitropoliei, de la demisolul catedralei, asistă la programul organizat cu prilejul Zilei Internaționale a Copilului. Rostește un cuvânt de binecuvântare. 2 iunie: În sala de festivități a Hotelului „Târnavele” din Blaj, participă la festivitatea organizată cu prilejul împlinirii a 80 ani de către doamna profesoară Silvia Pop, președinta filialei locale a Asociației ASTRA. Rostește un... mai mult

Vestea repetării pelerinajului pe Caraiman a însuflețit multe inimi căutătoare de Dumnezeu, fie ele de studenți, absolvenți, ba chiar și de adulți peste 40 de ani. Pornirea în toiul nopții, cele 10 ore în care aveam să parcurgem pedestru aproximativ 20 km au fost obstacole ușor de trecut pentru cei hotărâți să cunoască și să se bucure de spiritualitatea ortodoxă așternută la peste 2.000 de metri altitudine. Odată coborâți din autocar la cabana „Piatra arsă”, am realizat că sub ochii noștri se întindea, tăcută și cuminte, pajiștea montană ce părea a fi fără margini. Parcurgând traseul marcat spre Mănăstirea Peștera Ialomicioarei, am zărit adesea micile comori pe care le adăpostea: flori de o frumusețe și gingășie rară, pe bună dreptate ocrotite prin lege! Bujorul de munte, stânjenelul pitic, degetăruțul și ghințura de colți sunt doar câteva specii de plante care ne-au încântat văzul, ne-au înviorat fotografiile și ne-au îmbogățit cunoștințele despre creația lui Dumnezeu. Crescute cu îndrăzneală în preajma petecelor de zăpadă ce încă răcoreau pământul, neintimidate de vântul puternic și nici de arșiță, ele ne-au oferit o adevărată pildă de smerenie și de hotărâre, amintindu... mai mult

În perioada 1-12 august, ASCOR Cluj-Napoca va organiza tabăra studențească de vară. Aceasta se va desfășura în localitatea Mărișel, județul Cluj, și va fi găzduită de parohia ce s-a format în jurul bisericii cu hramul „Sfinţilor Arhangheli Gavriil și Mihail”. Pentru a continua seria de evenimente dedicate Anului comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului, în cadrul taberei vor avea loc întâlniri și conferințe cu foști deținuți politici, cu cercetători ai perioadei comuniste, cu regizori care au abordat subiectul spațiului concentraționar românesc din timpul comunismului în filmele documentare pe care le-au realizat, dar și cu alte personalități marcante din diverse domenii. De asemenea, vor fi așteptați să le vorbească tinerilor ÎPS Andrei Andreicuț, PS Macarie Drăgoi, Părintele Iustin Miron și Părintele Pantelimon Șușnea. Pe lângă atelierele tradiționale – cioplituri în lemn, litografierea icoanelor, mânuirea toacei, confecționarea metanierelor și a cruciulițelor, cusutul iilor –, vor exista și câteva ateliere specifice temei taberei și anume: atelier de rucodelie din închisori, atelier de poezii care au fost scrise în închisori, atelierul de înv�... mai mult

Experiența umană și studiile științifice susțin că învățarea scrierii și citirii realizate în mod tradițional conduc la dezvoltarea anumitor conexiuni neuronale, adică la dezvoltarea operațiilor gândirii logice – descompunerea conceptului, analiza comparativă, sinteza, generalizarea și abstractizarea. Fără una dintre aceste operații, nu se mai poate ajunge la abstractizare în mod corect, și astfel apar erorile de gândire. Pe de altă parte, instruirea digitalizată dezvoltă alte abilități în detrimentul celor dobândite de generațiile anterioare. Dacă învățarea tradițională stimula gândirea profundă, analitică și critică, digitalizarea oferă posibilitatea informării rapide, fără efortul personal de sinteză, fără răgazul unei analize profunde. Digitalizarea satisface din plin comoditatea gândirii, selectivitatea, oferă disparitatea informației, globalitatea ei și imensul volum de date pe care sistemul de receptare uman nu reușește să-l proceseze concomitent. Cu mulți ani în urmă, când un copil se adâncea în studiu, cei din jur se trezeau îngrijorați să-i atragă atenția că ar putea să orbească, „să i se strice capul”, să înnebunească. Sunt memorabile figurile romantice ale tinerilor palizi... mai mult

Sub auspiciile Arhiepiscopiei Ortodoxe a Vadului, Feleacului şi Clujului, Facultății de Teologie Ortodoxă - UBB Cluj-Napoca, Spitalului Județean de Urgență Bistriţa, Asociației Medicale Române, filiala Bistrița-Năsăud, Societății Române de Bioetică, Societății Române de Pediatrie, în zilele de 8-9 mai 2017, a fost organizat la Bistrița cel de-al XVI-lea Seminar Internațional de Medicină și Teologie, cu tema „Resacralizarea relației medic-pacient”. În deschiderea evenimentului, Prof. Dr. Mircea Gelu Buta, Directorul Spitalului Județean de Urgență Bistrița, a adresat celor prezenți un cuvânt de bun venit: „Îngăduiți-mi să vă mulțumesc tuturor pentru că ați binevoit să fiți zilele acestea, împreună cu noi, la a XVI-a ediție a Seminarului de Medicină și Teologie de la Bistrița. Discuțiile din jurul bolii și a morții continuă, pentru că, inevitabil, boala este legată de condiţia umană, iar cruzimea ei este generatoare de suferinţă fizică şi psihică. Odată instalată, boala reuşeşte să zdruncine fiinţa umană, determinând-o să-şi pună întrebări despre fundamentele existenţei sale. Pe de altă parte, ştiinţa şi tehnologia au impregnat excesiv spaţiul de organizare a serviciilor de sănăt... mai mult

Reintrarea în normalitate a României, în decembrie 1989, a însemnat, între multe altele și posibilitatea de a scrie și publica liber. (Această libertate, în ultima vreme, începe să fie tot mai relativă. Dar asta, poate, va fi tema unui viitor articol.) Oricum numărul publicațiilor a crescut exponențial. Nu doar al publicațiilor „clasice”, pe hârtie, dar și a celor alternative, în spațiul electronic: bloguri, publicații, site-uri etc. Multe publicații sunt de excelentă calitate, altele mai puțin, iar unele poate era mai bine să nu existe. Un loc cu totul special îl au publicațiile și mijloacele de informare ale Bisericii Ortodoxe Române. Pentru foarte multă vreme Biserica Ortodoxa nu s-a putut exprima. Rostirea Ortodoxă s-a putut face doar în slujbele bisericești și răspândirea Cuvântului s-a făcut prin participarea la slujbe. În acest chip s-a ținut în ființă Ortodoxia: prin Slujbă și prin participarea poporului. Desigur au existat publicații bisericești de eminentă calitate, dar circulația lor era limitată. Dupa 1989 această situație s-a schimbat. Un mare număr de publicații Ortodoxe, „clasice” și electronice, au apărut. Calitatea lor este, în toate cazurile, excelentă. Cuvântul efectiv... mai mult

După[*] cum le amintea Sfântul Apostol Pavel misoginilor epocii sale, în Hristos „nu mai este parte bărbătească și parte femeiască” (Gal. 3, 28). În duhul creștin, femeia și bărbatul au aceeași demnitate în fața lui Dumnezeu. Cu toate acestea, egalitatea politică și economică dintre bărbat și femeie a fost obținută rușinos de târziu în istoria umanității. Mișcarea feministă a avut un rol important în acest sens, dar astăzi feminismul a devenit o ideologie agresivă, care a transformat lupta de clasă a marxiștilor într-un război al sexelor; recunoaștem în retorica feministă vechea și nefericita dialectică „oropsiți“ – „opresori“, la care marxismul reduce orice interacțiune socială. Ori, în viziunea creștină, bărbatul și femeia sunt egali în demnitate, dar complementari biologic, nu antagonici. Chiar dacă amândoi pot îndeplini aceleași funcții sociale, natura îi predispune spre funcții complementare în familie. După cum scrie Teodor Baconschi, „relaţia între femeie şi bărbat nu este de supunere, ci de dialog: ceea ce contează este recunoaşterea diferenţelor şi distribuirea accentelor personale într-un registru de complementaritate.“ Suprimarea artificială, în ideologia stângistă,... mai mult

Acum mulți ani, mica mea corabie, ce purta prin lume o picătură de suflet românesc răsărită în teatru, m-a adus pe țărmul plin de taine al Australiei. Și iată că într-o bună zi, am poposit și în Cambera, capitală politică a țării. Însoțit de un bun prieten român, aflat de mult timp acolo, admiram cu ochi de copil minunile acelui tărâm fermecat. Când deodată, în fața mea, se înălță o clădire masivă de-o eleganță rece și sobră, ce parcă te obliga s-o privești doar de la distanță. - Ce instituție este aceasta? am întrebat curios. - Este clădirea Parlamentului Australian! mi s-a răspuns. Și nu știu de ce, în clipa aceea, o vagă neliniște îmi cotropi sufletul. Imensa construcție din fața mea semăna, ce-i drept mai stilizată, cu Casa Poporului de la noi. Dar tot acolo, în fața impunătoarei ei intrări, ce parcă îi spunea omului să se simtă mai mic și neînsemnat, din iarba parcului se ridica o mică baracă de carton improvizată sărăcăcios, cu o ușă deschisă ce abia se ținea în balamale, invitându-te parcă, cu glas stins să pătrunzi spre un gol de suferință și de deznădejde umană. - Dar asta ce mai este? mi-am întrebat prietenul, fiind cuprins de o totală nedumerire. - Est... mai mult

După arestarea din 1943, pentru deţinerea de material subversiv, Valeriu Anania îşi caută refugiu (1944) la Mănăstirea Bistriţa vâlceană. Tatăl, care-i face o vizită, îl înştiinţează că umblă jandarmii pe urmele lui. Fugarul se consultă cu maica stareţă Olga Gologan şi decide să se predea. Era hotărât să obţină statutul de „fost legionar” pe care, în fapt, nu l-a obţinut niciodată. Prin urmare, se prezintă singur autorităţilor, i se face o sumară verificare în Lagărul de la Târgu-Jiu şi lăsat liber, fără domiciliu obligatoriu. Pleacă la Sibiu, unde se înscrie în anul I la Facultatea de Medicină a Universităţii din Cluj, aflată în refugiu. În 1945, în trecere spre Mănăstirea Polovragi, îl cunoaşte, tot la Mănăstirea Bistriţa, pe Arsenie Boca. Îl va mai întâlni o singură dată, cândva între 1948 şi 1958, când „Sfântul Ardealului” se afla duhovnic al Mănăstirii de maici de la Prislop. În 1959, după două arestări, 1951 şi 1956, Ministerul Cultelor îi interzice ieromonahului să mai poarte „haină preoţească” (mănăstirea de la Prislop va fi închisă şi transformată în cămin de bătrâni, până în 1976, când revine la destinaţia iniţială!). Tunderea în monahism a lui ... mai mult

Părintele Virgil Gheorghiu, cu puțină vreme înainte de plecarea sa în eternitate, afirma: „N-am fost niciodată despărţit de România… tot dicţionarul român mi-e drag… iar, dacă într-o zi mă voi întoarce în România, mă întorc acolo unde sunt rădăcinile mele şi nu mă mai mişc, dacă nu pe pământ, atunci în cerul românesc de acolo”[1]. Cu această conștiință a unei clare apartenențe, deși departe, în exil, Virgil Gheorghiu își descrie identitatea și locul său în trecerea sa pământească. Așa se face că, legat ființial de patria sa, opera lui nu este altceva decât un poem liric despre și adresat neamului de „nemuritori” din Carpați, din care reiese evidentă dragostea și nostalgia depărtării, ca sentimente care îl vor însoți pe tot parcursul vieții. Se naște pe 9/16 septembrie 1916 în comuna Războieni din Munții Neamțului, ca descendent dintr-o veritabilă familie sacerdotală. Copilăria sa teologică, gravitând în jurul bisericii din satul natal și a preotului Constantin, tatăl său, îi va marca întreaga viață. Sărăcia în care trăia preotul Constantin, la fel ca și enoriașii lui, îl va împiedica să-și dea copilul la școala teologică, și, în consecință, este înscris la Lice... mai mult

A devenit o adevărată tradiţie ca, an de an la Sighet, Praznicul Înălţării Domnului şi Ziua Eroilor, să fie marcate printr-o manifestare culturală, dublată de o slujbă de pomenire a celor care au avut de suferit în închisorile comuniste. Din iniţiativa domului prof. univ. dr. Ilie Rad de la Facultatea de Jurnalism (FSPAC) a Universităţii noastre, Clujul e reprezentat de câţiva ani de Colegiul Studenţesc de Performanţă Academică al acesteia. În această caltiate am beneficiat şi eu, în ultimii ani, de privilegiul de a mă număra între cei care participă la aceste manifestări, ce debutează cu cuvinte de mărturie ale supravieţuitorilor şi lansări de carte şi se încheie cu o frumoasă rugăciune, în care vii şi cei adormiţi se reunesc în iz de tămâie şi glas de litanii, însoţindu-şi vorbele cu lacrimi. Şi acum, ca şi în ocaziile trecute, studenţi şi doctoranzi de la facultăţi precum cea de biologie (Vlad Toma), Ştiinţe Administrative şi Ştiinţe ale Comunicării (Cătălin Hădadea şi Andreea Nagy), Istorie şi Filosofie (Adrian-Cosmin Iuşan, Mihaela Tălpaş şi Florin Grec), sau teologie (subsemnatul), s-au reunit pentru a trăi o experienţă interdisciplinară, marcată de un popas duhovnicesc la mănăst... mai mult

În dimineața zilei de 5 mai, 2017, în calitate de membri ai Coralei „Psalmodia Transylvanica”, avându-l în fruntea noastră pe Părintele profesor univ. Vasile Stanciu, Decanul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca și Dirijorul acestei prestigioase corale clujene, am pornit spre Italia, onorând astfel invitația adresată Facultății, Coralei și Părintelui Decan de către mișcarea Focolarilor din cadrul Bisericii Romano-Catolice. În itinerariul nostru, care a implicat o importantă dimensiune misionară, culturală și religioasă, am poposit pentru început în orașul Celje din Slovenia, la Dom SV. Josef, unde ne-am întâlnit cu episcopul catolic Stanislav Lipovsek, care ne-a împărtășit, pe lângă datele istorice ale diocezei, aspecte legate de viața și misiunea păstoriților săi. La rândul nostru, i-am oferit câteva „nestemate” din repertoriul nostru religios, universal și popular, subliniind prin aceasta pe de o parte spiritualitatea cu care este înzestrat poporul ortodox român, iar pe de altă parte scoțând în evidență și identitatea sa națională. De la Celje, următoarea destinație a fost orașul Udine din Italia, unde am rămas pentru două zile. Am fost primiți cu multă ospitalitate de către Pări... mai mult

În anul 1990, la puţină vreme după căderea regimului comunist, când Biserica naţională putea din nou să se manifeste liber şi să adune oamenii în comunitatea ei de iubire şi credinţă, au început să apară întrebări, inclusiv în presă, de genul „Ce s-ar fi întâmplat dacă eram catolici? Nu ar fi fost mai bine pentru poporul nostru?...”. La sfârşitul acestor interogaţii cu răspuns previzibil se adăuga apostila mincinoasă că romanitatea – iar noi suntem de origine romană şi avem o limbă neolatină – subînţelege apartenenţa la catolicism, după cum slavismul merge mână în mână cu Ortodoxia. În realitate, majoritatea popoarelor slave sunt... catolice, în frunte cu polonezii, care au dat şi un ilustru pontif contemporan. Dar slovenii, croaţii sunt tot catolici, deopotrivă cu slovacii şi cu o bună parte din cehi. Cât îi priveşte pe croaţi, aceştia s-au rupt cu multe secole în urmă de fraţii lor de credinţă sârbi şi de la trecerea la catolicism se trage sângerosul şi tragicul conflict fratricid care s-a manifestat cu violenţă în anii ’90 ai secolului trecut şi a constituit principala cauză a dezmembrării Iugoslaviei. Asta s-ar fi întâmplat şi în cazul nostru dacă „Unirea” cu Roma i-ar fi c�... mai mult

Pr. Florin-Cătălin Ghiț (Pr. F.-C. G.): - Participați de mai mulți ani cu icoane pictate de dumneavoastră la concursul „Icoana ortodoxă – lumina credinței”, organizat de Patriarhia Română și ați câștigat de-a lungul anilor mai multe premii la acest concurs. Care sunt impresiile și care considerați că sunt beneficiile spirituale după această experiență de durată? Teodora Roşca: Anunțarea primei ediții a concursului, în 2012, a fost pentru noi o surpriză și o provocare. Am răspuns invitației și am căutat să valorific în mod creativ tezaurul iconografic specific spațiului transilvănean. Proiectul Patriarhiei propune un concurs alternativ, un an fiind dediact icoanei pe lemn și icoanei pe sticlă, iar următorul an tehnicii în frescă și mozaic. În mod excepțional, în 2017, declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române: „Anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor și pictorilor bisericești”, au fost reunite toate cele patru secțiuni. Din 2012 și până în 2016 am primit succesiv premiile III, II și I la secțiunea pictură pe sticlă, dar întotdeauna a existat un element neprevăzut, deoarece întotdeauna există un grad de subiectivitate din partea comisiei de experți care notează lucră... mai mult

„Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viaţă”. (Ioan 5, 24) În duminica Pogorârii Sfântului Duh din anul Domnului 2016 s-a mutat din această viață trecătoare la cea veșnică și fără de sfârșit profesorul Nicolae Bocșan. Pe 19 iunie se împlinește un an de la trecerea sa la Domnul, astfel am considerat că este prilejul potrivit pentru a-l evoca în câteva cuvinte pe cel ce a fost istoricul de prestigiu al modernității transilvănene, profesorul și magistrul care a îndrumat zeci de generații de studenți și doctoranzi în istorie, ctitorul Institutului clujean de Istorie Ecleziastică – care-i poartă astăzi numele –, rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, dar mai ales omul deosebit, generos și modest, cu inimă largă și spirit enciclopedic, pe care arhiepiscopul și mitropolitul nostru Andrei l-a numit la un moment dat în mod sugestiv „părintele profesor Nicolae Bocșan”. Și într-adevăr, dincolo de titlurile academice dobândite, de distincțiile, medaliile și premiile obținute, de responsabilitățile universitare ori de funcțiile administrative, nu puține ... mai mult

Cea de-a doua serie a revistei Renaşterea, organul publicistic oficial al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Vadului, Feleacului şi Clujului, s-a remarcat deja atât prin longevitate şi consecvenţă, cât şi prin calitatea materialelor din paginile ei şi prestigiul autorilor. Antologizarea unor cercetări ce i-au împodobit de-a lungul paginilor conţinutul, în funcţie de o anumită orientare tematică, se constituie într-un demers frumos, polivalent. În cadrul lui, volumul Pagini de sinaxar, coordonat de părintele Cătălin Pălimaru, apărut la Editura Renaşterea în anul 2017, reprezintă deopotrivă o întreprindere utilă şi interesantă. Pe de-o parte, a aduna materialele ce prezintă vieţile sfinţilor plasează lucrarea în categoria celor care se adresează unui public larg de cititori, format din cei care doresc să afle mai multe informaţii despre anumiţi sfinţi importanţi. Pe de altă parte, ea arată cum, pornind de la lucruri deja cunoscute, de utilitate, autorii au reuşit să-şi demonstreze originalitatea, plasându-se în cadrele tradiţiei. În plus, readucerea în atenţie, într-un limbaj actualizat, a biografiei unor mari personalităţi ale aghiografiei contemporane şi ale celei mai vechi, le face să fie mai accesibile publicu... mai mult

Pe[*] o frescă din biserica bolniței de la mănăstirea Hurezi, înfățișând Biserica sub formă de corabie pe valurile mării (lumii), se observă cum diavolul din afara corabiei își îndreaptă săgeata nu spre Hristos care este la cârmă, ci spre Potirul cu Sfânta Împărtășanie din mijlocul corabiei. Învățăm de aici că tactica diavolului pentru a-i îndepărta pe credincioși de Hristos începe prin a-i îndepărta de Sfânta Împărtășanie. Credinciosul care nu se hrănește mereu cu Hristos euharistic mută accentul credinței sale de pe solidaritatea cu semenii, pe sine însuși și pe căutarea interesului propriu, chiar dacă este vorba de mântuirea lui. Astfel credința lui devine o credință pietistă, formalistă și de multe ori fără roade. Este adevărat că pozițiile teologilor și ale preoților cu privire la înțelegerea sensului Sfintei Spovedanii și al Sfintei Împărtășanii, precum și la modul în care acestea sunt administrate în Biserică pot fi diferite sau chiar contradictorii. Acest lucru nu trebuie să ne uimească, dacă ținem seama de tradiția de secole a practicii acestor Sfinte Taine în Biserica noastră și în celelalte Biserici Ortodoxe locale, care i-a obișnuit pe credincioși să se spovedească ș... mai mult

7 mai: La Sfânta Liturghie este prezent în mijlocul credincioşilor din Parohia Pogorârea Sfântului Duh - Zorilor Cluj-Napoca, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări.

14 mai: Participă la Sfânta Liturghie în Parohia Pogorârea Sfântului Duh - Zorilor Cluj-Napoca, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări.

21 mai: Este prezent în mijlocul credincioşilor din Parohia Pogorârea Sfântului Duh – Zorilor, din Cluj-Napoca, unde la Sfânta Liturghie rosteşte ecfonise şi binecuvântări.

25 mai: Cu ocazia sărbătorii „Înălţarea Domnului”, este prezent în mijlocul personalului şi a bolnavilor de la „Centrul de Îngrijiri Paliative Sfântul Nectarie”, iar în capela Centrului, participă la Sfânta Liturghie.

28 mai: La Sfânta Liturghie este prezent în mijlocul credincioşilor din Parohia Pogorârea Sfântului Duh - Zorilor Cluj-Napoca, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări.

În dimineața zilei de 2 mai 2017, după o scurtă, dar grea suferinţă a fost chemată la Domnul, la vârsta de doar 33 de ani, lect. univ. dr. Paula Bud. Trupul neînsuflețit a fost depus în Capela Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae. Marți 2 mai şi miercuri 3 mai 2017, la ceas de seară a fost săvârşită slujba Panihidei. Joi, 4 mai 2017 a fost săvârşită Sfânta Liturghie de către un sobor de preoţi profesori. În aceeași zi, la Mânăstirea cu hramul Acoperpământul Maicii Domnului din Florești a fost săvârşită slujba înmormântării de către Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Andrei al Clujului, Maramureşului şi Sălajului, şi un sobor de peste 50 de preoţi. Cuvinte de învăţătură şi rămas bun au fost rostite de către IPS Andrei şi de către Pr. prof. univ. dr. Ioan Chirilă, Preşedintele Senatului Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. Răspunsurile la toate aceste slujbe au fost date de către studenţii facultăţii. Tânăra membră a corpului didactic a fost condusă pe ultimul drum de către familie, cadrele didactice ale facultăţii, preoți și studenți pe care i-a îndrumat. * În perioada 30 aprilie - 4 mai 2017, Pr. lect. univ... mai mult

1 Mai: În biserica din Cornești, protopopiatul Gherla, oficiază Taina Sfântului Botez pentru pruncul Ștefan, fiul părintelui paroh, Sorin Botiș. Rostește un cuvânt de învățătură. Este însoțit de PC Pr. Ioan Buftea, protopopul Dejului. 2 mai: În biserica din Someșul Cald, protopopiatul Huedin, oficiază Taina Sfântului Botez pentru prunca Irina Teodora, fiica părintelui paroh, Cosmin Adrian Bucșa. Rostește un cuvânt de învățătură. Este însoțit de PC Pr. Ioan Buftea, protopopul Dejului. Face o vizită în parohia Gilău III (paroh: Pr. Vasile Bandrabulă), în vederea stabilirii locului pentru construirea noii biserici parohiale. 3 mai: În sala de ședințe a Centrului Eparhial, prezidează comisia de examinare a candidaților participanți la concursul pentru ocuparea postului de preot paroh la biserica din cartierul clujean, Dâmbu Rotund, protopopiatul Cluj II. Face o vizită în filia Săliște, a parohiei Micești, protopopiatul Turda (paroh: Pr. Aurel Cristea). Vizitează șantierul de construire a bisericii din Ciurila, protopopiatul Cluj I (paroh: Pr: Mircea Sandu) și șantierul de construire a Centrului misionar-social „Sfântul Apostol Andrei”, de pe Calea Turzii din Cluj-Napoca. Este însoțit de PC Pr. Cristian... mai mult

De ziua lor, mai mulți copii, împreună cu părinții lor, au mers într-un pelerinaj pe jos. Membrii comunității Bisericii Studenților din Cluj-Napoca sunt obișnuiți cu astfel de drumeții duhovnicești, pelerinajele pe jos fiind deja foarte populare și așteptate printre tineri, dar și printre toți cei care vreodată au călătorit pe jos spre diferite destinații. De anul acesta, și cei mai mici au bucuria de a parcurge la pas ușor diferite trasee. E adevărat că organizatorul evenimentului, Silviu Mincu, alege pentru cei cu pasul mai mic destinații mai apropiate de Cluj-Napoca și kilometri mai puțini de parcurs. De 1 iunie, micii exploratori au mers pe jos din localitatea Someșul Cald spre Mănăstirea „Sfântul Vasile cel Mare”. Pe drum au avut parte de un picnic organizat de părinții lor, de mici distracții, pe măsura vârstei, iar la mănăstire au fost întâmpinați cu bucurie de monahiile așezământului și de duhovnicul locașului sfânt, care le-a ținut un cuvânt de folos părinților și a oferit răspunsuri la diverse întrebări referitoare la creșterea și educarea copiilor. La întoarcere au străbătut același drum, parcurgând în total o distanță de 4 kilometri. Ziua a fost una plină atât pentru copii, cât și... mai mult

Deși comunitatea formată în jurul bisericuței de lemn din Campusul Hasdeu a devenit cunoscută în special datorită studenților care reprezintă nucleul ei, lucrurile s-au schimbat odată cu trecerea anilor. Majoritatea studenților de odinioară s-au căsătorit și au format familii mai mult sau mai puțin numeroase, care acum reprezintă o parte semnificativă a comunității din Hasdeu. Acești tineri ajunși la maturitate și care au rămas în biserica în care au avut parte de o apropiere și cunoaștere mai cuprinzătoare a lui Dumnezeu au însă nevoie în continuare de atenție și de activități prin care să poată fi ajutați în contextul familiilor pe care le-au format. Prin urmare, începând cu acest an, vor avea loc tot mai multe activități dedicate familiilor creștine, de la cunoscutele Grădinițe de duminică, care au devenit din ce în ce mai complexe, la taberele de vară pentru părinți și copii, la programul inițiat de biofizicianul Virgiliu Gheorghe (Școala familiei) și la întâlnirile speciale cu Părintele Ciprian Negreanu, duhovnicul majorității părinților din comunitatea formată în jurul bisericuței pe care o păstorește. Astfel de întâlniri axate pe dialog și sfaturi constructive au devenit în timp o n... mai mult

Când iubești, nu mai trăiești tu, ci celălalt trăiește în tine. Căsătoria este atunci când unul dintre soți își ține mâinile scăriță – aidoma jocurilor din copilărie, când ne urcam în copaci –, pentru ca celălalt să poată urca mai lesne către Cer. Iertarea Uneori, unul dintre soți e prea îndrăzneț în urcarea sa către Cer, își ia avânt brusc, iar talpa lui apasă greu în mâinile care au primit-o ca într-un culcuș moale. Iertarea în căsătorie are loc atunci când unul dintre ei uită că l-a durut urma tălpii celuilalt în mâna lui și își amintește doar avântul cu care soțul/soția s-a înălțat pentru că mâna lui a fost puternică și nu l-a lăsat să cadă. În cele ce urmează vom analiza rolul iertării în căsătorie și influența acesteia asupra conflictului marital. Căsătoria este o încercare perpetuă de împreună-creștere spre veșnicie. Așa cum se întâmplă în orice relație umană, și în căsătorie au loc certuri. Cum spune Apostolul Pavel, [...] numai că unii ca aceștia vor avea suferință în trupul lor (I Corinteni 7: 28), trupul denumind ființa nou formată din soț și soție – soții care nu își mai aparțin fiecare sieși –, ci unul altuia. E ca o ieșire di... mai mult

Facultatea de Teologie Ortodoxă și Centrul de Studii Nomocanonice al Universității Babeș-Bolyai, cu sprijinul Secretariatului de Stat pentru Culte și al Centrului Ortodox de Studii și Cercetări „Dumitru Stăniloae”, Paris, au organizat în perioada 26-28 aprilie 2017, cu binecuvântarea IPS Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, conferința internațională intitulată „Sfântul și Marele Sinod - eveniment eshatologic sau normalitate canonică?”. În cadrul acestei manifestări academice au fost prezentate și dezbătute principalele aspecte legate de deciziile Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe care a avut loc în insula Creta, în perioada 19-26 iunie 2016. După un moment marcat de Corala „Psalmodia Transilvanica”, prin interpretarea unor cântări pascale, Preacucernicul Părinte Decan Pr. Prof. Universitar Dr. Vasile Stanciu, în calitate de gazdă, a mulțumit invitaților pentru prezență și a subliniat angajamentul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca în a sprijini corecta receptare a acestui eveniment istoric și pentru a-i ajuta pe studenții și clericii formați în această instituție să înțeleagă importanța manifestării comuniunii la nivelul Bisericii întregi. ... mai mult

Există în momentul de față două tendințe, și am putea spune, încă mai exact, două ispite, de-a stânga și de-a dreapta, în exprimarea relațiilor cu realitatea covârșitoare numită „țară”. Iar în spațiul românesc, după cum se știe, „țară” este și patria, dar și țărișoarele - vai, din Maramureș și până în Țara Almăjului. Ispita „de-a stânga” află de bine să ponegrească tot ce se referă la „țară”. Tot ce este românesc, conform acestor înverșunați, este rău, superficial, neautentic, înapoiat etc. Aceste generalități negative sunt rostite cu glas tare, fără drept de apel, cu anume bucurie și, culmea, cu aerul unor înțelepciuni speciale. Este o manifestare de, cum ziceam, înverșunare fără argument: afirmație și atât. Este de spus că orice generalitate, orice afirmație „la gramadă”, este din capul locului suspectă. Ce înseamnă „tot”? Cine sunt acești „toți”? Care este relația dintre înverșunații cu pricina și restul, acei „toți”? Fără îndoială cei căzuți în asemenea strășnicie ar trebui să își facă, din când în când, un examen de conștiință, ar trebui să se privească în oglindă și, de vor putea fi sinceri, măcar atunci când sunt singuri, vor ved... mai mult

În prezenţa Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei, marţi 25 aprilie 2017, în Paraclisul Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, a avut loc festivitatea de retragere din postul de protopop la Protopopiatul Cluj II a părintelui Gheorghe-Dragoş Braica şi totodată instalarea în acest post a părintelui Alexandru-Constantin Ciui. La eveniment au participat consilieri de la Centrul Eparhial, profesori din învăţământul teologic şi preoţii din cadrul Protopopiatului Cluj II. Părintele Gheorghe-Dragoş Braica a îndeplinit misiunea de protopop în perioada 15 februarie 2009 - 1 mai 2017 şi va activa în continuare ca preot paroh la Parohia „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din cartierul Grigorescu, municipiul Cluj-Napoca, unde a construit împreună cu credincioşii săi biserica parohială. În cuvântarea festivă rostită de Părintele Mitropolit Andrei, Înaltpreasfinţa Sa a spus: „părintele Braica este un om de caracter, de echilibru şi bun simţ şi în toate împrejurările a ştiut să dea celui cu cinstea - cinste, celui cu vama - vamă, celui cu teama - teamă, după cum spune Sfântul Apostol Pavel, şi a mers pe linia înaintaşilor”. În semn de apreciere şi de cinstire pentru misiunea desfăşurat�... mai mult

Istoria Balcanilor se împleteşte cu istoria unui popor fără o ţară anume ci mai degrabă răsfirat pe teritoriul unor state precum Serbia, Macedonia, Croaţia, Albania, Bulgaria sau Grecia. E vorba de ceea ce numim în mod generic aromâni sau vlahi, în realitate însă o populaţie compozită formată din aromânii propriu-zişi, dar şi din macedoromâni, meglenoromâni, cuţovlahi sau morlaci. La origine sunt popoare de limbă latină, formate din vechile populaţii geto-dacice romanizate de la sud de Dunăre care au migrat şi s-au răspândit în întreaga peninsulă balcanică. Motivul acestei vaste migraţii e strâns legat de natura ocupaţiei lor principale: păstoritul oilor. Vlahii au fost oameni de munte care coborau periodic spre ţinuturi favorabile păşunatului. Au întemeiat peste tot comunităţi înfloritoare, cu tradiţii străvechi, cu port, limbă şi creaţii populare ce le conferă nota de identitate. Deşi de pildă în Moscopole, cel mai mare oraş al Balcanilor (azi în Albania), cu 60.000-70.000 de locuitori pe la anul 1760, majoritari de etnie aromână, existau la acea vreme 40 de biserici, o academie, o tipografie mare, ateliere şi şcoli meşteşugăreşti, de-a lungul timpului vlahii s-au dovedit mai degrabă exponenţii unei c... mai mult

Surprinzătoare şi plăcută este prezenţa Arhimandritului Bartolomeu Valeriu Anania într-o carte recent apărută sub semnătura lui Adrian Nicolae Petcu: Preoţi ardeleni pătimitori în temniţele comuniste (Editura Argonaut, Deva, 2016). Despre ce este vorba? Gheorghe Zemora, preot paroh în parohia Vulcan I, este arestat în 1947, „în cadrul măsurilor generale de triere”, eliberat (1948) la intervenţia Mitropolitului Nicolae Bălan, declarat, mai târziu, element duşmănos al clasei muncitoare şi trimis (1951), împreună cu fiica cea mică, în domiciliu obligatoriu, în satul Mănăstirea, judeţul Călăraşi. Intervenţia Mitropolitului Sebastian Rusan al Moldovei pe lângă prim-ministrul Petru Groza, pentru mutarea lui la Cluj, la fiica cea mare, rămâne fără urmări. Aceleaşi rezultate le au memoriile adresate Episcopului Andrei Magieru, în acelaşi an, şi Prezidiului Marii Adunări Naţionale, în 1954. Explicaţia oficială? „Este duşman al regimului nostru şi, în caz de reîntoarcere”, va avea „influenţă asupra credincioşilor” şi „ar putea desfăşura activitate propagandistică nefavorabilă”. În 1955, părintele se adresează direct Patriarhului Justinian. Scrisoarea către Ministrul Afacerilor Interne, Pavel Şte... mai mult

„Îmi accept crucea și o sădesc, cu propriile mele mâini, în inima mea. Dacă mi-ai permite să aleg, nu aș schimba nimic, pentru că ești cu mine! Nu mă mai tem, căci am înțeles. Eu Te urmez în patima Ta și în învierea Ta”[1]. Acestea sunt cuvintele cardinalului vietnamez Nguyen van Thuan, rostite în timpul detenției sale în închisoarea comunistă. Întuneric, izolare, singurătate, brutalitate, absurd. Toată această atmosferă a trăit-o din plin acest om al speranței din ziua în care, dintr-un arhiepiscop, s-a transformat într-un simplu prizonier. Dar, și-a asumat această stare de la un capăt la altul și a prefăcut oroarea închisorii într-un dar, paradoxal, al lui Hristos pentru sine. Și acest lucru se întâmplă odată cu schimbarea de accent, de pe propriile sale puteri spirituale pe nădejdea în acceptarea planului lui Dumnezeu pentru el. Arhiepiscopul Francis Xavier Nguyen Van Thuan [în vietnameză:Phanxicô Xaviê Nguyễn Văn Thuận] se naște la 17 aprilie 1928, în partea centrală a Vietnamului, într-o suburbie a orașului Hue. Este cel mai mare dintre cei opt copii ai unei familii de catolici practicanți încă din secolul al 17-lea. Primește o educație religioasă serioasă datorată mai ales mamei Elisabet... mai mult

„Biserica nu este alcătuită numai din sfinţi. Toţi membrii ei care duc o viaţă sacramentală au dreptul şi datoria de a merge pe urma lor. De aceea, orice iconar ortodox care vieţuieşte după Tradiţie poate crea icoane adevărate”, afirmă unul dintre cei mai importanţi teologi ai icoanei, Vladimir Lossky, aserţiune verificată în mod fericit şi în iconografia Mariei Corina Negreanu, participantă şi anul acesta, cu două lucrări originale, la a VI-a ediţie a Concursului național „Icoana ortodoxă – lumina credinţei”, secţiunea pictură pe lemn, organizat de Patriarhia română. Sursa originalităţii artistei Mariei Corina Negreanu se află în pliurile libertăţii din interiorul tradiţiei, asumate vizionar şi amprentate de lucrarea Sfântului Duh. Originalitatea icoanei Împărătesele Irina şi Teodora, una din cele două piese cu care a participat la concurs, reiese din situarea cu fineţe a liniei bizantine, evidenţiată de veşmintele expresive şi rafinate – componentă a epocii, menită să sublinieze statutul imperial –, în gramatica specificului românesc, cu accent pe tradiţia brâncovenească, după cum însăşi artista mărturisea. Icoana înfăţişează un diafan ce conduce feminitatea spre andreia (gr... mai mult

Creștin-democrația[1] este o viziune creștină asupra democrației. Ea recunoaște în valorile democratice principii creștine secularizate, trecute într-o ordine lumească. Fundamental, creștin-democrația își propune să armonizeze cetățenia spirituală cu cea pământească și credința religioasă cu crezul civic. În această viziune, drepturile omului sunt fondate pe demnitatea persoanei. Omul e demn fiindcă natura sa nu e pur animalică, ci poartă o pecete divină. Spiritualitatea umană e de sorginte dumnezeiască; în chipul omului se recunoaște chipul lui Dumnezeu. Viața însăși este un dar de la Dumnezeu. Din demnitatea persoanei umane decurg drepturile omului: libertatea, egalitatea, fraternitatea. Toate acestea sunt înscrise în firea omului. Omul este înzestrat cu libertate, și tocmai pentru aceasta poruncile divine îi cer să acționeze responsabil. Regulile de bază ale conviețuirii sociale se regăsesc în Decalog: să nu ucizi, să nu furi, să nu depui mărturie mincinoasă... Egalitatea oamenilor nu este sinonimă cu indistincția, ci înseamnă egala demnitate în fața lui Dumnezeu. De aici preceptul de bază al democrației: toți oamenii, indiferent de rasă, sex, avere sau rang, au drepturi egale în fața legii.... mai mult

Unul din filosofii antici spunea că „investigarea (cercetarea, vizitarea) termenilor este începutul educaţiei” [ἀρχὴ παιδεύσεων ἡ τῶν ὀνοµάτων ἐπίσκεψις][1], un îndemn să cunoaştem ce înseamnă conceptele pe care le folosim ca să pricepem bine şi să ne putem înţelege mai bine între noi. Secularizarea, oricât de ciudat ar părea, are un înţeles întru totul creştin. Când Mântuitorul spune „Daţi Cezarului cele ce sunt ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu” (Mt 22, 21), El face o secularizare a puterii împăratului, care în cultul imperial era cinstit ca dumnezeu. Iar Hristos spune că Dumnezeu este altcineva decât împăratul. Chipul de pe moneda pe care i-au arătat-o fiind cel al împăratului, celor care au venit la El să-L întrebe dacă să plătească sau nu impozitul, El le spune să dea împăratului cele ce-i aparțin, banii şi cele care privesc banii, iar lui Dumnezeu să-I dea ceea ce-I aparţine Lui, ceea ce-L închipuie pe El, adică chipul Lui, omenirea întreagă creată „după chipul lui Dumnezeu”. Chipul lui Dumnezeu este în omul întreg, iar chipul împăratului este pe monedă. Această separație, între cele ale cezarului şi cele ale lui Dumnezeu, e... mai mult

În general, omul este evaluat de către semenii săi, după ceea ce face în viață și după ceea ce lasă în urma sa. Cel căruia încercăm să-i dedicăm rândurile de mai jos a fost un om special, în sensul că, pe lângă ceea ce a lăsat pentru clujeni, și nu numai, a fost și un om de caracter. Născut în anul 1935 într-o familie cu opt copii, a înțeles mai mult decât alți conducători de unități-firme greutățile angajaților. A parcurs toate etapele de învățământ, absolvind Facultatea de Comerț și Merceologie din București, cu o medie strălucită, fiind situat pe locul al doilea.. Peste 41 de ani director al întreprinderii de cosmetice „Farmec”, apoi al „Farmecului S.A.”, fiind cel mai longeviv conducător de întreprindere-firmă din țară. Aici s-au perindat peste o mie de oameni, azi efectivul este de aproximativ șapte sute de angajați care, lună de lună, își iau salariile fără întârziere. Firma este cu capital 100% românesc, ceea ce nu este simplu și nici ușor într-o piață atât de diversificată, cu așa mare concurență și uneori defavorizată. Este singura care nu s-a lăsat prinsă de mrejele dolarului și se „bate” în unele domenii de la egal la egal cu marile companii internaționale. ... mai mult

Printre multe patimi care tiranizează viața duhovnicească a credincioșilor se numără și clevetirea – o patimă de necinste, izvorâtă, așa cum spune Sfântul Ioan Scărarul, „din ură și din ținerea de minte a răului”[1], dar alimentată de diavolul, care, „de la început, a fost ucigător de oameni și nu a stat întru adevăr [...] căci este mincinos și tatăl minciunii”(In. 8, 44). Această patimă produce multă tulburare între fiii lui Adam, tulburând grozav cetatea, familia și periclitând dragostea, onestitatea, onoarea, bucuria și prietenia între oameni. Același părinte bisericesc aseamănă clevetirea cu „o boală subțire, dar o lipitoare grasă, ascunsă și tăinuită, care suge și seacă sângele iubirii”[2]. Cel care suferă de această maladie, nu-și dă seama că este bolnav, fiind un om ale cărui gânduri și fapte se întrepătrund cu cele ale diavolului, neștiind că lucrează împreună cu el și răspândește în lume neghina. Ca un fur, atât noaptea, cât și ziua, clevetitorul se străduiește să adune și să observe cât mai mult din slăbiciunile oamenilor, ca mai apoi, prin viclenie și prin răutate, îndemnat fiind de diavol, să le răspândească până la capătul pământului și, dacă s-a... mai mult

Secolul al IV-lea este unul dintre cele mai fericite pentru creştinism; poate cel mai fast. Întâi, pentru că din hrube şi catacombe, după numeroase şi sângeroase persecuţii, mărturisitorii lui Hristos ies la lumină. Prin edictul de la Milan, religia cea revelată capătă drept de cetate datorită împăratului Constantin cel Mare, iar câteva zeci de ani mai târziu, sub Teodosie cel Mare, devine religie de stat. I se va afierosi chiar o nouă capitală, o nouă Romă – Constantinopolul, care de-a lungul timpului va veghea cu străşnicie asupra integrităţii dogmei creştine şi a predaniilor. Secolul al IV-lea are doi împăraţi cu adevărat mari şi creştini: pe Constantin şi pe Teodosie. Însă are de rezolvat şi problema a două mari erezii pe care Biserica le respinge succesiv prin sinoadele de la Niceea şi Constantinopol; sinoade (ţinute în anii 325, respectiv 381) care formulează Simbolul credinţei aşa cum îl rostim şi noi azi în biserică. Crezul nostru ortodox prin care mărturisim că Dumnezeu este unul în fiinţă, dar ipostaziat în trei Persoane divine („Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită”) şi că Hristos este în aceeaşi măsură Dumnezeu şi om desăvârşit, cele două firi ale Sale – divină şi umană ... mai mult

Zilele despărțirilor sunt grele, nădejdea cea adevărată e singura care te ridică peste neguri. O asemenea zi a fost pentru noi cea de azi (04 mai 2017), ziua în care am condus un suflet iubitor de Hristos spre locașul în care începe ziua cea neînserată și fericire învierii, căci azi am condus-o în sunet de imn anastasic pe distinsa noastră coleg dr. Paula Paraschiva Bud spre locașul cel de veci în adumbrirea Acoperământului Maicii Domnului de la Florești. De aceea, acum aduc o mărturie despre cea care a crescut cu noi, a slujit cu noi și s-a dăruit căutării lui Hristos fără preget. A văzut lumina vieții în 14 octombrie 1983 în vechiul burg al Brașovului peste care iradiază tezaurul de cultură și spiritualitate a Scheilor, dar a crescut în mediul cultural efervescent al Bucureștilor, căutând dintru început mediul armoniilor plastice, studiind la Liceul Tonitza pe care îl absolvă cu titlul de Bacalaureat și cu un succes național la Olimpiada de pictură (locul I). Din această perioadă, părinților Olimpiu și Ștefania Bud, o familie de distinși intelectuali plecați peregrini prin țară din vatra Lăpușului, le-a rămas vie în minte imaginea desenului realizat de fiica lor, intitulat Femeia potir, care prevestea s... mai mult

2 aprilie: La Sfânta Liturghie, este prezent în Parohia Pogorârea Sfântului Duh, din cartierul Zorilor – Cluj Napoca, unde participă rostind ecfonise şi binecuvântări. 9 aprilie: În Duminica Intrării Domnului în Ierusalim, participă la Sfânta Liturghie, în Parohia Pogorârea Sfântului Duh, din cartierul Zorilor – Cluj Napoca, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări. 16 aprilie: Cu ocazia praznicului Învierii Domnului, este prezent în Parohia Pogorârea Sfântului Duh, din cartierul Zorilor – Cluj Napoca, unde participă rostind ecfonise şi binecuvântări. 17 aprilie: În ziua a doua a praznicului Învierii Domnului, participă la Sfânta Liturghie, în Capela Şcolii Gimnaziale Christiana din Cluj-Napoca, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări. 18 aprilie: În ziua a treia zi a praznicului Învierii Domnului, participă la Sfânta Liturghie, în biserica comunităţii de romi, din Pata-Rât, omunitate păstorită de preacucernicul preot paroh Gelu Săvărăşan. 21 aprilie: Cu ocazia sărbătorii Izvorul Tămăduirii, participă la Sfânta Liturghie, în Parohia Pogorârea Sfântului Duh, din cartierul Zorilor – Cluj Napoca, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări. 23 aprilie: În duminica a II-a după Paşti, ... mai mult

Joi, 30 martie 2017, bătrânii de la Centrul de Servicii Sociale „Sfântul Gheorghe” din Parohia Românaşi, judeţul Sălaj, au fost vizitați de către un grup de studenți ai Facultății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”. Aceștia au susținut un concert de pricesne cu caracter pascal, aducând un strop de bucurie în inimile bătrânilor. Acțiunea social-misionară a fost coordonată de părintele Gabriel Gârdan, director executiv al Centrului și conferențiar la Facultatea de Teologie Ortodoxă. * Universitatea „Babeş-Bolyai”, în colaborare cu Asociaţia Română de Istorie a Presei (ARIP), Mitropolia Clujului, Maramureşului şi Sălajului şi Eparhia Greco-Catolică de Cluj-Gherla a organizat, în perioada 31 martie - 1 aprilie 2017, cel de-al X-lea Congres Naţional de Istorie a Presei, cu tema: Tradiţii ale presei religioase din România. Pr. prof. univ. dr. Ioan Chirilă, Preşedintele Senatului Universității „Babeș-Bolyai”, a susținut prelegera cu titlul: Presa religioasă din Transilvania sec. XIX-XX și receptarea Marii Uniri (cu accent major pe „Telegraful român”). * Facultatea de Teologie Ortodoxă a fost, împreună cu: Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului, Seminarul ... mai mult

1 aprilie: În Catedrala Mitropolitană, îi binecuvintează pe tinerii participanți la pelerinajul spre Mănăstirea Nicula. Săvârșește o slujbă și rostește un cuvânt duhovnicesc. La Școala Gimnazială de pe strada Horea din Cluj-Napoca, îi binecuvintează pe elevii participanți la faza județeană a concursului pe teme religioase „Hristos împărtășit copiilor”. Rostește un cuvânt duhovnicesc. În biserica din cartierul clujean Someșeni (parohi: Pr. Ioan Roman, Pr. Ioan Avram și Pr. Nicolae Pop), rostește un cuvânt de învățătură cu prilejul primirii Tainei Sfântului Botez de către 33 de copii din comunitatea de rromi din parohie. În Biserica „Sfinții Arhangheli” din Ocna Dej, oficiază Taina Sfântului Botez pentru Gabriel, fiul părintelui paroh, Ioan Adrian Sântiuan. Rostește un cuvânt de învățătură. În Catedrala Mitropolitană asistă la Vecernie și slujește la Litie. 2 aprilie În Catedrala Mitropolitană, slujește Sfânta Liturghie și rostește cuvântul de învățătură. Hirotonește întru preot, pe arhidiaconul Sorin Neculai Marciuc, pe seama Parohiei „Sfântul Iustin Martirul și Filosoful”, din cartierul clujean Becaș. În Catedrala Mitropolitană, slujește Vecernia, Pavecernița ... mai mult

Anul acesta se împlinesc 10 ani de la înfiinţarea revistei TABOR, prilej de a aprecia durabilitatea şi profunzimea acestui proiect cultural şi spiritual, despre care putem spune că a fost realizat după chipul şi asemănarea celui care l-a inițiat: Mitropolitul Bartolomeu Anania (1921 - 2011). Încă de la apariţie, în aprilie 2007, TABOR s-a impus drept „o tribună a dialogului dintre teologie, filosofie, ştiinţele exacte, naturale, umaniste şi politice, un spaţiu în care să se poată întâlni colaboratori din ţară şi din străinătate, vârstnici şi tineri, bărbaţi şi femei, ortodocşi şi prieteni ai acestora, creştini şi necreştini cu deschidere ecumenică". Cui doreşte să înţeleagă rostul acestui dialog, iniţiat prin intermediul revistei TABOR, îi recomandăm să lectureze Argumentul semnat de Bartolomeu Anania şi intitulat în mod sugestiv Prolegomene la un dialog interior. Aici se găseşte o profundă meditaţie asupra Schimbării la Faţă a lui Iisus de pe muntele Tabor. Tranfigurarea invocată semnifică astfel, în opinia autorului, „dialogul dintre Vechiul şi Noul Testament, dintre Tradiţie şi Actualitate, în universul unei Arhaităţi care se înnoieşte din propria-i Substanţă”. Or, acesta este şi ... mai mult

Cu ocazia anului comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului în Patriarhia Română, Asociația Studenților Creștini Ortodocși Români (ASCOR), filiala Cluj-Napoca, a organizat în perioada 28 aprilie – 2 mai primul tur național al pelerinajului dedicat tuturor celor care au pătimit în timpul regimului concentraționar comunist din România. Traseul a cuprins cele mai importante închisori comuniste, morminte și mănăstiri, care încă mai poartă vie amintirea celor care au pătimit, care au suferit, dar care au ieșit biruitori din toate detențiile. ÎNCHISORILE COMUNISTE. CRUCEA PE CARE A FOST RĂSTIGNITĂ ŢARA a fost laitmotivul acestui periplu duhovnicesc. Pelerinajul dedicat mărturisitorilor martiri români din temnițele comuniste a fost gândit de către membrii ASCOR încă de la începutul anului universitar sau poate chiar mai de demult. Pe parcursul anilor, tinerii au avut marea bucurie de a-i întâlni pe mulți dintre foștii deținuți politici, având șansa, cu diferite ocazii și în diverse împrejurări, de a asculta mărturiile domnilor Demostene Andronescu, ale lui Nicolae Purcarea, ale eruditului profesor universitar Raul Volcinschi, ale doamnei Aspazia Oțel Petrescu, precum și ale... mai mult

Sunt sigur că cititorul va fi intrigat de titlul de mai sus, întrebându-se despre ce Gură de Aur ar putea fi vorba, dacă nu de renumitul ierarh și sfânt din secolului al IV-lea, și cărui oraș i-ar fi aparținut acesta. Pe 27 ianuarie 1756, în capitala unui principat-arhiepiscopat ce făcea parte din Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană, adică în Salzburg, se năștea Wolfgang Amadeus Mozart, înregistrat în registrul de botez cu numele „Johannes Chrysostomus Wolfgangus Theophilus”. Recunoscut ca unul dintre cei mai mari compozitori ai muzicii clasice, Wolfgang Amadeus Mozart a conferit faimă, prin geniul său, orașului în care a văzut lumina zilei. La mai bine de două sute de ani după nașterea lui Mozart, pe 7 martie 1990, și după circa cinci ani de discuții, dezbateri, analize în cadrul unui grup de lucru din același oraș, Salzburg, ai cărui protagoniști au fost Felix Unger, specialist cardiolog de renume european, primul care a făcut transplant de inimă în Europa, Franz König, arhiepiscop de Viena și cardinal, cel care a promovat un dialog susținut și fecund între Biserica Romano-Catolică și Bisericile Ortodoxe din lagărul socialist, și Nikolaus Lobkowicz, filosof politic, președinte al Universității Catolice din E... mai mult

Frecvent există o neînțelegere a conceptului de „adevăr”. Deși este folosit adesea (de fapt, prea de multe ori), înțelesul conceptului este aproximativ și fluid. În esență este un simptom al nepăsării față de „cuvânt” și față de importanța lui, în general. Este o ispită a vremii pe care o trăim. Este uitat faptul că realitatea văzută există și se menține prin „cuvânt”. Este nesocotit însuși elementarul truism după care „cuvintele au înțeles”. Cu aceste gânduri este de folos să ne reamintim că, în primul rând „adevărul” nu este suma unor concepții sau evenimente și, încă mai puțin, „adevărul” nu are nici o relație cu părerea „majorității“. Adevărul este o Persoană. Iar această persoană este simultan: „Adevărul și Calea și Viața”; deci existența, devenirea în existență și starea în existență. Într-o asemenea înțelegere este imperativ ca toți și fiecare să căutăm să ne raportăm și să căutăm să ne asemănăm Adevărului. Încă mai stringent este acest imperativ în anii celei de-a doua maturități și ai senectuții. În acei ani timpul se „contractă”, se grăbește, nu mai are răbdare. Este vremea când ultimele decizii pot fi luate, sunt preg... mai mult

Iconografia creştină cuprinde mai multe reprezentări ale sărbătorii Învierea Domnului. În vechime, imaginea Profetului Iona ieşind din pântecele chitului simboliza viitoarea scenă iconografică; precum şi cea a mironosiţelor femei întâlnite de către înger la mormânt conform relatărilor evanghelice. Încă din secolul al III-lea, la Duras-Europos, exista această viziune reprezentativă. Dar cea mai consacrată imagine o putem considera pe cea intitulată Pogorârea la iad a Domnului. Printre exemplele primordiale poate fi aceea a ilustrării scenei realizate pe una dintre coloanele ciboriului Bisericii Sfântului Marcu din Veneţia de secol al VI-lea. Referindu-se la taina acestui eveniment fundamental din istoria mântuirii, patriarhul Serghie al Moscovei amintea: Hristos înviat a ieşit din mormânt tot aşa cum a intrat la Apostoli prin uşile încuiate pe care nu le-a deschis; a ieşit din mormânt fără nici un semn că cineva din preajmă ar fi văzut ceva. Compoziţia iconografică Pogorârea la iad sau Anastasis are la bază epistola Sfântului Apostol Petru, în care se menționează despre Mântuitorul că s-a dus şi a propovăduit şi duhurilor, ce erau în temniţă . Hristos, în smerenia Sa, asumându-Și firea umană, Se pogoară... mai mult

Oricare dintre credincioșii ortodocși realizează că există o diferență izbitoare, un contrast puternic între zilele Postului Mare și cele ale Sfintelor Paști. Evidența acestui fapt se observă mai ales în ziua Sfintelor Paști și în Săptămâna Luminată, când totul este diferit față de zilele dinainte. Dramatismul zilelor Sfintelor Pătimiri ale lui Hristos, exprimat de viața liturgică a Ortodoxiei prin culoarea cernită a veșmintelor sacre, prin slujbele de priveghere, lungi și sobre în același timp, prin asprimea postirii, prin întregul nostru mod de a viețui în aceste zile, este schimbat brusc de lumină și strălucire, lumină ce izbucnește din adâncul tainic al nopții celei sfinte al Învierii lui Hristos. Sfântul Teodor Studitul își începea cuvântul său de Paști cu aceeași uimire: „ce este aceasta? Ce mare strălucire luminează astăzi lumea și împodobește astfel Biserica? Ce s-a întâmplat de ne-am schimbat starea? Ieri eram posomorâți și întristați, iar astăzi în lumină și bucurie suntem; ieri în scârbă și astăzi în veselie; ieri în suspine și astăzi întru cântări de bucurie. Întreb care este pricina, care ne-a adus această lumină și bucurie?”, iar răspunsul ni-l dă tot el: „Hristos a înviat di... mai mult

În zilele de 31 martie şi 1 aprilie ale anului curent, la Cluj-Napoca s-a desfăşurat cea de-a zecea ediţie a Congresului Naţional de Istorie a Presei. Manifestarea, organizată de către Universitatea ,,Babeş-Bolyai” în parteneriat cu Mitropolia Ortodoxă Română a Clujului, Maramureşului şi Sălajului, Eparhia Greco-catolică de Cluj-Gherla şi Asociaţia Română de Istorie a Presei, a fost intitulată: Tradiţii ale presei religioase din România. Evenimentul a debutat vineri, 31 martie, începând cu ora 10, în Aula Magna a Universității clujene, cu cuvintele de bun-venit ale Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei, ale domnului academician Ioan-Aurel Pop, rectorul Universităţii, ale părintelui prof. univ. dr. Ioan Chirilă, preşedintele Senatului Universității, ale domnului conf. univ. dr. Emil Boc, primarul urbei clujene şi ale domnului Cătălin Negoiţă, preşedintele Asociaţiei Române de Istorie a Presei, care în alocuțiunile lor au salutat iniţiativa organizării acestui Congres, care i-a aparținut domnului prof. univ. dr. Ilie Rad - preşedintele comitetului de organizare al manifestărilor şi preşedinte de onoare al Asociaţiei pomenite -, au urat bun venit oaspeţilor din ţară şi din Republi... mai mult

„Dumnezeu este dragoste. Dumnezeu este adevăr. Dumnezeu este dragostea adevărată. Lumea lui Dumnezeu este lumea dragostei; este lumea adevărului, și nu există nici un adevăr în afara dragostei. Omul nu se împlinește decât prin dragoste, și nu ajunge la adevăr decât numai prin spațiul lui Dumnezeu. Acesta aparține lui Dumnezeu; este copilul dragostei, copilul lui Dumnezeu, și casa lui reală este lumea lui Dumnezeu. Există o singură cale către lumea lui Dumnezeu, Hristos. Hristos este adevărul dragostei întrupat. El este proclamarea adevărului vieții și calea către lumea lui Dumnezeu. Fiecare om, în timpul călătoriei sale din această lume către cealaltă, este chemat să urmeze această cale. Și, la fel ca în orice călătorie din această lume, și pentru cealaltă trebuie să-și ia cu sine provizii și arme. Singura provizie pentru această călătorie este dragostea, iar singura armă, la fel, este dragostea. Această dragoste nu poate decât să cuprindă toate ființele umane, nu așteaptă nimic în schimb, nu cunoaște limite și este necondiționată. Acesta este modul în care ne iubește Dumnezeu, iar noi suntem chemați să ne iubim unii pe alții cu aceeași dragoste, cu dragostea lui Dumnezeu. Să ne rugăm pentru a prim... mai mult

Teologia patristică şi ideile regăsite în scrierile unor părinţi sau scriitori cunoscuţi din primele secole creştine se bucură astăzi de o adevărată redescoperire. Reeditarea operelor autorilor din această perioadă sau publicarea unor volume în paginile cărora sunt analizate spusele lor constituie o dovadă în acest sens. În cea din urmă se înscrie şi lucrarea părintelui arhimandrit Ghrighentie Oţelea, stareţul mănăstirii “Adormirea Maicii Domnului” de la Strâmba, judeţul Sălaj, care e deja cunoscut mediului publicistic datorită publicării unei frumoase monografii a lăcaşului pe care îl păstoreşte de aproape două decenii[1]. De această dată, dânsul se apleacă asupra personalităţii lui Evagrie Ponticul[2], analizând modalităţile de tămăduire a gândurilor răutăţii pe care le propune acesta. Lucrarea beneficiează de prefaţa părintelui episcop Petroniu Florea al Sălajului şi de o postfaţă ce poartă semnătura părintelui conf. univ. dr. Gabriel Gârdan, consilier al aceleiaşi eparhii şi cadru didactic universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca. Pe lângă binecuvântarea propriu-zisă şi recomandarea lucrării, ierarhul pomenit realizează şi o scurtă prezentare a impactului ... mai mult

Mişcarea cultural-duhovnicească desfăşurată în ctitoria bucureșteană a mitropolitui Antim Ivireanu între anii 1944 şi 1948 a fost redescoperită în ultimele două decenii mai ales prin lucrările semnate de mitropolitul Antonie Plămădeală și de părintele Andrei Scrima. Cei doi îmbracă haina istoricilor participanți la mișcarea pe care fiecare o descrie din propria experiență. De aceea o punere în lumină a Rugului Aprins din perspectiva cercetării istorice este binevenită, fiindcă oferă o nouă imagine asupra nucleului de la Antim, de această dată din postura istoricului profesionist. Tocmai acest lucru îl realizează Marius Oprea, reputat cercetător al comunismului românesc, printr-o lucrare care prezintă destinul poetului Vasile Voiculescu şi al însoţitorilor săi prin întuneric şi temniţă, intitulată sugestiv după povestea eroului singurului roman al poetului, Zahei orbul. Cartea ilustrează participarea lui V. Voiculescu la serile duhovniceşti organizate de Rugul Aprins la Mănăstirea Antim, la întâlnirile cu o seamă de trăitori ai duhului, la colocviile care s-au prelungit şi după desfiinţarea de facto a grupului, continuând cu refacerea cadrului procesului şi a imaginii temniţei în care membrii grupului au f... mai mult

Într-un caiet, în creion, al lui Valeriu Anania (Fragmentarium, Sibiu, februarie, 1945), cu note de lectură din Ovidiu Papadima (Probleme de construcţie dramatică), Raul Teodorescu (Teoria generală a capodoperei literare, 1938), Mihail Dragomirescu (Critică, I, 1927), Radu Stanca (Despre teatrul literar), Victor Iancu (Actualitatea atitudinii estetice), Petre Hossu (Spre o dialectică a tragediei), Lucian Blaga (Ştiinţă şi creaţie, 1942), Alexandru Roşca (Motivele acţiunilor umane, 1943), Eugen Russu (Consideraţiuni psihologice despre adevăr şi frumos, 1942), P. Guillaume (La formation des habitudes, 1936), Alexandru Claudian (Cunoaştere şi suflet, 1940), T. Vianu (Estetica, I, 1934), Alfred de Vigny (Moïse), psalmi de T. Arghezi, copiaţi din volumul de Versuri (1940), poezii de V. Voiculescu, reproduse din volumul Întrezăriri (1940), psalmul 18 şi două desene anatomice color, există şi această însemnare din 1957 (un fel de jurnal, abandonat, al Mioriţei): „Pe la mijlocul lui februarie 1957, d. Arghezi mi-a cerut Mioriţa şi a dat-o lui [Alexandru] Balaci, redactorul-şef al Editurii de Stat. Piesa a fost citită şi de Barbu, care, pe la mijlocul lui (februarie – şters în text!), martie m-a chemat la Editură şi m-a copleşit ... mai mult

În limba latină, femeia (fē-min-a), fecunditatea (fē-c-und-a) și fericirea (fē-līx) împart același radical indo-european (dʰēi-***, dʰē-***). Etimologia nu e niciodată un simplu joc lingvistic, ci transmite mereu o înțelepciune ancestrală, oricât ar displăcea acest lucru celor care văd trecutul sau chiar natura omului ca un balast care se cuvine lăsat în urmă. Firește, femeia sau bărbatul nu pot fi reduși la o funcție, fiindcă demnitatea lor dumnezeiască le permite să treacă dincolo de orice funcție, fie ea biologică sau lingvistică; dar nici nu pot fi separați de funcțiile firești cu care i-a înzestrat natura (numiți-o și evoluție dacă vreți; puțin contează, fiindcă Dumnezeu e destul de mare ca în planul Său divin să încapă și evoluția speciilor). Femeia este deci asociată fecundității, harului de a genera viața, iar cei vechi (străvechi chiar, pe când cuvintele erau puține și sensurile multe), au legat această calitate a femeii de fericire. Chiar dacă nașterea e un chin (tot mai puțin, azi), maternitatea e o binecuvântare. O spune geniul limbii, o afirmă firea umană și o consfințește creștinismul. A vedea relația dintre femeie și pruncul său sub semnul nefericirii, sau relația dint... mai mult

De peste 20 de ani, în mai multe țări din Africa și Orientul Mijlociu, creștinii, care cred în Iisus Hristos, Îl iubesc și Îl mărturisesc ca Dumnezeu și Mântuitor, sunt marginalizați în societate, sunt arestați, anchetați, torturați, uciși, într-un cuvânt martirizați. În fiecare an, peste 100.000 de adepţi ai lui Hristos sfârşesc prin moarte violentă ca rezultat al unor conflicte religioase, în ţări unde creştinii sunt cei mai prigoniţi: Egipt, Libia, Tunisia, Algeria, Irak, Pakistan, Afganistan, Sudan, Nigeria, Eritrea, Somalia, Arabia Saudită, Maldive, Bangladesh, Malaezia, Indonezia, Filipine, Myanmar, Laos şi India. În anul 2012, o treime din țările lumii (33%) se confruntau cu persecuțiile religioase, iar dintre creştini, comunitatea religioasă cea mai persecutată de pe glob, peste o sută de sunt astăzi sub o presiune continuă. Un raport internaţional afirmă că „un creştin moare pentru credinţă la fiecare cinci minute“. Iată o realitate dureroasă, cu care noi, creștinii ne confruntăm, și care mai nou a început să fie simțită și în Europa. Se pune cu necesitate o întrebare: Este acest fapt un fenomen nou? Cu toată puterea și convingerea suntem siguri că nu! Biserica creștină a fost întotdeauna... mai mult

Născut în anul 1936, părintele Viorel Thira, originar din zona Lăpuşului, a devenit, datorită corelării eforturilor sacerdotale cu cele de documentare, unul dintre puţinii sacerdoţi cu adevărat erudiţi ai Bisericii noastre. O dovadă în acest sens o constituie şi cea mai recentă lucrare a dânsului, intitulată: Crâmpeie din viaţa preoţimii noastre, apărută la Cluj-Napoca în anul trecut (care se adaugă unor volume precum: Fără personalităţi îi frig în istorie, Casa de Editură Dokia, Cluj-Napoca, 2007; Carte de întâmplământ, Casa de Editură Dokia, Cluj-Napoca, 2009; Graiul în satul Inău din Ţara Lăpuşului (Glosar), Casa de Editură Dokia, Cluj-Napoca, 2009; Praf de etele, Editura Eurotip, Baia Mare, 2011, sau Antologie de suflet şi inimă românească, Casa de Editură Dokia, Cluj-Napoca, 2016). Ea se constituie într-o frumoasă antologie de studii şi articole, ce vizează atât valorificarea unor aspecte din istoria Maramureşului, cât şi prezentarea unor personalităţi culturale (cu precădere clericale), ale Transilvaniei, sau Basarabiei. Astfel, de exemplu, pe lângă studii dedicate unor clerici maramureşeni importanţi, precum Tit Bud (pp. 65-75), arhimandritul Gherman Vida (pp. 76-79), Petru Şuteu din Târgu Lăpus (pp. 215-... mai mult

În 2015, an în care s-au împlinit şase decenii de la proclamarea primilor „sfinţi ieşiţi din tulpina neamului nostru”, cum atât de frumos se spunea în Tomosul de canonizare, la Râmnicu Vâlcea, acolo unde Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica şi-a avut reşedinţa episcopală, s-a desfăşurat un simpozion de comunicări care i-au fost consacrate. Zece dintre acestea, aparţinând în parte unor nume de referinţă din cultura noastră actuală – bisericească şi laică –, au fost transcrise şi editate într-un elegant volum[1], precedate de o succintă şi substanţială prefaţă semnată de Înaltpreasfinţitul Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului. Titlul volumului: „Lucrarea duhovnicească şi culturală a Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, Episcopul Râmnicului”. Se cuvine reamintit că despre Sfântul Calinic de la Cernica s-a scris atât înainte, cât şi după canonizarea sa, această covârşitoare personalitate a monahismului şi a Bisericii noastre fiind de mult nimbată de aura sfinţeniei. Astfel, încă din anul 1930, preotul D. Lungulescu îşi intitula o carte „Viaţa şi minunile episcopului Calinic cel Sfânt al Râmnicului”, lucrare citată de marele canonist „Liviu Stan în „Sfinţii Români”[2], care, pe ... mai mult

5 martie: Este prezent la Sfânta Liturghie, în mijlocul elevilor seminaristi, la Capela Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări. 12 martie: În Capela Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, asistă la Sfânta Liturghie. 17 martie: Cu ocazia aniversarii zilei de nastere a PC Parinte Exarh, Arhimandrit Dumitru Cobzaru, este prezent la biroul Parintelui Exarh cu angajatii Centrului Eparhial, pentru a-l felicita si a-I ura Multi ani fericiti. 18 martie: În Catedrala Mitropolitană, este prezent la Sfânta Liturghie, oficiata cu ocazia aniversarii zilei de nastere a PC Parinte Exarh, Arhimandrit Dumitru Cobzaru. La finalul Sfintei Liturghii, în cripta ierarhilor din cadrul Muzeului Eparhial, asista la slujba Parastasului, săvârşită pentru vrednicul de pomenire Bartolomeu Mitropolitul. 19 martie: În Biserica Parohiei Pogorârea Sfântului Duh – Zorilor Cluj-Napoca, este prezent în mijlocul credincioşilor la Sfânta Liturghie, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări. 25 martie: Cu ocazia sarbatorii Buneivestiri, La Sfânta Liturghie este prezent în mijlocul credincioşilor din Parohia Pogorârea Sfântului Duh - Zorilor Cluj-Napoca, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări. 26 martie: Par... mai mult

Înaltpreasfințitul Arhiepiscop și Mitropolit Andrei, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, profesori ai Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, a oficiat miercuri, 1 martie 2017, Sfânta Liturghie a Darurilor înainte sfințite în Capela Facultății cu hramul Sf. Ierarh Nicolae. A fost prima zi din acest an în care în Biserica Ortodoxă se săvârșește această Liturghie specifică Postului Mare. Slujba, la care au participat studenții teologi, dar și credincioși din oraș, a avut loc după amiaza, iar în cadrul ei a fost hirotonit întru ierodiacon monahul Luca de la Mănăstirea Nicula. Răspunsurile liturgice au fost date de Corul Facultății de Teologie Ortodoxă, dirijat de Arhid. dr. Daniel Mocanu. În cuvântul de învățătură, IPS Sa a vorbit despre Postul mare ca perioadă de antrenament spiritual. * La cursurile de Duhovnicie organizate cu preoţii de către Centrul Eparhial al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului în săptămâna 6-11 martie 2017, ediţia a 5-a, la Mânăstirea Nicula, din partea Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca a participat Arhim. prof. univ. dr. Teofil Tia, prezentând tema: Mişcările anti-sistem din perimetrul religios. Revitalizarea credinţei într-o epocă... mai mult

1 martie: La sediul Diviziei IV „Gemina”, participă la festivitatea trecerii în rezervă a domnului comandant, general Ioan Manci și preluarea funcției de către domnul general Virgil Ovidiu Pop. Rostește un cuvânt de binecuvântare. În capela Facultății de Teologie, slujește Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfințite și rostește un cuvânt de învățătură. Hirotonește întru ierodiacon, pe monahul Luca Gheberta de la Mănăstirea Nicula. 2-4 martie: Se deplasează în Austria, pentru a participa la ședința anuală a Academiei Europene de Științe și Arte din Salzburg. În drum spre orașul natal al lui Mozart, vizitează biserica ortodoxă sârbă și cea ortodoxă maghiară din orașul Szeged (Ungaria). Este însoțit de PC Pr. Prof. Adrian Podaru, de la Facultatea de Teologie din Cluj-Napoca. 5 martie: În Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca, slujește Sfânta Liturghie și dă citire Pastoralei la Duminica Ortodoxiei a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Hirotonește întru preot, pe ierodiaconul Luca Gheberta de la Mănăstirea Nicula. Slujește Vecernia, Pavecernița Mică și rostește o cateheză în Catedrala Mitropolitană. Primește la reședință pe Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramure�... mai mult

În urmă cu 15 ani, într-una din serile „de răgaz şi voroavă” pe care Mitropolitul Bartolomeu şi le îngăduia, într-un cerc de apropiaţi, atunci când venea la Bistriţa, ne-a evocat următorul apolog: Pe la începutul anilor ’60 din secolul trecut, un episcop anglican sosit în vizită în România, surprins de prezenţa credincioşilor în lăcaşele noastre de cult, l-a întrebat pe Patriarhul Justinian: „- Cum faceţi, Sanctitate, că reuşiţi să umpleţi şi să întreţineţi bisericile? - Cu clopotul şi cu lumânărica, a venit răspunsul. Cu clopotul îi chemăm pe oameni la Liturghie şi la celelalte slujbe, iar cu banii de pe lumânările cumpărate de ei facem reparaţii şi prenoiri la biserici”. Mi-am amintit recent de episodul acesta citind o carte despre clopot şi toacă frumos scrisă, concentrată, semnată de Părintele Daniel Benga, profesor la Facultatea de Teologie din Bucureşti[1]. O carte necesară, totodată, marcată de o erudiţie intrinsecă, lipsită de ostentaţie şi cu atât mai rodnică. De altfel, trimiterile din subsolul paginilor sugerează cât de bogată este bibliografia temei, inclusiv cea românească. Dintru început, autorul ne spune că: vechi de peste 5.000 de ani, „Clopotele nu sunt o i... mai mult

Pe parcursul lunii martie, ASCOR Cluj-Napoca și comunitatea Bisericii Studenților au organizat o serie de evenimente dedicate Anului comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului în Patriarhia Română. Evenimentele au debutat cu desfășurarea unor întâlniri cu și pentru tineri, în cadrul cărora s-a discutat despre ceea ce a însemnat prigoana comunistă, dar mai ales despre importanța martiriului pătimitorilor din închisorile comuniste din România care au apărat cu multă jertfelnicie Ortodoxia. La această prima întâlnire, Părintele Petru Buran, slujitor al lui Dumnezeu în Parohia „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul” din Valea Fânațelor din apropierea Clujului și un prieten apropiat al Bisericii Studenților, le-a vorbit celor prezenți despre viaţa şi personalitatea Părintelui Daniil Sandu Tudor de la Rarău. De asemenea, invitatul a elucidat semnificația pentru ţara noastră a Mişcării Rugului Aprins pe care Părintele Daniil Sandu Tudor a iniţiat-o la Mănăstirea Antim din Bucureşti. În continuarea serii, Bogdan Herţeg, unul dintre redactorii de seamă ai revistei ARTHOS a comunităţii Bisericii Studenţilor, a ţinut să evidenţieze care a fost tabloul social-politic, dar şi... mai mult

În perioada 20-22 martie 2017, cu ocazia anului omagial al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului, Asociația Studenților Creștini Ortodocși Români (ASCOR) și Asociația Tinerilor Creștini Ortodocși Cluj (ATOR) au organizat Festivalul de Teatru pentru tineret „Închis am fost”, în cinstea celor care au pătimit în închisorile comuniste mărturisindu-L pe Hristos. Festivalul a cuprins piesa de teatru „Colivia privighetorilor”, interpretată de tineri din ASCOR, scenete susținute de patru grupuri de tineret, dar și prelegeri pe tema închisorilor comuniste. Scenetele au avut ca sursă de inspirație mărturisirile despre închisoare ale ÎPS Bartolomeu Anania, ale poetului Traian Dorz și ale lui Virgil Maxim. Prelegerile au constat în cuvântul susținut de Părintele Ciprian Negreanu la Biserica Studenților, „De la închisorile sufletului la închisorile trupului”, și conferința susținută de Părintele Ioan Caraza, la Facultatea de Chimie, care a vorbit despre deținutul politic Grigore Caraza, întemnițat timp de 21 de ani. Piesa de teatru „Colivia privighetorilor”, scenariul căreia a fost gândit de Oana Raluca Băilă și care a fost pusă în scenă la data de 22 martie, în sala mare a Casei de Cultură a Studen... mai mult

Cu binecuvântarea ÎPS Părinte Andrei Andreicuț, Mitropolit al Clujului, Maramureşului şi Sălajului, şi anul acesta, la data de 25 martie, în ziua prăznuirii marii sărbători a Bunei Vestiri, Asociația Studenților Creștini Ortodocşi Romani, filiala Cluj-Napoca, a organizat împreună cu Clinica Pro Vita şi alte asociaţii și culte religioase din Cluj, Marşul pentru Viaţă. Manifestația de anul acesta a avut drept temă și slogan „Ajută mama şi copilul. Ei depind de tine”. Marşul pentru Viaţă a adunat în centrul oraşului sute de persoane de toate vârstele, de la tineri, părinţi cu copii în cărucioare, la bunici veniţi să susţină dreptul la viaţă şi al celor încă nenăscuţi. La eveniment au fost prezenți toţi cei care cred că avortul, în toate formele lui, este o fărădelege în faţa lui Dumnezeu şi o curmare a vieţii, manifestanții pașnici fiind glasul celor peste 400 de copii avortaţi zilnic în Romania, dintre care doar în Cluj sunt chiuretați zilnic 16 copii. Programul a debutat cu un moment artistic muzical susținut de câteva coruri de copii. Ulterior, mai mulți invitați au vorbit despre situația României care se confruntă cu un număr foarte mare de avorturi efectuat în fiecare zi, dar și de... mai mult

Privind la podoaba cu care se îmbracă natura în anotimpul primăverii, privind la verdeaţa ce se iveşte de pretutindeni şi la florile ce în jurul nostru sunt presărate cu îmbelşugare şi asemănând toate acestea cu golătatea şi amorţeala de mai înainte, cine nu va zice că natura, care a dormit somnul iernii, s-a deşteptat acum ca dintr-un somn şi, urmând pilda Sfintei Biserici, a început şi ea a sărbători ziua Învierii. A trece această sărbătoare nebăgată în seamă ar dovedi o neiertată nepăsare către Însuşi Întemeietorul ei, Care fără de îndoială nu este Altcineva, decât Însuşi Atotputernicul Făcător al naturii. Căci dacă până şi cel mai neînsemnat pictor nu înfăţişează tablourile sale înaintea ochilor tuturora, fără un anumit ţel, apoi cu cât mai vârtos înţelepciunea dumnezeiască nu se poate să preschimbe întreaga suprafaţă a pământului în vremea primăverii într-un minunat şi fermecător tablou, fără să aibă în vedere ca prin aceasta să dea învăţături folositoare acelor vederi cărora ea înfăţişează acest tablou. Multe gânduri şi simţăminte frumoase deşteaptă primăvara în sufletul nostru! Dar mai cu seamă ea ne dă trei învăţăminte mai însemnate: a) Primăvara ne aduce ... mai mult

Bunavestire este prin excelență una dintre sărbătorile cele mai reprezentative închinate Preacuratei Fecioarei Maria, cu o vechime ce se pierde în negura timpului. Ea a pătruns în conștiința Bisericii și implicit a membrilor ei ca un eveniment istoric și deopotrivă eshatologic, cu profunde implicații în iconomia mântuirii neamului omenesc. Fundament biblic, dogmatic și antropologic În centrul evenimentului istoric petrecut în cetatea Nazaret din Galileea - potrivit relatărilor evanghelistului Luca 1, 26-56 - stă Fecioara Maria, întâmpinată de arhanghelul Gavriil, care-i aduce vestea cea bună, că va naște pe Fiul lui Dumnezeu din preacuratul ei pântece. Centralitatea Fecioarei Maria rezidă și din atitudinea sa plină de mirare și nedumerire față de vestea adusă de arhanghel, dar mai cu seamă din asumarea acestei vești, prin cuvintele: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!”. Mitropolitul Filaret al Moscovei, citat de părintele Georges Florovski, spunea într-o predică la Bunavestire: „În zilele creației lumii, când Dumnezeu a folosit cuvintele vii și puternice: să fie..., Cuvintele Creatorului au adus creaturile în existență. În ziua unică în existența lumii, atunci când Sfânta Maria s-a supus p... mai mult

Una dintre cele mai emoționante clipe petrecute în Roma a fost vizitarea Carcerei Mamertine. Aflată pe Capitoliu, „Carcera Mamertină” este o temniță sinistră, săpată în stancă, în fapt o gaură în pământ, neagră și umedă. Acolo erau ținuți cei care erau considerați dușmani de moarte ai Imperiului și ai „slavei” sale, conducători de popoare ori mișcări cărora Imperiul le hotărâse exterminarea și care urmau a fi executați. Acolo au fost ținuți, în vremea lui Nero, Sfinții Petru și Pavel, și din acea carceră au plecat amândoi în Rai. Despre cele îndurate aflăm vești în Epistola a doua către Timotei a Sfântului Pavel. Astfel, aflăm că cei mai mulți se fereau de El. Aceasta datorită faptului că cei ținuți în Carcera Mamertină erau considerați criminali de drept comun foarte periculoși. Tot din aceeași epistolă deslușim de ce Sfântul Pavel își cerea „mantaua”, uitată la Troia. În carceră, bătrân și bolnav, el nu se putea încălzi și mai ales nu putea să se apere de umezeala permanentă. Langă intrarea în carceră se mai poate vedea și locul din stanca de care a fost izbit capul Sfântului Petru. Iar aici și în legătură cu aceasta se poate face următoarea observație. S-a tot repe... mai mult

În fiecare an, la data de 25 martie, creştinii ortodocşi prăznuiesc Buna Vestire, una din cele mai mari sărbători ale Bisericii. Icoana care înfăţişează acest eveniment ocupă un loc vizibil în pictura murală a naosului. În bisericile mai vechi, cum sunt biserica Hosios Lukas, din Boetia, şi Daphni, de lângă Atena – ambele din secolul al XI-lea – tema Bunei Vestiri este zugrăvită într-una din trompele de colţ, de sub cupola centrală (în nord-est). În bisericile de dată mai târzie, în care cupola centrală se sprijină pe coloane, Buna Vestire este pictată pe suprafaţa peretelui de deasupra coloanelor dinspre răsărit: Sfântul Arhanghel Gavriil deasupra coloanei din nord-est, şi Născătoarea de Dumnezeu deasupra coloanei din sud-est. Când nu există astfel de coloane, ca în bazilicile fără cupolă, scena este zugrăvită în acelaşi mod pe peretele vertical de deasupra iconostasului. Relatarea Sfântului Apostol Luca despre Buna Vestire (1, 26-38) a reprezentat sursa de inspiraţie pentru o bună parte din arta creştină, atât din bisericile orientale, cât şi din cele occidentale, începând cu ultima parte a secolului al II-lea. Detaliile iconografice ale sărbătorii sunt culese mai cu seama din Evanghelia deja menţion... mai mult

Numele Familiei COLAN rămâne înscris cu cinste pe răbojul Istoriei Bisericii și a Neamului nostru românesc; în latura bisericească prin vrednicul ierarh cărturar, academician NICOLAE COLAN, fost episcop al Vadului, Feleacului și Clujului (1936-1957) și mitropolit al Ardealului (1957-1967), dar și prin alte personalități culturale, între care și nepotul său, academicianul profesor dr. HORIA COLAN. În cinstea celui din urmă, la împlinirea unei vârste mai mult decât patriarhale, ierarhi de seamă, colegi de breaslă, ucenici, oameni apropiați, l-au omagiat, într-un cadru festiv, în cursul anului 2016, la București, Sfântu Gheorghe și Cluj-Napoca (la 11 mai, chiar la data împlinirii celor 90 de ani de viață a domnului academician HORIA COLAN), în Aula „A. Domșa” a Universității Tehnice din Cluj-Napoca. Acest important eveniment a fost organizat de către Academia Română, Filiala Cluj (prin Dl. Acad. Emil Burzo), Academia de Științe Tehnice din România și Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca. În această carte sunt „redate mesajele rostite în cadrul sesiunii menționate, dar și alte câteva texte prezentate cu ocazia altor evenimente și manifestări dedicate sărbătoririi savantului HORIA COLAN, în semn de prețu... mai mult

Poza de grup a huliganilor de ieri se află în celebrul roman (Huliganii) al lui Mircea Eliade, din 1935. Întâia regulă de viaţă e „să rămâi tu însuţi, să fii tu însuţi”, să respingi „primatul colectivului pur” şi să accepţi toate consecinţele actelor tale. Să-ţi asumi libertatea de a greşi, viaţa dusă la extrem şi să admiţi primatul elitelor ca soluţie a ieşirii din biologie. Să crezi că, în viaţă, „există o singură acţiune eficace, în care să nu te umileşti (şi) să nu te pierzi pe tine: creaţia, preaplinul visurilor şi al forţelor tale”. Să faci în aşa fel încât să exişti din necesitate, nu din întâmplare, să desfizi o umanitate condusă doar de instincte (ale foamei, ale minciunii, ale sexului şi ale cruzimii), să nu cauţi niciodată sprijin decât în tine şi în realul înspăimântător al fiinţei tale. Să trăieşti autentic, să birui prin propria ta putere sufletească, prin gândirea şi simţirea ta proprie, concretă şi intraductibilă. Să crezi în neamul tău ca eternitate, să speri şi să crezi hrănindu-ţi gândul din ideea morţii. Fiindcă numai conştiinţa de fiecare clipă a morţii ne înalţă „pe planul omului perfect”. Să faci din „contemplarea în suferinţă... mai mult

Însemnul specific al episcopului este vulturul. Pentru că vulturul este acela care are o perspectivă largă asupra lumii, privește realitatea de deasupra și se află în stare de veghe permanentă. Trăiește în înălțime, dar se coboară mereu în lume. Are perspectiva verticalității celeste, dar pe aceasta o amestecă cu orizontalitatea vieții pământești liniare. Nu în sensul confuziei, ci în sensul ridicării celei din urmă tot mai sus, până la cer. Aceste două caracteristici dominante – orientarea celestă și starea de trezvie – stau la baza misiunii episcopale. Episcopul este cel care, pe de o parte, deși trăiește în lume, nu este din lume și pentru cele ale lumii, dar, pe de altă parte, veghează cu conștiinciozitate la mersul lumii și lucrează pentru viața păstoriților săi. Nu mai este un singular, ci o personalitate colectivă. Nu mai trăiește pentru sine, ci pentru întreaga lui comunitate și, în cele din urmă, pentru întreaga lume. Trăiește, arde și lucrează pentru poporul lui Dumnezeu. Iar criteriul mântuirii sale este limpede exprimat prin mântuirea celorlalți. Ne sunt proaspete în minte cuvintele Arhiepiscopului Justinian Chira, rostite într-una din predicile sale de la Rohia, care exprimă această... mai mult

Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Andrei, în perioada 16-26 februarie a acestui an, icoana făcătoare de minuni de la Muzeul Catedralei Mitropolitane din Cluj-Napoca, cunoscută în istorie şi drept icoana de la Ilişua, soră a celei de la Nicula, a fost dusă în procesiune la Constanţa, înspre locurile în care s-a zămislit creştinismul românesc genuin. Evenimentul a fost prilejuit de sărbătoarea unuia dintre hramurile Bisericii „Sfântul Nectarie de la Eghina şi Sfântul Teodor Tiron”, păstorită de părintele Marinel Pădure. La intrarea în oraş, icoana a fost aşteptată de un sobor de preoţi, în fruntea căruia s-a aflat chiriarhul Tomisului, Înaltpreasfinţitul Părinte Teodosie, însoțiţi de o numeroasă mulţime de credincioşi. După cuvântul de bun-venit al ierarhului, Maica Domnului a fost primită cu onoruri, fanfara Raja din localitate intonând imnul naţional. Apoi, pe toată durata drumului pedestru de la intrarea în oraş şi până la biserica prăznuită, unde icoana urma să fie amplasată spre închinare, s-a săvârşit slujba vecerniei, ce s-a continuat şi încheiat în demisolul locaşului. Amplasată în biserică, icoana a fost apoi cercetată, în toată perioada pomenită, de câteva zeci... mai mult

Pocăința este cel mai important cuvânt rostit de Dumnezeu pentru omul născut în păcat și muritor. Pocăința este cheia învierii sufletului, cheia și ușa veșniciei și nemuririi. Pocăința este taina și poarta iubirii și a fericirii, după care tânjim și pentru care suntem zidiți. Este singura care poate duce ființa umană în comuniunea iubirii veșnice și cerești. Pocăința este fără de sfârșit pentru că este o creștere infinită în iubire și o adâncire nemăsurată întru smerenie. Pocăința este primul cuvânt prin care Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu venit pe pământ, îi cheamă pe oamenii căzuți să revină în Împărăția lui Dumnezeu, de unde au plecat prin neascultarea iubirii părintești. Este primul cuvânt rostit de Sfântul Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Logosului, întrupat în condiția noastră umană. Hristos vorbește ca un Om, chemându-i pe oameni, dar este și ca Dumnezeu, venit din cer. Mântuirea și salvarea omului este concepută de iubirea și sfatul comun al celor Trei Persoane ale Preasfintei Treimi: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, dar se realizează concret prin iubirea și jertfa Fiului, care arată omului vizibil iubirea Sa dumnezeiască și cerească. Toată viața noastră este o pocăi... mai mult

Începutul Postului Mare este un moment oportun pentru a semnala și reflecta la importanța și necesitatea unei pregătiri temeinice înaintea Sfintei Taine a Botezului. De altfel, această pregătire reprezintă, din punctul meu de vedere, un imperativ misionar și pastoral al Bisericii în vremea în care trăim. Ce legătură are aceasta cu începutul Postului Mare? Se poate afirma că una foarte strânsă. Deși în vremea noastră Postul este perceput doar din perspectiva celei mai importante sărbători creștine, ca o pregătire pentru Sfintele Paști, fiind un timp al reculegerii și al pocăinței, acesta nu a fost din totdeauna așa. În Biserica veche, funcția principală a Postului Mare, era aceea de a-i pregăti pe catehumeni în vederea „luminării” prin Taina Botezului care se săvârșea atunci în noaptea de Paști. Botezul însuși era trăit ca moarte și înviere împreună cu Hristos, sau îngropare cu El „prin asemănarea morții Lui” pentru a învia cu El și a fi astfel „părtași și învierii Lui” (Romani 6, 3-11). În conformitate cu aceste cuvinte ale Sfântului Apostol Pavel, Apologetul creștin Tertulian într-o scriere din secolul al treilea arăta legătura dintre Botez și praznicul pascal: „Paștele oferă ziua ce... mai mult

Apariția celor trei cărți de muzică bisericească – Anastasimatarul Transilvan, Catavasierul Transilvan și Antologia de texte muzicale pentru Sfânta Liturghie și sărbătorile de peste an – constituie un prilej de apreciere unanimă, atât pentru calitatea prezentării, dar mai cu seamă pentru conținutul bogat și edificator în ceea ce privește cântarea de strană, special de tradiție transilvăneană, cu rădăcini în cântarea bizantină dar altoită pe experiența cântăreților care au practicat muzica aici, în Ardeal. Ideea prezenței unei muzici de tradiție bizantină în Transilvania este argumentată astfel de Octavian Lazăr Cosma, în Hronicul său: „Muzica bizantină poartă pecetea universalității, exprimată într-un cod ce nu cunoaște granițe și nu reprezintă monopolul capitalei imperiului […] Cu timpul se va manifesta o accentuată tendință de diversificare, pentru a ieși de sub controlul centrului autoritar, fapt ce va favoriza absorbirea unor articulații autohtone, care vor conferi muzicii o amprentă națională”, iar în alt loc spune: „Deşi Ţările Româneşti s-au dezvoltat în condiţii politico-sociale diferite, ceea ce le-a imprimat particularităţi istorice specifice, în privinţa tipului muzicii bise... mai mult

Se vorbește în ultima vreme tot mai mult despre adevăratele personalități care și-au pus amprenta asupra locului pe unde au trecut și nu numai. Lucru de apreciat și deosebit de important în această lume în care nonvaloarea se dă drept valoare, păcatul virtute. Avem tot mai puține modele la care să ne raportăm. Un model de care se vorbește tot mai mult în ultima vreme este părintele profesor Grigore Pletosu, o personalitate marcantă în ceea ce privește Biserica și Școala în Transilvania în secolele XIX-XX. Acesta s-a născut în 1848 în localitatea Chintelnic din Bistrița Năsăud. Școlit la cele mai bune școli, atât din țară cât și din străinătate, ajunge profesor la Năsăud, iar mai apoi protopop al Bistriței. În spatele acestor realizări frumoase se află o credință puternică, o muncă asiduă, dar și o femeie puternică și devotată, preoteasa Angela Pletosu. Distinsa doamnă Pletosu s-a născut în familia Anton, din părinții Toader și Luiza, o familie importantă în Năsăud, din rândul cărora au ieșit mai mulți ofițeri. Fratele mai mic al doamnei Angela Pletosu a ajuns comandantul Jandarmeriei din România. La 11 noiembrie 1890 profesorul Grigore Pletosu se căsătoreşte cu tânăra Angela Anton de... mai mult

Ca cercetător preocupat de viaţa şi activitatea protopopului şi profesorului Grigore Pletosu (1848-1934), am aşteptat cu nerăbdare volumul teologului Iuliu-Marius Morariu, devenit între timp ieromonahul Maxim, dedicat profilului spiritual al acestuia. Pot spune că nu am fost dezamăgit. M-a impresionat plăcut mult modul în care autorul a reuşit să se folosească de anumite izvoare istorice cu scopul de a scoate la iveală aspecte privitoare la spiritualitate şi la modul în care se ipostaziază ea în viaţa şi activitatea protoiereului, mi-a plăcut acribia sa şi modul profesionist în care a lucrat. Lucrarea a apărut cu sprijinul Bibliotecii Judeţene „George Coşbuc” de la Bistriţa, fiind parte a proiectului ei editorial din anul 2014. Structurată în trei capitole mari, ea beneficiază de prefaţa Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei, care remarcă temeinicia demersului (p. 7) şi-l felicită pe cel ce l-a întreprins. Urmează apoi o parte introductivă (pp. 8-28), în cadrul căreia autorul trece în revistă principalele scrieri anterioare dedicate vieţii şi activităţii lui Grigore Pletosu, subliniind plusurile şi minusurile lor, un capitol ce se ocupă cu trecerea în revistă a vieţii şi activităţ... mai mult

Având în vedere criza morală și spirituală a societății civile europene, tinerii sunt într-o permanentă căutare a sensului vieții și a piramidei de valori la care să se raporteze. Acest proces de căutare este expresia incertitudinilor și a nesiguranței grupurilor sociale cu care intră în contact, într-o lume care se pare a fi într-o continuă dezvoltare și tranziție. În lumea noastră, conştiinţa morală a tinerei generații este bulversată de numeroși factori care promovează modele de comportament necorespunzătoare, mai ales pentru tinerii care traversează o acută criză de identitate. Uniunea Europeană urmărește asigurarea unei educaţii multiculturale pentru tineri, care să stimuleze dezvoltarea abilităţilor de acceptare şi de iniţiere a unui dialog constructiv, în ceea ce privește valorile morale, cu elevii care aparţin diferitelor tradiţii culturale din Europa. Concursul urmăreşte participarea elevilor și implicarea cadrelor didactice și a preoților din Uniunea Europeană, care desfășoară activități de catehizare religioasă în școlile de stat și în Bisericile ortodoxe, în vederea ancorării tinerilor în valorile morale creștine într-o lume globalizată, o lume în care acestea sunt din ce în ce mai d... mai mult

Clasa a V-a, Liceul Teoretic „Nicolae Bălcescu”, Cluj Prof. îndrumător: Tămaș Ionela Î ntr-o zi, Mihai a hotărât că e momentul să meargă la preot și să-și spună păcatul pe care îl ținuse în inima lui, fiindu-i rușine să-l mărturisească. Își amintea cum într-o zi, la școală, a jignit un copil care avea un defect din naștere la un picior și nu putea să alerge aproape deloc. Dându-și seama că a greșit, Mihai și-a întrebat bunica ce să facă pentru a se elibera de starea apăsătoare pe care o avea față de acel copil, cu care se întâlnea zilnic la școală, în pauze sau la alte activități. Bunica l-a sfătuit că întâi ar trebui să-și ceară iertare copilului căruia i-a gresit, și apoi să meargă și la preot să se spovedească pentru a putea primi iertare de la bunul Dumnezeu. După ce a mers la preot și și-a mărturisit păcatul, preotul l-a întrebat un singur lucru: dacă îi pare rău de păcatul făcut și dacă și-a cerut iertare de la copil? Mihai a răspuns că și-a cerut iertare de la acel copil și că îi pare rău pentru fapta săvârșită. Atunci preotul i-a explicat că spovedania nu se face doar în fața unui preot, ci și în fața lui Dumnezeu, și trebuie să vină din suflet, pe... mai mult

Clasa a V-a, Şcoala Gimnazială „Ioan Bob” Cluj-Napoca Prof. îndrumător: Rus Voichița Î ntr-o zi, Mihai a hotărât că e momentul să meargă la preot și să-i spună păcatul pe care îl ținuse în inima lui, fiindu-i rușine să îl mărturisească. Îi răsunau în minte sfaturile duhovnicului şi cele de la ora de religie despre importanţa mărturisirii complete. Gândea că, dacă la medic trebuie să-i spui toate semnele bolii pentru a-ţi da medicamentul potrivit, în faţa lui Dumnezeu, care e atotştiitor, nu poţi ascunde vreun păcat, care ar rămâne nedezlegat, aici şi în cer. Înaintea spovedaniei simţea că haina sufletului nu-i era cu totul albă, lăsând cu bună ştiinţă o pată necurăţată, crezând că aceasta ar fi mare, ruşinoasă, ori bine ascunsă. I se părea că-i întoarce spatele Domnului, care îl aştepta asemenea unui părinte, să-şi ceară smerit iertare. După spovedanie, Mihai simţea că zboară, ca un porumbel eliberat spre înălţimi, care înainte avusese o aripă legată în laţ. Regăsise pacea sufletească pe care o mai avusese doar când era prunc. Simţea acum păcatul mărturisit că pe o buruiană smulsă cu totul din rădăcină, care nu mai putea naşte alţi pui răi în mintea şi ... mai mult

2 februarie: Participă la Sfânta Liturghie în Capela Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări.

5 februarie: În Capela Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, participă la Sfânta Liturghie.

12 februarie: Este prezent în mijlocul elevilor seminarişti la Sfânta Liturghie săvârşită în Capela Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări.

19 februarie: Participă la Sfânta Liturghie în Capela Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări.

24 februarie: În Muzeul Mitropoliei Clujului este prezent la lansarea Tezei de Doctorat a P.C. Părinte Ioan Cosma, alături de Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei.

26 februarie: Este prezent în mijlocul elevilor seminarişti la Sfânta Liturghie săvârşită în Capela Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări.

În perioada 26-30 ianuarie 2017, cu ocazia Hramului Facultăților de Teologie Ortodoxă s-a desfășurat o serie de manifestări culturale și științifice,în cadrul unui Program dedicat Sfinților Trei Ierarhi, Vasile, Grigorie și Ioan,: În 26 ianuarie, în Aula Facultății, în prezența ÎPS Arhiepiscop și Mitropolit Andrei a avut loc o seară cultural-artistică. Au fost invitați: Actorul Dorel Vișan, Prof. Gelu Furdui, Mariana Morcan, interpretă de muzică populară, Grupul instrumental Cununa Transilvană a Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj, dirijor prof. Ovidiu Barteș. În program: - Conferința: Așezările omenești în credințe și obiceiuri (construirea caselor țărănești) - Prof. Gelu Furdui. Aceasta a subliniat că pentru țăranul român, casa nu avea numai o valoare materială și utilitară, ci el se simțea profund legat de casă prin calitățile pe care i le conferea: stabilitate, tihnă și armonie. - Recital de poezie, eseu, cugetări: Despre om și taina lui – Actorul Dorel Vișan, care a elogiat satul românesc, arătând că acolo s-au pus și se pun bazele credinței; - Recital de muzică populară – Mariana Morcan și Grupul instrumental Cununa Transilvană �... mai mult

Până în urmă cu cinci decenii, moartea nu suscita atâta interes din partea medicilor, ea fiind acceptată cu mai mare ușurință și de către familia pacientului suferind, întrucât medicina era limitată în ceea ce privea posibilitățile de suport artificial a funcțiilor vitale. Astăzi, sfârșitul creștinesc al vieții noastre pe care îl cerem la fiecare Sfântă Liturghie, s-a transformat într-o dorință pătimașă de a evita ineluctabilul, prinsă într-un scenariu în care - cel mai adesea - actorii principali sunt membrii familiei. Expresii ale aparținătorilor, precum „vrem să mai rămână lângă noi, cu orice preț”, trădează o neputință a firii noastre de a accepta moartea cuiva drag, omițând faptul că prețul îl plătește cel suferind. Desigur, acest eveniment a apărut ca un accident în istoria mântuirii. Apoi, în om e sădită adânc dorința de veșnicie. Doar că moartea nu e un final, iar veșnicia nu e pe pământ. În fazele avansate, uneori terminale, ale unor boli cronice progresive cum ar fi cele oncologice, metodele curative se epuizează treptat, cedând locul îngrijirilor paliative. Concret, îngrijirile paliative ar trebui să asigure o calitate crescută a vieții, neavând pretenția de a oferi... mai mult

1 februarie: Înregistrează o emisiune pentru TVR Cluj. În Catedrala Mitropolitană, asistă la Vecernie și rostește un cuvânt de învățătură. 2 februarie (Întâmpinarea Domnului): Cu prilejul hramului, în Biserica „Întâmpinarea Domnului” din Cluj-Napoca (parohi: Pr. Alexa Chira și Pr. Prof. Ioan Bizău), slujește Sfânta Liturghie și rostește cuvântul de învățătură. Este însoțit de PC Arhid. Dan Grigore Văscu, directorul tehnic al postului de radio „Renașterea”. 3 februarie: La Facultatea de Teologie, îi examinează pe studenții anului IV, la disciplina Morală. În capela din Cimitirul „Tanatorio” din Baia-Mare, săvârșește slujba de înmormântare a adormitului întru Domnul, Valer, tatăl părintelui Cosmin Vele de la Parohia „Sfântul Ioan Botezătorul” de pe strada Eugen Ionesco, din Cluj-Napoca. Rostește un cuvânt de mângâiere. 4 februarie: În biserica din Vișagu, protopopiatul Huedin, oficiază Taina Sfântului Botez pentru prunca Maria, fiica părintelui paroh, Ioan Vasile Apostol. Rostește un cuvânt de învățătură. Săvârșește slujba de binecuvântare a demisolului Bisericii „Sfântul Mina” din cartierul clujean „Bună Ziua”. Rostește un cuvânt de învățătură. ... mai mult

„Cartea aceasta mă reprezintă pentru că redă întru totul gândurile mele. Rohia 15 aug 2016 † Justinian arhiepiscop”. Această notă olografă a fericitului întru adormire Arhiepiscop Justinian Chira al Maramureșului și Sătmarului, reprodusă pe coperta din spate a cărții, ar trebui fără-ndoială să stârnească apetitul spre lectură al oricărei persoane care fie l-a cunoscut, l-a ascultat sau i-a citit vreo carte, fie doar a auzit sau a citit ceva despre răposatul „voievod al Maramureșului”. Știrea trecerii sale la Domnul, slujbele de prohodire îndătinate și înmormântarea Arhiepiscopului Justinian au fost îndelung mediatizate de către media românească, laică și bisericească, și de către site-urile de socializare. Pe această cale, nonagenarul Arhiepiscop Justinian s-a aflat în atenția mediului social-eclesial românesc, și nu puțini vor fi fost surprinși de profilul și personalitatea ierarhului. Cei care nu l-au cunoscut, nici nu au auzit de dânsul, dar cu atât mai mult ceilalți, care i-au fost aproape sau l-au cunoscut personal ori prin predici, cărți și emisiuni de radio și televiziune, au acum la dispoziție un ultim volum de dialoguri savuroase purtate de frumosul bătrân de la Rohia cu tânărul istoric-te... mai mult

La sfârșit de februarie, odată cu încheierea calendaristică a sezonului rece, dar mai ales pentru a păși cu bucurie în brațele primăverii, Asociaţiei Studenţilor Creştini Ortodocşi – ASCOR Cluj și comunitatea Bisericii Studenților au organizat un spectacol intitulat „Urcuș spre primăvara sufletului”, aflat la cea de-a doua ediție, în cadrul căruia corurile Bisericii Studenților din Cluj-Napoca, coruri de adulți, dar și de copii, în total peste 70 de participanți, au interpretat un repertoriu nou de cântece, întrepătrunse de recitări de poezii, interpretare teatrală și instrumentală. În prima parte a concertului, publicul numeros adunat în Sala Auditorium Maximum a avut șansa să asculte corul de copii „Sfântul Nicolae”, care a propus auditoriului un periplu cronologic de fragmente muzicale pentru copii din diferite perioade, începând cu anul 1937 și încheind cu piese din zilele noastre. Voioșia, sinceritatea și bucuria copiilor au fost tocmai potrivite pentru a deschide acest frumos eveniment primăvăratic. Zâmbetele lor și chipurile senine, precum și prestația muzicală de excepție, pregătită cu multă seriozitatea de-a lungul mai multor săptămâni, au stârnit valuri de aplauze necontenite. Au ur... mai mult

Mă întrebam: „Din ce perspectivă aș putea vorbi despre experiența acestui minunat spectacol?”. Am trecut de la perioada pregătirilor până la momentele coborârii de pe scenă, ca participant în reprezentările care i-au bucurat pe spectatori, ca îndrumător al copiilor din corul „Sfântul Nicolae” în multele repetiții și ca suflet care privea încântat fiecare moment ce se desfășura, unul câte unul, prezentate de către Bogdan și Oana. Cred că, într-adevăr, întregul proces de pregătire și prezentare a fost și este un urcuș. Interesant este că, pe măsură ce înaintam în fața oamenilor, sufletul se micea. Paradoxal, am simțit în fiecare persoană cu care am trăit momentele acestui spectacol că, de fapt, sufletul se deschidea (așa strâns cum era el!) și tot ce putea face era să dăruiască. Iar bucuria și mai mare a fost întâlnirea cu spectatorii care ne dăruiau, la rândul lor, timpul și deschiderea lor, dorința lor de a ne vedea și a ne asculta. Am zărit în sală priviri vesele, priviri triste, priviri pierdute, unele nerăbdătoare, altele adânci, cuprinzătoare; multe ar fi de spus despre ele. Parcă pe măsură ce primeai fiecare privire, te întâlneai cu fiecare om în parte. Era ca și cum ochii vorbeau ... mai mult

În perioada Postului Paștelui, ASCOR Cluj va desfășura mai multe activități folositoare atât pentru primenirea sufletului, cât și pentru revigorarea trupească. Anul acesta, vor fi evenimente mai vechi, dar și mai noi, mai tihnite, dar și mai dinamice, mai creative, dar și mai mistice. Paleta lor va fi vastă, astfel încât să ofere cât mai multor tineri posibilitatea de a se implica și de a-și găsi nișa potrivită. Conferințele duhovnicești Printre cele care reprezintă deja o tradiție cu vechime vor fi întâlnirile duhovnicești cu invitați de vază care se vor desfășura în fiecare zi de joi. În prima săptămână a postului, Părintele profesor universitar doctor Ioan Chirilă de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca a pus în discuție, la sugestia tinerilor de la ASCOR, subiectul: „Cine este Iisus Hristos?”. Potrivit distinsului teolog, tema este una profundă și greu de elucidat în cuvinte puține, în explicații omenești. „Mântuitorul Hristos este Cel peste care Se odihnește Duhul lui Dumnezeu. Acolo este izvorul liniștirii celei adevărate, acolo nu este niciun zbucium, nu există nicio voință rătăcitoare, ci în toate și peste toate este voința lui Dumnezeu, aceea de a împărtăși Iubirea ... mai mult

Poezia este o ardere de sine pentru orișicine, darămite pentru cei adânciți în frig și în foame, în întuneric, umezeală, boli, lovituri și suspine. Când trupul se stinge, ce ține aprins rugul creației? Sufletul se aprinde, scânteie urcând și scoborând pe scara de cremene a căutării rostului unei suferințe ce pare absurdă. Iar arderea sufletului nu rămâne în van, încălzește trupul și alungă din întunericul celulei care trece neîncetat și pe nesimțite prin pereții pieptului cercând să întunece inima. În acest rostogol al existenței începe dialogul cu Domnul, strigătul încarceratului care devine poet, nu ca să o aibă o meserie, ci pentru a nu muri. Și acest poet, eliberat de canoane și manuale, de critici și simpozioane, își ține trupul și mintea în iad, pentru a-și înălța inima pe treptele nădejdii. Și tot acest efort, unit uneori cu rugăciunea, izbește în geometria și-n geografia profundă, forțând matricea interioară să iasă din bidimensionalitate, să treacă din platitudine în verticalitate. Tot peisajul interior se schimbă. Aici se naște Peisajul lăuntric al poetului Demostene Andronescu: „Iar prin rana-mi sângerândă,/ Ca printr-o spărtură,/ A țâșnit o rază blândă/ De lumină pură,// Ce-... mai mult

Comunicat de presă 03.02.2017 Societatea românească este foarte tulburată în aceste zile, deoarece există un conflict între instituții majore ale statului şi, ca atare, o polarizare în rândurile populației. Deşi neutră din punct de vedere politic, Biserica nu este indiferentă în plan social, ci receptează orientările sau dorinţele majore ale poporului: dreptatea socială, diminuarea sărăciei şi creşterea nivelului de trai. În acest sens, trebuie continuată lupta anticorupție, iar cei vinovați trebuie sancționați, deoarece hoţia şi furtul degradează societatea în plan moral şi material. Totodată, lupta împotriva corupţiei nu trebuie folosită în scopuri politice partinice, iar sancţionarea şi folosirea penitenciarelor nu trebuie confundată cu exterminarea, deoarece scopul acestora este îndreptarea şi reintegrarea socială a celor care recunosc şi regretă faptele rele pe care le-au săvârşit. În acest context social polarizat şi fracturat, în calitatea ei de „factor al păcii sociale” (cf. Legea cultelor nr. 489/2006, art. 7, al.1), Biserica îndeamnă la rugăciune, dialog şi coresponsabilitate socială. Rugăciunea este necesară, deoarece luminează raţiunea, pacifică patimile egoiste şi cultiv�... mai mult

Prin natura sa divino-umană, Biserica este cea mai complexă instituție. Mistic, ea este trupul lui Hristos și înseamnă comuniunea celor vii, viitori sau adormiți întru nădejdea învierii cu Cel care este Calea, Adevărul și Viața. Chiar dacă împărăția lui Hristos nu este din lumea aceasta, Biserica Lui se manifestă aici, ca moștenire lăsată apostolilor și, prin ei, nouă. Instituție și comunitate totodată, Biserica este ierarhie și mireni uniți prin mărturisirea lui Hristos și prin tradiția biblică, apostolică, patristică și recentă. Biserica este crez și taine, ierarhie și popor, tradiție străveche și deschidere eshatologică, este în timp și dincolo de el, în lume și dincolo de ea, este văzută și nevăzută, zid și duh. Ea este comunitate veșnic vie, dar totuși nu se limitează la oameni, și cu atât mai puțin exclusiv la ierarhi și cler. Ireductibilă la ziduri și denominații, ea sălășluiește totuși în clădiri de patrimoniu sau controversate, în spații culturale diferite. Scindată confesional și instituțional din cauza nevredniciei omenești, ea rămâne una, sfântă, sobornicească și apostolească întru Iisus Hristos. Cu această complicată alcătuire, Biserica se constituie într-un corp ca... mai mult

Întotdeauna lucrurile “mari” și “importante” (și încă mai vârtos soluționarea lor) pot fi aflate în detaliile existenței imediate și în “universul” (întotdeauna mic și la îndemână) care ne înconjoară. Câteva exemple pot fi ilustrative. Foarte adesea ne frământăm pentru problemele “mari” ale lumii și politicii naționale ori internaționale și suntem grăbiți cu soluții energice și îndrăznețe dar suntem mai șovăielnici atunci când întrebări similare ne privesc personal: care este starea din familia noastra?; suntem ori ba credincioși unul altuia?; ne gospodărim cu bună cuviință?; suntem capabili să rezolvăm cu pace diferențele ce le vom fi având cu neamuri ori vecini? etc., etc. În același timp ne străduim să aflăm despre locuri departate și cheltuim să vedem tărâmuri așezate peste mări și țări fără să băgăm de seamă că “universul” este lângă noi, efectiv cade pe fiecare dintre noi. Cu aceste gânduri în minte am îndrăznit să spun că Țara Almăjului din Banat este, în fond, “universul”. Țara Almăjului este o vale intramontană așezată în lungul râului Nergan (ori Nera cum au ales să-i spună învățați de ocazie). A fost locuită din vremi imemoriale, fără... mai mult

Făcând parte din categoria sfinţilor militari ce au vieţuit în veacul al IV-lea, Sfinţii Teodori Stratilat şi Tiron sunt prăznuiţi de Biserica Ortodoxă în luna februarie, la aproximativ o săptămână distanţă, respectiv, cel dintâi în data de 8, iar cel de-al doilea în ziua de 17 a lunii. Este, cu siguranţă, adevărat că, în Sinaxarul răsăritean, întâlnim mulţi sfinţi ce poartă numele de Teodor, nume cu semnificaţii adânci teologice, astfel cuvântul prin traducere din limba greacă desemnează Θεó-δὡρο - Darul lui Dumnezeu. Sfântul Teodor Stratilat a trăit în timpul împăratului Licinius (308-821), fiind originar din Evhaita, având slujbă militară de ordinul Stratilaţilor –στρατηλάτης, desemnând grad superior în armată, general. Sfântul Teodor avea în subordine cetatea Heracleea, cetate ce se afla în imediata apropiere a Mării Negre, de aceeea ea era numită şi Heracleea Pontica. Auzind de faptul că era creştin, însuşi împăratul a voit să-l cunoască. Zelul cu care Sfântul Teodor îl propovăduia pe Hristos, dar mai cu seamă cutezanţa cu care oşteanul a luat idolii de aur şi zeităţile din templu spre a le sfărâma şi a le împărţi săracilor l-au indignat foarte pe Licinius, c... mai mult

Întreaga viață și operă a mitropolitului-teolog Bartolomeu, dublat în persona sa de scriitorul și poetul Valeriu Anania, se impune ca fiind pătrunsă de etosul misiunii și al mărturisiri. Când spunem aceasta readucem în actualitate ceea ce Biserica și societatea românească trăia la un moment dat. De expemplu, 21 martie, 2001, când arhiepiscopul Bartolomeu împlinea 80 de ani, între cuvintele de admirație și apreciere cuprise în volumul omagial Logos, actulalul Patriarh, P.F. Daniel, î-l numea un artist liturg și un misionar – mărturisitor, iar Mitropolitul Antonie Plămădeală îl numea un simbol al ortodoxiei în Trasilvania. Vocația trăirii și a mărturisirii ortodoxe și evanghelice, a fost moștenirea cea de preț, venită pe linie maternă, de la cele șapte generații preoțești ale Mărgăriteștilor. Desigur, nu este mai puțin adevărat că în ultimul moștenitor, Valeriu-Bartolomeu, s-a arătat excepția. Trăirea, mărturisirea și misiunea ortodoxă sunt lucrări fundamentale ale Cuvântului întrupat și ale Bisericii Sale, iar oricare misionar și un mărturisitor este ales, pregătit și asistat de Hristos. El îi dă credință, răbdare, curaj, tărie, înțelelpciune, dar mai ales discernământ. Mitropolitul ... mai mult

Sfințenia nu este pur și simplu neprihănire, pentru care cel drept ar merita bucuria binecuvântării în Împărăția lui Dumnezeu, ci, mai degrabă, o astfel de dreptate prin care oamenii sunt plini de harul lui Dumnezeu, în măsura în care curge din ei asupra acelora cu care intră în contact. Mare este binecuvântarea lor; aceasta este generată de experiența personală a slavei lui Dumnezeu. Fiind plini de dragostea pentru oameni, care purcede din dragostea lui Dumnezeu, aceștia răspund nevoilor oamenilor și, la rugămințile lor, se fac mijlocitori și apărători pentru ei înaintea lui Dumnezeu”. Așa descria Sfântul Ierarh Ioan Maximovici măsura la care este chemat omul lui Dumnezeu. Se vede limpede o reașezare a standardelor evanghelice, un parcurs de la o dreptate morală, naturală, mult mai accesibilă omului firesc, la o sfințenie duhovnicească, ca dar al Duhului, generată de participarea personală la experiența lui Dumnezeu. Acest lucru este cu atât mai necesar cu cât, în vremurile actuale, standardele par să fie coborâte tot mai mult și, în consecință, chiar la nivel omiletic, chemarea evanghelică, din pricina dorinței unui confort aparent, să fie „ameliorată”, „adaptată”, adusă la mai îndemâna omului postm... mai mult

La mijlocul lui februarie 2017 se împlinesc zece ani de la trecerea la cele veșnice a „omului de mare cultură și de o profundă conștiință creștină ortodoxă”, Acad. Virgil Cândea (1927-2007), cum îl evoca acum un deceniu mitropolitul Daniel al Moldovei și Bucovinei. Distins istoric al culturii, teolog, filosof și diplomat al culturii române în lume, profesorul Cândea și-a dedicat întreaga viață cercetărilor și studiilor de istorie, medievistică, artă religioasă și patrimoniu național, lăsând în urma sa aproape patru sute de lucrări de istorie a spiritualității, a culturii, a mentalităților și diplomației, a cărții și a tiparului românesc, a creștinismului și a Bisericii Ortodoxe din spațiul sud-est european și levantin. În 2014, la șapte ani de la mutarea academicianului în eternitate, fiica sa, Ioana Feodorov, cercetător științific II la Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române, a dorit să omagieze memoria tatălui ei cum altfel decât prin republicarea primei sale cărți de autor, apărută în 1971, dedicată stolnicului Constantin Cantacuzino, fratele și unchiul celebrilor voievozi ai Țării Românești, Șerban Cantacuzino și Constantin Brâncoveanu. Cărturar umanist, poliglot, cu studii în ... mai mult

„Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit. De acum mi s-a gătit cununa dreptăţii, pe care Domnul îmi va da-o în ziua aceea, El, Dreptul Judecător, şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce au iubit arătarea Lui”. În urmă cu câteva zile părintele Petru Toacsen s-a despărțit de neamul său și, aidoma Sfântului Apostol Pavel, se va fi grăbit să-L întâlnească pe Cel pe care l-a slujit ca diacon și preot vreme de mai bine de o jumătate de veac: 20 ani ca diacon al episcopilor Vadului, Feleacului și Clujului, Nicolae Colan și Teofil Herineanu, 18 ani ca preot paroh la istorica biserică Bob din central Clujului și alți 20 de ani ca slujitor la noua biserică Înălțarea Sfintei Cruci din cartierul clujean Plopilor. Născut la 20 februarie 1927 în Ciuperceni (jud. Gorj), pr. Petru Toacsen a absolvit Seminarul Teologic din Râmnicu Vâlcea, apoi a studiat la Facultatea de Teologie din București și la Academia Teologică din Cluj, unde și-a luat licența în anul 1948. În toamna anului 1949 a fost hirotonit diacon de marele cărturar și patriot român, Nicolae Colan, care i-a apreciat calitățile vocale și statura fizică, fiind un ierarh căruia îi plăcea „să aibă prestanță în slujirile arhier... mai mult

Una din vocile de aur de altădată ale Catedralei noastre și ale ortodoxiei clujene s-a întors, după cuvântul Scripturii, în pământul din care am fost alcătuiți, iar sufletul s-a dus la Dumnezeu. Potrivit cercetărilor și concluziilor academicianului Iorgu Iordan în Dicționarul Numelor de Familie Românesti, cuvântul „Toacsen” vine de la toponimul „Tocsiminil”, întâlnit în Dobrogea (București, 1983, p. 455). Părintele Petre Toacsen s-a născut la 20 februarie 1927 în localitatea Ciuperceni, județul Gorj, ca fiu al părinților Dumitru (învățător) și Elisabeta. Scoala elementară și gimnazială le-a urmat la Strâmba-Vulcan, Gorj, și Seminarul teologic la Râmnicu-Vâlcea. În anul 1947 se înscrie la Institutul Teologic din București. Datorită vremurilor tulburi și frâmântate după încheierea celui de al doilea război mondial, în dorința de a-și continua studiile cât mai departe de casă pentru a-și pierde originea „nesănătoasă” urmează teologia la Cluj. În anul 1951 devine absolvent cu licență. După căsătorie a fost hirotonit de episcopul Nicolae Colan, și pentru calitățile sale vocale a fost reținut diacon pentru Catedrală. Împreună cu soția sa formau o tânără pereche atât de frumoasă, ... mai mult

Vine un moment în viaţa ta, în care, simţind, dorind, auzind, iei decizia şi pleci în pelerinaj. Pelerinul nu este un turist sau mai bine zis este un altfel de „turist”. Altele sunt căutările şi aşteptările lui. Altele şi răspunsurile. Iar acest moment din viaţa omului, nu are legătură cu vârsta, cu profesia sau cu funcţia acestuia. Abia când devii pelerin realizezi câţi pelerini există. Şi gustând bucuriile pelerinajelor, nu te mai desparţi de ele. Între acestea, „regina” este pelerinajul în Ţara Sfântă. Aici, Mântuitorul a dus viaţa lumească, trăind ca om între oameni. Aici, a trăit Maica Domnului, cea desăvârşită între femei, model de smerenie fiind. Aici, Sfinţii Apostoli au aflat de la Învăţătorul lor cum să-şi trăiască şi să-şi înţeleagă viaţa. Aici au trăit atâţia sfinţi... Când pui piciorul pe pământ, nu ştii pe urmele cărui sfânt ţi-a fost dat să calci. Şi începe să te doară nevrednicia ta. Punctul zero al oricărui pelerinaj în Ţara Sfântă (Israel) este Ierusalimul, respectiv Mormântul Mântuitorului. Am înţeles bine, mai ales ca pelerin, de ce Ierusalimul este „buricul pământului”. Fiindcă aici a avut loc un eveniment unic, care a schimbat nu doar istoria lu... mai mult

Opera Cunoscut cu precădere datorită activităţii sale culturale, materializată în romanul Trei ceasuri în iad, tradus în mai multe limbi şi reeditat în mai multe rânduri (de exemplu, ediţia a II-a a apărut în anul 1993, la editura Junior Club din Bucureşti), în lucrări de istorie (cf. Antonie Plămădeală, Contribuţii istorice privind perioada 1918-1939. Elie Miron Cristea – documente, însemnări – corespondenţă, Tiparul Tipografiei Eparhiale, Sibiu, 1987; Idem, Dascăli de cuget şi simţire românească, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1981; Idem, Lazăr-Leon Asachi în cultura română, Tiparul Tipografiei Eparhiale, Sibiu, 1985; Idem, Lupta împotriva deznaţionalizării românilor din Transilvania în timpul dualismului Austro-Ungar în vremea lui Miron Romanul (1874-1898) - după acte, documente şi corespondenţe inedite, Tiparul Tipografiei Eparhiale, Sibiu, 1986; Idem, Pagini dintr-o arhivă inedită, Editura Minerva, Bucureşti, 1984), teologie (cf. Idem, Biserica slujitoare în Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiţie şi în Teologia contemporană, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 1972; Idem, Tradiţie şi libertate în spiritualitatea ortodoxă, Ed... mai mult

Situaţia administrativă a unităţilor bisericeşti Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului este alcătuită din 9 protopopiate cu 563 parohii, 157 filii, 30 de mănăstiri şi un schit. În anul 2016, din iniţiativa Înaltpreasfinţitului Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei în municipiul Bistriţa s-a înfiinţat Parohia „Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin” . Activitatea organismelor parohiale Sinodul Mitropolitan s-a întrunit în şedinţă de lucru de trei ori: 3 februarie 2016, la Centrul Mitropolitan din Cluj-Napoca; 18 octombrie 2016, la Mănăstirea Scărișoara Nouă, jud. Satu-Mare; 8 decembrie 2016 la Centrul Mitropolitan din Cluj-Napoca. Activitatea ierarhilor Activitatea pastoral-misionară a Înaltpreasfinţitului Arhiepiscop şi Mitropolit ANDREI în cuprinsul eparhiei, este evidenţiată de cele 121 Sfinte Liturghii, 57 de hirotoniri, 58 Sfinte Taine, 275 Ierurgii, 12 sfinţiri de biserici, 4 resfinţiri de biserici, 258 vizite pastorale în parohii şi filii, 69 vizite pastorale în mănăstiri, 66 vizite la aşezămintele bisericeşti sociale, medicale sau cultural-educaţionale, 103 vizite la şcolile teologice, ca şi de cele peste 1400 de audineţe acordate, de conferinţe susţinute la simpozioane sau... mai mult

n cursul anului 2016 au fost continuate lucrările pentru pictarea Catedralei Mitropolitane în tehnica mozaic cu o echipă condusă de către maestrul Viorel Maxim. Tot la Catedrala Mitropolitană s-a demarat realizarea unui proiect pe fonduri europene pentru restaurarea și pictarea în tehnica mozaic a monumentului istoric. Pentru necesităţile interne ale eparhiei şi alte evenimente deosebite s-a hotărât reabilitarea Căminului Preoțesc, astfel încât acesta să fie repus în circuitul firesc al activității Centrului Eparhial. În Campusul Teologic „Nicolae Ivan” s-au continuat lucrările de pictură la Capela „Sfântul Nicolae”, precum și la Căminul I al Campusului Teologic care a fost inaugurat în data de 3 octombrie 2016. Acest cămin dispune de camere de cazare cu două locuri și o cantină la demisol, care urmează să fie finalizată în cursul anului 2017. Universitatea Babeș-Bolyai a preluat în administrare căminul studențesc și a asigurat mobilarea camerelor de cămin. În cursul anului 2016 am contractat un credit pentru începerea lucrărilor la Centrul Misionar Social Sfântul „Apostol Andrei” situat pe Calea Turzii, nr. 2-14, care va asigura baza pentru întreaga misiune socială a Arhiepiscopiei noastre. Aici v... mai mult

U n eveniment important l-a reprezentat împlinirea a 80 de ani de la trecerea la cele veşnice a episcopului NICOLAE IVAN (1855-1936), ctitor de eparhie şi Catedrală. Evenimentul fost marcat printr-o Sfântă Liturghie arhierească urmată de slujba Parastasului, săvârşită în 7 februarie 2016 în Catedrala mitropolitană de către I.P.S. Părinte Mitropolit Andrei cu sobor de arhierei şi printr-un simpozion dedicat episcopului ctitor, organizat pe data de 8 februarie 2016. Cu acest prilej, prin implicarea părintelui Vicar eparhial Iustin Tira a fostretipărit şi lansat volumul monografic Pr. Prof. NICOLAE VASIU, Pr. Prof. IOAN BUNEA, Episcopul Nicolae Ivan 1855-1936. Ctitorul reînviatei Episcopii a Vadului, Feleacului şi Clujului. Studii şi Documente. Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, Departamentul de Ştiinţe ale Educaţiei în parteneriat cu Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului, Protopopiatul Beclean a organizat în perioada 10-11 noiembrie 2016, la Beclean, ediţia I a Conferinţei internaţionale Educaţie, religie şi familie în societatea contemporană (CIERFSC). Un pas înainte Opera Naţională Română Cluj-Napoca a organizatmiercuri, 23 martie, ora 19:3... mai mult

rganizaţional, Arhiepiscopia Clujului desfăşoară o lucrare misionară, de asistenţă socială, diaconală şi filantropică prin intermediul Sectorului misionar-social. În vederea dezvoltării structurilor asistenţă socială din Eparhie, sub patronajul Arhiepiscopiei Clujului funcţionează mai multe asociaţii cu profil filantropic cu o activitate eficientă şi vizibilă în comunitate: Asociaţia „Filantropia Ortodoxă”, Asociaţia „Sfântul Nectarie” Cluj, Asociaţia Filantropică Medical-Creştină „Christiana”- Filiala Cluj-Napoca, Asociaţia Filantropică „Sfântul Onufrie” şi Asociaţia Ortodoxă Social-Misionară pentru rromi „Sfântul Moise Arapul”. În sprijinul lucrării de misiune şi asistenţă socială din Eparhie se înscrie şi activitatea preoţilor misionari din cadrul Protopopiatelor, precum şi a celor 11 asistenţi sociali din cadrul Birourilor de Asistenţă Socială din teritoriu. De asemenea, în cadrul proiectelor sociale şi a asociaţiilor aflate sub patronajul Arhiepiscopiei Clujului sunt salariate 191 persoane, după cum urmează: 61 salariaţi- Asociaţia „Filantropia Ortodoxă” Cluj-Napoca (filiale: Bistriţa, Dej, Gherla), 48 salariaţi - Asociaţia Sfântul Nectarie Cluj, 47 salariaţi -Asociaţia Filantro... mai mult

1 ianuarie: În Duminica Anului Nou, participă la Sfânta Liturghie în Capela Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări; 6 ianuarie: Cu ocazia sărbătorii Botezul Domnului asistă la Sfânta Liturghie în Capela Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca; 7 ianuarie: În ziua sărbătorii Soborului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul este prezent la Sfânta Liturghie în Capela Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări; 8 ianuarie: În Capela Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, partcipă la Sfânta Liturghie; 15 ianuarie: Participă la Sfânta Liturghie în Capela Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări; 22 ianuarie: La Sfânta Liturghie, în Capela Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, este prezent în mijlocul elevilor seminarişti, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări; 28 ianuarie: Participă în Capela Seminarului Teologic, în prezenţa Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei, la rugăciunea de mulţumire prin care s-a deschis oficial şedinţa de lucru a Adunării Eparhiale; 29 ianuarie: În mijlocul elevilor seminarişti participă la Sfânta... mai mult

Ca unul care cunoaşte de vreo două decenii Bistriţa, asupra căreia Arhiepiscopul de fericită amintire Bartolomeu m-a prevenit înainte să ajung acolo: „Să ştii că Bistriţa este un oraş foarte cultural”, şi clerul ei, am citit excelenta lucrare dedicată Ortodoxiei sale de către Mircea Gelu Buta şi Adrian Onofreiu într-o cheie mai degrabă afectivă decât istoriografică. Mircea Gelu Buta, personalitate deopotrivă medicală şi culturală, colaborând cu un strălucit teolog, profesorul Ioan Chirilă, a realizat, în urmă cu doi ani, o admirabilă reconstituire a unui alt teritoriu bisericesc vast şi prestigios. De data aceasta, asociatul său este un istoric, Adrian Onofreiu, arhivist de mâna întâi, care ştie să pună în pagină, atunci când este cazul, culoarea şi chiar poezia documentului. Pentru a-mi dovedi afirmaţiile, voi transcende cronologia volumului – lupta bistriţenilor pentru o parohie pravoslavnică are rădăcini în secolul al XVIII-lea –, oprindu-mă la o vizită întreprinsă de Mitropolitul Ioan Meţianu de la Sibiu, în toamna anului 1901, în tractul ortodox al Bistriţei. La data respectivă, existau un protopopiat bistriţean şi figuri clericale puternice, precum protoiereii Simion Molda şi, îndeosebi, Gr... mai mult

Luna ianuarie a fost întotdeauna, până în 1989, un început de anotimp cu dedicaţie: se aniversa, cu fast şi cu „profundă vibraţie”, ziua de naştere a conducătorului iubit. Prilej de exprimare a dragostei fierbinţi, nemărginite, înflăcărate şi nestrămutate pentru călăuza încercată pe drumul eroic şi fără precedent al edificării socialiste. Toate resursele media erau puse la dispoziţia geniului carpatin: se repeta, cu obişnuitul elan patriotic, aceeaşi biografie contrafăcută, se pregăteau, din timp, aceleaşi terne volume omagiale şi se reluau, într-un glas, aceleaşi editoriale cu miros de naftalină. Mediocritatea de serviciu ieşea la rampă: îşi exila complexele în reportaje, epopei şi elogii delirante, cu bucuria înspăimântată a insectelor născute să trăiască doar o zi. Între timp, cârmaciul eminent, biruitor şi falnic, dărâma cu buldozerul tot ce era istorie, cultură şi credinţă. Între 1977 (anul marelui cutremur) şi 1987, numărul bisericilor transformate în ruine ajunsese, numai în Bucureşti, la douăzeci. Între ele, şi Mănăstirea Văcăreşti, celebra ctitorie a familiei Mavrocordat (secolul al XVIII-lea), aşezământul cel mai important al vremii din sud-estul Europei. Aşa-zisa rezistenţă ... mai mult

Biserica din spital, semn al convergenţei dintre ştiinţă şi religie, aşa cum demonstrează şi numeroasele ediţii ale simpozionului de Medicină și Teologie de la Bistriţa, apreciate în mediile academice din ţară şi din străinătate, este un fapt împlinit. Aşezarea oraşului pe harta manifestărilor spiritualităţii europene şi integrarea identităţii româneşti printre naţiunile clubului select, care şi-a făcut din respectarea drepturilor omului şi din libera circulaţie a persoanelor şi ideilor un nucleu în jurul căruia gravitează societatea, sunt fapte cu care ne-am obişnuit, în măsura în care suntem ispitiţi să nu le mai observăm, deoarece ni se par fireşti. Istoria demonstrează însă că lucrurile nu au stat întotdeauan aşa, iar repetabilitatea evenimentelor e amintită de cei care avertizează: necunoaşterea lecţiilor istorice este o cale aproape sigură de repetare a lor. O excelentă lecţie de istorie este cuprinsă în volumul „Biserica Ortodoxă din Bistriţa. O cronologie documentară”, de Mircea Gelu Buta şi Adrian Onofreiu, Editura Şcoala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2016 - volum tipărit cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Andrei, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului, Mitropolit a... mai mult

1 ianuarie (Anul Nou, Sfântul Vasile cel Mare şi Tăierea împrejur a Domnului) La miezul nopţii trecerii dintre ani, în Catedrala Mitropolitană, săvârşeşte o slujbă de Te-Deum şi rosteşte un cuvânt duhovnicesc. În Catedrala Mitropolitană, slujeşte Sfânta Liturghie şi rosteşte cuvântul de învăţătură. Hirotoneşte întru preot, pe diaconul Nicolae Cosmin Grecu, pe seama parohiei Pădureni, protopopiatul Gherla. În Catedrala Mitropolitană, slujeşte Vecernia şi rosteşte o cateheză. 2 ianuarie La Mănăstirea Nicula, participă la o întâlnire duhovnicească cu toată obştea. Rosteşte un cuvânt de binecuvântare. Este însoţit de PCuv. Arhim. Dumitru Cobzaru, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului. În biserica din Cutca, protopopiatul Gherla, oficiază Taina Sfântului Botez pentru pruncul Efrem, fiul părintelui paroh, Nicolae Muntean. Rosteşte un cuvânt de învăţătură. 3 ianuarie În cimitirul Parohiei „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Satu-Mare, săvârşeşte slujba de sfinţire a Crucii aşezate la căpătâiul adormitei întru Domnul, Maria Eugenia Bob. Rosteşte un cuvânt de mângâiere. 4 ianuarie În sala de şedinţe a Centrului Eparhial din ... mai mult

Justinian Marina (1901-1977), al treilea patriarh al României, s-a născut la 22 februarie 1901 în satul Suieşti, com. Cermegeşti, jud. Vâlcea. Părinţii se numeau Marin Ilie Marina şi Elena, primind la botez numele de Ioan. Tânărul a absolvit Seminarul teologic din Râmnicu-Vâlcea şi a fost numit învăţător în satul Olteanca, Vâlcea (1923-1924), apoi în comuna Băbeni (1924-1930), iar în 1924 a fost hirotonit preot de mir pe seama parohiei Băbeni. În 1929 a obţinut titlul de licenţiat în teologie. Părintele Ioan Marina a ajuns director la Seminarul teologic din Râmnicu-Vâlcea, apoi detaşat în acelaşi an (1932) ca preot la catedrala Episcopiei Râmnicului. Rămânând văduv (1935), fostul său profesor Irineu Mihălcescu – ajuns mitropolitul Moldovei – l-a numit arhiereu vicar al mitropoliei, în 1945. Peste doi ani a fost înscăunat mitropolit al Moldovei şi Sucevei. Murind patriarhul Nicodim Munteanu (27 feb. 1948) a devenit patriarhul ţării, ales la 24 mai acelaşi an. Patriarhul Justinian era „un om practic, întreprinzător, specialist în cooperaţie şi militant politic în Partidul Naţional Ţărănesc al lui Maniu şi Mihalache”. „Justinian Marina nu a excelat în nimic. Nu era un cărturar ieşit d... mai mult

La sfârșit de ianuarie, Biserica Studenților a găzduit o întâlnire specială cu domnul Vasile Adamescu, fost profesor la Liceul Special pentru Deficienți de Vedere din Cluj-Napoca și un om deosebit. Persoană cu surdo-cecitate (dublă deficiență, de văz și de auz) survenită la vârsta de doi ani, domnul Vasile Adamescu a reușit, prin eforturile unei profesoare excepționale, doamna Florica Sandu, nu numai să comunice cu cei din jur, dar și să dobândească abilități intelectuale superioare și o vastă experiență de viață. Născut în 1944 în comuna Borcea, din județul Ialomița, Vasile Adamescu și-a pierdut auzul și vederea la doi ani, în urma unei răceli. Era vârsta la care încă nu se formează în memoria umană nicio amintire și la care limbajul verbal abia începe să se contureze prin primele cuvinte. Astfel copilul a trăit nouă ani fără să vadă, fără să audă, fără să poată vorbi, percepând lumea doar prin pipăit și vibrații. La 11 ani este adus și lăsat de tatăl său la Liceul pentru Deficienți de Vedere din Cluj-Napoca. Aici, o femeie și un dascăl remarcabil, Florica Sandu, a cerut și a obținut înființarea în regim special a unei clase cu un singur elev și și-a dedicat întreaga viață proces... mai mult

student medicinist, organizatorul atelierului de prim ajutor De la începutul anului universitar, membri ai ASCOR Cluj și ai comunității Bisericii Studenților desfășoară un nou atelier, cel de acordare a primului ajutor. O echipă de studenți mediciniști, medici specialiști și rezidenți le oferă tinerilor posibilitatea de a-și însuși gesturile salvatoare care se cer în situații de urgență până la sosirea Ambulanței ori a SMURD-ului. Printre primele învățături ale Părintelui Ciprian Negreanu, preotul misionar și duhovnicul multor tineri din cadrul comunității Bisericii Studenților, care au creat un ecou interior puternic este aceea că „Pomul după roade se cunoaște, iar omul după fapte”. Prin prisma acestui gând, a venit vremea primei analize a atelierului de prim ajutor desfășurat de un semestru la Biserica Studenților. Cel mai important pentru mine a fost să descopăr cum pedagogia este arta supremă de care ai nevoie pentru a transmite mai departe cunoștințele dobândite. Iar pedagogia are la bază empatia și dragostea față de cei cărora le vorbești. Trebuie menționat că noi, mediciniștii, suntem constant dornici de o modificare a stilului de predare și a relației student-profesor, întrucât este clară ... mai mult

Această relatare este scrisă de Silviu Mincu, organizatorul tututor pelerinajelor pe jos care bucură sufletele atâtor tineri de aproape doi ani. Alături de părintele său duhovnic, Părintele Ciprian Negreanu, Silviu este inima și creierul din spatele fiecărei „aventuri duhovnicești” care îi scoate pe pelerini din confortul spațial și sufletesc, ducându-i de fiecare dată în locuri binecuvântate, cu povești care altfel ar rămâne necunoscute sau uitate. Cunoscând mai bine decât oricine toate întâmplările și trăirile din spatele „cortinei”, Silviu a reușit să ilustreze într-un mod personal și atât de caracteristic lui principalele momente ale acestui pelerinaj în plină iarnă. Astfel, chiar și cei care nu au putut să participe, pot cuprinde foarte bine măcar puțin din atmosfera acestei împreună-umblări și din bucuria prilejuită de surprizele cu care Dumnezeu i-a răsplătit, ca de fiecare dată, pe pelerinii din comunitatea ASCOR și a Bisericii Studenților și nu numai. Ca în fiecare pelerinaj, principala grijă e ce fac dacă nu mă trezesc la timp. Dar se pare că ajută Maica Domnului pentru că sar din pat de fiecare dată la prima alarmă a telefonului. De data aceasta, o altă grijă a fost frigul: „Ce ne face... mai mult

Preasfințite Părinte Episcop Iustin, P rin lucrarea harului Preasfântului Duh, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române v-a încredințat spre păstorire poporul dreptcredincios din Episcopia Maramureșului şi Sătmarului, venerabilă prin vechimea ei istorică, greu încercată de vitregiile vremurilor, prin înstrăinare şi desființări abuzive, dar tânără şi dinamică prin rectitorirea ei de către vrednicul de pomenire Arhiepiscopul onorific Justinian Chira, în anul 1990, când Biserica Ortodoxă Română a avut posibilitatea de a se organiza în libertate. Mărturisitor şi slujitor al Evangheliei iubirii milostive a lui Hristos, înaintașul Preasfinţiei Voastre în această demnitate, Arhiepiscopul onorific Justinian Chira, a păstorit cu multă înțelepciune şi râvnă duhovnicească Episcopia Maramureşului şi Sătmarului pe care a rectitorit-o şi a consolidat-o prin creşterea numărului unităţilor bisericeşti (parohii şi mănăstiri), prin edificarea de noi lăcaşuri de cult şi restaurarea celor vechi, prin intensificarea vieții parohiale şi monahale, a activităţii educative, cultural-religioase şi editoriale. Înţelegând cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos, Care spune: „Secerişul este mult, dar lucrătorii... mai mult

Preasfinţite Părinte Iustin, C uvântul meu duhovnicesc va fi scurt, dar, socot eu, potrivit pentru acest moment. Şi-l încep cu ceea ce spune Sfântul Apostol Pavel într-o predică lungă, pe care o găsim în cartea „Faptele Apostolilor”. Eu mă opresc la un singur verset: „Drept aceea, luaţi aminte de voi înşivă şi de toată turma întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstoriţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu Însuşi sângele Său”. Sunt convins că Duhul Sfânt a ales cel mai bine şi v-a pus episcop peste maramureşeni şi sătmăreni ca să-i conduceţi înspre mântuire. Multe îndatoriri aveţi Preasfinţia Voastră în această misiune, care nu-i nouă. Oarecum e o continuitate, dar, în mod oficial, astăzi sunteţi titularul Eparhiei de Maramureş şi Sătmar. Am zis că multe sunt îndatoririle, le pomenim astăzi festiv, pentru Preasfinţia Voastră, dar şi pentru onoratul public care este aici de faţă. Şi măcar patru din îndatoririle multe pe care le aveţi le voi sublinia eu astăzi, şi pe lângă aceste îndatoriri, e nevoie de o virtute. De mai multe virtuţi, dar dintre ele mai ales de o virtute esenţială, pe care o voi pomeni eu la urmă. Şi îndatoririle cele patru... mai mult

Înaltpreasfinţite Părinte Mitropolit Andrei, Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre, Excelenţele Voastre, reprezentanţi ai celorlalte culte: romano-catolic, greco-catolic şi reformat, Onoraţi demnitari ai Statului din Parlamentul şi Guvernul României, onoraţi reprezentanţi ai Academiei Române şi corpului academic şi universitar, Dragi reprezentanţi ai autorităţilor judeţene şi locale din Maramureş şi Satu Mare, Preacuvioşi şi Preacucernici părinţi, Mult iubit popor al lui Dumnezeu, „Cerul şi pământul în cântări răsună Îngerii şi oameni cântă împreună” A şa glăsuieşte colindul străbun, slăvind Naşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care a venit printre noi, făcându-Se Om întru toate asemenea nouă, afară de păcat, pentru a ne ajuta să regăsim calea de reîntoarcere acasă la Dumnezeu Tatăl, în familia şi iubirea Preasfintei Treimi. Aceasta este credinţa pe care o mărturisim şi convingerea pe care o nutrim noi, creştinii, de 2000 de ani, de când Dumnezeu Preabunul ne-a trimis Crăciunul. Înaceastă atmosferă sărbătorească plină de pace cerească, bucurie îngerească şi bunăvoire sau concordie omenească, iată-ne adunaţi în jurul Sfântului A... mai mult

Iustin Hodea - din botez Ioan (n. 23 iunie 1961 în Rozavlea, jud. Maramureș, din părinții Ștefan și Maria Hodea), cursuri seminariale la Craiova și Cluj-Napoca, universitare la Sibiu și doctorale la Cluj-Napoca cu teza: „Personalitatea Sfântului Ioan Botezătorul între mărturie și mesianism iudaic, în descrierea Evangheliilor și a literaturii necreștine” (susținută în 25 noiembrie 2011 la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca); intrat ca frate la Mănăstirea „Sfânta Ana”- Rohia în 1976, hirotonit diacon și preot în 1984, tuns în monahism sub numele de Iustin în 1985 (având ca naș de călugărie pe Preasfințitul Episcop Justinian), hirotesit protosincel în 1990 și arhimandrit în 1993, stareț al Mănăstirii „Sfânta Ana” - Rohia din 1989; la propunerea P.S. Episcop Justinian Chira, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința din 22 martie 1994, l-a ales arhiereu vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, cu titulatura de „Sigheteanul”; hirotonit arhiereu în 16 aprilie 1994 la Mănăstirea „Sfânta Ana” - Rohia; în ședința Sfântului Sinod din 16 decembrie 2016, a fost ales ca episcop al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, devenită vacantă prin trecerea la cele veșnice ... mai mult

„Betleemul este locul nostru de naștere… Nașterea lui Hristos în acea zi a fost pentru noi naștere veșnică… Dacă pentru noi experiența de nou-născut este dificilă, pentru Tine nu este, Fiule al lui Dumnezeu. Dacă pornim pe drumul care ne conduce la comuniunea cu Tine, începând cu starea micimii, tu ești Cel care poți să îndepărtezi toate obstacolele care ne împiedică să facem aceasta… Fă ca să nu ne credem mari în experiențele noastre. Ajută-ne, în schimb, să devenim mici ca și Tine până ce îți putem fi apropiați și să primim de la Tine smerenie și blândețe în abundență. Nu ne lipsi de descoperirea Ta, de epifania copilăriei Tale în inimile noastre, pentru ca prin ea să putem să vindecăm orice orgoliu și orice aroganță… Lumea suferă răni dureroase pentru că boala sa cea mare este: cine să fie cel mai mare? Dar astăzi am aflat în Tine unicul medicament, Fiule al lui Dumnezeu. Noi și lumea întreagă nu aflăm mântuire și nici pace dacă nu ne întoarcem să Te întâlnim din nou în ieslea din Betleem”. Teologia „micșorării” inaugurată de venirea Domnului Hristos în lume este tema centrală a meditațiilor Părintelui Matta El-Meskin, sau Matei „cel sărac”, părinte duhovnicesc al M�... mai mult

Spaţiul teologic românesc contemporan ne-a obişnuit mai degrabă cu cercetări monografice dedicate unor personalităţi, decât ideilor acestora sau modului în care ele s-au propagat şi au influenţat cursul ştiinţei în cauză sau cel al vieţii bisericeşti. De aceea, lucrarea părintelui Nicolae-Dragoş Kerekes, intitulată Origenismul în secolele III-VIII, se înscrie, din acest punct de vedere, într-o categorie inedită a cercetărilor de istorie bisericească. Volumul, o versiune îmbogăţită şi îmbunătăţită a tezei de doctorat a autorului, beneficiază de prefaţa părintelui profesor Ioan-Vasile Leb, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii clujene (pp. VII-XIII). Acesta subliniază câteva elemente de noutate ale cercetării, prezintă succint structura ei, oferă câteva citate, al căror rol este acela de a-l determina pe cititor să se angajeze în itinerarul lecturii, şi, în final, îl invită să descopere el însuşi dacă este sau nu mulţumit de volum, lansându-i o provocare. Urmează apoi o listă de abrevieri (pp. XV-XIX), sumarul lucrării (pp. XXI-XIV), şi introducerea (pp. 1-4). În cadrul ei, autorul realizează o sumară trecere în revistă a iniţiativelor publicistice dedicate personajului de la ... mai mult

Proaspătul volum ce poartă semnătura părintelui Morariu îl evidențiază pe acesta ca fiind un excelent cunoscător al meșteșugului cercetării istorice. Lucrarea are ca titlu „Preoții năsăudeni și Astra (1861-1918)” și este editat prin colaborarea editurilor Charmides (Bistrița) și Argonaut (Cluj-Napoca) în 2016, fiind înzestrată cu o prefață semnată de doamna Conf. Univ. dr. Ana Sima de la Facultatea de Istorie și Filosofie din Cluj-Napoca. În cadrul acesteia, se remarcă efortul autorului de a identifica și valorifica o cantitate considerabilă de documnente dar și capacitatea acestuia de a corobora sursele identificate în scopul unei argumentări solide. În introducere, autorul explică contextul în care se înscrie cercetarea dar și rațiunea elaborării ei: „în ceea ce privește activitatea preoțimii năsăudene în cadrul Astrei, trebuie menționat faptul că, redescoperirea interesului pentru acest subiect este o chestiune relativ recentă, căci, până de curând, literatura de specialitate, cu excepția uor medalioane ocazionate de anumite momente comemorative, în care se specifică, cu privire la anumite personalități clericale, că au fost și membri ai Astrei, nu conținea materiale privitoare la acest subiect”... mai mult

În 1883, se manifestă primele tulburări psihice ale poetului. Est internat în ospiciul dr. Alexandru Şuţu, din Bucureşti, cu diagnosticul manie acută (umbla cu pistol la el, ameninţând că-l va împuşca pe Rege). Este trimis apoi, pentru tratament, la Viena, unde psihoza maniaco-depresivă intră în remisie. În 1886, diagnosticul se schimbă în alienaţie mintală, datorită unor „gome sifilitice pe creier, exacerbate de alcool” (Ov. Vuia). Este tratat cu fricţiuni mercuriale şi, în cele din urmă, intoxicat cu mercur. În 1889, este internat la Institutul „Caritas” din Bucureşti, unde moare, la 15 iunie. Mulţi consideră perioada 1883–1889 epoca „marii întunecimi”, deşi poetul s-a bucurat de lungi perioade de totală luciditate, marcate, liric, de câteva producţii remarcabile. Înainte de moarte, diagnosticul era de paralizie generală progresivă, după ce trecuse şi prin cel de sifilis congenital. S-a scris enorm pe tema diagnosticului schimbat de la un ospiciu la altul şi despre tratamentele neadecvate. Întrebarea care bântuie minţile biografilor: a fost Eminescu sau nu alienat mintal? În ultimul timp, sunt tot mai multe voci care vorbesc de asasinat. Se crede că internările ar fi fost, toate, decizii politice. Altfe... mai mult

La reşedinţa mitropolitană din Cluj-Napoca a avut loc miercuri, 4 ianuarie 2017, prima întâlnire pe anul acesta a ierarhilor din Mitropolia Clujului, Maramureșului și Sălajului. Sub președinția Înaltpreasfințitului Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, membrii sinodului mitropolitan au făcut bilanțul anului 2016 și au evaluat activitatea tuturor sectoarelor din cadrul Mitropoliei. Astfel, au fost discutate realizările pe plan catehetic, social, misionar, filantropic și cultural. În continuare, au fost trasate perspectivele pentru anul 2017. Ședințele sinodului mitropolitan au loc de mai multe ori pe parcursul unui an și au în vedere intensificarea misiunii pastorale în comunitate, dar si chestiuni de ordin administrativ. Mitropolia Clujului, Maramuresului şi Salajului are în componenţă trei eparhii: · - Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului · - Episcopia Maramureșului și Sătmarului · - Episcopia Sălajului. Membrii sinodului mitropolitan al Mitropoliei Clujului, Maramureșului și Sălajului sunt: Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, Preasfințitu... mai mult

Redăm mai jos poziția Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române referitoare la evoluțiile recente din România privind receptarea Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe (Creta, 2016): În cadrul ședinței de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, reunit sub președinția Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în data de 16 decembrie 2016, în Sala Sinodală din Reședința Patriarhală, s-a luat act cu mâhnire de evoluția recentă în România a reacțiilor negative referitoare la receptarea Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe (Creta, 2016). Patriarhia Română a subliniat în mai multe rânduri faptul că „Sinodul din Creta nu a formulat dogme noi, ci a mărturisit că Biserica Ortodoxă este Biserica Una, Sfânta, Sobornicească și Apostolească a lui Hristos” și a îndemnat constant la păstrarea păcii şi unității Bisericii cu toată responsabilitatea, cunoscut fiind cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur care spune că „nimic nu poate supăra mai mult pe Dumnezeu decât dezbinarea Bisericii! Chiar de am săvârși mii de lucruri bune, noi cei care sfărâmăm pleroma bisericească nu suntem mai puțini vrednici de pedeapsă decât cei care au răstignit Trupul Său!” (Sfântul Ioan Gură de A... mai mult

Omul, ca entitate nerepetabilă, ca persoană unică, făcută după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, este condamnat la libertate, care înseamnă unirea, cu voie liberă, cu Dumnezeu. Acesta este un adevăr simplu și cutremurător, în egală măsura. În această înțelegere se cuprinde și faptul că, în eternitate, în vecii vecilor, timpul nu există. Mereu ne aflăm într-un prezent, într-o actualitate, fără sfârșit. Printr-o foarte ciudată alienare, omul „acestei lumi” trăiește în trecut, în amintirile sale, ori în așteptarea și pregătirea unui viitor despre care nu are habar. În ce privește momentul prezent, clipa singură asupra căreia are stăpânire, el caută să evadeze, folosește chip și fel pentru a ucide „timpul”. Acest om nu trăiește defel aici, el trăiește în reverie și închipuiri care, cel puțin până la un punct, sunt bântuite ori inspirate de haosul răului. Or, sensul trăirii este, ori s-ar cuveni să fie, ceasul actual. Datoria pe care ți-o faci acum și modul în care îl tratezi pe omul pe care îl întâlnești tot acuma sunt cele mai importante clipe din viata fiecăruia dintre noi, și de ele depinde împlinirea omenității noastre, care este și a mântuirii noastre. Cuvântul asupra judecăț... mai mult

În duminica a 27-a după Rusalii, 4 decembrie 2016, la Sfânta Liturghie, oficiată de IPS Arhiepiscop și Mitropolit Andrei și PS Evloghie, Episcopul Adrianopolului în Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca, credincioșii prezenți s-au bucurat și de un miniconcert de colinde, susținut de corul catedralei, dirijat de Pr. prof. univ. dr. Vasile Stanciu. * În perioada 5-8 decembrie 2016 au fost organizate activități dedicateSăptămânii Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca. Luni, 5 decembrie 2016, decorarea tematică a Facultății prin confecționarea și amplasarea de ornamente specifice perioadei Crăciunului, seară artistică organizată de studenți coordonați de Arhid. dr. Daniel Mocanu (Povestea lui Ignat) și săvârşirea Slujbei Privegherii (Vecernia mare cu Litie și Utrenia) cu ocazia prăznuirii Sfântului Ierarh Nicolae, în paraclisul facultății. Marți, 6 decembrie 2016, de sărbătoarea Sf. Ierarh Nicolae, hramul paraclisului şcolii noastre teologice, a fost săvârșită Sfânta Liturghie la capela facultății. A slujit IPS Mitropolit Andrei în sobor de preoți profesori, împreună cu doi ierarhi străini: PS Evloghie, Episcop de Adrianopol și PS Qais, Episcop de Erzurum şi Vicar Patriarhal al Patriarhiei Ant... mai mult

În şedinţele sale de lucru din 28-29 octombrie 2015, 25 februarie 2016 şi 16 decembrie 2016, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât: 1. declară anul 2017 ca „Anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor şi al pictorilor bisericeşti” şi „Anul comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului” în Patriarhia Română; 2. aprobă programul-cadru naţional bisericesc, care va fi adus la cunoştinţa eparhiilor, în vederea realizării proiectului liturgic, cultural şi mediatic intitulat „2017: Anul omagial al iconarilor şi al pictorilor bisericeşti şi Anul comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului” în Patriarhia Română; 3. aprobă ca figuri emblematice ale anului omagial al sfintelor icoane, al iconarilor şi al pictorilor bisericeşti pe Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca, Sfântul Ioan Damaschin şi Sfântul Teodor Studitul; 4. aprobă ca, în toate instituţiile bisericeşti centrale şi eparhiale, precum şi în seminariile teologice şi facultăţile de teologie ortodoxă, să se ia măsurile necesare pentru a ilustra programul-cadru naţional bisericesc intitulat „2017: „Anul omagial al sfintelor icoane, al iconar... mai mult

Unui suflet care poate să treacă peste larma, graba şi forfota oraşului şi să coboare mai adânc în fiinţa sa, i se poate dezvălui o altă dimensiune, o altă realitate şi faţă. Cel care reuşeşte să treacă dincolo de suprafaţa care înşeală sau împrăştie, va ajunge pe un tărâm cu valori nepieritoare, în care îşi poate regăsi ritmul propriu, şi va putea exclama: „Nevăzute sunt braţele tale/ Urechea mi-o plec peste inima ta/ Bătăi minunate aud” (Radu Stanca, „Slavă ţie, oraş”). Iar cei care aud aceste bătăi, le pot recunoaște tainic în bătăile materializate ale chemării clopotelor Catedralei. Catedrala. Inima oraşului, ca un monument uman în mijlocul sonorităţii lumii. În contrast cu forfota dominantă a cetăţii, Catedrala e cu atât mai impresionantă, mai impunătoare, iar sufletul însingurat, urcând treptele ei, găseşte acolo spaţiul intim de sonorizare al solitudinii interioare. Un spaţiu deopotrivă depozitar al trecutului, al memoriei umane în general, în care „amintirea şi memoria sunt puteri, şi nu slăbiciuni ale sufletului“ (pr. George Remete). Aceleaşi clopote chemau, în 3 februarie 2011, mii de credincioşi, pe un frig de crăpau pietrele, la înmormântarea Înaltpreasfinţiei Sale, Mit... mai mult

3 decembrie: Vizită la Centrul de Îngrijiri Paliative S. Nectarie din Cluj-Napoca; 4 decembrie: În mijlocul elevilor seminariști participă la Sfânta Liturghie în Capela Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări; 6 decembrie: Cu ocazia Sărbătorii Sf. Ierarh Nicolae este prezent la Sfânta Liturghie în mijlocul credincioşilor din Parohia Pogorârea Sfântului Duh - Zorilor Cluj-Napoca, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări; 8 decembrie: Participă la Ședința Sinodului Mitropolitan întrunit în Reședința Mitropolitană din Cluj-Napoca, sub președenția I.P.S. Arhiepiscop și Mitropolit Andrei; 11 decembrie: În Capela Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, asistă la Sfânta Liturghie; 18 decembrie: În Duminica dinaintea Nașterii Domnuluieste prezent la Sfânta Liturghie în mijlocul credincioşilor din Parohia Pogorârea Sfântului Duh - Zorilor Cluj-Napoca, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări; 20-24 decembrie: În această perioadăprimește la reședință grupuri de colindători din cadrul Eparhiei; 25 decembrie: De Sărbătoarea Nașterii Domnului participă la Sfânta Liturghie în Capela Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, unde rosteşte ecf... mai mult

În perioada 9-16 Decembrie 2016, corul de cameră „Psalmodia Transylvanica” al Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, dirijat de către Pr. Prof. Univ. Dr. Vasile Stanciu, a colindat Diakonia Neuendettelsau din Germania. Această perstigioasă instituție socială a Bisericii Evanghelice a luat ființă în jurul anului 1854 la inițiativa preotului Wilhelm Löhe și din dorința sa de a ajuta persoanele aflate în suferință. La început a fost fondată o organizație de diaconițe care se pregăteau să îndeplinească munca și misiunea socială a Bisericii. În ziua de azi, principiile muncii diaconice din Neuendettelsau au la bază trei lucruri: creștinătatea, profesionalitatea și rentabilitatea. În prezent, instituția Diakoniei Neuendettelsau deține numeroase curți și azile pentru seniori, clinici medicale, centre de competență, școli cu pregătire generală, școli profesionale și academii de specialitate, școli pentru îngrijirea bolnavilor și a persoanelor în vârstă, grădinițe, creșe și întreține multe facilități și servicii pentru persoanele cu handicap, toate acestea răspândite în întreaga țară. De asemenea, Diakonia Neuendettelsau susține multe proiecte și legături internaționale în special cu Români... mai mult

1 Decembrie (Ziua Națională a României): În Catedrala Mitropolitană, în prezența autorităților locale și județene, civile și militare, săvârșește slujba de Te-Deum și transmite mesajul către toți românii. În Piața Avram Iancu din Cluj-Napoca, participă la ceremonialul militar organizat cu prilejul Zilei Naționale. La Teatrul Național, asistă la Spectacolul „Copiii Sărbătoresc Marea Unire”, organizat de Instituția Prefectului Județului Cluj. 2 decembrie: În sala de ședințe a Centrului Eparhial, prezidează comisia de examinare a candidaților participanți la concursul pentru ocuparea posturilor de preot paroh la parohiile Budești Fânațe (protopopiatul Beclean), Berindu (protopopiatul Huedin) și Tiocu de Jos (protopopiatul Gherla). La Casa de Cultură a Studenților, asistă la spectacolul caritabil „Hristos cel Milostiv și ucenicii Săi”, organizat de Protopopiatul Cluj I (prot: Pr. Dan Liviu Hognogi). Rostește un cuvânt de binecuvântare. 3 decembrie: Face o vizită în parohia clujeană „Sfinții Ioachim și Ana” (paroh: Pr. Mihai Racolța), în vederea stabilirii unui loc pentru construcția noii biserici parohiale. Este însoțit de domnul Sorin Câlea, consilierul economic al Arhiepiscopiei Vad... mai mult

Vrem să aducem în atenţia publică, dar şi în atenţia exegeţilor operei Mitropolitului Bartolomeu Anania, un amplu şi strălucit dialog purtat de acesta cu protosinghelul Ioanichie Bălan, inclus în volumul al doilea de „Convorbiri duhovniceşti”, apărut în anul 1988 sub egida Episcopiei Romanului şi Huşilor şi imprimat într-un tiraj de câteva mii de exemplare în tipografia Patriarhiei din Bucureşti. Cifra de 50 de coli de tipar din caseta tehnică sugerează o cantitate de circa 1.000 de pagini sau de două milioane de „semne” în limbajul de astăzi. Acest volum fusese precedat de un altul, apărut cu patru ani înainte, prefaţat de Părintele Dumitru Stăniloae, conţinând 64 de dialoguri (celălalt având 55) cu călugări – dar şi cu câteva maici din mănăstirile noastre –, la care se adaugă interviurile cu profesori teologi şi cu câţiva monahi de la Athos şi Sfintele Locuri. Ambele volume conţin în total 109 dialoguri, însă unele persoane, precum Părintele Dumitru Stăniloae, sunt chestionate de două ori, astfel încât numărul interlocutorilor variază în jurul cifrei 100. În anii ’80 ai secolului trecut, volumele de „Convorbiri duhovniceşti”, înregistrate pe bandă de magnetofon şi transcrise de P�... mai mult

În încercarea de a folosi cât mai bine cu putință zilele libere din perioada 1-4 decembrie, ASCOR Cluj a organizat mult-așteptatul pelerinaj de colinde în Republica Moldova, la frații noștri de peste Prut. Au fost zile inedite, în care văzul și auzul s-au desfătat gustând amestecul inedit de tradiție românească împletită cu cea rusească. De cum am trecut granița, parcă intrasem într-o lume de basm, într-o reprezentare aievea a poveștilor cu promoroacă pe care le auzisem în copilărie de la bunici, părinți și dascăli. De o parte și de alta a drumului, copaci dezveliți de frunze și îmbrăcați în haine groase de zăpadă ne străjuiau calea pe covorul de nea așternut pe șosea. Ne aștepta un drum lung, căci planul era ca în cele patru zile să traversăm Basarabia de la Nord la Sud și să ne închinăm în mai multe mănăstiri de pe acest traseu. Am început așadar cu Mănăstirea Cosăuți, care se află în zona de nord a țării, unde ne-a întâmpinat una din cele trei viețuitoare ale mănăstirii. După ce ne-a povestit un scurt istoric al locului, aceasta ne-a condus în trapeză, unde am fost serviți cu ceai cald, biscuiți și dulceață de „malină”, despre care am aflat ulterior că este de fapt zmeura noa... mai mult

Acum cinci ani, după sfinţirea apelor din Ajunul Bobotezei, soţiei mele i s-a rupt apa. Gresia din bucătărie s-a acoperit în câteva ore de un lichid care, spre mirarea noastră, mirosea foarte frumos. La botezul Mariei, când ea s-a născut din nou, din apă şi din Duh, mi-am amintit de mirosul acela. În Biserică miroase frumos, ca-n pântecele unei mame, m-am gândit. Bine este să fim noi aici (Matei 17, 4). În liceu am participat la un concurs de creaţie literară, cu o poezie care se intitula Sunt un avort. Când am terminat de citit, ceilalţi participanţi m-au aplaudat, ceea ce m-a făcut să-i dispreţuiesc pe toţi. Cum să aplauzi pe unul care se declară un avort? Un membru al juriului mi-a spus că am nevoie de psihanaliză. Pe el l-am respectat, dar nu l-am ascultat. Şi bine am făcut. Nu de psihanaliză aveam eu nevoie, ci de cineva care să mă nască din nou. Suferinţele omului nu sunt întrecute de nimic, decât de răutatea sa. Pentru că răutatea, spre care cugetul inimii omului se pleacă din tinereţile lui (cf. Facerea 8, 21), este şi cauza tuturor relelor. David, după ce şi-a cunoscut păcatul cu Batşeba, se tânguia (în ebraică): Lev tahor berali Elohim! (Psalmul 50, 11).Inimă curată creează întru mine, Dumnezeu... mai mult

Nu este alt semn mai adevărat care să arate că noi suntem cu adevărat ai lui Hristos ca iubirea vie, împrospătată şi îmbogăţită zilnic. Pâinea nu strigă, nu se laudă, nu se preface! Ea se dăruieşte cu totul tuturor, întâi prin mireasma ei, apoi prin gustul ei. Cel flămând nu are nevoie de o fotografie a pâinii, nici de o frumoasă descriere a pâinii, ci are nevoie chiar de pâine. Cât de amărât am plecat odată de la o prăvălie care avea deasupra o firmă mare pe care scria „Pâine”! Pe toţi pereţii erau zugrăvite tot felul de forme de pâine, dar înăuntru era gol. Nu avea nici un fel de pâine. Eram flămând, aveam nevoie neapărat de pâine, dar cel care trebuia să mi-o dea nu avea decât firma şi tablourile zugrăvite ale pâinii, iar foamea mă chinuia. Fraţii mei, oare noi putem înţelege că cei din jurul nostru nu au nevoie nici de firma noastră frumoasă, nici de chipurile sau laudele noastre, ci au nevoie de Pâinea noastră, adică de Hristos. Toţi cei care ne înconjoară au nevoie de Iisus cum au nevoie de pâinea cea zilnică spre fiinţă. Putem noi înţelege acum cât de mare este datoria noastră faţă de Pâine şi faţă de flămând, ca să-i putem apropia? Faţă de Hristos, pe Care trebuie să-L duc... mai mult

Vechiuldicton „Nihil sine Deo” îşi are rădăcina în experienţa de veacuri a oamenilor preocupaţi de cele spirituale şi de modul în care se desfăşoară viaţa universului nostru. Ei şi-au dat seama că nimic nu se poate realiza fără Dumnezeu. E greu de definit credinţa, dar, totuşi, dăm două definiţii. Sfântul Apostol Pavel defineşte credinţa aşa: „Credinţa este încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute” (Evrei 11,1). Iar Avva Pimen zice: „Credinţa este a petrece cu smerită cugetare şi a face milostenie”[1]. Credinţa este un dar venit de sus, dar şi rezultatul căutărilor şi frământărilor tale. Filosoful Petre Ţuţea, întrebat dacă în tinereţe a fost ateu, n-a negat, ci a răspuns: „Da. Şi am avut revelaţia că în afară de Dumnezeu nu există adevăr, că El e adevărul unic”[2]. Apoi trage concluzia: „Fără Dumnezeu, fără credinţă, omul devine un animal raţional care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri”[3]. Pentru noi sunt două valori absolute: Dumnezeu şi Patria. Din nefericire în aceste vremuri secularizate şi secularizante nu toată lumea le receptează ca atare. Imnul nostru naţional afirmă cu tărie că înaintea cortegiului sunt „preoţi, cu crucea-n f... mai mult

Răul se plimbă prin lume fără culoare, fără apartenență și fără vârstă. Nu și fără identitate. Ca punga cu arginți a lui Iuda, despre care a scris și a vorbit, nu de puține ori, Mitropolitul Bartolomeu Anania. Să numim acest rău, pentru economia articolului, pur și simplu “Fratele I.” Frate la propriu și la figurat, fiindcă, unii din lașitate, îl tolerăm, fiindcă nu avem curajul să-i deconspirăm prezența și nu-l obligăm să se întoarcă în robia disprețului public de câte ori www.tagheuerreplicas.co.uk încearcă să ne facă slujitorii nelegiuirilor lui. “Fratele I.” este personajul dezagreabil, duplicitar și ipocrit, omul morții, obișnuit să trăiască în eroare și în păcat, cum chiropterele în bezna întunericului. Iată-l, în zidirea lui biologică, mare, revărsat peste măsură, copilul din flori a tot ce este, în lume, fluid, trecător și nestatornic. Fără familie, răsfățat al unei libertăți de compromis și al unui statut croit perfid cu măsura, niciodată aceeași, a unei fățărnicii native, chipul și sufletul i se vor trăda, cu timpul, în imaginea mototolită a unor aspirații peste puterile lui de imitator al gândului înalt. Lumea spune că, într-o zi, s-ar fi rătăcit la o mânăst... mai mult

În luna octombrie 2006, când împlinea vârsta de 85 de ani, Majestatea Sa Regele Mihai I a spus, între altele, că dorește să prăznuiască Nașterea Domnului, Crăciunul, în mijlocul poporului, străbătând satele din Ardealul de Nord, iar integrarea în Uniunea Europeană să îl găsească într-o sfântă mănăstire. În ultimele zile ale anului 2006, Majestăţile lor Regele Mihai împreună cu Regina Ana, alături de Alteţa Sa Regală Principesa Margareta, Alteţa Sa Principele Radu, Alteţa Sa Regală Principesa Elena şi soţul acesteia, Alexander McAteer, şi câţiva membri ai Casei Regale s-au aflat în judeţul Bistrița-Năsăud. Au fost invitați de ÎPS Bartolomeu al Clujului, care a explicat că, din punct de vedere spiritual şi potrivit dreptului canonic din ţările ortodoxe, Regele este unsul lui Dumnezeu și trebuie să primească respectul cuvenit. În bisericile creştine, monarhia emană de la Dumnezeu şi nu de la oameni și este o certitudine că biserica continuă să conducă detaşat în topul de încredere a românilor. Bizanţul ne-a deprins să percepem puterea lumească ca pe o emanaţie de putere divină, iar pe reprezentantul ei, ca pe un învestit al lui Dumnezeu. Această optică nu a dispărut odată cu Evul Mediu sau cu e... mai mult

Rar se întâmplă în viaţa unui elev sau student ca, atunci când un profesor respectat și iubit de elevi sau studenţi fie pleacă într-o altă unitate de învăţământ, fie se pensionează, să fie urmat la catedră de un replica tag heuer watches tânăr dascăl care, în foarte scurt timp, să devină un profesor tot atât de respectat, ascultat și iubit. Astfel de modele ţi se așază în suflet, rămân acolo pentru tot restul vieţii, iar tu rămâi elevul lor, indiferent de vârstă. Elev fiind la Seminarul Teologic din Cluj, în urmă cu ceva vreme, am trăit această experienţă. Când părintele profesor Ioan Zăgrean, care ne preda Studiile biblice, Morală și Dogmatică, în ianuarie 1968, a fost promovat ca titular al catedrei de Morală la Institutul Teologic Universitar din Sibiu, în locul său a fost numit tânărul dascăl Mircea Basarab. Îl cunoșteam cu toţii pentru că activa în Centrul Eparhial și Seminarul Teologic încă din 1961, dar noua responsabilitate și hirotonirea întru diacon (care a avut loc, dacă nu mă înșel, în 30 ianuarie 1968, replica hublot watches de praznicul Sfinţilor Trei Ierarhi, patronii școlilor teologice) l-au transformat într-un dascăl cu prestanţă, cu ţinută clericală (la cursuri întotdeauna... mai mult

Cei care se plâng că, în alegeri, competitorii nu prezintă programe electorale credibile vor găsi în textele ce urmează două exemple de asimilat luptei de tribună, pe care intelectualii o duc, uneori, cu instrumentele mai puţin obişnuite ale imaginaţiei pline de umor şi cu sentimentul inutilului. Le reproduc întocmai din revista Viaţa de azi (nr. 1, 1 martie 1934, p. 11). Morala lor este una argheziană: artistul care intră în politică este o aproximaţie de două lucruri incomplete. AUREL SASU * * * SCRIITORII ŞI POLITICA ....................................................................................................................................................... În alegerile [parlamentare] din 1822, alegătorii unui arondisment parisian au fost invitaţi să-l voteze pe „domnul Paul Louis Courier, autorul mai replica tag heuer carrera multor scrieri de-un talent gentil şi de-un patriotism admirabil”. Cu toate aceste însuşiri onorabile, Paul Louis Courier n-a întrunit decât 140 de voturi, rezultat care l-a hotărât să renunţe pentru totdeauna la aspiraţiile sale parlamentare. În schimb, Alexandre Dumas-Père a dat o luptă crâncenă, la alegerile din 1841, spre a obţine un mandat. Deşi n-a reuşit să-i convingă... mai mult

Cartea pe care o avem în față este o lucrare de sinteză, din categoria prolifică a celor care se preocupă de istoria bisericii. În cazul de față este vorba de rememorarea evenimentelor desfășurate în zona Năsăudului în anul 1763. Aceasta este tema principală a volumului, dar sunt oferite și informații privind contextul geo-politic contemporan, precum și date prețioase privind istoria meleagurilor cheap replica watches năsăudene. Încă de la primele pagini, remarcăm aplecarea autorilor către afirmații elaborate și atent documentate. Bogăția aparatului critic al lucrării și folosirea sa inspirată pentru a demonstra punctele de vedere asumate sunt unele dintre meritele ușor de remarcat ale acestui studiu extins. Preocupările față de acest subiect sunt destul de vechi și numeroase încât să constituie o bază solidă pentru o cercetare de nivel academic – inițiativă deloc facilă dar aducătoare de satisfacții. Martiriul Sfinților năsăudeni, motivele care au dus la acesta, contextul istoric și geo-politic al revoltei năsăudenilor din 1763 constituie tot atâtea teme interesante, abordate cu competență și www.aparadisiac.com seriozitate. Cei patru Sfinți năsăudeni (Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile Dumitru... mai mult

În fiecare om există o nevoie înnăscută de a fi iubit, în special de către cineva în mod individual. „Înnăscută este şi nevoia de a iubi pe cineva, de a-ţi conduce energia afectivă şi sexuală spre o persoană specifică best cheap rolex replica - iubitul - care face să se nască încrederea noastră absolută şi devotamentul total”[1]. Însă, această nevoie de a fi iubit şi de a iubi se concretizează cel mai bine în căsătorie. Este cert că astăzi, în epoca în care trăim „problema majoră nu este nici hristologia, nici eclesiologia ca odinioară, ci mai degrabă antropologia, doctrina sau învăţătura Bisericii în ceea ce priveşte persoana umană”[2]. Legat de persoana umană, ne vom apleca şi noi atenţia asupra chestiunii care astăzi frământă tot mai multe persoane şi anume, răspunsul la întrebarea: de ce femeie şi bărbat? În Vechiul Testament, mai exact în Cartea Facerii ne este prezentată clar, crearea bărbatului şi a femeii: „Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie” replica watches (Facere 1, 27). Tot în Cartea Facerii, Dumnezeu îi îndeamnă: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi” (Face... mai mult

Lucrarea, care a apărut în Editura Renașterea, având binecuvântarea Părintelui Mitropolit Andrei, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului, se constituie într-un istoric al Mănăstirii cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”, de la Piatra Fântânele, județul Bistrița-Năsăud. În scurtul său cuvânt așezat în deschiderea cărții, IPS Andrei arată că „Mănăstirea Piatra Fântânele merita o monografie bine alcătuită”, adică tocmai ceea ce au realizat cei doi autori, subliniind totodată „ținuta elegantă și profundă” pe care Părintele Protosinghel Gavril Horț, duhovnicul Mănăstirii și Maica Stareță Pamfilia Solcan au reușit să o dea preocupărilor spirituale și gospodărești din acest așezământ. După cum arată autorii lucrării în Cuvântul înainte, materialul strâns de-a lungul timpului și folosit pentru alcătuirea acestui istoric a fost împărțit în șapte capitole precedate de un Cuvânt înainte și o Introducere, urmate de Concluziile finale și Bibliografia selectivă. Primul capitol analizează localitatea Piatra Fântânele din punct de vedere geografic www.mintohotel.co.uk și istoric. Cel de al doilea capitol, mult mai amplu ca întindere, se ocupă de etapele prin care a trecut așezământul,... mai mult

Dacă ar fi trăit până astăzi, la data de 14 noiembrie ar împlini vârsta de 97 de ani. Biografia care urmează a fost alcătuită după dosarul personal de la Protopopiatul Ortodox Român Cluj. S-a născut în localitatea Dretea, jud. Cluj, din părinţii Iosif şi Irina, agricultori. Primele patru clase le-a urmat la Şcoala primară nr. 3 "Avram Iancu" din Cluj, şi apoi opt clase la "Liceul de Aplicaţii" al Seminarului Pedagogic Universitar Cluj, între anii 1930-1938. În vara anului 1938 şi-a luat bacalaureatul mintohotel şi, la sfatul părinţilor, s-a înscris la Academia Teologică Greco-Catolică din Cluj. A fost un elev şi un student eminent. Academia Teologică a terminat-o în trei ani, al patrulea luându-l în al treilea, cu examene particulare. În anul 1952 şi-a luat licenţa în Teologie la Institutul Teologic de grad Universitar din Cluj, cu teza "Prietenia şi rolul ei în viaţa morală. La data de 6 sept. 1941 s-a căsătorit cu Maria Potra. Bunul Dumnezeu le-a binecuvântat familia cu patru copii. Maria Lucia, Mircea (decedat de mic), Eugeniu şi Marian. La 14 sept. 1941, de Înălţarea Sfintei Cruci, a fost hirotonit preot de către Episcopul Iuliu Hosu la Mănăstirea Strâmbu, Protopopiatul Dej, pe seama parohiei Dretea, jud. Cluj. A fun... mai mult

„Părinte sosit-a ceasul. Eu te-am preamărit pe Tine pe pământ; lucrul pe care mi l-ai dat ca să-l fac, l-am săvârşit. Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie... şi cuvântul Tău l-au păzit" (Ioan 17, 4-6) Pr. Traian Man Îndurerată familie Ilustră şi îndoliată asistenţă A sosit ceasul negrăitei dureri, de a na desprinde trupeşte de cel ce a fost preotul şi academicianul Ion Agîrbiceanu. Chemat înaintea Judecătorului ceresc, nici un răspuns nu+i va oglindi mai deplin viaţa mintohotel replica watches decît cuvintele de rugă pe care însuşi dumnezeiescul Mîntuitor Iisus Hristos, în seara Cinei celei de Taină, în duioasa despărţire de Apostolii Săi, le-a Înălţat spre Părintele Său Ceresc "Arătat-am numele Tăuoamenilor oamenilor... lucrul ce Mi l-ai dat să-l fac l-am săvârşit". Ales de Iisus, Arhiereul cel Mare, să-i fie Lui Apostol, i-a urmat întru toate în slujire, în înmănunchierea întreitei îndatoriri de: preot, păstor şi învăţător al Bisericii Sale. I De la biserica săracă a celei dintâi parohii, ce i s-a încredinţat spre păstorire şi pînă la bogat împodobita şi măreaţa catedrală, preotul Ion Agîrbiceanu a stat în faţa altarului pătruns d... mai mult

Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca a organizat, în perioada 13-16 noiembrie 2016, Simpozionul internaţional: Educație și Mărturisire. Formarea creștină a tinerilor în spiritul viu al Tradiției. Manifestarea ştiinţifică se încadrează în seria de evenimente prilejuite de proclamarea de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a anului 2016 ca „Anul omagial al buy fake rolex educaţiei religioase a tineretului creştin ortodox şi Anul comemorativ al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul şi al tipografilor bisericeşti“. Simpozionul a fost deschis oficial în dimineața zilei de 14 noiembrie, în Aula Magna “Episcop Nicolae Ivan” a Facultății cu un cuvânt inaugural rostit de Pr. prof. dr. Vasile Stanciu, decanul facultăţii. Apoi, o alocuţiune a fost rostită de către Acad. prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop, Rectorul Universităţii. În cuvântul său, el a amintit pericolul analfabetismului funcţional prezent într-un grad ridicat în România, conform ultimelor cercetări, şi a subliniat importanţa educaţiei atât în spiritul ştiinţific actual cât şi în spiritul valorilor tradiţionale care reflectă identitatea unui popor: „Fără tradiţie şi fără credinţă nu se poat... mai mult

Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, în zilele de 14 și 15 noiembrie 2016 s-au desfăşurat, la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, lucrările simpozionului fake rolex watches for men internaţional cu tema Educație și Mărturisire. Formarea creștină a tinerilor în spiritul viu al Tradiției. Manifestarea se încadrează în seria de evenimente organizate cu prilejul proclamării de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a anului 2016 ca „Anul omagial al educaţiei religioase a tineretului creştin ortodox” şi „Anul comemorativ al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul şi al tipografilor bisericeşti” în Patriarhia Română. Simpozionul a adus împreună profesori din țară și străinatate cu scopul de a dezbate această temă, care a fost analizată din diferite perspective. A existat o abordare teologică, fundamentată biblic și patristic, a educației, o perspectivă istorică asupra acesteia, precum și o analiză a metodei educaționale ce se realizează prin muzică și artă creștină. La lucrările simpozionului au participat ierarhi, profesori d... mai mult

În perioada 30 octombrie - 2 noiembrie 2016 s-a desfășurat la Arad, Simpozionul Național de Teologie, pus sub genericul: Teologia în Universitate. 25 de ani:asumare a tradiției de formare teologică și cercetare științifică în Facultatea de rolex swiss replica watches cheap Teologie Ortodoxă „Ilarion V. Felea” din Arad (1991-2016). Facultatea noastră a fost reprezentată de: Pr. prof. univ. dr. Valer Bel, care a susținut referatul: Vocaţia misionară şi doxologică a teologiei academice și de pr. conf. univ. dr. Gabriel Gârdan, care a susținut referatul: Dimensiunea ecumenică a educaţiei teologice contemporane. * La campania de donare de sânge iniţiată de Universitatea Babeş-Bolyai, în parteneriat cu Centrul Regional de Transfuzie Sanguină Cluj, Donăm împreună, UBB dă startul a luat parte un număr de peste 50 de studenţi ai Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, în ziua de 10 noiembrie a. c., avându-l în frunte pe Pr. prof. univ. dr. Vasile Stanciu, decanul facultăţii. * Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului, Protopopiatul Ortodox Beclean, în parteneriat cu Universitatea „Babeş-Bolyai” din replica iwc watches Cluj-Napoca și Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, a organizat... mai mult

„Ceea ce eu pot să văd e lumina sfântului patriarh, care e o lumină de la Dumnezeu, aparținând lui Dumnezeu Însuși… Un fapt este sigur. Întreaga persoană a Patriarhului este o icoană… Încercând a-l vedea, a-l studia, a-l descrie pe Athenagoras, de fapt am încercat să-L văd pe Dumnezeu, să-L înțeleg, să-L admir, să-L descriu. Întrucât Dumnezeu este vizibil în sfinții Săi precum într-o oglindă. Și cheap replica watches uk icoana fiecărui sfânt este o imagine a lui Dumnezeu”[1]. Așa se exprima Părintele Virgil Gheorghiu, încercând să-i facă o descriere cât mai completă, aproape de sinaxar, Patriarhului Ecumenic Athenagoras, de numele căruia se leagă o pagină importantă din istoria Bisericii contemporane – ridicarea anatemelor de cele două Biserici, Ortodoxă și Catolică, în anul 1965, la Constantinopol și Roma. Se naște în localitatea Vasilikon, din regiunea Epirului. Cunoaște greutatea vieții de la vârstă fragedă, căci la 13 ani rămâne orfan de mamă. Îndrăgostit de cele sfinte, urmează studiile teologice la Școala Patriarhală din Halki. După încheierea pregătirii teologice alege calea monahală și va fi curând hirotonit ierodiacon, iar, pentru calitățile sale intelectuale și inteligența... mai mult

1 noiembrie: În Catedrala Episcopală din Baia Mare, asistă la panihida săvârșită de P.S. Iustin Sigheteanul împreună cu un sobor de preoți, cu ocazia trecerii la Domnului a I.P.S. Justinian Chira Maramureșanul. 6 noiembrie: Participă la Sfânta Liturghie în Capela Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări 8 noiembrie: Cu ocazia sărbătorii Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil, participă la Sfânta Liturghie oficiată în Capela Mânăstirii de la Piatra Fântânele, unde rostește un cuvânt de învățătură, felicitându-l pe Părintele Gavril, duhovnicul mânăstirii, cu ocazia onomasticii. 9 noiembrie: Participă la Sfânta Liturghie oficiată în Capela Mânăstirii de la Piatra Fântânele 13 noiembrie: La Sfânta Liturghie este prezent în mijlocul elevilor seminariști de la Capela Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări 16 noiembrie: Cu ocazia hramului Bisericii Sfântului Ev. Matei din cartierul Mănăștur, este prezent în mijlocul credincișilor la Sf. Liturghie înconjurat de un sobor de preoți. 20 noiembrie: La Sfânta Liturghie este prezent în mijlocul elevilor seminariști de la Capela Seminarului Teologic Ortodox din Cl... mai mult

Rodnica și îndelungata activitate a părintelui profesor Vasile Gordon s-a concretizat într-un număr însemnat de volume pe care le-a publicat până acum. Într-un număr anterior al acestei reviste semnalam apariția unui îndrumător pentru tinerii preoți și teologi: „Vademecum omiletic. 100 de schițe pentru predici”. De această dată părintele vine în ajutorul clerului și al credincioșilor, deopotrivă, cu un volum de cateheze intitulat „Cateheze pastorale pe înțelesul tuturor”, volumul 2, apărut la editura Sophia în anul 2016. Primul volum, cu același nume, apăruse la aceeași editură, în anul 2012, în finalul cuvântului introductiv, autorul exprimându-și dorința de a vedea lumina tiparului și un al doilea volum în care „să continue cu răspunsurile privind aspectele practice ale vieții creștine din cadrul parohiei, dar să trateze și alte subiecte de interes misionar actual”[1]. După multă muncă și trudă dorința preacucerniciei sale s-a concretizat în cel de-al doilea volum al „Catehezelor pastorale”, ce cuprinde 50 de cateheze. Structura volumului de față este dată de tematica pe care catehezele o abordează. Astfel, în prima parte au fot adunate cateheze cu îndrumări pastoral-educative, în cea de-a doua... mai mult

Ajuns la vârsta căruntețelor înțelepțite de cei 84 de ani de viață, pr. Mircea Păcurariu își continuă activitatea istoriografică cu aceeași apetență livrească și rigurozitate științifică de care a dat dovadă în ultimele cinci decenii, de când slujește prin cuvânt și literă la catedra de istorie a Bisericii Ortodoxe Române. Cele peste 20 de cărți și câteva sute de studii și articole publicate în țară și în străinătate i-au deschis calea spre cel mai prestigios for cultural al țării, Academia Română, al cărei membru corespondent a fost ales în 1997, iar titular a devenit în toamna anului 2015. Ultima izbândă editorială a părintelui academician marchează, fără îndoială din punct de vedere editorial, anul comemorativ al Sf. Ierarh martir Antim Ivireanul și al tipografilor bisericești, Tiparul în Biserica Ortodoxă Română oferind o primă sinteză care înfățișează întreaga lucrare publicistică desfășurată și promovată de Biserica noastră începând cu secolul al XVI-lea și până astăzi. În cuvântul său de început distinsul autor explică apariția cărții menționând că ea se dorește a fi un omagiu postum adus tuturor „celor care au ostenit în decursul a peste cinci secole să lase ... mai mult

1 noiembrie Face o vizită în protopopiatul Cluj II. Vizitează șantierele de construcție ale Bisericilor „Sfântul Mucenic Mina” (paroh: Pr. Dumitru Bărbos), „Sfânta Cuvioasă Parascheva” (paroh: Pr. Virgil Man), „Învierea Domnului” (paroh: Pr. Coriolan Dura) și „Sfântul Ioan Evanghelistul” (paroh: Pr. Călin Popovici). Este însoțit de domnul Sorin Câlea, consilierul economic al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului. Participă la o seară de comuniune duhovnicească cu angajații postului de radio „Renașterea”. Este însoțit de PC Pr. Bogdan Ivanov, consilierul cultural al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului. 2 noiembrie Primește la reședință pe Înaltpreasfințitul Părinte Serafim, Mitropolitul Europei Centrale și de Nord. În demisolul Catedralei Episcopale din Baia Mare, se reculege preț de câteva momente la căpătâiul adormitului întru Domnul, Iustinian Arhiepiscopul. 3 noiembrie În Catedrala Episcopală din Baia-Mare, în sobor de arhierei, sub protia Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, slujește la Sfânta Liturghie și rostește un cuvânt duhovnicesc. În Catedrala Episcopală din Baia-Mare, în sobor de arhierei, săvârșe... mai mult

Între volumele publicate de Virgil Gheorghiu, un loc aparte îl ocupă biografiile dedicate unor personalităţi ce au marcat istoria lumii. În această categorie se înscriu romanele: Ioan Gură de Aur, atletul lui Hristos (trad. Maria-Cornelia Ică, Editura Deisis, Sibiu, 2004), Sfântul Ambrozie al Milanului (trad.Gheorghiţă Ciocioi, Editura Sophia, Bucuresti, 2013), La jeunesse de docteur Luther (Librairie Plon, Paris, 1965), Viaţa lui Mahomed (trad. Gheorghiţă Ciocioi, Editura Sophia, Bucuresti, 2016) şi Viaţa Patriarhului Athenagoras (trad. Cristian-Dumitru Moldovan, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2009). Din nefericire, spre deosebire de Ora 25 (trad. Monique Saint-Come, Librairie Plon, Paris, 1949), sau de celelalte lucrări în cadrul cărora se vorbea despre dictatură şi urmările ei nefaste, despre exilul românesc sau despre alte chestiuni ce interesau, la acea vreme, mediul cultural occidental, această categorie nu s-a bucurat însă de receptarea şi dezbaterile generate de ele (a se vedea, de exemplu: Carl Isabel Lundberg, “Review – The twenty-fifth hour”, in Manas, vol. 3, No. 31, 1950, pp. 5-7; Gabriel Marcel, “Preface", în Virgil Gheorghiu, La vingt-cinquieme heure, trad. Monique Saint-Come, Librairie Plon, Paris, 1949, pp... mai mult

În perioada postului Crăciunului, ASCOR Cluj-Napoca a organizat tradiționalele seri duhovnicești. Întâlnirile de anul acesta au adus atât invitați consacrați și bine cunoscuți publicului clujean, cât și personalități care nu au mai luat parte la conferințele de la Cluj-Napoca. Părintele diacon Ioan Caraza, slujitor la parohia bucureșteană Miron Patriarhul și profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, conferențiar universitar specializat în Teologia Patristică, a fost la Cluj pentru a doua oară. După ce în timpul postului Paștelui a impresionat prin vastele cunoștințe în domeniul patristic, membrii ASCOR au dorit cu tot dinadinsul să îl mai invite pe distinsul profesor și slujitor al lui Dumnezeu. Astfel, în prima săptămână a postului, chiar înainte de sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică, Părintele diacon Ioan Caraza a pus în discuție tema: Copilărie și Adolescență în lumina Întrupării Mântuitorului Hristos – cel de-al doilea Adam. Cei prezenți la conferință au avut prilejul de a descoperi noi înțelesuri ale Tainei Întrupării Mântuitorului, ale pregătirii Maicii Domnului de a deveni sălaș al Ziditorului său. „Maica Domnului s-a pregătit pentru adolescență, pentru... mai mult

Era început de aprilie 2015, cu puţin timp înainte de Săptămâna Patimilor. Am plecat de la lucru cu o oră mai devreme; trebuia să ajung cu ceva timp înainte să înceapă. Toată ziua aşteptasem cu nerăbdare, dar şi cu o oarecare nelinişte acest moment. Am intrat în sală. O parte din Ceata „Sfântul Ioan Valahul” era deja acolo. Peste tot, pe scenă, în jurul scenei, în culise, pe primele scaune erau costume; unii dintre noi îşi probau acum piesele de port românesc pe care urmau să le poarte. Se făceau ultimele pregătiri înainte de repetiţia finală. Cum ies din „culise” (una dintre intrările de lângă scenă), dau cu ochii de unul dintre colegi (care a devenit mai apoi unul dintre prietenii apropiaţi din Ceată); era alb, avea buzele albe ca varul. „Eşti bine?”, îl întreb. Îmi răspunde cu un „Da”, atât de hotărât pe cât se putea în momentele acelea. Avea şi el emoţii, ca mulţi dintre noi; sau majoritatea. Parcă aş fi căutat pe cineva de care să „mă prind”, cineva mai sigur pe ceea ce urma să se întâmple. Eram o mână de oameni, de copii adunaţi din drag de folclor, de muzică şi de firesc. De simplitate. Puţini dintre noi au studii muzicale. Ceilalţi am fost îndrumaţi de către aceştia �... mai mult

Către poporul ortodox și toți oamenii de bună voință, Lăudăm și slăvim pe Dumnezeul „milelor și a toată mângâierea” pentru că ne-a învrednicit să petrecem săptămâna Cincizecimii (18-26 iunie 2016) în Creta, aici unde Apostolul Pavel și ucenicul său Tit au propovăduit Evanghelia în primii ani de viață ai Bisericii. Mulțumim Dumnezeului slăvit în Treime că a binevoit să ducem la bun sfârșit în deplin acord lucrările Sfântului și Marelui Sinod al Ortodoxiei, pe care l-a convocat Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, cu voința comună a Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe Autocefale locale. Urmând cu fidelitate exemplul Sfinților Apostoli și al Părinților de Dumnezeu insuflați, am aprofundat din nou Evanghelia libertății, „fiindcă Hristos ne-a făcut liberi” (Galateni 5, 1). La baza căutărilor noastre teologice a stat certitudinea că Biserica nu viețuiește pentru sine. Ea transmite mărturia Evangheliei Harului și Adevărului și oferă întregii lumi darurile lui Dumnezeu: iubirea, pacea, dreptatea, reconcilierea, puterea Crucii și a Învierii și așteptarea veșniciei. 1. Prioritatea majoră a Sfântului și Marelui Sinod a fost proclamarea unității Bisericii Ortodoxe. Bazată pe Du... mai mult

Biserica este așezământ teandric, întemeiat de către Iisus Hrisos, desăvârșită prin Duhul Sfânt, întărită prin jertfa Apostolilor, a martirilor, a mărturisitorilor, a credincioșilor. Biserica este în întregime unită cu Dumnezeu. Ea este forma de viață nouă după modelul și în asemănarea Sfintei Treimi, o existență în Hristos și în Duhul Sfânt, o viață care se împlinește prin participarea la Sfintele Taine. Biserica este o singură realitate, pământească și cerească, văzută și nevăzută, omenească și dumnezeiască. Membrii Bisericii pot fi - și uneori chiar sunt - individual, păcătoși dar, împreună, în comuniune, ei sunt "altceva" decât simpli indivizi. Acest "altceva" este Trupul lui Hristos. Biserica, între altele, are menirea să promoveze și să apere Dreapta Credință, să adune neamurile, să le unească în Pravoslavnicie către slava Tatălui, Fiului și Sfântului Duh. În afara Bisericii Drept-măritoare nu exista mântuire. Ce se va întâmpla cu cei din afara Ei noi nu știm sau, cum spunea Episcopul Kallistos Ware, "noi știm unde este Biserica; nu știm unde nu este". Este cu totul fascinant că în Biserică, membrii ei, toți și fiecare în parte, nu devin o masă uniformă. Fiecare persoană răm... mai mult

Despre Arhiepiscopul Justinian Chira s-a mai scris şi cu alte ocazii[1]. Predicile lui[2] sau dialogurile cu el sunt însă întotdeauna primite cu bucurie de către publicul cititor, atât datorită anvergurii ierarhului maramureşean, cât şi datorită calităţilor sale de bun povestitor. Un astfel de dialog fericit este şi cel realizat în anul 2012 de către teologul şi istoricul clujean Călin Emilian Cira. Textul, redactat într-un stil plăcut şi uşor de citit, ce reuneşte opiniile ierarhului cu privire la anumite aspecte privitoare la istoria trăită de el a Bisericii şi societăţii, dar şi aspecte biografice, îi face cinste reporterului, care adresează întrebări scurte ce-i oferă amfitrionului posibilitatea unor meditaţii ample. Călin Cira s-a gândit însă şi la cititorii care nu sunt foarte familiarizaţi cu personalitatea ierarhului sau cu opera lui, oferindu-le un scurt profil bio-bibliografic în debutul volumului (pp. 5-8). Acesta este apoi completat de prefaţa semnată de domnul dr. Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii Judeţene ,,Petre Dulfu" din Baia Mare (pp. 9-11), care evocă şi el câteva aspecte importante din biografia Arhiepiscopului de azi al Maramureşului. Urmează apoi dialogul propriu-zis ce se deschide, ... mai mult

Creștinii, prin menirea primită în taina botezului, au datoria de a da mărturia credinței lor în lume, de a-L face cunoscut lumii pe Cel în numele Căruia au fost botezați. Prin puterea Duhului Sfânt primită la botez, creștinii devin “martori” ai lui Hristos “până la marginea pământului” (F. Ap. 1, 7), de aceea mărturisirea credinței creșτine în lume reprezintă o constantă în istoria Bisericii: în toate timpurile și locurile, creștinii care și-au asumat trăirea credinței au dat mărturie în lume. „Mărturia” este echivalentul în limba română a termenului grecesc (gr. μαρτυρία [martyria], mărturisire)[1], termen consacrat în teologie, de aici derivând cuvântul „martir” ce reprezintă acea persoană care mărturisește Adevărul și, în ultimă instanță, este capabilă să-și pecetluiască această mărturisire suportând breitling replique orice privațiuni, chiar sacrificându-și viața. „Mărturia” este esența vieții creștine, miezul și întregul rost al vieții noastre pământești, acela de a pune în lumină Adevărul într-o lume aflată sub puterea tatălui minciunii (Ioan 8, 44), o lume întoarsă de la sensul ei firesc. În calitate de creștini, suntem slujitori ai Adevărului, îns... mai mult

Am luat titlul acestei prefeţe* dintr-un articol de I. G. Duca (Viaţa literară, 1906), sugerând prin el că, în istoria română, luptele politice, cu toată atmosfera lor tulbure, acră şi fără credinţă (Al. Vlahuţă), cu toată ura oarbă, violenţa trivială, „bădărănia constitutivă” a practicii duplicitare (Paul Zarifopol), cu toată „ferocitatea neînchipuită” a ostilităţii (Octavian Goga) sau cu amestecul de iad şi rai ideologic (Mihai Eminescu) nici n-au început, nici nu s-au încheiat cu o zi anume reflex înscrisă într-un calendar. Murdăria lor, a acestor lupte, în aprecierea nu tocmai exagerată a lui Nicolae Iorga, cu tot cortegiul de ipocrizii și intoleranţă, a existat dintotdeauna şi, probabil, va supravieţui replica watches oricăror lecţii de inutilă pedagogie a culturii. Sfârşitul războiului mondial şi regimul totalitar, instalat după 1944, au exacerbat comportamente şi obiceiuri deja existente, pe care noua structură de putere le-a valorificat pe fondul unor tensiuni favorabile exploziunii instinctelor punitive, dezechilibrate şi cinic-imorale. A fost decisiv, în această brutală deschidere spre anormal, lungul exerciţiu al complicităţilor individuale, al înregimentării lipsite de suportul marilo... mai mult

„Și totuși Dumnezeu este iubire”, este replica tinerei Etty Hillesum, rostită într-un timp extrem de intens, în focul suferinței din lagărul de la Auschwitz. Credința este o aventură care se verifică și se validează mai ales la poalele Crucii. După un moment în care resimte nevoia de „a-L ierta” pe Dumnezeu pentru a nu fi intervenit ca lucrurile să ne întâmple așa cum au fost, Etty Hillesum a fost capabilă să exprime limpede acest cuvânt scripturistic, dar, mai mult decât atât, să se decidă să fie colaboratoare și slujitoare a lui Dumnezeu în exprimarea concretă a iubirii în întâlnirea cu celălalt. Se socotește pe sine „un ajutor” al lui Dumnezeu în slujirea celuilalt și un piaget replica watches explorator al divinității în omul lăuntric, fie el chiar și corupt la exterior. Esther (Etty) Hillesum se naște pe 15 ianuarie 1914 în orașul olandez Middelburg, într-o familie de intelectuali, Levis, profesor de limbi clasice, și Rebeca Bernstein. Deși aparținea unei comunități evreiești, nu a fost o practicantă a religiei sale. După primele studii urmate în localitatea de baștină, gimnaziul îl continuă la Deventer, iar la Amsterdam absolvă studiile universitare în Drept. Din 1937 intră montblanc re... mai mult

Reflexivitatea şi curajul de a privi în sine sunt în primul rând semne ale sănătăţii sufleteşti, dar şi instrumente prin care ne putem sonda interiorul nostru. Apelul la această mică instanţă interioară de judecată ne poate ajuta să evaluăm distanţa dintre ceea ce suntem cu adevărat şi ceea ce vrem să fim şi de a vedea câte din visele şi idealurile noastre au devenit realităţi, dar şi multe altele.www.piagetreplica.co.uk Cu toate că acest efort ţine şi de o minimă igienă sufletească şi precede orice act al convertirii noastre interioare, care este spovedania, este atât de rar folosit. Mai mult ne impunem astfel de exerciţii doar în marile momente ale vieţii, la final sau început de an, când fiecare îşi face propriul bilanţ interior. Evităm aceasta pentru că dorim să ne păstrăm cu orice preţ confortul interior şi pentru că ştim că o astfel de privire aruncată în noi înşine este ea însăşi plină de disconfort. Un astfel de subiect abordat în plină perioadă a concediilor ne poate face să înţelegem că, dacă dorim să ne odihnim cu adevărat, trebuie să ne asumăm disconfortul călătoriei spre noi înşine. În mod evident călătorim pentru a ne lărgi orizontul, pentru a achiziţiona cunoştinţe... mai mult

(continuare din numărul anterior) Pr. Florin-Cătălin Ghiț - Cum explicați legăturadintre martiriul Brâncovenilor și cel al Sfântului Antim Ivireanul, reflectată și în icoana cu care ați participat la concursul Patriarhiei? Negreanu Maria-Corina: - Martirii sunt aceia care aleg să îndure chinurile și să-și de-a viața pentru credința în Hristos patek philippe replica Cel Răstignit și Înviat a treia zi, decât să-L trădeze preț și de-o clipă, pentru a nu pierde Împărăția promisă de Domnul Hristos. Jertfele lor stau la temelia dăinuirii neamului românesc și a credinței strămoșești, pecetluindu-le în veșnicie și în istorie. Este foarte greu să explici în termeni raționali și într-o logică liniară o asemenea legătură. Mai degrabă o percepi în duh. Nu prea poți vorbi despre Sfântul Antim Ivireanul fără să-l amintești pe Sfântul Constantin Brâncoveanu. Anton Maria del Chiaro, secretarul italian al lui Constantin Brâncoveanu, este cel care consemnează acea admirație a domnitorului ungrovlah - căutător de oameni de ispravă, pe care să-i aibă alături la conducerea țării -, după ce l-a cunoscut pe Antim Ivireanul la București: "Au mai găsi-vom oare unul ca acesta?”. Iar Sfântul Antim nu contene... mai mult

Antonie, pe numele de botez Alexandru, s-a născut în 14 august 1866 în Sângeorzul-român (astăzi, Sângeorz-Băi, jud. Bistriţa-Năsăud) din părinţii Roman Bâznog, plugar, în vârstă de 24 de ani şi Maria Gagea, de 26 de ani, replica patek philippe femeie de plugar. Locuinţa lor figura „Peste Apă” la numărul 199[1]. În statul de serviciu al evidenţelor Episcopiei Ortodoxe din Cluj din anul 1929 reiese faptul că în anul 1902 era monah, plecând la Muntele Athos unde a stat opt luni, perioadă în care, la 17 martie 1902, a fost hirotonit preot de către arhiereul Ilarion la Mănăstirea Stavronechita, apoi s-a reîntors în ţară ca ieromonah. Până la 15 octombrie 1919 a stat fără funcţiune la casa proprie din Sângeorz-Băi. A funcţionat ca administrator parohial în Săcelul Maramureşului (aparţinând de Protopopiatul Dej), de la 15 octombrie 1919 până la 28 decembrie 1922. Începând cu această dată a slujit în parohia Feiurd-Pădureni până pe la 1929, după care s-a mutat în Chinteni unde a slujit până la trecerea la cele veşnice[2]. Râvna ieromonahului n-a trecut neobservată de presa vremii, atât de cea bisericească (mai ales cea greco-catolică), precum şi de presa centrală laică. Cele mai multe ata... mai mult

(continuare din numărul anterior) Nimeni nu are voie să ignore faptul că pocăinţa este un eveniment din viaţa omului, destul de complex, care poate fi înţeles în totalitate doar atunci când este trăit. Ea este unică într-un fel, însă cu toate acestea se repetă sau mai bine spus ar trebui să se actualizeze în fiecare zi din viaţa omului credincios. Ea poate să fie socotită singulară şi totuşi vom vedea că putem vorbi de mai multe feluri de pocăinţă. Cum împăcăm aceste lucruri contradictorii? Analizându-le şi trăindu-le în complexitatea lor. Pentru a înţelege mai bine caracterul unic şi singular, dar şi al celui multiplu şi felurit vom spune încă de la început că pocăinţa este trăire. Accesul la acest fel de trăire se face prin pocăinţa iniţială, menţinerea în el se face prin pocăinţa ca stare de vieţuire şi actualizarea acestuia se face prin Pocăinţa ca Taină. Tehnic vorbind putem să vorbim de fiecare fel de pocăinţă în parte, însă în practică ele se întrepătrund şi se intercondiţionează reciproc. Nu se poate vorbi de una fără alta, de accederea la una fără să fi trecut prin alta, de eficacitatea uneia ignorând aportul celeilalte.www.patek-philippereplica.co.uk Ştiţi care ar t... mai mult

Recenta expoziţie a Manuelei Botiş, artistă cu peste 300 de lucrări în ţară şi străinătate, îşi întâmpină lectorii-privitori cu tainice incursiuni în „mireasma amintirilor” elene. Vibrantul ţinut al Greciei, pliat pe dialectica revelării şi ocultării, oferă o lume deja organizată formal şi cromatic, studiată de artistă până în miezul ei spiritual viu şi transpusă în tablourile şi tehnica sa mixtă sub forma octogonului şi pătratului, elemente recurente la Horia Bernea, replica longines Silviu Oravitzan sau Grupul Prolog, care în anul 2013 vernisa la Bucureşti expoziţia intitulată lapidar, „Prolog. Însemnări din Grecia”, fascinantă prin aspectul subiectelor şi simbolurilor alese de pictorii Ion Grigorescu, Constantin Flondor, Horea Paştina, Paul Gherasim şi Mihai Sârbulescu. Tot ceea ce înseamnă imagine descifrabilă a Greciei se metamorfozează la Manuela Botiş într-un imaginar cromatic inepuizabil, în jurul axei văzutelor/ nevăzutelor gravitând spectacolul de forme şi culori, cu suita de senzaţii, întâmplări sufleteşti şi lumina de factură taborică, amprentând spaţiul mediteranean, cu rolul de a-i pune artistei mai pregnant în evidenţă fidelitatea faţă de tradiţia paulină. Sub identitatea... mai mult

Ultimul volum al integralei publicistice a pr. prof. dr. Ene Braniște, tipărit la editura Andreiana de la Sibiu, sub coordonarea mitropolitului Laurențiu Streza, este constituit dintr-o serie de studii concepute sub forma unor tâlcuiri, adresate de marele liturgist contemporanilor, a tainelor de inițiere creștină: Botezul, Mirungerea și Euharistia în lumina operelor Sfinților Chiril al Ierusalimului, Ioan Gură de Aur, Ambrozie al Milanului replica longines watches și Nicolae Cabasila, și respectiv a scriitorului bisericesc Teodor de Mopsuestia. Republicarea acestui tom – tipărit inițial în anul 1990 la Editura Arhiepiscopiei Bucureștilor[1] – într-o haină editorială elegantă este motivată de mitropolitul Laurențiu, coordonatorul ediției, atât de dorința ducerii la bun sfârșit a „integralei Braniște”, cât mai ales de importanța cercetării academice a operei pr. Ene Braniște în teologia liturgică românească de astăzi, precum și de utilitatea pastorală a discursului teologic al părintelui Braniște. Acest din urmă argument consider că este deosebit de relevant mai ales acum în anul 2016 când Biserica noastră și-a propus să-și focalizeze atenția și efortul pastoral cu deosebire asupra educației religioase a tine... mai mult

Pentru comunitatea ortodoxă din zona urbană Plopilor-Mănăștur, Cluj-Napoca, și ziua de 11 iunie are o semnificație cu totul deosebită, rămânând înscrisă în memoria parohiei. Deși nu este trecută cu roșu în calendarul nostru, suntem încredințați că va rămâne înscrisă „cu roșu” în sufletele sutelor de credincioși care au participat la dumnezeiasca liturghie pentru a serba cel de-al doilea hram al bisericii noastre, pe Sfântul Apostol Bartolomeu sub a cărui ocrotire longines replica watches uk a fost pusă această biserica parohială. Din Sfânta Scriptură știm că Sfântul Bartolomeu a făcut parte din soborul celor doisprezece Apostoli aleși de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos și trimiși ca martori ai învățăturii și faptelor Sale. Sfântul Apostol Bartolomeu, numit și Natanael, era originar din Cana Galileii. Potrivit tradiției a propovăduit Evanghelia la popoarele din Siria, Asia, Libia, Frigia, Arabia, Persia, India și Armenia, unde se spune că l-ar fi încreștinat pe Împăratul Polimie. Nu după mult timp, fiind dușmănit de păgâni, a fost prins, chinuit și răstignit cu capul în jos, după care a fost decapitat în cetatea Albana. Creștinii aflând cinstitele lui moaște le-au așezat înt... mai mult

Martie 2016 2 martie: Primește la reședință pe D-l Prof. Dr. Dr. H.C. Heinrich Schnatmann, însoțit de D-l Remus Lung. 6 martie: În Capela Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, asistă la Sfânta Liturghie. 10 martie: În Biserica Parohiei Pogorârea Sfântului Duh – Zorilor Cluj-Napoca, participă la slujba Vecerniei, precum și la programul social “Ospăţul credinței”. 19 martie: Vizită la Centrul Sfântul Onufrie din cadrul Mânăstirii Florești. 20 martie: Participă la Sfânta Liturghie în Capela Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări. 25 martie: Participă la Sfânta Liturghie în Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca, cu ocazia împlinirii a 10 ani de la înființarea Mitropoliei și 5 ani de la înscăunarea IPS Arhiepiscop și Mitropolit Andrei. Aprilie 2016 3 aprilie: Participă la Sfânta Liturghie în Capela Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări. 10 aprilie: În Capela Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, asistă la Sfânta Liturghie. 23 aprilie: La Sfânta Liturghie este prezent în mijlocul credincioşilor din Parohia Pogorârea Sfântului Duh - Zorilor, Cluj-Napoca, unde rosteşte ecfonis... mai mult

În perioada 26 mai - 2 iunie 2016 Casa de Cultură a Studenților din Petroșani a organizat tabăra studențească de arte vizuale, cu secțiunile sculptură și pictură. Din partea facultății au participat trei studenți de la specializarea Artă sacră, nivel licență și master și două cadre didactice: Conf. univ. dr. abil. Marcel Muntean și Asist. univ. dr. Marius Dan Ghenescu. * Vineri 3 iunie 2016, în Aula Episcop Nicolae Ivan a Facultății de Teologie Ortodoxă a avut loc o reuniune dedicată comemorării a 70 de ani de la manifestările studențești din 1946. Invitați: Prof. univ. dr. Ioan Bolovan, prorector al Universității Babeș-Bolyai, Pr. prof. univ. dr. Ioan Chirilă, președintele Senatului Universității Babeș-Bolyai și Pr. dr. Bogdan Inavov. Au participat IPS Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei și unii martori ai evenimentului. Moderator a fost Pr. prof. univ. dr. Vasile Stanciu, decanul Facultăţii. * Cu ocazia împlinirii a 110 ani de la înfiinţarea Corului “Timotei Popovici” din Sibiu, în cadrul manifestării intitulate: “In memoriam Timotei Popovici şi Gheorghe Şoima”, care s-a desfăşurat într-un parteneriat cultural aniversar între Mitropolia Ardealului și Mitropolia Clujului, Maramureșului ș... mai mult

· 15 IX – Participă la slujba de Te Deum cu ocazia începerii anului şcolar, oficiată de IPS Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei în Catedrala Mitropolitană; · 22 IX – Recital Coral la Festivitatea de premiere a olimpicilor, susținut împreună cu Corul și Orchestra Liceului de Muzică și Corul Liceului Reformat – Auditorium Maximum; · 15 XI - 20 XII – organizează grupe corale misionare în parohiile programate de Arhiepiscopie (Postul Crăciunului); · 21 XI – Participă şi dă răspunsurile la Sfânta Liturghie în Catedrala Mitropolitană; · 26 XI – Preot Profesor Petru Stanciu participă în calitate de membru al juriului la Concursul Național de Muzică Bisericească “Lăudați pe Domnul” Ediția a VIII-a 2015, secțiunea A, interpretare, București, Sala Radio; · 27 XI – Susține un recital coral cu ocazia Zilei Naționale a României la Biblioteca Centrala Universitară “Lucian Blaga”, sala Ioan Mușlea; · 27 XI – Preot Profesor Petru Stanciu participă la Slujba Acatistului Sf. Nicolae și predică la Parohia Someșul Rece, jud. Cluj; · 6 XII – Concert de colinde în Catedrala Mitropolitană; · 12 XII – Recital de colinde în cadrul Concertului Caritabil “Sfântul Onufrie” la Casa Universitarilo... mai mult

1 iunie: Cu prilejul Zilei Internaționale a Copilului, îi vizitează pe elevii de la Colegiul Ortodox și Gimnaziul Ortodox. Rostește cuvânt de învățătură și împarte daruri celor mici. Este însoțit de domnul Sorin Câlea, consilierul economic al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului. În parohia Turda Fabrici (paroh: Pr. Andrei Gavril Mihai), participă la programul organizat pentru copiii rromi. Rostește un cuvânt de învățătură și împarte daruri. 2 iunie: În biserica din Bonțida, protopopiatul Gherla, săvârșește Taina Sfântului Botez pentru pruncul Matei, fiul părintelui paroh Cătălin Feier. Rostește un cuvânt de învățătură. Face o vizită la Mănăstirea Nicula. În Biserica „Sfântul și Dreptul Lazăr” din Cluj-Napoca (paroh: Pr. Ilie Răduț), săvârșește o slujbă funebră la căpătâiul diaconului Vasile Chebac. Rostește un cuvânt de mângâiere. Este însoțit de PC Pr. Vasile Stanciu, decanul Facultății de Teologie din Cluj-Napoca. 3 iunie: La Facultatea de Teologie se întâlnește cu doctoranzii la disciplina Spiritualitate Ortodoxă. La Facultatea de Teologie, participă la manifestarea organizată cu prilejul comemorării grevei studențești din anul 1946, condusă de ÎPS Părinte Mitropo... mai mult

Împăratul cu lungă domnie (1930-1974) Haile Selassie al Etiopiei a fost singurul monarh cu acest rang suprem care a vizitat în secolul trecut Bucureştiul, dat fiind că Nicolae al II-lea al Rusiei, care a petrecut o zi pe pământ românesc, venind pe mare, s-a întâlnit cu Regele Carol I la Constanţa, în vara anului 1914. Haile Selassie era bine văzut de regimurile din Europa de Est, întrucât ţara sa fusese invadată în 1936 de Italia mussoliniană. Atunci, la Geneva, de la tribuna Ligii Naţiunilor căreia îi fusese în două rânduri preşedinte, Nicolae Titulescu a rostit un vibrant rechizitoriu împotriva agresorului, fapt pe care monarhul etiopian nu l-a uitat, punând ca Titulescu să fie pictat pe unul dintre pereţii catedralei din Addis Abeba. În acelaşi an, după ocuparea Etiopiei, Haile Selassie a fost nevoit să se refugieze; mai întâi în Egipt, apoi în Marea Britanie, revenind pe tron în 1944. Trei decenii mai târziu, era răsturnat de la putere de către un comando comunist, încetând din viaţă pe 27 august 1975, la vârsta de 83 de ani. Socotit al 225-lea urmaş al Regelui Solomon şi al Reginei din Saba, ultimul împărat al Etiopiei a făcut în toamna anului 1964 vizite în ţări din Răsăritul Europei – Bulgaria, Rom... mai mult

ASCOR Cluj-Napoca organizează și anul acesta tabără studenţească de vară. Evenimentul se va desfășura în perioada 2-13 august 2016, în Ţinutul Pădurenilor, în satul Ghelari, judeţul Hunedoara. Tema taberei – Comorile de omenie şi credinţă din lada de zestre a satului românesc. Satul românesc – între moarte şi renaştere – este profund legată de fenomenul părăsirii satelor şi a gospodăriilor româneşti care se înregistrează în prezent. Prin abandonarea localităților rurale, se atestă și o îndepărtare de adevărata înţelegere a credinţei pe care omul de la sat o cuprindea prin simplitatea inimii. Organizatorii taberei intenționează să efectueze cercetări sociologice care vor aborda subiectul părăsirii satelor românești, mergând prin localitățile din apropierea taberei și vorbind cu țăranii din regiune. De asemenea, se dorește să se meargă prin satele din împrejurimile Mănăstirii Prislop, pentru a vorbi cu oamenii care l-au cunoscut pe Părintele Arsenie Boca, cu scopul de a aduna noi mărturii despre lucrarea marelui duhovnic al poporului nostru. Așa cum s-a obișnuit, tinerii vor putea participa zilnic la Sfânta Liturghie, Vecernie (Paraclisul Maicii Domnului) și la discuțiile cu Părintele Ciprian... mai mult

În zilele de 11 și 12 iunie, ASCOR Cluj-Napoca a organizat un pelerinaj pe jos în nordul Olteniei. Debutul pelerinajului pe jos și cu bicicleta a avut loc la Schitului Iezer situat în apropiere de Bǎile Olǎneşti, la o distanţǎ de 5 km de satul Cheia, pe valea râului cu acelaşi nume. După ce ne-am închinat la moaștele Sfântului Cuvios Antonie de la Iezer, cel care a rectitorit schitul atestat documentar încă din anul 1495, am continuat itinerariul spre masivul Buila-Vânturarița din Munții Căpățânii. Intonând Paraclisul Maicii Domnului, urcușul n-a fost foarte anevoios până la Schitul Pahomie, a cărui istorie începe la 1520. Înainte de a intra în incinta schitului am admirat o cascadǎ superbă care curge în zeci de firicele pe un perete de stâncǎ acoperit de mușchi. Alături de mulțimea rândunicilor care își aveau cuiburile lipite de stânca gigantică sub care e așezată bisericuța schitului erau prezenți și câțiva corbi care ne-au adus aminte de Sfântul Prooroc Ilie, sub patronajul căruia se află așezământul. Lăsând poverile din spate în grija părinților de aici, am continuat urcușul spre Mănăstirea Pătrunsa, un traseu nu atât de anevoios pe cât de frumos. De la Schitul Pahomie am pornit pe un drum fores... mai mult

Cu gândul la Dumnezeu, cu voioşie şi voinţă, echipaţi ca de drumeţie, am pornit în pelerinajul care ne-a pregătit multe trăiri, impresii şi surprize neaşteptate. Plecarea a fost vineri noapte spre sâmbătă, la ora 2:00 din faţa Casei de Cultură, aşa cum ne-am obişnuit. Bucuroşi, ne-am strâns la autocar şi la mașina ASCOR, care ne-au dus la Iezer, prima oprire. Şi drumul până aici a fost neaşteptat, pentru că o porţiune de drum a fost îngustă şi mulţi ne doream să o luăm deja la pas, tot văzând râpe, porţiuni surpate, râul Cheia care parcă voia să mai mănânce din drum. Dar ce bine că a fost aşa, pentru că rugăciunea interioară sporea şi nădejdea creştea. Iată-ne ajunşi la schitul Iezer, în jurul orei 8:00, unde ne-a întâmpinat fratele Constantin, „omul munţilor”, după cum i-am spus unii dintre noi, văzând curajul său şi încrederea cu care bătea cu picioarele pădurile şi dealurile. Crescând de la 2 ani în mănăstire la Frăsinei, şi ştiind locurile din zonă, ne-a condus cu râvnă şi bucurie pe drumul ce avea să ne arate frumuseţea creată de Dumnezeu, rugăciunea sinceră, pustietatea plină de viaţă şi cunoaşterea de sine. Ne-am închinat la Schitul Iezer, după care am pornit spre ... mai mult

Cuvioasa Olimpiada diaconița, așa cum este consemnată în Sinaxarul zilei de 25 iulie, s-a născut la Constantinopol într-o familie de demnitari imperiali. Rămasă de timpuriu orfană, ajunge moștenitoarea unei averi imense. Devine foarte cunoscută şi apreciată pentru virtuţile sale. Sfântul Grigorie de Nazianz îi dedică un poem de ziua nunții. Sfântul Grigorie de Nyssa îi dedică Comentariul la Cântarea Cântărilor. S-a măritat la 20 de ani, dar a rămas văduvă după un an și jumătate. După acest eveniment se dedică ascezei și milosteniei. Când Olimpiada avea 35 de ani, în februarie 398, vine la Constantinopol, ca patriarh, Sfântul Ioan Gură de Aur. Între el și Olimpiada se naște o frumoasă prietenie. Despre această prietenie ne-au rămas mărturie scrisorile Sfântului Ioan Gură de Aur scrise din exil. Când acesta a fost exilat, Cuvioasa Olimpiada a început să sufere de ceea ce Sfântul Ioan numește athymia. Traducătorii moderni ai scrisorilor au tradus termenul prin depresie nervoasă, deprimare. Sfântul Ioan Gură de Aur repetă de câte ori este nevoie – cauzele deprimării Olimpiadei nu sunt atât evenimentele exterioare ce tulbură Biserica sau faptul că el este exilat, cât gândurile libere și modul greșit de ... mai mult

Filarmonica de Stat „Transilvania” din Cluj-Napoca şi Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului au organizat miercuri, 20 aprilie, de la ora 19.00, în Catedrala Mitropolitană, un concert susţinut de Cvartetul Transilvan, care a interpretat opusul „Ultimele şapte cuvinte ale Mântuitorului pe cruce”, de Joseph Haydn. Acest eveniment muzical de excepţie oferit credincioşilor clujeni a fost precedat de o introducere teologică susținută de asist. univ. dr. Nicolae Olimpiu Benea, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca. În cuvântul său introductiv Olimpiu Benea a făcut o călătorie teologică în paginile Sfintei Scripturi descoperind ascultătorilor înţelesurile tainice ale Jertfei Mântuitorului Hristos pe Cruce, dar şi a celor şapte rostiri ale Mântuitorului Hristos care arată împlinirea voii lui Dumnezeu de mântuire a lumii, dar mai ales asumarea cu iubire a acestui calvar care i-a salvat pe oameni din robia păcatului şi a morţii. Prezent la acest eveniment, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei a arătat importanţa asumării de către creştini a trăirii intense a acestei ultime perioade a Postului Mare ca un act de jertfă şi iubire arătată lui Dumnezeu. Înaltpreasfinţitul a arătat... mai mult

De foarte mulți ani satul românesc este atacat, insultat, ameninţat cu distrugerea, minimalizat. În ciuda tuturor acestor nedreptăţi, satul romanesc se încăpăţânează să existe, să funcţioneze, să fie viu şi să lupte cu înverşunare pentru starea lui. Această ură împotriva satului a fost comună tuturor regimurilor politice româneşti. Uneori această ură a fost îmbrăcată într-un limbaj lacrimogen sau "sămănătorist" ori într-o indiferenţă agresivă; alteori (sub comunism) ura a luat forme bestiale, demonice. Dacă ar fi să încadrăm într-o perspectivă istorică mai largă această ură fără margini, ea ar trebui încadrată în conflictul străvechi dintre sedentari - adică oamenii pământului -, şi nomazi, adică trecători, pleava în vânt. Mai întâi se cuvine repetat că, într-un clasament al sistemelor de organizare omeneşti, satul românesc ocupă un loc de frunte. Începutul satelor se pierde în negura vremii. Oricum, săpături arheologice au atestat existenţa unor aşezări de tip sătesc pe teritoriul de azi al României încă din vremea neoliticului. Prezenţa structurilor săteşti este documentată, pe acelaşi teritoriu, în tot cursul "mileniului întunecat" şi mai apoi. Cu toată dreptatea se poat... mai mult

Corupția a devenit unul din cele mai îngrijorătoare fenomene din țara noastră care pune sub semnul întrebării nu doar încrederea publică în oameni și instituții, ci și o întreagă ierarhie de valori și principii care dau substanță oricărei democrații. Termeni precum corectitudine, șansă, conduită, onestitate, transparență sau obiectivitate sunt practic anulați în fața acestui ferment de descompunere morală care a cuprins societatea românească în profunzimea ei. Locul lor este luat de realități precum bun-plac, putere, interes, abuz, mită sau trafic de influență care compromit și întunecă orizontul de șanse și speranțe al unei întregi națiuni. De aceea o reflecție asupra cauzelor profunde ale acestui fenomen se impune ca o premisă a înțelegerii faptului că de corupție nu este ferit nimeni și nimic. Dacă privim etimologic, corupția este un microb, care mai întâi strică natura celui în care a intrat și o degradează, sfârșind prin a o descompune și a o nimici. Acest pericol distructiv individual poate antrena într-un uriaș proces de descompunere și alte naturi care, prin firea lor, sunt încă necorupte, iar această regulă este pe deplin confirmată de biologie. Orice organism viu este supus coruperii, ... mai mult

Se cunoaşte că în „băile” Sângeorzului au fost vizitate de-a lungul anilor multe personalităţi, precum şi alte persoane venite la tratament. Printre aceştia, în acel an 1926, s-a aflat în staţiunea Sângeorzului un anume domn M. Ciupagea, secretarul asociaţiei de turism Hanul Drumeţilor din Bucureşti. Acesta trimise pe adresa ziarului Cuvântul, personal domnului Nae Ionescu, celebrul profesor, o scrisoare-memoriu intitulată Povestea bisericuţei ortodoxe din Sângeorz-Băi, al cărui conţinut îl prezentăm în rândurile ce urmează Alexandru Dărăban Stimate domnule Nae Ionescu În timpul vacanţei din vara aceasta petrecută pe Valea Someşului, la Sângeorz, am avut ocaziunea să asist la sfinţirea bisericii ortodoxe din această localitate, sfinţire care s-a făcut în ziua de 15 august de S[finţia] Sa protopopul Pletosu din Bistriţa, S[finţia] Sa Teodosie Woloview din Ocniţa-Basarabia şi mulţi alţi preoţi şi diaconi al căror nume îmi scapă. Biserica ortodoxă din Sângeorz, prima biserică ortodoxă din întreaga vale a Someşului, s-a ridicat cu osteneala ieromonahului Bâznog, ţăran din Sângeorz, călugărit mai târziu la una din mănăstirile de la Muntele Athos. Slugă tânără la unul din ţăranii înst... mai mult

Cineva din diaspora americană mi-a solicitat, în aprilie, o Psaltire. O ediţie elegantă, cu corp de literă mare (large print), copertă cartonată, text în două culori, pe scurt un model grafic de veche carte bisericească întâlnit în toate lăcaşurile de cult din ţară. Mai puţin în comunităţile de peste hotare, unde circulă, în general, formatul de buzunar (pocket book) sau traduceri protestante nu întotdeauna compatibile cu dogma credinţei ortodoxe. Omul dorea, prin urmare, sub acoperemântul de lumină al rugăciunii şi prin lectura lejer-accesibilă privirii, să trăiască fiorul sacru al poeziei vechi testamentare rostuit în veşmânt de frumuseţe românească. Fireşte, nu era întâia oară când expediam colete în Statele Unite cu însemnul imprimat (printed matter), cu o taxă poştală redusă, aşa cum se procedează în toate ţările civilizate. De mai multe decenii, preocupările mele s-au fixat, printre altele, şi în acest domeniu vast şi dificil de istorie culturală a exilului (diasporei), ani la rând motiv de ceartă ideologică, iar astăzi, cu aceeaşi cinică demagogie de estetică politică, neglijat în principalele sinteze de critică şi de istorie literară. Am scris lucrările, cu deosebire cele de lexicografie ... mai mult

Între durerile grele pe care le suporta, Valeriu Gafencu, supranumit „sfântul închisorilor”[1], le vorbea celor din jurul său despre mijloacele de revigorare a vieții spirituale a societății tinere. Cuvântul său pătimit se constituie într-un adevărat manifest programatic: „Prin Botez am primit harul curățitor, iar prin ungerea cu Sfântul Mir ne-am împodobit cu toate darurile Duhului Sfânt, dar această binecuvântată stare lăuntrică a rămas nelucrătoare în noi, fiindcă suntem creștini numai cu numele. Trăim într-o lume de confuzie, de libertinaj, de păcat. E o rușine să fii credincios, e demodat să fii moral. Omul botezat, pentru a se mântui, trebuie să trăiască în Duhul Sfânt toată viața, ori noi tocmai asta n-am izbutit. Am crezut, ne-am rugat, am păstrat credința, am suferit, dar, pentru a te uni cu Hristos este necesar să te curățești lăuntric prin spovedanie și să te înnoiești prin Sfânta Împărtășanie. Conștient deci și cu toată stăruința să te unești cu Hristos, să te faci purtător al sfințeniei Lui, al nemuririi Lui. Trebuie să înfrunți păcatul până la sânge. Așa te naști din nou. Nu există cale de compromis”[2]. Între cadrele evocate mai sus și-a desfășurat întreaga sa via�... mai mult

Teologia patristică şi ideile regăsite în scrierile unor părinţi sau scriitori cunoscuţi din primele secole creştine se bucură astăzi de o adevărată redescoperire. Reeditarea operelor autorilor din această perioadă sau publicarea unor volume în paginile cărora sunt analizate spusele lor constituie o dovadă în acest sens. În cea din urmă se înscrie şi lucrarea părintelui arhimandrit Ghrighentie Oţelea, stareţul mănăstirii “Adormirea Maicii Domnului” de la Strâmba, judeţul Sălaj, care e deja cunoscut mediului publicistic datorită publicării unei frumoase monografii a lăcaşului pe care îl păstoreşte de aproape două decenii[1]. De această dată, dânsul se apleacă asupra personalităţii lui Evagrie Ponticul[2], analizând modalităţile de tămăduire a gândurilor răutăţii pe care le propune acesta. Lucrarea beneficiează de prefaţa părintelui episcop Petroniu Florea al Sălajului şi de o postfaţă ce poartă semnătura părintelui conf. univ. dr. Gabriel Gârdan, consilier al aceleiaşi eparhii şi cadru didactic universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca. Pe lângă binecuvântarea propriu-zisă şi recomandarea lucrării, ierarhul pomenit realizează şi o scurtă prezentare a impactului ... mai mult

Teologul rus din spaţiul francez Nikolai Afanasiev, ex-profesor de drept canonic la Institutul "Saint Serge" din Paris, este deja cunoscut spaţiului teologic românesc prin lucrarea Biserica Duhului Sfânt, tradusă în limba noastră[1]. În acest context, publicarea lucrării sale intitulate Puterea dragostei, va contribui la diseminarea ideilor lui în spaţiul pomenit şi la familiarizarea teologilor noştri cu ideile lui. Tradusă de Ciprian Vidican şi prefaţată de domnul Vasile Manea, cartea se constituie într-un adevărat manifest pentru redescoperirea Bisericii primare, a modului ei de viaţă şi a valorilor ei. Conştient că disciplina pe care el o preda, respectiv dreptul canonic, nu ar trebui să existe[2], el se străduieşte pe întreg parcursul lucrării să contribuie la descoperirea primară a sensurilor eclesiologiei, ale episcopatului şi la reconsiderarea rolului dragostei în teologia creştină. Conştient că, de-a lungul timpului, înţelesul termenului de Biserică şi a vieţii Bisericeşti s-a modificat, căpătând nuanţe noi şi semnificaţii, odată cu dezvoltarea diferitelor laturi ale acesteia, teologul rus arată încă dintru începutul cercetării sale că: "Istoria milenară a Bisericii a modificat puternic viaţa bise... mai mult

Nu-mi amintesc când și în ce context am aflat prima oară despre Sf. Paisie Velicikovksi (1722-1794), însă îmi aduc bine aminte că în anul doi de facultate, când am parcurs volumul II al manualului pr. Mircea Păcurariu despre Istoria Bisericii Ortodoxe Române (ed. a 3-a, Iași, 2006) am fost impresionat de amploarea mișcării paisiene și de figura luminoasă a acestui stareț vertabil, născut în Ucraina, tuns în monahism la Muntele Athos și regenerator al monahismului ortodox din Principatele Române și din spațiul slav în a doua jumătate a secolului XVIII. Îmi aduc de asemenea foarte bine aminte de decepția trăită în urma primului pelerinaj făcut pe la mănăstirile din Moldova, tot în vremea studenției, când vizitând renumita lavră a Neamțului am rămas cu un gust amar și o mare nedumerire constatând starea deplorabilă a acesteia, degradarea sesizabilă în haina afumată a interiorului bisericii, în kitschul pangarului de la intrarea în sfântul locaș și în nerânduiala oribilă a magazinului cu prețuri foarte piperate din fața incintei mănăstirești, la care s-a adaugat taxa pe care a trebuit să o achit pentru a vizita „acest monument istoric”. M-a tot frământat de atunci încoace cum se poate, așadar, ca o lavră... mai mult

Spiritualitatea ortodoxă românească cunoaşte cazurile unor evrei precum părinţii Nicolae Steinhardt sau Marcel Avramescu care au părăsit iudaismul şi au aderat la principiile ei. Se pare însă că nu doar în spaţiul românesc evreii se îndrăgostesc de Ortodoxie, ci şi în alte colţuri ale lumii. Un exemplu al atracţiei pe care îl exercită Ortodoxia asupra celor din neamul după trup al Mântuitorului îl reprezintă şi părintele James Bernstein, astăzi exponent al Ortodoxiei americane. Fiul unui evreu stabilit în Statele Unite ale Americii (pregătit pentru a deveni rabin, ce alege însă o altă cale), el trece printr-o serie de momente care-i pregătesc calea spre Ortodoxie. Cu creştinismul ia contact prin intermediul unor prieteni din copilărie (p. 29), care-i oferă o ediţie iehovistă a Noului Testament. Fascinat de ceea ce descrierea lui Hristos regăsită aici[1], el încearcă să vadă dacă nu cumva descrierile scripturistice sunt trucate sau falsificate. Convins de adevărul lor, îşi declară simpatia pentru creştinism în faţa familiei, fapt ce generează o serie de eforturi ale acestora pentru readucerea lui la iudaism (pp. 37-39). În ciuda eforturilor susţinute ale familiei, Bernstein va deveni creştin, primul lui... mai mult

Ieri am terminat de citit, în sfârşit, o carte referenţială a literaturii memorialistice, prea mult amânată în ansamblul meu de lecturi – Jurnalul părintelui Steinhardt de la Rohia în ediţia Dacia, Cluj-Napoca, 1997. Am primit-o de majoratul meu. În noiembrie 1998. De la Gelu Săvărăşan; acum părintele Gelu. Am pus mâna imediat pe ea... dar am fost dezamăgit; mă aşteptam la altceva. La o literatura a carcerei picurată cu miere. Ceva în genul lui Traian Dorz: cu învăţăminte şi meditaţii duhovniceşti. Când am dat de cuvinte care exprimă abjecţia... m-am oprit. Până acum câteva luni când am reînceput. Greoi, evident. Dar sigur. Titlul, pare-mi-se, exprimă o incursiune în istoria subiectivă a fericirii. Fără echivoc, autorul face referire la momentul convertirii, care îi aureolează întreaga existenţa (înainte şi după botez) evreului devenit creştin în închisoare. Iată o pregustare a naşterii din nou în spaţiul oniric: „Mă simt nespus de fericit. Lumina mă înconjoară din toate părţile, e o fericire totală, şi înlătură totul: sunt scăldat în lumina orbitoare, plutesc în lumină, sunt în lumină şi exult. Ştiu că va dura veşnic, e un perpetuum immobile. (...) înţeleg că e Domnul şi că sun... mai mult

Dorinţa plecării Cu mulţi ani în urmă ajunsesem la convingerea că cel puţin o dată în viaţă voi face tot efortul să ajung şi eu să mă închin la Locurile Sfinte. Textele vechi-testamentare (Ieşire 23, 17; Deuteronom 16, 16; 2 Paralipomena 8, 13), care reglementează ca toţi cei de parte bărbătească, să se înfăţişeze înaintea Domnului în Ierusalim de trei ori pe an: de Paşti (Pesah) sau Sărbătoarea Azimelor, de Rusalii (Şavuot) sau Sărbătoarea Săptămânilor şi de Sărbătoarea Corturilor (Sucot), au fost cel dintâi imbold în acest sens. Apoi faptul că Însuşi Mântuitorul a împlinit această rânduială odată cu împlinirea vârstei de 12 ani (Luca 2, 42) şi că a fost prezent la Ierusalim în fiecare an al propovăduirii Sale (Ioan 2, 13; 5, 2; 7, 10), a fost cel de-a doilea imbold, chiar mai puternic decât cel dintâi. Pe lângă acestea s-au adăugat şi altele precum: obiceiul musulmanilor de a merge cel puţin o data în viaţă la Mecca, dacă este posibil[1], pregătirile pentru cuvântul de învăţătură din duminici şi sărbători în care vorbeam despre obiceiurile sau condiţiile din Ţara Sfântă (orice comentariu patristic sau modern, pe care îl foloseam, vorbea de atmosfera din locul în care se desf... mai mult

Pornind de la un video-clip lansat recent de către o trupă de muzică ușoară românească, cu participarea a peste treizeci de personalități ale vieții sociale și culturale din țara noastră, în ultimul timp s-au amplificat luările de poziție publice - adesea polarizate inutil și duse la extrem - referitoare la modul în care este perceput în general și înțeles, de către fiecare, spațiul în care Dumnezeu Se face prezent prin excelență, adică biserica, casa Lui, unde se petrece întâlnirea omului cu El. Pentru dezvrăjirea mesajului atractiv ca expresie artistică și aparent exclusiv pozitiv, dar insidios indirect transmis prin acest produs de tip pamflet muzical neagresiv și implicit, în contextul în care Biserica Ortodoxă Română a întreprins, susține și desfășoară amplul proiect național al construirii Catedralei Mântuirii Neamului și a Complexului social aferent, cultural și misionar care o înconjoară, o emblemă monumentală de mari dimensiuni a spiritualității poporului român, s-ar cuveni făcute câteva precizări teologice principiale. Prezența divină proniatoare Există diverse moduri și grade diferite ale prezenței Divinității în lume. În primul rând, Dumnezeu-Creatorul este mai presus de toate,... mai mult

La Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj, în prezența Preasfințitului Părinte Petroniu, joi, 31 martie 2016, a avut loconouă întâlnire în cadrul seriei de conferințe Glasul Bisericii în cetate. Invitat a fost Pr. prof. univ. dr. Ștefan Iloaiecarea susținut comunicarea cu titlul: Responsabilitatea morală sub presiunea lumii moderne. * În seara zilei de 31 martie 2016, Protos. Asist. univ. dr. Benedict Vesa, secretar eparhial a fost invitatul serii duhovnicești organizată de către Asociaţia Tinerilor Creştini Ortodocşi „Sf. Martiri Năsăudeni” şi Protopopiatul Năsăud în Parohia Şanţ (jud. Bistrița-Năsăud). Tema aleasă a fost: Să postim de dorul Mirelui. * Ambasadorul Republicii Islamice Iran în România, Excelenţa Sa Hamid Moayyer aflat la Cluj-Napoca pentru a participa la Zilele Culturii Iraniene, a vizitat sâmbătă 2 aprilie 2016 Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca și a avut întrevederi cu ÎPS Arhiepiscop și Mitropolit Andrei și Pr. prof. univ. dr. Vasile Stanciu, decanul Facultății. * Duminică, 3 aprilie 2016, Arhim. Prof. univ. dr. Teofil Tia a coordonat o grupă de studenţi în misiune la Parohia Huedin II, unde este paroh Pr. Dan Lupuțan - Protopopul de Huedin şi a rosti... mai mult

1 aprilie: Primeşte la reşedinţă pe Preasfinţitul Părinte Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord. Săvârşeşte Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfinţite în biserica din Susenii Bârgăului (paroh: Pr. Gabriel Pugna), protopopiatul Bistriţa. Hirotoneşte întru diacon pe Gavrilă Zăgrean. Rosteşte un replica panerai cuvânt de învăţătură. Săvârşeşte slujba de binecuvântare a paraclisului din incinta Centrului Social pentru Vârstnici din Susenii Bârgăului. Face o vizită la Mănăstirea Strâmba, protopopiatul Bistriţa. Face o vizită pe șantierul de construcţie a Bisericii „Sfântul Ierarh Nectarie” din Dej (paroh: Prot. Ioan Buftea). 2 aprilie: Primeşte la Facultatea de Teologie pe Excelenţa Sa Hamid Moayyer, Ambasadorul Republicii Iran în România. În Catedrala Mitropolitană, asistă la Vecernie şi slujeşte la Litie. 3 aprilie: În Catedrala Mitropolitană, slujeşte Sfânta Liturghie şi rosteşte cuvântul de învăţătură. Hirotoneşte întru preot pe diaconul Gavrilă Zăgrean, pe seama parohiei Delureni, protopopiatul Bistriţa. În Piaţa Unirii din Cluj-Napoca, participă la festivitatea organizată cu prilejul împlinirii a 166 de ani de la înfiinţarea Jandarmeriei Române. Săv... mai mult

Anul acesta nu am notat pas cu pas, ca de obicei, ceea ce s-a petrecut pe parcursul acestui pelerinaj. A fost deja a șasea oară când s-a organizat. Totuși, aș vrea să redau acum câteva frânturi din această peregrinare. De data aceasta, spre deosebire de alți ani, peleriniinu s-au mai adunat la Catedrală înainte de plecare, ci s-au strâns direct la autocare, în Piața Ștefan cel Mare, după Liturghia și Parastasul ce avuseseră loc la Bisericuța Studenților din Campusul Universitar Hașdeu, la care majoritatea tinerilor pelerini au participat în dimineața aceea. De data aceasta, am avut cu noi 15 luxury replica watches preoți însoțitori, cu mult mai mulți decât în celelalte ediții. Vagoanele de tren au fost schimbate cu cele zece autocare a câte 50 de locuri, care aveau să ne ducă până la Iclod, satul în care a fost pictată vestita icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, aflată acum în Biserica mare a Mănăstirii Nicula. Aveam să primim arhiereasca binecuvântare a Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Andrei în curtea acestui sfânt așezământ, câteva ore mai târziu, după un drum ostenitor, dar aducător de multe foloase duhovnicești. De la Iclod, precum ne este obiceiul, am pornit pe jos spre ținta pelerinajului ... mai mult

Vineri, 15 aprilie 2016, la demisolul Bisericii Studenţilor din Campusul Haşdeu a avut loc o întâlnire cu jurnalistul şi fotograful George Crăsnean, care a colaborat la publicații cu tematică ortodoxă precum Lumea credinţei, Lumea monahilor, Formula AS, Familia Ortodoxă. Întâlnirea de duh a fost posibilă cu ocazia vernisării expoziției „După chipul și asemănarea lui Dumnezeu”. Expoziţia cuprinde portrete ale unor părinţi români sau athoniți, între care Rafail Noica, Neonil de la Frăsinei, Iulian de Prodromu, Petroniu Tănase, Iustin Pârvu, Arsenie Papacioc, Savatie Baștovoi ș. a. Dincolo de imaginea care expune chipuri de avvă, se află câte o poveste, al cărei tâlc stă la granița dintre vremelnic și veșnic. Pentru a capta acest tâlc, George Crăsnean a avut curaj, dar și multă răbdare, panerai radiomir replica adăstând pe lângă acești părinți. Inițial, a căutat legătura duhovnicească și apoi le-a cerut permisiunea de a-i fotografia. Mărturisește că ceea ce face provine dintr-o convingere, nu se rezumă la o meserie, motiv pentru care a investit timp, bani și energie fizică și sufletească (a vizitat Sfântul Munte mai bine de 100 de ori). Deși comparația poate părea lipsită de delicatețe, foto... mai mult

Interviu luat Preasfințitului Părinte Episcop Macarie Drăgoi de către Tatiana Onilov. Tatiana Onilov (T.O.): - Societățile Occidentale par bine organizate, fiind surse de echilibru civic și de bunăstare. Cum este sufletul occidentalului? Care este starea lui dominantă? Spre ce îi privesc ochii interiori? PS Macarie: - Societățile Occidentale nu doar par, ci chiar sunt bine organizate, sistemic, ca rezultat al experienței seculare, cumulând pe lângă experiența socio-economică și o anumită doză de materialism. Aceste lucruri nu sunt de condamnat, pentru că firea omului este înclinată spre securitate și confort. Oamenii sunt foarte civilizați și corecți unii cu alții, însă Dumnezeu nu mai reprezintă întotdeauna sursa primordială de la care vin toată darea cea bună și tot darul cel desăvârșit (Iacov 1: 17). Succesul occidental, care poartă amprenta puternică a Reformei, este prezentat politic și teologic de Max Weber în lucrarea Etica protestantă și spiritul capitalismului, publicată pentru prima dată în 1904, unde Reforma protestantă este prezentată drept motorul și mobilul succesului economiei de piață. Competiția, influențată de corectitudine și onestitate economică, a trecut de la zona comercială la cea... mai mult

Există în viaţa fiecărei comunităţi umane sau instituţii momente fondatoare, în jurul cărora se regăsesc împlinite atât aşteptările trecutului cât mai ales sunt exprimate speranţele pentru viitor. Astfel de momente nu sunt deloc lipsite de tensiuni, dar valoarea şi adevărul lor se limpezesc în timp, arătând că nu resentimentele trecutului biruiesc, ci nădejdile într-un viitor mai bine şi firesc aşezat. Un astfel de moment fondator este pentru Biserica noastră, pentru Transilvania şi, nu în ultimul rând, pentru clujeni înfiinţarea în urmă cu un deceniu a Mitropoliei Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului. Ctitoria reînviatei Mitropolii Evenimentul de acum 10 ani, trăit intens de comunitatea clujeană, precum şi de către toţi cei prezenţi la slujba de întronizare a vrednicului de pomenire Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu, a fost perceput ca o normalizare a structurilor administrative ale Bisericii, precum şi ca o recunoaştere a Clujului în calitatea lui de metropolă ortodoxă. Nu este deloc lipsit de interes faptul că această dată a istoriei recente se înrudeşte spiritual cu o alta, din cumpăna veacului al XV-lea, când la Feleac, pe dealul ce înconjura oraşul comoară se înfiripa prima mitropolie cu... mai mult

În veacul al III-lea î.Hr. în Alexandria din Egipt a fost întemeiată o bibliotecă care avea să devină vestită. Biblioteca din Alexandria adunase toate scrierile importante ale vremii şi ea însemna în fapt centrul viu al civilizaţiei omeneşti din acea parte a lumii. Aşa ar trebui înţeleasă semnificaţia tuturor "bibliotecilor": centre vii ale civilizaţiei şi simboluri ale căutării omeneşti întru Adevăr. Sub dinastia Ptolemeilor şi până în veacul al VII-lea d.Hr. acea bibliotecă avea să devină cea mai vestită din lumea mediteraneană. Ea a înflorit până în anul 642 d.Hr. când califul Omar a hotărât incendierea şi distrugerea ei. Motivaţia lui a fost că acea bibliotecă cuprindea informaţii contrare Coranului. Probabil ca acea incendiere a fost cea mai mare crimă împotriva culturii din lume. Dar acea incendiere are şi o valoare de avertisment. Fără vigilenţă şi fără voinţa de a supravieţui asemenea crime contra culturii pot fi repetate. Lumea în care trăim strabate o vreme crâncenă. Aceasta lume este bântuită de spaime, îndoieli şi haos. Este o lume stăpânită de una dintre cele mai teribile ispite, ispita "binelui universal". O ispită fără temei, fără criterii, bazată exclusiv pe închipu... mai mult

[*]Sunt onorat să mă aflu astăzi aici, la această întreită sărbătoare: hramul al doilea al Catedralei (Ortodoxe din Cluj-Napoca), zece ani de la întronizarea regretatului Mitropolit Bartolomeu Anania și cinci ani de la venirea în acest Scaun mitropolitan a Înaltpreasfințitului Părinte Andrei. Ar fi, fără îndoială, dificil de relatat pe larg întregul parcurs al Mitropoliei Clujului, Maramureșului și Sălajului și bogata lucrare a celor doi ierarhi care au călăuzit-o după 2005. Ferindu-mă de „duhul grăirii în deșert”, cum o cere rugăciunea prin excelență a Postului Mare, aş vrea să evoc în doar câteva cuvinte modul în care doi ierarhi cu personalități atât de diferite au știut să urmeze o viziune comună pentru renașterea spirituală și culturală a românilor ortodocşi din Transilvania. Am avut privilegiul de a-i cunoaște pe cei doi mitropoliți ai Clujului; (în anii '70 pe Părintele Bartolomeu şi în primăvara anului 1990 pe Preasfinţitul Părinte Episcop Andrei) și le-am urmărit îndeaproape, cu atenție, de multe ori cu admirație, lucrarea ca ierarhi. După ani lungi de interdicții, de închisoare, de urmărire, de peregrinări și temporară retragere, după revoluționarul an 1989, când arhimandritul... mai mult

Cluj-Napoca, 31 Martie 2016 Comunicat de presă Suma colectată în urma concertului caritabil Requiem din Catedrală În urma campaniei umanitare organizată de Radio Renaşterea în beneficiul tinerei profesoare Crina Cârcu, din Bistriţa, a fost adunată suma de 19.305 lei. Banii a fost donaţi în urma concertului vocal simfonic „Requiem” de Marţian Negrea, susţinut de Opera Română din Cluj, în Catedrala mitropolitană, miercuri, 23 martie 2016. Suma va fi trimisă direct Crinei Cârcu, pentru a-i reda speranţa la însănătoşire şi la o viaţă normală alături de familia ei. Acest eveniment arată că respectul pentru tradiţia Bisericii Ortodoxe este datoria de conştiinţă a fiecărui slujitor şi credincios, dar şi că solidaritatea umană, inima curată şi rugăciunea cântată dau expresie milostivirii lui Dumnezeu, care nu judecă, ci iubeşte şi vindecă în mod desăvârşit. În numele tuturor celor care au răspuns acestei chemări creştineşti la solidaritate şi faptă bună, dar şi în numele familiei Cârcu, Arhiepiscopia Clujului mulţumeşte conducerii Operei Române din Cluj, muzicienilor care au animat acest eveniment, dar şi credincioşilor prezenţi pentru generozitatea şi jertfelnicia lor. Biroul... mai mult

Celebrarea la Buna Vestire a celor 10 ani de la înscăunarea în Cluj a Mitropolitului Bartolomeu și a 5 ani de întronizarea Înaltpreasfințitului Andrei, Mitropolitul nostru, a prilejuit o sărbătoare mare în sufletele și biserica noastră. Împreună cu ierarhii din țara noastră care au participat cu această ocazie la hramul Mitropoliei Clujului, Maramureșului și Sălajului, din sobor a făcut parte și Înaltpreasfințitul Părinte Pavlos al Dramei care a adus pentru câteva zile (25-27 martie 2016) moaștele Sfântului Nou Mărturisitor Gheorghe din Drama, Grecia. Sfântul Gheorghe Karslidis, cinstit ca Nou Mărturisitor din Drama, a trăit între anii 1901-1959. El s-a născut în localitatea Argyroupolis din Pontul Asiei Mici, în anul 1901, așa cum s-a menționat, din părinții Sava Karslidis și Sophia. A primit la Sfântul Botez numele de Atanasie. Copilăria și-a petrecut-o în Georgia, Armenia, dar și în Rusia, înainte de a veni în Sipsa, din nordul Greciei, respectiv în apropiere de orașul Drama. A rămas încă de copil orfan de părinți, fiind crescut de bunica sa, dimpreună cu fratele și sora sa Ana. Aceasta din urmă va muri la o vârstă fragedă, fiindu-i un adevărat far călăuzitor în viața sa. Se menționează că viitorul Sf�... mai mult

Câteva glose despre două texte de mare frumuseţe din volumul de teatru inedit al lui Valeriu Anania, apărut recent la Editura Şcoala Ardeleană (2015), care abordează problema fundamentală a poziţionării noastre ontologice: „Unde-i omul”? Răspunde Drumur, în piesa cu acelaşi titlu: „Este unde nu e / Şi nu e unde este”. Tradus: omul este o realitate a lutului, dar un vis al cerului. Ceva „ce nu se adună doar cu el în sine”! Un subiect, în aparenţă, simplu. Tânăra Elmira, ca chip de humă a fiinţei, moare, biologic vorbind, în urma unei simple operaţii, dar salvată „pe-un fior de rugăciune” şi, duhovniceşte, din moment ce poezia este „fiica legitimă a credinţei”, înviată nu în gloria clipei, ci în aceea a veşniciei. E luată din moarte, spus altfel, şi pusă în cântec (sub numele de Fulga), mutată în eternitate prin actul creaţiei, în decorul de mister al „durerii facerii dintâi”. Într-o răzmeriţă a libertăţii, dramaturgul îşi revelează asemănarea cu Dumnezeu: se face pe sine stăpân al haosului, apoi al luminii, năruie stihiile, ucide lacrima gândului de moarte şi se face începător de oameni şi de vremi. Drumul în lume al omului este o pribegie a inimii. Dar Fulga este o ipoteză metafizic... mai mult

Într-una din omiliile sale, Sfântul Ioan de Kronstadt le spunea credincioșilor săi: „Dacă ați ști voi de ce comoară mare, de ce dar vă lipsiți ținându-vă departe de Sfântul Potir! De ce ajutor de viață-făcător în neputințele voastre, în nevoile voastre sufletești! Iată de ce nu este viață adevărată între creștinii ortodocși, viață după Duhul lui Hristos. Iată de ce împotriva voastră s-a înarmat toată firea, toate stihiile, aerul, apa, focul, moartea, pedepsind în tot chipul pe cei ce s-au lepădat de Izvorul vieții!... Zici: Eu sunt păcătos, nevrednic! Căiește-te, aici e curăția, aici e Fiul lui Dumnezeu care a venit în lume să mântuiască pe cei păcătoși, iar nu pe cei drepți! Zici: Sunt ocupat, n-am timp! Șase zile lucrează și fă în ele toate lucrurile tale, însă, măcar o zi pe săptămână, a șaptea, dă-o Domnului tău!... Curățiți-vă și cunoașteți adevărul!”[1] Acesta era modul simplu, spontan, dar și entuziast, în care marele păstor de suflete, părintele Ioan din Kronstadt, exprima dimensiunea liturgică a experierii tainei Bisericii în Ortodoxie. Alături de Sfântul Siluan Athonitul, Sfântul Ioan de Kronstadt este una din figurile emblematice ale spiritualității contemporane.... mai mult

În perspectiva alegerilor locale şi legislative din anul 2016, din dorinţa de a face cât mai clară atitudinea Bisericii Ortodoxe Române faţă de viaţa politică şi campaniile electorale, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române face următoarele precizări: 1. În calitate de cetăţean şi de părinte duhovnicesc al tuturor enoriaşilor săi, indiferent de orientarea lor politică, preotul are libertatea, binecuvântarea şi îndatorirea de a participa la viaţa cetăţii, sprijinind activităţile menite să promoveze binele comun. În vederea respectării opţiunilor politice ale credincioşilor săi, preotul are obligaţia de a păstra neutralitatea în timpul campaniilor electorale, atât în declaraţiile publice, cât şi în activitatea practică faţă de problemele cu caracter politic. Opţiunea politică a preotului va fi exprimată doar prin votul personal secret. 2. În conformitate cu Sfintele Canoane,arhiereului, preotului, diaconului, monahului şi monahieidin Biserica Ortodoxă Română le este interzis să facă politică partinică, să fie membri ai unui partid politic, să candideze la alegerile parlamentare sau locale, să participe la campanii electorale şi să ocupe funcţii de demnitar/ înalt funcţionar public la nivel c... mai mult

Dincolo de definiţii dogmatice, dincolo de graniţele ce despart încă popoarele şi mai presus de barierele lingvistice existente, Biserica Ortodoxă este o mare familie. E totuşi adevărat că neprietenosul secol XX a făcut ca fraţii acestei minunate familii să trăiască separaţi şi într-o izolare cvasi-totală unii faţă de alţii. Dar, de cum veacurile s-au mai schimbat, legăturile între creştinii ortodocşi din toată Europa au putut fi reluate, astfel că astăzi e foarte obişnuit să vezi participând împreună la sfintele slujbe, preoţi şi ierarhi din Grecia, Ucraina, Europa în general și din Orientul Apropiat sau din alte ţări părţi ale lumii. Există totuşi o ţară europeană al cărei suflet ortodox nu ne este multora prea bine cunoscut. Receptată ca una dintre cele mai puternice ţări catolice, care a dat la sfârşitul secolului trecut un strălucit pontif, în persoana papei Ioan Paul al II-lea, Polonia este patria ce numără astăzi aproape un milion de ortodocşi. Cu ani în urmă, Biserica Ortodoxă Poloneză era compusă din 3,8 milioane de credincioşi, dar istoria grea a acestei ţări a făcut ca numărul lor să scadă. Era perioada în care Polonia a fost atacată aproape simultan de armatele naziste din Vest, ia... mai mult

Biserica, aşezământ al harului şi arenă a desăvârşirii, e spaţiul sfinţirii omului, al unirii cu Hristos, paleta ei hagiografică uimind însă prin diversitate. Pleiada de sfinţi – jucând pentru poporul credincios rolul de etalon – adevereşte varietatea harismelor în Biserică, în conformitate cu particularităţile naturii umane. Există totuşi o categorie de sfinţi care contrariază prin ineditul ei, neinspirând în masse vreun imbold de imitare tocmai pentru că tipologia ei sfidează simţul comun şi aspectul raţional al omului. Sunt nebunii întru Hristos, oameni caracterizaţi de un nonconformism social absolut. Genul lor de asceză poartă incontestabil amprenta Duhului Sfânt, chiar dacă pentru păturile largi treceau drept oameni lipsiţi de minte. Manifestările nu au nimic patologic. Doar mimând nebunia (fapt cunoscut doar de vreun duhovnic), ei sfidează intenţionat rânduielile acestei lumi şi aspiră la o altă înţelepciune, de neînţeles pentru cei lipsiţi de credinţă, potrivit Sfântului Apostol Pavel: „Pentru că fapta lui Dumnezeu, socotită de către oameni nebunie, este mai înţeleaptă decât nebunia lor” (1 Co 1, 19). Acelaşi apostol subliniază radicalismul vieţii în Hristos, în sine ireconciliabil�... mai mult

După căderea comunismului în decembrie 1989 și descătușarea Bisericii din chingile regimului opresiv ateu, una din dimensiunile prezenței vizibile a Bisericii Ortodoxe Române în societatea românească a fost fără-ndoială cea edilitară prin activitatea intensă de construire a unor lăcașuri de cult noi care să răspundă nevoilor obștești ale credincioșilor, privați în timpul vechiului regim, mai ales în mediul urban, de spațiile liturgice necesare în care se celebrează viața eclesială. Ritmul intensiv și numărul record al bisericilor construite în intervalul a douăzeci și cinci de ani este după toate probabilitățile fără precedent în istoria României. Și totuși, statisticile ne descoperă că doar între 5-8% din populația țării frecventează bisericile în fiecare duminică, mulțimile care se strâng de regulă la slujba Învierii și la marile sărbători arătând, în mod limpede, că raportat la numărul de credincioși, numărul locașurilor de cult este încă insuficient. Însă dincolo de această constatare de natură cantitativă, ceea ce cred că ar trebui cu adevărat să-i preocupe pe toți cei ce zidesc, renovează, rectitoresc sau repictează biserici este aspectul lor calitativ, exterior și interior, conform s... mai mult

Omul este curios din fire. Curiozitatea este o caracteristică a minții lui și este cea care îl determină să cerceteze și să descopere tot mai mult. Este dorința lui de a cunoaște sau de a afla ceva nou. Din vârstă fragedă el ridică întrebări pentru tot ceea ce se află în jurul lui. Chiar dacă află răspunsuri, el nu încetează să se întrebe. Astăzi, omul este mai curios ca oricând, iar în unele cazuri curiozitatea îl macină și îl împinge spre diferite moduri de abordare a realității. Ne-am pus vreodată problema dacă întrebările sau curiozitățile noastre au vreo relevanță pentru noi? Merită sau nu să cunoaștem anumite lucruri? În ce direcție trebuie să se manifeste curiozitatea noastră? Indicat este să ne punem aceste întrebări, deoarece ele pot fi un mod potrivit de a ne cunoaște mai bine, un mod de a ne evalua. Astăzi, este extrem de ușor să ne informăm. Avem la dispoziția noastră probabil cel mai complex mod de informare în masă, adică Internetul. Televiziunea, mijloacele de informare în masă, internetul și rețelele de socializare alimentează constant curiozitatea omului cu noi știri din toate domeniile. Suntem curioși să aflăm tot ce se petrece în jurul nostru fie că ne este folositor ... mai mult

Vorbind despre responsabilitatea uriașă a preoților, Sfântul Ioan Gură de Aur subliniază că pentru aceștia predica, alături de exemplul personal, este singurul mijloc de vindecare. „Aceasta este instrumentul, aceasta este hrana, aceasta este cel mai bun aer; aceasta ține loc de medicament, aceasta ține loc de cauterizare, ține loc de bisturiu”[1]. Însușindu-și acest cuvânt, pr. prof. dr. Vasile Gordon l-a pus în practică pe tot parcursul activității sale pastorale și didactice, atât de la amvon cât și prin intermediul scrierilor pe care le-a semnat, fie ele manuale sau cărți de predici. Dintre cărțile de predici, cea mai nouă este Vademecum omiletic. 100 de schițe pentru predici, apărută la editura Renașterea la începutul acestui an. Trebuie spus încă de la început că acest volum de predici este unul atipic, în sensul că nu redă integral predica, ci prezintă ideile centrale ale cuvântări și câteva surse bibliografice unde tema abordată este aprofundată. Partea de tratare este încadrată între introducere și încheiere, pe care părintele profesor le redă integral. Înainte de a deschide paginile acestui volum, ne atrage atenția titlul mai puțin obișnuit. Alegerea lui ne este explicată de către autor ... mai mult

În cursul zilei de Vineri, 19 Februarie 2016, la Așezământul pentru copii “Sfântul Onufrie”, aflat în proximitatea Mănăstirii “Acoperământul Maicii Domnului” Tăuți-Florești, am avut marea bucurie, de a primi vizita Înaltpreasfințitului Părinte Nicolae, Arhiepiscopul Ortodox Român al celor două Americi. În acestă vizită, Înaltpreasfinția Sa a fost însoțit de P.Cuv. Protos. Dr. Benedict Vesa, secretar eparhial al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului. În cadrul întâlnirii i-au fost prezentate Înaltului oaspete, atât ansamblul și șantierul așezământului, realizările făcute până acum, cât și proiectele de viitor. Înaltpreasfinția Sa, a fost impresionat de lucrările efectuate şi de stadiul actual al lucrărilor, felicitându-i și încurajându-i pe membrii Ascociației Filantropice “Sf. Onufrie”, să-și ducă proiectele până la capăt. Vizita Înaltpreasfinției Sale, se datorează legăturii strânse, pe care Asociația Filantropică “Sf. Onufrie” o are cu Fundația “Saint Paraskeva Orthodox Charity” din Chicago, coordonată de d-na Mariana Cuceu. Inițiativa acestui proiect social-filantropic i-a aparținut vrednicului de pomenire Mitropolitul Bartolomeu Anania, care, încă de la î... mai mult

Orice izvor cu apă curată este o alinare, o stâmpărare pentru omul călător. În miezul zilei de vară, ostenit și flămând, se oprește, își trage sufletul, bea o gură de apă, își desface traista cu merinde să mănânce și din nou își alină setea. Așa își încheie mult așteptata sa masă și doritul său popas. O astfel de fântână este o adevărată binefacere pentru omul călător. Dar, când izvorul cu apa lui limpede-curată mai are o altă semnificație, istorică, valoarea lui crește. Și când eroul, de care este legată fântâna, face parte din galeria luptătorilor de frunte ai poporului, emblemă a combatanților pentru drepturile sociale, se amplifică greutatea ei și primește numele personajului respectiv. Pe lângă cele două atribute-însușiri, izvorul cu pricina a mai dobândit și o semnificație sentimentală. Horea, când cobora de la Arada lui dragă ca să meargă la Viena, la împărat, sau în ținutul Sălajului pentru a-și onora angajamentele făcute și a construi case și biserici, venea pe la Apa Caldă, Beliș, cobora la Călățele pe valea Coca, și își continua drumul spre Călata. Aproape de biserică, din jos de drum, lângă vale există un izvor ce-și păstrează curățenia apei și astăz... mai mult

În anul 1989, atunci când s-a prăbuşit regimul comunist, Lucian Boia avea 45 de ani – atât cât trăise Vasile Pârvan – şi era lector la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. Numele său nu trecuse dincolo de zidurile acestei instituţii, unde slujea din anul 1967, când fusese numit preparator, iar bibliografia îi era departe de a străluci prin vreun titlu. Şi aşa avea să rămână încă aproape un deceniu, până în anul 1997, când a publicat un volum mai degrabă eseistic decât istoriografic, intitulat „Istorie şi mit în conştiinţa românească”, apărut la Editura Humanitas. Cartea a atras imediat atenţia, mai mult presei de scandal şi „publicului larg” decât specialiştilor, întrucât era întemeiată pe suspiciuni consternante şi pe o punere sub semnul întrebării a celor mai importante evenimente şi momente ale trecutului nostru naţional, pe care nu ezita să-l echivaleze cu tot atâtea mistificări. Reacţiile, pro şi contra, nu au întârziat să apară, îndeosebi la nivel publicistic. De atunci – aproape două decenii –, Lucian Boia şi-a reeditat cartea pomenită şi a imprimat peste o duzină de alte volume. Ceea ce frapează în paginile acestora este romanţarea facilă, neglijentă adesea, ... mai mult

Colegiul Național Pedagogic ”Gh. Lazăr” Cluj-Napoca a organizat în Grădina Botanică, luni, 14 martie 2016, un proiect de prevenție antidrog în cadrul Olimpiadei animatorilor școlari. Coordonatorii proiectului au fost doamnele profesoare, Ionița Timiș și Daniela Bălănescu. Beneficiarii proiectului au fost 30 de elevi din clasa a IX-a B de la Colegiul Pedagogic. Colaboratori în proiect au fost și doamnele profesoare, Simona Pletea, Cristina Ion și fotograful Andrei Pletea. În realizarea proiectului s-au implicat trei animatori devotați: Bianca Petrișor, Cristina Mureșan și Daria Nicolae, eleve în clasa a X-a A. Alături de acestea, s-au mai implicat încă 20 de eleve voluntare din clasele a X-a A şi B. Proiectul a urmărit dezvoltarea unor atitudini pozitive în rândul elevilor beneficiari, pentru un stil de viaţă sănătos, prin implicarea în activități ludice, de cooperare, în vederea prevenirii consumului de droguri în rândul tinerilor. Proiectul ”Fii conștient, nu dependent!” presupune o activitate de petrecere a timpului liber, destinată elevilor din ciclul liceal. Animatorii și voluntarii proiectului au valorificat în context formal și nonformal experiențele de bună preactică în domeniul activităților de m... mai mult

Cercul studenţesc pentru filantropie practică (responsabilă stud. Alexandra-Felicia Coroian) a organizat, în cadrul Facultăţii, în perioada 25 februarie - 2 martie 2016 o colectă destinată unei familii din Sânmartinu Sârbesc (jud. Timiș), la aceasta contribuind foarte mulţi dintre studenţi cu: alimente neperisabile, jucării, îmbrăcăminte, încălțăminte, materiale pentru curățenie și igienă personală. * Colegiul Studențesc de Performanță Academică al UBB a organizat joi, 3 martie 2016 o seară de film documentar: Călătorie inițiatică spre rădăcinile creștinismului, moderator ierom. Maxim Morariu, masterand al Facultății de Teologie Ortodoxă. Invitați dr. Paul Siladi, directorul Radio Renașterea și masterand Emil Floare. * Marți, 8 martie 2016, în cadrul Şcolii doctorale de Teologie Ortodoxă „Isidor Todoran” a avut loc susţinerea publică a tezei de doctorat: Missio Israelis O lectură misionară a Vechiului Testament cu referire specială la cărțile Pentateuhului a d-lui Lăuran Cosmin Vasile, alcătuită sub îndrumarea Pr. prof. univ. dr. Valer Bel, specializarea Misiologie și ecumenism. * Joi, 10 martie 2016, Cercul studenţesc de Psihoterapie pastorală al Facultăţii de Teologie Ortodoxă (r... mai mult

1 martie: Face o vizită pe șantierul de pictare în tehnica mozaic a cupolei Catedralei Mitropolitane. Este însoțit de domnul Sorin Câlea, consilierul economic al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului. 2 martie: La Facultatea de Teologie se întâlnește cu cadrele didactice. 3-5 martie: Se deplasează în Austria pentru a participa la ședința anuală a Academiei Europene de Științe și Arte de la Salzburg. Rostește un cuvânt duhovnicesc. În cale, vizitează și biserica ortodoxă din Miskolc, Ungaria. Este însoțit de PC Pr. Dan-Ionuț Lupuțan, protopopul de Huedin. 6 martie: Săvârșește Sfânta Liturghie și rostește cuvântul de învățătură în Catedrala Mitropolitană. În Catedrala Mitropolitană, slujește Vecernia, Paraclisul Maicii Domnului și rostește o cateheză. 7 martie: În sala de ședințe a Centrului Eparhial, prezidează comisia de evaluare a candidaților participanți la examenul de ocupare a posturilor de preot paroh la parohiile Brăișoru și Someșul Cald, protopopiatul Huedin. 8 martie: În sala de ședințe a Centrului Eparhial, prezidează ședința de lucru a Permanenței Consiliului Eparhial cu participarea PC Pr. Protopopi. Rostește un cuvânt duhovnicesc. În Aula „Nicolae Ivan... mai mult

Taina Crucii, a morţii şi a şederii Domnului în mormânt este taina iubirii Sale smerite, până la capăt. Împărtăşind soarta comună a fiecărei fiinţe umane care se simte singură în faţa morţii, Domnul Iisus Hristos, ca om, a strigat pe cruce: "Dumnezeul meu, Dumnezeul meu de ce M-ai părăsit?" (Mt. 27, 46). Strigătul acesta arată realitatea suferinţei şi a morţii lui Iisus, realitatea participării Lui totale la condiţia noastră de existenţă până la capătul său cel mai tragic: moartea. Strigătul lui Iisus arată că suferinţa Sa a fost reală nu aparentă; este strigătul omului care voieşte să trăiască veşnic, fiind creat după chipul lui Dumnezeu Cel veşnic viu, dar în clipa morţii el constată că suportul ultim al vieţii nu se află în el însuşi, ci în Dumnezeu-Creatorul. Omul cere un răspuns sau un sens al morţii, însă niciun cuvânt nu se dă la această întrebare, pentru că Dumnezeu Cel viu nu Se recunoaşte în moarte, moartea fiind urmarea păcatului lui Adam, a căderii lui libere din comuniunea de viaţă cu Dumnezeu-Izvorul vieţii. Tăcerea Tatălui la strigătul lui Iisus este şi semnul durerii Lui maxime, pe care niciun cuvânt nu o poate exprima, atunci când Fiul Lui, devenit om, moare pe cruce,... mai mult

Cartea este de departe produsul cultural care a făcut posibilă civilizația noastră modernă, exportată în toată lumea ca o cultură a scrisului și a cititului. De altfel, scrisul și cititul sunt instrumente culturale prin care Dumnezeu și omul comunică și care au dat naștere Bibliei, cartea celui mai dramatic dialog al iubirii dintre Creator și creatura Sa. Din acest punct de vedere, cartea este cel mai nobil mijloc care facilitează nu doar comunicarea, dar și asigură încă de pe acum nemurirea ideilor și a oamenilor. Pentru că în mod inevitabil cărțile supraviețuiesc oamenilor și astfel ele apar ca testamente vii ale unor suflete care au gândit și scris pentru cititorii lor. Acest fapt subliniază și o anumită sacralitate a cărții, și aceasta dacă ne gândim că de cele mai multe ori ținem în mână și citim cărți ale unor oameni care nu mai sunt printre noi. Există însă și o dramă a cărții, atunci când ea nu își găsește cititorii care să o înțeleagă și să o pună în valoare, sau care pur și simplu o ignoră. Cu toate acestea, ea își urmează în tăcere drumul propriei nemuriri, îngropată în uitarea oamenilor care nu mai au timp de lectură sau care sunt prizonierii lucrurilor facile ale modei... mai mult

Și anul acesta, în preajma praznicului Bunei Vestiri, organizațiile creștine din țară au organizat Marșul pentru viață, cu scopul de a trage un semnal de alarmă în privința numărului mare de avorturi efectuate zilnic în România și de a readuce în mintea privitorilor importanța vieții și realitatea că aceasta există încă din momentul concepției. Evenimentul a avut loc în 151 de orașe din România și Republica Moldova, fie în după-amiaza zilei de 25 martie, fie pe 26 martie. La Cluj, Marșul pentru viață a avut loc sâmbătă, 26 martie, începând cu ora 11.30. Acesta a fost organizat de clinica Pro Vita, în colaborare cu numeroase asociații creștine din Cluj, printre care și ASCOR. În discursul de dinaintea marșului, ÎPS Mitropolit Andrei Andreicuț a subliniat calitatea „de viață făcătoare” a Sfintei Treimi și prețuirea pe care Biserica creștină o acordă vieții. De asemenea, Mitropolitul Pavel, întâistătătorul Mitropoliei de Drama și exarh al Macedoniei, aflat în vizită la Cluj cu ocazia hramului Mitropoliei Clujului, Maramureșului și Sălajului, a încercat să înlăture frica femeilor de a avea mulți copii, spunând că în Grecia, oamenii cei mai importanți sunt cei care provin din familii cu mul�... mai mult

Cândva am auzit un medic spunând că cele cinci principale simțuri omenești se pot reduce la unul singur – atingerea. Mi s-a părut surprinzător, dar adevărat și m-am mirat ca eu nu mă gândisem vreodată până atunci că și auzul, văzul, mirosul, gustul sunt de fapt tot niște atingeri. Pentru ca noi să auzim, e nevoie ca sunetul să atingă timpanul și să-l facă să vibreze. Ca să vedem, lumina atinge fotoreceptorii din retină și transmite apoi semnale către creier. Pentru a simți mirosul e nevoie ca aerul pe care îl inspirăm să atingă receptorii olfactivi, iar simțul gustului se naște din atingerea stimulilor de limbă și de papilele noastre gustative. Așadar, atingerea este de mare importanță în viața noastră. Pentru creștini, atingerea are valoare semnificativă și în plan duhovnicesc. De exemplu, în Taina Spovedaniei, prin mâinile preotului, ne dezleagă de păcate Însuși Dumnezeu. Iar Dumnezeul creștinilor este singurul Care S-a atins de creatura Sa, omul. Prima dată a făcut-o în Rai – când a creat toate cu cuvântul, iar pe om l-a făcut cu mâinile Sale. Iar mai apoi, Hristos Dumnezeu S-a atins de noi prin întruparea și viața Sa pământeasca între oameni. Dumnezeu S-a atins și Se atinge de noi, iar... mai mult

Ce ar putea spune despre aceste meleaguri un om care, cu câteva zile înainte de ziua în care ar fi trebuit să pornească spre ele a aflat că nu era pe lista celor care aveau să le moștenească și a căror inimă avea să fie stăpânită de ele pentru o săptămână? Mă perindam în fața porților cetății, precum oarecând evreii, tulburată, speriată de putința de a mă lipsi de pășirea pe acest tărâm. Așteptarea mea, spre deosebire de cea a bieților evrei, nu a durat 40 de ani. Amânarea ar fi durat cel mult un an. Dar cine știe dacă nu cumva în acel timp aș fi trecut cu regret în rândul celor nevrednici de a vedea pământul făgăduinței, pășindu-mi trupul dincolo, precum o bună parte din poporul ales, care a trecut la cele veșnice fără să apuce să vadă locurile promise? Așteptarea însă nu a durat nici măcar un an. În neputința mea, nu aș fi răbdat. Așadar, s-a găsit loc și pentru mine pe unul din scaunele din avion, pe unul din scaunele din autocar, într-o cameră de hotel, pe fâșiile de pământ sfânt pe care au călcat tălpile încălțărilor mele, în aerul în care trupul plin de uimire mi se purta îngândurat și treaz, amețit de oboseală și voios, ud leoarcă de ploaia palestiniană, uscat de dogoarea Ga... mai mult

Susținătorii înființării Mitropoliei ortodoxe clujene au adus în sprijinul acesteia trei argumente: 1. între anii 1488 și 1550 a existat la Feleac - Cluj o Mitropolie Ortodoxă; 2. Episcopului Vasile Moga, ales la Turda ca ierarh al românilor ortodocși transilvăneni, în 1810, i s-a oferit ca scaun eparhial cetatea Clujului, însă el, în 1811, din motive personale, se va stabili la Sibiu, și; 3. Clujul a fost / este capitala culturală și economică a Transilvaniei. Acest ideal a fost în mintea unora încă din primele decenii ale veacului al XX-lea. Motivul care a declanșat și a precipitat punerea în practică a acestei idei a avut loc la începutul lui noiembrie 2005, în urma alegerii unui ierarh al Bisericii noastre, când s-au creat două poziții opuse între membrii Sfântului Sinod pe această temă. De aici înainte, s-a deschis calea către întemeierea unei noi mitropolii ortodoxe în Transilvania, și anume la Cluj. Întrucât ne este greu să cunoaștem și să ne pronunțăm asupra rațiunilor exacte ale acestei situații, problemă discutată numai de către cei în drept, membrii Sfântului Sinod ai Bisericii Ortodoxe Române, lăsăm să vorbească, în locul nostru, documentele vremii. În ședința de lucru a Sfântului Sinod al... mai mult

Pe 25 martie 2016, de praznicul Bunei Vestiri se împlinesc 5 ani de la întronizarea Înaltpreasfinţitului ANDREI ANDREICUŢ ca Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului. Este îndreptăţită încercarea de a creiona un mic bilanţ al intervalului 2011-2016, nu numai pentru că se împlinesc un număr de ani care justifică o astfel de lucrare, ci şi pentru că aşteptările legate de noul Chiriarh ales şi întronizat la Cluj-Napoca erau foarte mari şi întru totul justificate. Şi era astfel pentru că se cunoştea cât de bogat a rodit lucrarea pastorală în eparhia Alba Iuliei în cei 21 de ani de chiriarhat ai vlădicului ANDREI, între anii 1990-2011. Lucrarea pastorală şi administrativă a Înaltpreasfinţitului Arhiepiscop şi Mitropolit ANDREI a fost amprentată de trei principii pe care şi le-a mărturisit public în cuvântul rostit la întronizare, un „cuvânt program” pe care l-a transpus în faptă încă din prima zi. Cel dintâi principiu: „îi voi primi pe toţi preoţii şi credincioşii cu bucuriile, cu necazurile şi cu problemele lor”, a devenit o rânduială de toţi binecunoscută. Nimeni din cei ce doresc să fie primiţi în audienţă nu rămâne pe ... mai mult

La începutul lunii octombrie a anului 2009, printr-un concurs de împrejurări fericit, am avut bucuria de a-l însoţi pe Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul Alba-Iuliei pe atunci, în proaspăt înfiinţata Episcopie Ortodoxă Română a Europei de Nord. Îmi amintesc cu drag că invitaţia a fost lansată de către Preasfinţitul Părinte Macarie, pentru a participa la Sfânta Liturghie într-una din cele mai tinere parohii, înfiinţată tocmai în acel an. Ca orice început, şi cel al parohiei „Acoperământul Maicii Domnului” şi „Sfinţii Cuvioşi Daniil Sihastrul şi Paisie de la Neamţ” din Jönköping n-a fost unul uşor. Îmi amintesc că atunci am slujit Sfânta Liturghie într-o sală anexă a unei biserici luterane, un spaţiu suficient de mare, dar totuşi improvizat. În cadrul Liturghiei săvârşite în urmă cu mai bine de şase ani, au fost sfinţite şi Antimisele pentru parohiile şi mănăstirile Episcopiei Europei de Nord. Ne-am întors atunci acasă bucuroşi, cu gândul că am întâlnit o comunitate unită, cu mulţi români plecaţi mai ales din Banatul Sârbesc, dar şi cu o umbră de tristeţe pentru faptul că nu aveau un loc al lor în care să se roage şi să-L slujească pe Dumnezeu. Îmi amintesc şi ... mai mult

În perioada 3-5 martie 2016, l-am însoţit pe ÎPS Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei într-un mini-turneu european, care a avut ca destinaţie finală oraşul Salzburg din Austria, unde s-a desfăşurat întrunirea anuală a Academiei Europene de Ştiinţe şi Arte, al cărei membru este şi Înaltpreasfinţia Sa. În drum spre Salzburg am poposit în oraşul Miskolt din Ungaria, unde am vizitat biserica ortodoxă în care a primit Taina Botezului Sfântul Mitropolit Andrei Şaguna. Acest sfânt, Mitropolit al Ardealului, s-a născut în localitatea Miskolt, în data de 20 decembrie 1808, din părinţi macedo-români, Naum şi Anastasia. Biserica ortodoxă din această localitate a fost ridicată cu puţini ani înainte de naşterea sa, prin contribuţia materială a comunităţii ortodoxe româno-greceşti. Printre ctitorii acestei biserici se numără şi bunicii mitropolitului. Am vizitat apoi muzeul parohial ortodox din Miskolt, loc unde se află şi tabloul care-l reprezintă pe Mitropolitul Andrei Şaguna. L-am întâlnit aici pe preotul paroh ortodox, care ne-a prezentat câteva date istorice referitoare la parohia ortodoxă din Miskolt, precum şi pe doi dintre credincioşii parohiei. Paşii noştri s-au îndreptat apoi spre Esztergom, unde a... mai mult

Nu este ușor și nici „profitabil” să (te) dăruiești într-o lume care accentuează excesiv bunăstarea și binele personal, și să te pui în slujba celorlalți fără să aștepți nimic în schimb, și mai mult, fără să primești nici cea mai mică recunoaștere sau recunoștință. Societatea actuală glorifică pe omul pragmatic, nu doar în sensul activismului manifestat cu profesionalism, ci, mai degrabă, în sensul unei logici retributive, odată misiunea îndeplinită. Iar omul care face binele doar pentru că iubește și, în consecință, îl răspândește în lume, nu intră în cadrele firești. Rămâne o existență enigmatică și de neînțeles sau, pe alocuri, chiar suspicioasă. Și, totuși, paradoxal, a te dărui gratuit și dezinteresat, a iubi fără măsură, a „te nărui” de dragul celorlalți te înveșnicește și te scoate din subterana logicii terestre, spânzurându-ți existența de verticala celestă. Două sunt temele centrale ale acestui eseu omagial, strâns legate între ele – vocația omului și, în consecință, misiunea lui de a se dărui deplin, fără a aștepta vreo recunoaștere (recunoștință). Iar motivul sau contextul acestui text este popasul aniversar la cinci ani de pastorație ai Părintelui ... mai mult

Interviu luat Părintelui Arhimandrit Dumitru Cobzaru de către dr. Laurian Rus pentru postul de televiziune Trinitas, cu prilejul participării - în cadrul unei delegaţii reprezentative din Patriarhia Română, condusă de Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor - la festivităţile prilejuite de proclamarea oficială a canonizării Sfântului Ioan Iacob Hozevitul de către Patriarhia Ierusalimului, duminică, 31 ianuarie 2016. Hotărârea de proclamare a canonizării Sfântului Ioan Iacob de la Neamţ a fost luată în şedinţa Sfântului Sinod al Patriarhiei Ierusalimului din toamna anului 2015. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul Sfinţilor în 20 iunie 1992, sub numele de Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ, având zi de prăznuire 5 august, data trecerii sale la Domnul. Laurian Rus (L.R.): - Cât de mare și cum se exprimă evlavia față de Sfântul Ioan Iacob în Ardeal? Arhim. Dumitru Cobzaru:- Evlavia ardelenilor față de Sfântul Ioan Iacob se regăsește în cea generală față de Sfinții Români. Românii ardeleni știu să-și cinstească înaintașii și mai ales sfinții. Ardeleanul evalvios îl caută pe sfânt, îl găsește și intră în comuniune cu el. Cum... mai mult

Corespondenţa dintre Mircea Zaciu şi Arhiepiscopul Bartolomeu Valeriu Anania debutează (dacă în Arhiva de la Nicula se păstrează întreaga corespondenţă!) la puţine luni după pensionarea şi retragerea arhimandritului la Mănăstirea Văratec, chiar dacă, între ei, întâlniri avuseseră loc, de mai multe ori, la Bucureşti. Întâia scrisoare (o carte poştală), datează din 24 aprilie 1983. Este prilejuită de bucuria lecturii volumului Rotonda plopilor aprinşi, apărut în acelaşi an. A doua, din 3 februarie 1984, practic, e o solicitare de colaborare la viitoarea carte: Liviu Rebreanu după un veac, pregătită pentru centenarul marelui prozator. Din sumarul volumului, tipărit în 1985, din motive necunoscute, numele lui Valeriu Anania lipseşte. În următoarea epistolă, scrisă abia după zece ani (14 noiembrie 1994), mereu „cu inima grea şi plină de decepţii”, profesorul îi mulţumeşte înaltului ierarh pentru o „salutară intervenţie” în procesul casei din Cluj (Bisericii Ortodoxe 12), chinul şi durerea lui de-o viaţă. În 1995, Arhiepiscopul organizează o întâlnire, Mircea Zaciu o numeşte „manifestare de spiritualitate şi împăcare între credinţe”, la care el, cel cucerit de „inima caldă” a aproapelui, din ... mai mult

„Este vorba de sufletul meu...” Mulți dintre contemporani se raportează la mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania ca la o personalitate culturală şi eclesială care a fost și rămâne un reper de autoritate, el constituind – încă din viaţă – o referinţă a valorilor bisericeşti, culturale și naționale autentice. Arhiepiscop și mitropolit, dar și dramaturg, poet, eseist, publicist, teolog al nuanţelor, excepţional predicator, ierarh de anvergură, diortositor al Sfintei Scripturi şi al câtorva dintre cărţile de cult, s-a dovedit a fi adevărat misionar și apologet al vremii noastre. A fost emoționat – a mărturisit-o el însuși – atunci când, la începutul lunii februarie 1993, a fost întâmpinat pe dealul Feleacului, fiind apoi primit în cetatea Clujului, cea din care fusese expulzat în tinerețe. Bartolomeu a redevenit „al Clujului” – titulatură pe care a și folosit-o –, s-a identificat cu istoria Bisericii Ortodoxe transilvănene şi, adesea, chiar cu aceea a întregii Bisericii Ortodoxe Române, cu istoria actuală a acestei eparhii şi cu istoria acestei metropole. Deși la data la care fusese ales arhiepiscop la Cluj avea deja 72 de ani, Dumnezeu i-a dăruit sănătate, putere şi har să conducă această ... mai mult

Kitchener, Ontario (Canada) În fiecare fiinţă umană există undeva, în partea de răsărit a sufletului, ceva ca o prisacă, un loc de taină, o poiană ascunsă în care, în momentele cele mai grele din viaţă, te retragi pentru a te reculege. Numai de pe acolo te poţi „culege din nou”. Uneori te poţi „culege” destul ca să poţi merge mai departe, alteori rămâi să-ţi cauţi cioburi din „inima zdrobită” pe sub rugii de mure sau aşchiile unui apus împrăştiat printre hribării înveninate. Înseamnă că nu ai ajuns încă la locul adevărat al „culegerii”. Am încercat, de multe ori, să-i definesc locul sau timpul şi toate încercările cugetului meu s-au oprit ca la o poartă de lemn precum cele povestite cu dalta prin Maramureş. Raţiunea m-ar duce la un geografic al memoriei, dar locul acela e izvodit numai de inimă de aceea niciodată nu i-am putut opri hiperbioticul nici cu peniţa, nici cu penelul. Nu este nici moarte, nici viaţă, ci numai o nostalgie după ceva care ţi se pare că a fost, o hălăduire orfeică pe tărâmul lui Thanatos. Pe drumul acela am luat-o razna de la verbul bătătorit de turmele verbelor cu clopot, pentru că mă prinse un dor de moarte după el. Am dezlegat cărarea de lângă troiţa ... mai mult

„Cu o biografie de scriitor american”, cum scria criticul de teatru Mircea Ghiţulescu - chelner, preceptor de copii bogaţi, mecanic specializat în chiulase de locomotivă, a studiat vioara şi medicina, a fost preot misionar al BOR în SUA, deţinut politic şi înalt ierarh -, Bartolomeu Anania a fost un Om în adevăratul înţeles al cuvântului. Manifestându-se în deplinătatea umanităţii sale în toate ipostazele existenţiale. Parafrazând spusele unui scriitor belgian, putem afirma cu îndreptăţire: Bartolomeu Anania - întotdeauna om. Adică purtător al sensului transcendent cu care suntem investiţi, al valorilor ontologice pe care le păstrăm în adâncul sufletului. Însă pe care le restituim lumii doar dacă avem şi darul şi harul de a ne scălda fiinţa în lumina logosului a cărui sămânţă o purtăm. Dacă ne-a fost hărăzită încuvântarea, ca să folosesc acest atât sugestiv şi de plin de sens substantiv creat de poetul Valeriu Anania, pe numele său de scriitor: «Sunt om ca voi, dar om încuvântat». Sunt în lăuntrul cuvântului, acolo unde străluceşte focul sacru, pe care vi-l dezvălui şi vi-l restitui vouă, semenilor mei, nu ca furt prometeic, ci ca dar al dumnezeirii. Fiindcă eu, poetul, «puterile cuvântului le ştiu�... mai mult

După o grea suferinţă, părintele Liviu Ștefan, fost vicar administrativ al Arhiepiscopiei Clujului, în dimineața zilei de 26 ianuarie 2016, a trecut la cele veşnice. A văzut lumina zilei în casa familiei Maria şi Nicolae Ştefan din Mihăileni, com. Buceş, jud. Hunedoara, în ziua de 23 august 1941. După absolvirea şcolii generale, în anul 1956 a fost admis la Seminarul Teologic din Caransebeş, iar în toamna anului 1961 la Institutul Teologic Universitar din Sibiu. În vara anului 1965 s-a căsătorit cu tânăra şi frumoasa educatoare Ileana Ariana Brădean din Baia Mare, iar în ziua de 14 septembrie 1965, de praznicul Înălţării Sfintei Cruci, a fost hirotonit preot. Pentru că a absolvit cursurile universitare ca şef de promoţie, episcopul de atunci al Aradului, Teoctist Arăpașu – viitorul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, i-a oferit postul de secretar eparhial. A declinat oferta chiriarhului, solicitând numirea la o parohie vacantă din cuprinsul eparhiei. Aşa se face că din data de 1 octombrie 1965, când a fost numit la parohia Batiz, cu filia Călanu Mic, protopopiatul Orăştie, judeţul Hunedoara, a început drumul celor 43 de ani de lucrare preoţească ai părintelui Liviu Ştefan. În toate parohiile pe care le-a... mai mult

Duminica, 31 ianuarie a.c., în timp ce în Bisericile noastre se oficia Sfânta Liturghie, după o lungă și grea suferință, pregătit fiind pentru drumul lung, părintele Grigore Soporan a plecat în lumea veșniciei. Slujba înmormântării a fost oficiată în Biserica “Bunei-Vestiri” din cartierul Iris de către ÎPS Mitropolit Andrei înconjurat de un impresionant sobor de preoți (47), în prezența unei mulțimi de credincioși. În cuvântul său, ÎPS Mitropolit Andrei a scos în evidență datoriile preotului de a-i primi pe toți credincioșii, a-i asculta, a se ruga pentru ei și de a le da sfatul cel bun, iar lor revenindu-le datoria de a-l asculta și a se ruga pentru el. Părintele Grigore Soporan s-a născut la 14 martie 1941 în localitatea Năoiu, comuna Cămărașu, județul Cluj. În satul natal face primele patru case, gimnaziul la Cămărașu, Seminarul Teologic la Cluj (1956-1961) și Institutul Teologic de Grad Universitar de la Sibiu, promoția 1965, luându-și licența la catedra de “Morală creștină” cu subiectul “Datoriile față de noi înșine”, având ca îndrumător pe viitorul mitropolit al Ardealului, Nicolae Mladin. Fiind orfan de ambii părinți a rămas în grija surorii Veronica și a celorlalte dou�... mai mult

Marți, 19 ianuarie 2016, la ora 10.00, a avut loc susținerea publică a celei de a doua teze de doctorat a Părintelui Protosinghel Benedict (Valentin) Vesa, la Universitatea din Padova, la Facultatea de Istorie, în prezența Înaltpreasfințitului Părinte Andrei și a unui auditoriu deosebit. (Padova “concurează” cu Bologna pentru locul de întâietate în Europa sub aspectul vechimii cercetărilor “de rang” universitar.) Îndrumătorul tezei de doctorat a fost Profesorul universitar dr. Paolo Bettiolo (titular al disciplinei Istoria creștinismului de la Facultatea de Istorie a universității padovane, specialist în Istoria Bisericilor de limbă siriacă și în Literatură siriacă). Conform prevederilor legislative universitare italiene, îndrumătorul nu a mai făcut parte din comisia de susținere publică a lucrării doctorale, ci s-a lăsat absorbit de masa mare a auditoriului. La prezidiu au fost trei membri ai comisiei exponenți ai altor universități (decât cea gazdă): Prof. Alberto Camplani (Universitatea La Sapienza Roma), Prof. Luigi Canetti (Universitatea din Bologna) și Prof. Carla Noce (Universitatea Roma Tre) în dialog cu susținătorul lucrării, Părintele Protosinghel Asist. univ. Dr. Benedict Vesa de la Cluj-Napoca – Sec... mai mult

Profesorii şi studenţii Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca i-au sărbătorit pe Sfinţii Trei Ierarhi, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur, ocrotitorii învăţământului teologic, cu ocazia hramului Facultății de Teologie Ortodoxă a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, 30 ianuarie 2016. Festivitățile sărbătorii Facultății au început de joi, 28 ianuarie, în Aula Magna Episcop Nicolae Ivan, cu o masă rotundă pe tema: Educație, cultură și spiritualitate la Sfinții Trei Ierarhi. Invitați: Pr. Lect. Univ. Dr. Grigore Dinu Moș, Pr. Lect. Univ. Dr. Adrian Podaru, Lect. Univ. dr. Nicolae Turcan. Protos. Asist. Univ. Dr. Benedict Vesa. Moderator: Dr. Paul Siladi, directorul Postului de Radio Renașterea. A participat IPS Arhiepiscop și Mitropolit Andrei. Vineri, 29 ianuarie, Prof. Gelu Furdui, realizator radio și etnolog, a conferențiat pe tema: Pădurea în credințe, zicători, poezie și cântec popular. În continuare a avut loc un Concert coral susținut de corul de cameră Psalmodia Transylvanica, dirijor: Pr. Prof. Univ. Dr. Vasile Stanciu, decanul Facultății. Au fost interpretate piese ale compozitorilor: Timotei Popovici, Ioan D. Chirescu, Achim Stoia, Nicolae Lungu și Mircea Neagu. Prog... mai mult

1 februarie: În capela mortuară din Cimitirul Central, săvârşeşte slujba înmormântării pentru adormita în Domnul, Sabina Mărioara Funar. Rosteşte un cuvânt de mângâiere. În capela mortuară a cimitirului din cartierul clujean Mănăştur, săvârşeşte o slujbă funebră la căpătâiul adormitului întru Domnul, Vasile Doleanu. Rosteşte un cuvânt de mângâiere. Este însoţit de domnul Liciniu Câmpean, consilierul misionar-social al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului. În sala principală a Muzeului Mitropoliei, participă la festivitatea „In Memoriam: Mitropolitul Bartolomeu”. Rosteşte un cuvânt evocator. 2 februarie (Întâmpinarea Domnului): Săvârşeşte Sfânta Liturghie în Biserica „Pogorârea Duhului Sfânt” din cartierul clujean Grigorescu (parohi: Pr. Petru Varga, Pr. Marius Petru Varga şi Pr. Adrian Medan). Rosteşte cuvântul de învăţătură. Hiroteseşte întru iconom stavrofor pe părintele Marius Petru Varga. În Biserica „Buna Vestire” din cartierul clujean Iris (parohi: Pr. Ambrozie Boca şi Pr. Liviu Vidican Manci), săvârşeşte slujba de înmormântare pentru adormitul întru Domnul, Preotul Grigore Soporan. Rosteşte un cuvânt de mângâiere. Este însoţit de PC Pr. Cristian Bac... mai mult

[*] Îmi face o mare bucurie să pot vorbi despre o ctitorie extraordinară, ale cărei baze s-au pus, după marea Unire, aici la Cluj, în vremuri dificile. Am să vorbesc despre două lucruri. Un pic despre împrejurările istorice în care s-a făcut Episcopia, în care s-a refăcut Episcopia și, în al doilea rând, despre tradiția acestei refaceri, care vine dintr-un trecut destul de îndepărtat. În primul rând, în privința împrejurărilor în care Episcopul Nicolae Ivan a reușit, în vremuri tulburi, să reașeze bazele acestei Episcopii la Cluj, ştiți că planurile erau dinainte de Unire, dar ele nu s-au putut pune în practică. Dar să nu credeți că în anii 1918-1921 a fost mai simplu. E adevărat, Unirea era realizată faptic, dar abia în ‘20 s-a aprobat din punct de vedere internațional, la Conferința Păcii de la Paris. Până în iunie, 20, când s-a semnat faimosul tratat de la Trianon, multe minți rătăcite credeau că se vor putea întoarce lucrurile. Şi înainte de Unire, dar şi după Marea Unire, mulți intelectuali, de o anumită sorginte, de o anumită formație, susțineau că “nu există încredere în forţa organizatorică a românilor”, că nu vor putea administra această frumoasă provincie numită T... mai mult

Având în vedere că anul 2015 s-a deosebit prin mulțimea pelerinajelor pe jos și cu bicicleta organizate de membrii ASCOR, nici anul 2016, în care am pășit cu nădejde, nu putea să se lase mai prejos. Încurajați de minunatele experiențe de viață și de bucurie duhovnicească dobândite în fiecare din pelerinajele anului 2015, tinerii studenți, și nu numai, au dorit să participe cu multă sârguință și la primul pelerinaj pe jos din noul an. Experiența pelerinajelor anterioare i-a găsit pregătiți pe drumeți cu toate cele necesare pentru două zile pline de descoperiri ale minții și sufletului în ținutul Moldovei. Bineînțeles că fiecare și-a lăsat loc în lărgimea sufletului său și pentru noile descoperiri pe care le aduce inevitabil fiecare pelerinaj în parte. Atrași de noua destinație – Moldova rezonând în mintea oricui cu numele marilor duhovnici din această parte a țării –, pelerinii s-au lăsat cu atât mai mult deschiși întâlnirilor în trup și duh. Astfel, sfârșitul de săptămână din 27-28 februarie a început de fapt la ora 2:00 dimineața la Casa de Cultură a Studenților unde autocarele și-au îmbarcat călătorii, alături de bagaje și biciclete. După o călătorie lungă de vreo șapte ore, ... mai mult

Spectacol de cântece, poezie și teatru La sfârșit de februarie, odată cu încheierea calendaristică a sezonului rece, dar mai ales pentru a păși cu bucurie în brațele primăverii, Asociaţiei Studenţilor Creştini Ortodocşi – ASCOR Cluj a organizat un spectacol intitulat „Urcuș spre primăvara sufletului”, în cadrul căruia corurile Bisericii Studenților au interpretat un repertoriu nou de cântece, întrepătrunse de recitări de poezii, interpretare teatrală și instrumentală. Publicul numeros a avut astfel șansa să asculte corul psaltic de fete „Sfântul Ioan Iacob Hozevitul”, corul slavon mixt „Sfântul Lavrentie al Cernigovului” și corul psaltic de băieţi „Anton Pann”. Nelipsită a fost ceata „Sfântul Ioan Valahul” – responsabilă de aducerea în scenă a baladelor și a muzicii populare. Acorduri de vioară și pian au răsunat în interpretarea tinerelor Doina Costin și Claudia Zob, Anca Lorena și Nicoleta Silviana Sacalîș. Călin Ciprian Lăcătuș și Bogdan Dincă au interpretat împreună la nai, respectiv chitară. Tot de sunete de chitară, dar și de un glas cristalin s-au bucurat toți cei care au ascultat-o pe Sabina Simona Cotoară. Lidia Pridea a adus Moldova pe plaiurile ardelenești prin... mai mult

Ce nevoie avem noi de Biserică? De ce să mergem la Biserică şi să ne implicăm în viaţa Liturgică? De ce, în primul rând, să ne punem această întrebare? La noi nu e război, de mâncare gem rafturile, acum, că a venit vara, terasele sunt pline-ochi şi mai avem şi festivaluri! În plus, avem tot mai multe medicamente şi ne încredem în cercetările din domeniu, aşteptând ca ştiinţa să avanseze încât să ne scape de boli şi, dacă s-ar putea, şi de moartea trupului. Avem, adică, din plin, această viaţă a simţurilor concrete, care ne preocupă aproape exclusiv, în funcţie de care ne definim şi în care credem mai mult decât în orice altceva. Încredinţarea noastră exclusivă în cele senzoriale, care ne par evidente, ne orbeşte sufleteşte. Dar de ce nu am crede celor percepute de simţuri, de ce nu ne-am fundamenta alegerile şi comportamentul pe acestea? Argumente există din belşug: pentru că toate cele lumeşti sunt trecătoare, pentru că sunt stricăcioase, pentru că se transformă mereu (este suficient să ne gândim cum se transformă apa în vapori şi în gheaţă, cum se transformă copacii de-a lungul anotimpurilor sau trupul omenesc de la naştere la moarte), pentru că ne scapă mereu printre degete, nu rămân ... mai mult

Priveam într-o vară cerul plin de stele, împreună cu un prieten mai ciudat, şi el îmi spunea că se simte privit, până în adâncul sufletului, de miliarde de ochi scânteietori. De parcă bolta înstelată n-ar fi altceva decât heruvimii aceia, cu ochi mulţi şi sabie de foc rotitoare, care au fost puşi să păzească Raiul. Şi izgonind pe Adam, l-a aşezat în preajma grădinii celei din Eden şi a pus heruvimi şi sabie de flacără vâlvâitoare, să păzească drumul către pomul vieţii (Facerea 3, 24). În faţa cerului înstelat el se simţea izgonit de acasă şi cuprins de un sentiment difuz de vinovăţie, ce îl făcea să se ascundă. Altădată priveam asfinţitul, împreună cu o persoană foarte dragă, şi mi se părea că lumina se curbează în jurul ei, ca o şuviţă de păr în jurul urechii. Lumea întreagă se poate umple de prezenţa unei persoane, devenind ca o haină a ei. Iar dacă acea persoană dispare, tot universul devine un giulgiu, apusul – un prohod cosmic, iar soarele – o rană ce supurează în nori. Aşa cum sângele amestecat cu puroi s-ar îmbiba în bucăţi de vată sfâşiată. Şi rana aceasta e dincolo – în cer, şi, în acelaşi timp, dincoace – în inimă. Părintele Rafail Noica amintea de un ... mai mult

Când rostim numele episcopului Nicolae Ivan, instantaneu ne ducem cu gândul la primul vlădică și reîntemeietor al vechilor Eparhii de Vad și Feleac cu scaunul la Cluj, în 1921, în capitala culturală a Transilvaniei. În cele ce urmează, vom evoca momentele decisive din viața sa, care l-au evidențiat ca având vocație de întemeietor de lăcașuri sfinte și de instituții laice și bisericești românești. Născut într-o familie numeroasă de țărani mijlocași, la 17 mai 1855, în localitatea Aciliu, în apropiere de Sibiu, s-a dovedit încă din copilărie o ființă isteață, curajoasă, iscoditoare, serioasă, muncitoare, stăruitoare, destoinică și înzestrată cu un evident spirit pragmatic. După încheierea cursurilor primare (1861-1865) în Aciliu, tatăl său, care era un om priceput în ale economiei, a dorit să-l facă și pe fiul său, Nicolae, comerciant. Astfel că l-a dat ca învățăcel la un macedo-român din Sibiu, pe nume Gligor Matei, pentru a-l învăța comerțul. Deși nu i-a plăcut această meserie, totuși a deprins cum se face economia. Probabil că această înclinație i-a rămas în sânge, fapt ce i-a fost de mare folos mai târziu. În urma insistenței pe lângă tatăl său, și cu susținerea fratelui mai m... mai mult

Duminică, 24 ianuarie 2016, a avut loc la Centrul Cultural Român "Banatul" din Kitchener, Ontario, în organizarea Cenaclului "Florica Batu Ichim", dubla celebrare a poetului naţional Mihai Eminescu şi a Unirii principatelor. În Kitchener, un oraș în sud-vestul provinciei Ontario, situat la mai puțin de o sută de kilometri de Toronto, traiește cea mai densă comunitate de români de pe continentul nord-american. La ultimul recensământ s-au declarat români aproximativ 9.000 de persoane, care, procentual, sunt a doua cea mai puternică minoritate de aici, după polonezi. Există o istorie a prezenței românești în Kitchener. Prima biserică românească, Sfântul Ioan Botezătorul, a fost înființată în 1966. Primul centru cultural românesc, înființat de români, și nu de statul român, a urmat imediat după aceea, în 1967. Biserica românească s-a extins și ocupă acum o proprietate de aproape cinci hectare. Din 2010 există două școli de limba română, de asemenea înființate ca inițiativă civică. Există Asociația Românilor din Triunghiul de Aur (ARTA), asociații ale inginerilor români, ziare românești. Majoritatea acestor asociații au participat la sărbătoarea de pe 14 ianuarie. Copiii celor două școli române�... mai mult

Mai multe Săptămâni din vara anului 2014 le-am petrecut în satul Ciuguzel, satul matern al soției mele, din comuna Lopadea Nouă, Alba. În multe dimineți, înainte de răsăritul soarelui porneam în drumeții fără țintă, simțind aerul curat și frumusețea a ceea ce Ioan Alexandru numea "dealul nostru molcom transilvan". În acea vreme, în liniștea care putea fi simțită fizic, îmi treceau multe prin gând sau, cum spusese Octavian Goga, "nu câte-au fost îmi vin în minte/ ci câte-ar fi putut să fie". Mi-am amintit de prima întâlnire cu Ciuguzelul, cred în Iarna 1969, cu noroaiele absolut incredibile, dar și cu oamenii buni, generoși, primitori. Atunci am cunoscut pe Aron și Maria Marina, bunicii soției mele, care au fost prima mea întâlnire foarte personală cu "țăranul" român. Oameni pe care îi iubesc și respect la superlativ. Apoi am legat prietenie cu diferiți locuitori și vecini. La întâmplare numesc pe "verii" Laurian și Toader, pe Ica și Niculae Jambor, pe vecinul Vasile, pe Silviu și Marioara, pe Marta, pe Unchiul Ion Toma și pe feciorul lui Lia și soția lui Anica, pe "finii" Mircea și Sanica Suciu și încă mulți alții. Speciale sentimente am pentru Părintele Valer Gherghel, un maramureșan t... mai mult

Credinţa populară susţine că femeia care a născut nu are voie să-şi părăsească locuinţa până când nu i se face „molitva”. În cazul în care ea totuşi are anumite obligaţii şi îi este trebuinţă de a ieşi din casă, cere ca această rânduială bisericească să i se facă chiar dacă încă nu s-au împlinit cele şase săptămâni de interdicţie, sau pur şi simplu o neglijează. Dar ce este de fapt această „molitvă”? Când se săvârşeşte şi care este adevărata ei semnificaţie? Încercând să răspundem la aceste întrebări, vom vedea că semnificaţia ultimă a acestei rânduieli este din nou grija Bisericii faţă de mamă şi copil, deci față de familie. „Molitva” nu este altceva decât rânduiala pe care Biserica o săvârşeşte la patruzeci de zile după naştere pentru mamă şi pentru copil. Etimologic, cuvântul molitvă vine din limba slavonă, în care înseamnă rugăciune, iar rânduiala de la patruzeci de zile poartă această denumire tocmai pentru că însumează o serie de rugăciuni specifice momentului. Alcătuind această rânduială, Biserica s-a inspirat din evenimentul aducerii Domnului Hristos la templul din Ierusalim potrivit Legii lui Moise. Deci este vorba şi aici, ca în cazul Rugăciunii d... mai mult

Împlinirea a optzeci de ani de la mutarea la cereștile locașuri a episcopului ctitor de binecuvântată memorie, Nicolae Ivan, oferă, acum la începutul lunii februarie, ocazia potrivită pentru evocarea, comemorarea și readucerea în fața contemporaneității a chipului său fondator, a operei ctitoricești și a moștenirii culturale, naționale și bisericești lăsate atât urmașilor săi în scaunul chiriarhal de la Cluj-Napoca, cât și tuturor românilor ortodocși din Transilvania, în general, și din Eparhia Vadului, Feleacului și Clujului, în special. În ciuda materialelor publicate în volumul comemorativ din 1985 (republicat acum la Editura Renașterea)[1] și în cele aniversare din 2011[2]-2012[3], restituirea unei monografii profesioniste cât mai cuprinzătoare, dacă nu exhaustive a episcopului N. Ivan, care să fructifice nu numai arhiva sa personală de la Cluj, cât și informațiile inedite din fondurile Mitropoliei Ardealului, din cele ale Astrei, ale Partidului și Consiliului Național Român de la Sibiu – al cărui membru și vicepreședinte a fost –, ale arhivelor budapestane și vieneze, iar apoi cele din presa vremii, rămâne încă o sarcină de viitor a istoriografiei ecleziastice românești. Utilitatea accesării fon... mai mult

Prin anii ’70–’80, Horia Bădescu era un baudelerian aducând, prin pub-urile Clujului, în recital şi cântec, imnuri orfice frumuseţii, făcând din mărinimia nopţilor şi din elanul de bucurie al vârstei alternative lirice la cotidianul convulsiv născător de monştri. Baladele lui erau ca o ardere de flăcări într-o lume pe care aventura boemă a acelei generaţii o traducea într-o patetică celebrare a intimităţii opusă celei sumbre şi nedesluşite a pieţelor publice. În fapt, poezia era de-atunci proba unei beatitudini în ritmul pur al existenţei, dincolo de ruina şi urâtul de fiecare zi. Era ca o mângâiere de mormânt deschis şi ca o strălucire de pustiu. Acea mitologie a Clujului s-a pierdut, cu urmări incalculabile pentru istoria recentă a oraşului, când rătăcit în tăcerea depresivă a zidurilor, când luptând eroic cu maladia sumbră a hegemoniei zgomotului ca spectacol. Locurile în care poezia lui Horia Bădescu se făcea pe sine când muzică, pierzând răbojul timpului, când aromă de fiori ai sângelui, purtau litere visătoare ca o temelie de Curte Veche din romanul lui Mateiu I. Caragiale: Mongolul, Urania, Arizona, Croco, Pescarul, Melody, Chios sau Fetiţele vieneze, topografie a unui itinerar de dragoste, de ... mai mult

Într-o rugăciune adresată lui Dumnezeu, Maica Tereza de Calcutta scria: „Iisuse scump, ajută-mă să răspândesc lumina Ta oriunde merg. Umple-mi inima cu Duhul Tău și cu viața Ta… Luminează prin mine și fii prezent în mine, astfel încât orice suflet cu care intru în contact să simtă prezența Ta din inima mea. Fă ca ceilalți, privindu-mă, să nu mă vadă pe mine, ci pe Tine! Rămâi cu mine și voi începe să luminez așa cum Tu luminezi, astfel încât să fiu lumină pentru alții… Ajută-mă să Te vestesc fără a Te predica, nu prin cuvinte, ci prin exemplul meu, cu o forță puternică care atrage, cu influența binefăcătoare a ceea ce fac, cu plinătatea vizibilă a iubirii pe care inima mea o are pentru Tine”[1]. Aici se cuprinde „planul de lucru” al uneia dintre cele mai cunoscute femei din lumea contemporană, mistic și manager deopotrivă, protagonistă a carității evanghelice la nivel universal. Se naște la 26 august 1910 (Agnesa Gongea Boiagiu) la Skopje, Macedonia, cel mai mic copil al familiei Nicolle și Drana Boiagiu. Tatăl său, un comerciant învățat, de origine aromână, a fost angajat în mișcarea de eliberare a Albaniei de sub stăpânire turcească. După moartea tatălui său, când abia împlinise ... mai mult

Istoria Transilvaniei a fost, încă din Evul Mediu, una mozaicată, ce a presupus interferenţa mai multor naţiuni, culturi şi confesiuni. Între acestea, Ortodoxia şi Luteranismul au ocupat un loc aparte. În ciuda importanţei celor două şi a fructuosului dialog ce a existat între ele, despre aceste aspecte s-a vorbit destul de puţin în cercetarea istoriografică mai veche sau mai nouă. În acest context, apariţia amplei monografii intitulate: Ortodoxie şi Luteranism în Transilvania între Revoluţia paşoptistă şi Marea Unire – evoluţie istorică şi relaţii confesionale, la bază teza de doctorat în istorie a domnului Mircea-Gheorghe Abrudan, o cercetare aproape, dacă nu chiar exhaustivă dedicată acestui subiect, este una binevenită[1]. Dotat cu acribia cercetătorului istoric, bun cunoscător al limbii germane gotice şi, în acelaşi timp, competent şi în chestiuni de teologie, autorul oferă atât o privire panoramică asupra acestor relaţii, cât şi informaţii detaliate cu privire la evoluţia lor în diferite perioade de timp. Lucrarea beneficiază de un cuvânt de binecuvântare semnat de către Înaltpreasfinţitul Laurenţiu al Sibiului (pp. 9-11), care apreciază cu precădere contribuţiile aduse de autor în privinţ... mai mult

Prin activitatea deosebit de intensă pe care a desfășurat-o în fruntea reînviatei Eparhii a Vadului, Feleacului și Clujului, între 1921 și 1936 - se poate spune chiar, prin rectitorirea din temelii a acestei eparhii -, episcopul Nicolae Ivan a rămas în istorie ca una din personalitățile românești ale Transilvaniei interbelice. În momentele cele mai importante ale păstoririi sale - alegerea și instalarea în scaunul de la Cluj, sau la sfințirea Catedralei episcopale, precum și la moartea sa -, episcopul Nicolae a avut în preajmă diferite personalități ale vieții culturale, bisericești sau politice din România acelor ani. În cele ce urmează ne propunem să aruncăm o scurtă privire asupra felului în care ierarhul clujean era văzut prin ochii acestor oameni de seamă sau asupra modului de raportare la aceștia. Încă de la înființarea unui Consistoriu ortodox la Cluj în 1919 și apoi a Episcopiei propriu-zise a Vadului, Feleacului și Clujului, în 1921, asesorul și apoi episcopul Nicolae Ivan a avut alături pe viitorii membri ai Adunării eparhiale. Menționăm aici doar câteva nume de rezonanță: Ioan Lupaș, Alexandru Lapedatu, Silviu Dragomir, Sextil Pușcariu, Gheorghe Bogdan-Duică. Prin natura demnității pe care a ocupat... mai mult

Criza creditelor şi a datoriilor populaţiei continuă să rămână un subiect dramatic pentru mulţi dintre semenii noştri şi o mare dilemă pentru autorităţi, care par tot mai incapabile de a găsi soluţii. Pe de-o parte ne lovim de lipsa de orizont a datornicilor, iar pe de alta de neputinţa unui sistem care, prin lipsa lui de viziune sau, mai grav spus, prin lăcomie a creat acest blocaj. Pentru că în acest moment vorbim de o situaţie fundamentată nu doar pe deficite, ci şi pe păcate. Iar unul din păcatele capitale de care suferă societatea în care trăim şi de care nimeni nu mai vorbeşte astăzi este lăcomia. Dacă ar fi să ne asumăm provocarea de a lectura acest subiect în cheie creştină, am putea spune că dincolo de defecţiunile unui sistem bancar, care este departe de a fi perfect, asistăm la un mare deficit de încredere. Şi tocmai acest lucru subminează substanţa societăţii în care trăim şi respectul faţă de instituţiile care au menirea de a ne face viaţa mai frumoasă şi în care băncile ocupă un loc privilegiat. Privită în esenţa ei, orice relaţie de împrumut este în primul rând un transfer reciproc de încredere de la cel care oferă un capital spre cel care îl primeşte. Şi acest lucru constituie fu... mai mult

În dimineaţa zilei de 16 ianuarie a acestui an, călugărul benedictin Alain Thierson din En Calcat (Franţa) şi-a început călătoria înspre ceruri. Celor mai mulţi dintre cititori numele lui nu le spune nimic. Fratele Alain, aşa cum era el cunoscut (şi cum l-am cunoscut şi eu, cu puţin timp înainte de plecarea sa dintre noi), a fost însă, un om de o mare nobleţe sufletească şi un mare iubitor al Ortodoxiei româneşti şi al Înaltpreasfinţitului Andrei. Începând cu anul 1993, între abaţia pomenită şi Arhiepiscopia Alba-Iuliei s-a stabilit o frumoasă legătură, cea dintâi trimiţând de atunci aproape anual câte doi studenţi pentru a petrece un sejur acolo şi a cunoaşte spiritualitatea apuseană în matricea ei genuină (după mutarea IPS Andrei la Cluj, studenţii clujeni au fost cei care au beneficiat de acest lucru)[1], iar cea din urmă efectuând adesea vizite fraterne în România, cu scopul de a-i întâlni pe fraţii Ortodocşi şi de a le cunoaşte obiceiurile şi modul de viaţă[2]. Unul dintre cei care au susţinut această frumoasă legătură a fost fratele Alain. Născut în data de 12 octombrie 1935, intrat ca frate în mănăstirea de la Toumiline din Maroc[3] (aparţinătoare celei din En Calcat), unde a şi fos... mai mult

Despre părintele Voicu s-au scris și, sper, se vor mai scrie multe articole în anii care vor veni pentru că – așa cum am notat cu mai multă vreme în urmă, atunci când am coordonat publicarea volumului său omagial, cu prilejul împlinirii vârstei de 75 de ani și acordarea titlului de Dr. H.C. al Universității din Oradea – a fost o adevărată instituție a Bisericii Ortodoxe Române. Nu am de gând să reiau aici portretul său bio-bibliografic pentru că au făcut-o alții și este arhicunoscut, ci să redau, pe scurt, doar trei momente din întâlnirile noastre, care fac parte din traseul meu teologic și, sper, să contribuie într-o anumită măsură la descoperirea sa de către cei care n-au avut șansa să-l întâlnească personal, sau să-l cunoască mai îndeaproape. Primul moment În urmă cu aproape treizeci de ani l-am văzut prima oară în curtea vechiului Institut Teologic (acum Facultatea de Teologie Ortodoxă "Andrei Șaguna" din Sibiu). Era început de iulie, chiar înainte de examenul de admitere care, la vremea aceea, era extrem de complex. Lume multă, candidați emoționați și părinți preocupați de tot ceea ce se întâmpla în jur, atenți la fiecare mișcare și la fiecare persoană care își făcea apariția. ... mai mult

Anul 2015 a fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române „Anul Omagial al misiunii parohiei şi mănăstirii azi” şi „Anul comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur şi al marilor păstori de suflete din eparhii”. Activităţile desfăşurate de Arhiepiscopia noastră în anul 2015 se înscriu în prevederile şi recomandările programului cadru stabilit de Sfântul Sinod. Aceste teme ale anului 2015 evidențiază rolul parohiei în coagularea comunităţii în jurul Bisericii şi în slujirea semenilor, precum şi întărirea sentimentului de aparteneţă a credincioşilor la comunitatea eclesială şi chemarea lor la apostolatul misionar. Lucrarea misionară a parohiei şi a mănăstirii are o importanţă deosebită în găsirea răspunsurilor la problemele morale, sociale, educaţionale şi canonice de astăzi. Situaţia administrativă a unităţilor bisericeşti Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului este alcătuită din 9 protopopiate cu 562 parohii, 158 filii, 30 de mănăstiri şi un schit. În anul 2015, din iniţiativa Înaltpreasfinţitului Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei s-au înfiinţat mai multe unităţi administrative bisericeşti, având ca scop dinamizarea misiunii pastorale şi creşterea vieţii duhov... mai mult

În cursul anului 2015 au fost continuate lucrările pentru pictarea Catedralei Mitropolitane în tehnica mozaic cu o echipă condusă de către maestrul Viorel Maxim. Tot la Catedrala Mitropolitană s-a demarat realizarea unui proiect pe fonduri europene pentru restaurarea și pictarea în tehnica mozaic a monumentului istoric. Pentru necesităţile interne ale eparhiei şi alte evenimente deosebite s-a hotărât reabilitarea Căminului Preoțesc astfel încât acesta să fie repus în circuitul firesc al activității Centrului Eparhial. S-a realizat finalizarea igienizării și amenajării Bibliotecii eparhiale, care a fost dotată cu sistem de încălzire și mobilier nou atât pentru depozit cât și pentru sala de lectură. În Campusul Teologic „Nicolae Ivan” s-au continuat lucrările de pictură la Capela ”Sfântul Nicolae”, precum și la Căminul I al Campusului Teologic care va avea camere de cazare cu două locuri și o cantină la demisol. Până la sfârșitul anului s-a finalizat în proporție de 90 % lucrările de finisaje exterioare și interioare și s-a realizat comanda pentru mobilier. Au fost finalizate lucrările de pictură a Capelei ”Sfânta Ecaterina” din cadrul Gimnaziului Ortodox situat pe strada Meseriilor, Nr. 20... mai mult

Evenimentul anului în Arhiepiscopia Clujului a fost Întâlnirea Tinerilor Ortodocşi din Europa, între 4 şi 7 septembrie 2015. Întâlnirea a fost o premieră pentru întreaga lume Ortodoxă, o oportunitate de a-şi afirma deschiderea ei universală şi ecumenică. La această întâlnire au participat peste 6100 de tineri ortodocşi din ţară, din Republica Moldova şi din diaspora românească, dar şi tineri ortodocşi din 17 ţări din Europa şi Orientul Mijlociu. O miză importantă a acestei Întâlniri a fost asumarea ei la cel mai înalt nivel al Bisericii, prin prezenţa Preafericitului Patriarh Daniel, alături de IPS Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei, în calitate de gazdă a evenimentului, dar şi a celorlalţi episcopi prezenţi din ţară sau din străinătate. Acest lucru a arătat că tinerii sunt partenerii de misiune ai Bisericii şi pot aduce multă energie în această lucrare de propovăduire a Evangheliei. Misiunea în rândul tinerilor: Un capitol important în reuşita misiunii cu tinerii este şi dezvoltarea unei infrastructuri, care să răspundă aşteptărilor tinerilor. În acest sens, la data de 7 iulie 2015 a fost inaugurat Centrul misionar de tineret „Ioan Bunea” din Sângeorz Băi. Demarate în vara anului 2012, lu... mai mult

Organizaţional, Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului desfăşoară o lucrare misionară, de asistenţă socială, diaconală şi filantropică prin intermediul Sectorului misionar-social. În vederea dezvoltării structurilor asistenţă socială din Eparhie, sub patronajul Arhiepiscopiei Clujului funcţionează mai multe asociaţii cu profil filantropic cu o activitate eficientă şi vizibilă în comunitate: Asociaţia „Filantropia Ortodoxă”, Asociaţia „Sfântul Nectarie” - Cluj, Asociaţia Filantropică Medical-Creştină “Christiana” - Filiala Cluj-Napoca, Asociaţia Filantropică „Sfântul Onufrie” şi Asociaţia Ortodoxă Social-Misionară pentru rromi „Sfântul Moise Arapul”. În sprijinul lucrării de misiune şi asistenţă socială din Eparhie se înscrie şi activitatea preoţilor misionari din cadrul Protopopiatelor, precum şi a celor 10 asistenţi sociali din cadrul Birourilor de Asistenţă Socială din teritoriu. De asemenea, în cadrul proiectelor sociale şi a asociaţiilor aflate sub patronajul Arhiepiscopiei Clujului sunt salariate 158 persoane, după cum urmează: 46 salariaţi - Asociaţia „Filantropia Ortodoxă” - Cluj-Napoca (filiale: Bistriţa, Dej, Gherla), 41 salariaţi - Asociaţia Sfântul Nectarie ... mai mult

1 ianuarie: La Sfânta Liturghie este prezent în mijlocul credincioşilor din Parohia Pogorârea Sfântului Duh - Zorilor Cluj-Napoca, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări.

3 ianuarie: Participă la Sfânta Liturghie în Capela Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări.

10 ianuarie: În Capela Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, participă la Sfânta Liturghie.

17 ianuarie: Participă la Sfânta Liturghie în Capela Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări

24 ianuarie: În Capela Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, participă la Sfânta Liturghie.

30 ianuarie: Este prezent în mijlocul bolnavilor de la “Centrul de Îngrijiri Paleative Sfântul Nectarie”, iar în capela Centrului, participă la Sfânta Liturghie.

31 ianuarie: Participă la Sfânta Liturghie în Capela Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări.

Procesul de asigurare şi modelare a unui om în spiritul moral-creştin este, fără îndoială, unul asiduu şi complex, deoarece implică, pe lângă factorii de mediu social, politic, economic, cultural, și factorul moral - sufletul. Acest proces devine însă sinuos atunci când este vorba despre copii sau tineri şi sănătatea lor spirituală în contextul societăţii contemporane. Apartenenţa la un model de gândire contemporană impune anumite tendinţe de renunţare la tradiţional, de evadare din ceea ce se consideră canonic sau firesc către un nonconformism social menit să individualizeze tinerii. În contextul creştin, această problemă devine cu atât mai relevantă, cu cât societatea mediatică pare a susţine acest efort de descentralizare creştină a statului, iar tinerii, care sunt publicul ţintă al educaţiei mass-media, rămân captivi în această eronată strategie. Însă o abordare potrivită, capabilă să actualizeze mentalul colectiv creştin la societatea contemporană, ar permite o salvare de la acest declin, prin atragerea susţinută a tinerilor în sânul comunităţilor creştine şi prin educarea acestora în scopul obţinerii unui profil moral. Semnificaţia profilului moral-creştin este un aspect complex, care fl... mai mult

„A iubi nu înseamnă a te privi unul pe celălalt, ci a privi împreună în aceeași direcție.” Antoine de Saint Exupery, Terre des hommes Alături de credința în Dumnezeu, de respectul pentru înaintași sau pentru instituția școlii, în mișcarea de dizolvare a valorilor tradiționale se află prinsă astăzi și familia. Ceea ce era odinioară un loc privilegiat al lucrării mântuirii, sau cel puțin un spațiu al ocrotirii și al împlinirii, a ajuns să fie văzut acum ca o formă de alienare și de perpetuare a unor mecanisme de dominație ascunse, nelegitime și mutilante (a bărbaților asupra femeilor, a părinților asupra copiilor etc.). Rata divorțurilor, înmulțirea familiilor monoparentale, banalizarea uniunilor de tip contractual („libere”), refuzul procreației, revolta copiilor împotriva autorității părinților sunt doar câteva dintre cele mai vizibile semne ale acestei revoluții sociale și spirituale care se înfăptuiește sub ochii noștri. Consecințele ei sunt încă greu de estimat, dar fenomenul este numai în aparență surprinzător. Lucid privind lucrurile, la ce altceva ne-am fi putut aștepta? Dacă individul este măsura tuturor lucrurilor – una dintre presupozițiile fondatoare ale modernității occidenta... mai mult

1 ianuarie (Tăierea Împrejur a Domnului, Sf. Vasile cel Mare, Anul Nou): În Catedrala Mitropolitană, la miezul nopţii trecerii dintre ani, săvârşeşte o slujbă de Te-Deum şi rosteşte un cuvânt de binecuvântare. În Catedrala Mitropolitană, săvârşeşte Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare şi rosteşte cuvântul de învăţătură. Hirotoneşte întru diacon, pe tânărul Anton Viorel Pop. Hiroteseşte întru arhidiacon pe diaconul Dan Grigore Văscu, directorul tehnic al postului de radio „Renaşterea”. Slujeşte Vecernia şi rosteşte un cuvânt de învăţătură în Catedrala Mitropolitană. 2 ianuarie: În Catedrala Mitropolitană, asistă la Vecernie şi slujeşte la Litie. 3 ianuarie: În Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din cartierul clujean Mănăştur (parohi: Prot. Dănuţ Liviu Hognogi, Pr. Vasile Roman şi Pr. Dorin Ielciu), săvârşeşte Sfânta Liturghie şi rosteşte cuvântul de învăţătură. Hirotoneşte întru preot pe diaconul Anton Viorel Pop, pe seama parohiei Telciu II, protopopiatul Năsăud. Este însoţit de PCuv. Protos. Benedict Vesa, secretarul eparhial al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului. În Catedrala Mitropolitană, slujeşte Vecernia, Paraclisul Maicii Domnului şi ... mai mult

În anii ’80 ai secolului trecut, se auzeau frecvent glasurile unor personalităţi din cultura laică deplângând lipsa lucrărilor lexicografice, adică a unor dicţionare şi enciclopedii. Poate părea paradoxal, însă la vremea respectivă, într-un regim politic ateu, Biserica noastră a realizat câteva instrumente de lucru de cea mai bună calitate. Astfel, în anul 1981, un strălucit teolog român, preotul profesor Ion Bria (1929-2002), a tipărit cel dintâi Dicţionar de Teologie Ortodoxă[1] de la noi, reeditat mai întâi în Olanda, în anul 1986, iar după căderea fostului regim, în anul 1994, la Editura Patriarhiei, unde apăruse iniţial. În anul 1984, alt teolog proeminent, părintele Ioan Mircea (1903-1997), a publicat un Dicţionar al Noului Testament[2]. În aceeaşi categorie se cuvine înscrisă şi suita de volume Arta creştină în România[3], alcătuită parţial de reputatul arheolog şi istoric de artă bisericească Ion Barnea, membru de onoare al Academiei Române. În anul 1996, părintele academician Mircea Păcurariu, autorul bine-cunoscutei sinteze Istoria Bisericii Ortodoxe Române, a tipărit o lucrare a cărei necesitate era de mult resimţită: Dicţionarul Teologilor Ortodocşi Români, conţinând 720 de articole[4].... mai mult

Asistăm neputincioși de câțiva ani la exodul masiv al creștinilor din Orientul Mijlociu spre țările Europei în dorința și speranța de a scăpa de suferința grea și încercările mucenicești la care sunt supuși de diferite mișcări, frății și organizații musulmane radicale care și-au propus instaurarea unor regimuri politice (teocratice) exclusiv musulmane în state precum Iraqul, Iranul, Afghanistanul, Egiptul sau Siria. Știrile care ne vorbesc despre uciderea sau distrugerea unor comunități creștine antice au devenit, din nefericire, o constantă în ultima vreme. Cu tristețe trebuie să recunoaștem că din punct de vedere politic, cu excepția unor apeluri la pace și luări de poziție ale unor parlamentari europeni, statele lumii civilizate din spațiul european și nord-american nu au prea făcut nimic concret pentru a stopa eradicarea creștinismului din aceste țări. Din păcate chiar și sursele care ne stau la îndemână pentru a ne informa și a cunoaște mai bine, mai detaliat sau în profunzime situația din aceste zone de conflict sunt aproape exclusiv reprezentate de canalele de știri ale mass-mediei occidentale. Astfel, apariția și existența unei cărți a cărei lectură captivantă descrie în amănunt situația de cri... mai mult

La început de an, ASCOR Cluj-Napoca la Mănăstirea Măgura Jina Asociația Studenților Creștini Ortodocși din România (ASCOR), filiala Cluj-Napoca, și-a început activitatea în anul 2016 cultivând apropierea mirenilor de mănăstiri, pentru a găsi exemple de trăire vie a lui Dumnezeu, a cuvintelor și a poruncilor Sale, de care să se folosească în misiunea pe care și-o propun pentru noul an calendaristic. De asemenea, s-a încercat și promovarea prețuirii legăturii omului cu natura și căutarea urmelor Ziditorului în creația necuvântătoare. În acest sens, tinerii au ales să petreacă anul nou calendaristic la Mănăstirea Măgura Jina din județul Sibiu. Situată la 1200 m altitudine, departe de freamătul satului și strălucind ca un soare în mijlocul unor căsuțe de lemn răsfirate pe dealurile din jur, unele locuite, altele ca niște strecurători prin care trec razele soarelui, acest așezământ monahal a fost pentru tinerii de la ASCOR Cluj-Napoca gazdă primitoare în primele trei zile din noul an. Fiecare zi din cele trei petrecute la Măgura Jina au fost marcate de Sfânta Liturghie și de Priveghere, la care tinerii au participat activ, având ocazia să citească la strană canoanele Sfinților, Apostolul, să cânte con... mai mult

La sfârșit de ianuarie, la Biserica Studenților din Campusul Universitar din Hasdeu a avut loc un eveniment în cadrul căruia au fost lansate mai multe cărți despre viața și activitatea Ieroschimonahului Nil Dorobanțu, un slujitor al lui Dumnezeu considerat a fi nebun întru Hristos, dar și flacără vie a monahismului românesc din secolul al XX-lea. Invitatul care a prezentat biografia Ieroschimonahului Nil Dorobanțu a fost Părintele Ionel Adam, preot paroh în Borșani, județul Bacău. Așa cum a mărturisit Părintele Ionel Borșani în cadrul întâlnirii, munca de cercetare pentru descoperirea vieții și pentru creionarea personalității Ieroschimonahului Nil Dorobanțu a început deoarece sfinția sa și-a dorit ca acest „diamant al Bisericii Ortodoxe să nu se piardă” și să nu fie preluat de către mai multe fracțiuni schismatice. Părintele Ionel Borșani și-a început cuvântarea cu „Hristos a înviat!”, amintind de obiceiul Părintelui Nil, care pe tot parcursul anului întâmpina oamenii cu acest salut. După o scurtă introducere, relatările despre felul de a fi al acestui ieromonah cu o viață duhovnicească înaltă, dar mai puțin obișnuită pentru spațiul românesc au început să curgă. Date biografice Pă... mai mult

În data de 7 februarie 1936, în cadrul şedinţei plenare a Consiliului Eparhial Ortodox Român din Cluj, a fost desfăcut codicilul testamentului răposatului Episcop Nicolae Ivan, care a fost predat spre executare executorilor testamentari P.S. Episcop Ioan al Armatei şi Dr. Laurian Gherman. A fost prezentat actul Nr. 41/1936 al Mitropoliei Ardealului, prin care Î.P.S. Arhiepiscop şi Mitropolit Nicolae, potrivit art. 121 al Statutului de organizare al Bisericii, prelua asupra sa păstorirea duhovnicească a Eparhiei Clujului. Au fost prezenţi: preşedinte: Sebastian Stanca; notar: Laurențiu Curea; consilieri votanţi: Sebastian Stanca, Vasile Sava, Andrei Ludu, Laurențiu Curea, Ioan Lupaş, Nicoale Vasiu, Ioan Vască, Alexandru Baba, iar din cler Alexandru Lapedatu, Valer Moldovan, Ioan Mateiu, Petru Meteş, Sebastian Bornemisa, Lazăr Chirilă, mireni, și Ioan Cioara, casier eparhial[1]. Testamentul Episcopului Nicolae Ivan: „În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Eu, mai jos semnatul Nicolae Ivan, drept-credinciosul Episcop al Eparhiei Vadului, Feleacului și Clujului, mulţumesc Tatălui ceresc că m-a învrednicit a prăznui, în deplină putere sufletească, încunjurat de mulţimea preoţilor şi a mirenilor drept-credincioşi ... mai mult

Mai înainte de a intra în acest subiect, câteva precizări metodologice sunt necesare. Evenimentele istorice au ca scop să arate unicitatea persoanei umane și zădărnicia căutării împlinirii ei în această lume. În această înțelegere putem pricepe de ce fiecărei generații i-a fost dat să asiste la o schimbare majoră de "regim", fie sub forma încetării unei lungi "domnii", fie sub forma schimbării de regim sau sistem politic. În asemenea împrejurări s-a putut cristaliza înțeleapta vorbă românească: "schimbarea domnitorilor, bucuria nebunilor". În sens mai larg, împlinirea personalității umane, mântuirea ei, nu vine în și prin Istorie, ci la capătul ei. Dar cele spuse în nici un caz nu înseamnă că, în existența sa pământească, omului i se cere să fie pasiv, detașat, "neangajat". Din contră. Diversitatea uluitoare a evenimentelor istorice, "schimbările" de care vorbeam, sunt toate ocazie, posibilitate, pentru fiecare persoană de a alege între bine și rău, și, astfel, putință de mântuire. Formele sub care suntem chemați la participare sunt mereu noi și fără precedent, și de aceea alăturarea la bine sau la rău tot mereu va fi fără echivoc. (De aceea este atât de degradant să vezi oameni care duc "lu... mai mult

Echipa Săptămâna Căsătoriei toate parohiile, organizațiile și instituțiile din Cluj-Napoca și din țară să deruleze evenimente pe tema familiei în săptămâna 7-14 Februarie 2016. Pentru mai multe informații, idei practice și materiale accesați www.MarriageWeek.ro. Pentru detalii suplimentare vă stăm cu drag la dispoziție în cadrul unei întâlniri personale, telefonic sau prin email. Contact: Săptămâna Căsătoriei Cluj-Napoca, tel. 0746 043 266, info@MarriageWeek, www.MarriageWeek.ro.

Nimic nu există în afara relațiilor... Ființele umane există doar în relație cu altcineva. Fără relații nu există persoane... (Gianfranco Cecchin) Lidia Leahu (Psihoterapeut familial sistemic) Valoarea familiei și a cuplului căsătorit n-a fost nicăieri mai subliniată, și nevoile ei mai îngrijite precum în Biserică. Unirea celor doi, bărbat și femeie, este de fapt metafora evocatoare a unirii dintre Hristos și Biserica Sa. Nu este de mirare că această entitate, unitatea și intimitatea ei sunt atât de urmărite și asaltate de vrăjmașul familiei și implicit al Întemeietorului acesteia... Biserica, nefiind în necunoștință de aceste realități, este chemată la implicare în cât mai multe slujiri, cum ar fi și evenimente organizate cu ocazia Săptămânii Căsătoriei, 7-14 februarie 2016 (ediția a 6-a), săptămână dedicată național și internațional familiei, care pune focusul pe nevoile cuplului căsătorit. În Cartea Sfântă primele imagini care ni se perindă înaintea ochilor, ne zugrăvesc scena comuniunii primului om cu Creatorul, într-o relație de perfectă armonie. Aceasta este succedată de imaginea cuplului primordialși acesta într-o stare și comuniune desăvârșită. Suntem... mai mult

Planuri pentru noul an? De ce? Ca să priveşti prin decembrie înapoi şi să vezi că nu le-ai împlinit? Ca să ai tot anul motive de stres, deadline-uri şi energii epuizate în van? Eu cred că planurile pentru noul an sunt precum creioanele– trebuie să le ascuţi mereu ca să îşi dovedească utilitatea. Adică trebuie mereu ajustate pentru a se potrivi nevoilor şi posibilităţilor tale. Planuri pentru noul an? De ce? De ce nu? Eu sunt pro. Iată patru motive. 1. Succesul nu vine neplanificat Realizările, marile realizări, personale sau universale au venit în urma muncii susţinute. Planificate. Să îţi dau două exemple. Nu te vei trezi niciodată dimineaţa cu o casă în faţa blocului. Căminul visurilor tale nu creşte din pământ ca zarzavaturile (chiar şi lor trebuie să le dedici timp şi efort). Se spune că orice om trebuie să lase în urma sa un copac, o casă, un copil. Aceste realizări necesită planificare. Apoi, marea realizare la nivel global a secolului trecut – computerul, nu a aterizat într-un laborator de niciunde. Primul aparat de acest gen – ENIAC, cântărea 30 de tone prin 1946. Apoi compania IBM a lansat în 1953 doar 19 modele 701 EDPM. Softurile care au urmat au necesitat planificare şi muncă susţinu... mai mult

La 15 Ianuarie 2016 îl celebrăm pe Poetul naţional, Mihai Eminescu, sub genericul „EMINESCU VOIEVODUL LIMBII ROMÂNE” la 166 de ani de la naşterea sa, la 15 Ianuarie 1850.Tot la 15 ianuarie 2016 sărbătorim ZIUA CULTURII NAŢIONALE, proclamată la 16 noiembrie 2010, la propunerea semnatarului acestei lucrări, în anul 2007. Vineri, 15 Ianuarie 2016, cu prilejul depuneri de jerbe de flori, organizată de Autorităţile Publice Clujene, Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni Filiala Cluj, împreună cu Asociaţiile din antet, Liceul Teoretic “Mihai Eminescu”, Seminarul Teologic Ortodox, Liceul de Muzică “Sigismund Toduţă”, Şcoala “Horea”, Liceul de Arte Plastice “Romulus Ladea”, va celebra pe Poetul naţional Mihai Eminescu, Membru Post mortem al Academiei Române, la Statuia sa din faţa Teatrului Naţional și a Operei Naţionale Române, Cluj-Napoca şi Ziua Culturii Naţionale. Școlile prezente vor intona Imnul de Stat “Deşteaptă-te, Române”. Elevi de la Liceul Teoretic “Mihai Eminescu”, sub conducerea Doamnei Prof. Simona Dobrescu - Director, vor recita versuri de Eminescu şi-i vor dedica un eseu. Vom organiza Expoziţia închinată Poetului naţional Mihai Eminescu. Domnul prof. univ. dr. Dum... mai mult

Am învăţat, de-a lungul anilor, de la Mitropolitul Bartolomeu Anania că nu este suficient să vorbeşti oricând şi oricum despre păcatele lumii în care trăieşti. O lume infestată, fără nicio distincţie, de manipulare, calomnie, compromis, impostură, duplicitate, clientelism, intoleranţă, corupţie (inclusiv în Biserică), asasinat moral, aroganţă cu aer de asceză şi vânzare de frate. Iuda, duhul perfid, plimbându-se nestingherit „prin societate, prin istoria omenirii, dar şi prin creştinătate” (Corupţia spirituală, 2011, p. 129). Instinctul dezbinării ca justificare cinică a laşităţii şi a trădării. Despre toate acestea nu poţi scrie decât rămânând în Iisus, ceea ce înseamnă să rămâi în Adevăr şi în dreptatea credinţei. Să nu confunzi imaginea din ceruri a unei instituţii cu cea de pe pământ. Este lecţia discret ascunsă în glosa lui Gala Galaction, reprodusă acum întâia oară, cu titlul: La ţărmul dezorientării, din vechea „foaie de zidire sufletească” Ortodoxia (anul I, nr. 8, 29 octombrie 1933, p. 1; în seria de Opere, ediţia Teodor Vârgolici, textul lipseşte). Ca exerciţiu spiritual de sinceritate şi de cultură a primejdiei de noi înşine, ideile romancierului se întâlnesc cu multe... mai mult

Aţi citit şi citiţi, ca şi mine, discursurile oficiale sau semioficiale pe care, la zile mari sau mijlocii, unele autorităţi bisericeşti binevoiesc să le toarne peste capetele prea plecate ale turmelor cuvântătoare... Ce discursuri fericite! Ce situaţiuni înflorite, ce Arcadie pastorală, ce minuni în patru picioare ne fac să întrevedem această elocinţă oficială! Poporul dă năvală în biserici!... Virtuţile evanghelice se răsfaţă pe plaiurile patriei!... Credinţa strămoşească, dogma soboarelor ecumenice şi temelia autorităţii episcopale se bucură de o sănătate miraculoasă!... Aşa se arată lumea, biserica şi norodul pravoslavnic: văzute prin ochelarii de zile mari. Aşa stăm noi bisericeşte, dacă ar fi să asculţi şi să te îmbeţi de egloga chiriarhală... Cei care aţi văzut piesa Gringoire şi vă aduceţi aminte cum bietul poet flămând se aruncă asupra bunătăţilor de la masa regală, puse o clipă la dispoziţia lui, poate vă aduceţi aminte şi de reflecţia trubadurului: „Cum să nu fii bun, când mănânci atâtea bunătăţi”. Vom zice şi noi: cum să nu pice miere din discursul d-tale, când ai acasă, în ogradă, câteva sute de stupi bisericeşti! Din nenorocire, mierea şi optimi... mai mult

Sfântul Nicolae Velimirovici, meditând la cuvântul Evangheliei, notează: „Precum patru râuri au udat pământul Raiului, tot la fel cele patru sfinte Evanghelii dau apă vie vieţilor oamenilor în toată vremea. Evangheliile nu sunt o carte, ci o putere: o putere care plăsmuieşte viaţă şi bucurie – o putere care dă hrană şi băutură, o putere care învie din morţi”. Aici identificăm atât sursa omiliilor sale, cât și metodologia pe care o folosește – totul este construit pe cuvântul viu al Domnului Hristos, capabil să miște inimile și să transforme viața, și, în consecință, și predica, deși la un nivel inferior, se încadrează în același spațiu al propovăduirii cuvântului viu într-un spațiu și timp concret, adresându-se direct interogativelor auditoriului. De aici și caracterizarea care i se face – de-a fi un om al Duhului, dar și al timpului, contemporan cu sfinții, dar și foarte bine încadrat istoric. Sfântul Ierarh Nicolae Velimirovici, considerat „noul gură de aur” al contemporaneității, se naște pe 23 decembrie 1880 în satul Lelici din Serbia. Își începe studiile la Mănăstirea Celie, urmate de cele gimnaziale la Valievo. Încă din tinerețe se dovedește a avea o minte subțire și o pre... mai mult

Anuarul eparhiei ortodoxe de la Zalău, ale cărui începuturi sunt concomitente cu însăşi înfiinţarea instituţiei chiriarhale, a ajuns la cel de-al şaptelea număr. Mai bogat decât cele anterioare, dar editat în aceleaşi condiţii grafice de ţinută ca şi ele, el se constituie într-o mărturie preţioasă privitoare la intensa activitate pastorală, misionară, socială şi culturală care are loc acolo, putând fi util deopotrivă cititorului interesat de cronica evenimentelor sau specialistului care caută informaţii cu privire la anumite probleme de teologie. Structurat în patru părţi, volumul cuprinde informaţii preţioase cu privire la viaţa bisericească şi ramificaţiile ei, contacte şi adrese ale preoţilor şi parohiilor (pp. 7-164), o frumoasă cronică ilustrată a Episcopiei, ce reuneşte câteva zeci de instantanee cu privire la momentele cele mai importante care i-au marcat destinul pe Parcursul anului 2014 (pp. 165-230), opt predici ale chiriarhului, Preasfinţitul dr. Petroniu Florea (231-310), şi diferite studii de teologie şi istorie (pp. 311-683). Primele trei părţi, vor fi cu certitudine utile şi în viitor, pentru cercetătorii care vor dori să reconstituie viaţa şi activitatea eparhiei sălăjene din primii s�... mai mult

(Din nou în bibliotecă, pentru un nou început de drum, ieromonahii - profesori Ioan şi Gherman.) IOAN: – Se implinesc, frate Gherman, în curând, şase ani de când, în dramatica luptă cu inexorabila moarte trupească... GHERMAN: – ...luptă urmărită şi de noi cu tristeţe şi înfiorare... I.: – ...da, Înaltul nostru Bartolomeu şi-a dat duhul întru cele veşnice, trecând în lumea de dincolo, între larii neamului... G.: – A fost o ruptură dureroasă, ca de un adevărat părinte. Parcă-am rămas singuri în lume atunci şi de-atunci... I.: – Astfel a fost starea de-atunci, dar ne întărim. Oricine, cât îi trăieşte părintele, încă este copil, dar fără părinte, deodată se maturizează şi ia viaţa în piept... G.: – ...după cum făcuse şi părintele lui, deci, cu modelul părintelui... I.: – ...care n-a plecat cu totul – non omnis moriar. Dacă trupul mult încercat i se odihneşte pentru veci în cripta catedralei clujene, sufletul... G.: – ... ne e viu şi activ din memorie, asistându-ne în lupta vieţii. I.: – Glasul lui, în memorie, ca şi în viaţă, sună când blând şi sfătos, pentru cei ce râvnesc să fie pe calea strămoşească a Mântuitorului, G.: – ...când tunător... mai mult

Postul Nașterii Domnului s-a dovedit a fi unul foarte rodnic pentru tinerii care s-au implicat în activitățile filantropice și duhovnicești organizate de Asociația Studenților Creștini Ortodocși din România (ASCOR), filiala Cluj-Napoca. Evenimentele au fost diverse, multiple și pe alocuri solicitante, dar tinerii au dat dovadă de multă dăruire, entuziasm și implicare serioasă. „Am pornit cu vestea bună” Un eveniment pentru care tinerii s-au pregătit asiduu a fost spectacolul de colinde tradiționale dedicat prăznuirii Sfântului Ierarh Nicolae, intitulat Veselește-te, Domn bunu’, care a avut loc pe data de 6 decembrie. Tinerii din Ceata „Sfântul Ioan Valahul”, formată în cadrul ASCOR Cluj, și cei din cadrul Ligii studenților din Cluj, au intonat un frumos buchet de colinde și urări străvechi, adunate din culegeri bine documentate sau chiar primite prin viu grai de la bătrânii din satele vizitate de către tineri în căutarea straielor și a datinilor tradiționale. La invitația Direcției de Comunicare și Relații cu Publicul a UBB Cluj, concertul s-a desfășurat în sala Auditorium Maximum, bucurându-se de un număr mare de spectatori. Acest spectacol a dat startul perioadei când de colindele au umplut holuril... mai mult

Grigore Pletosu (1848-1934), protopopul ortodox al Bistriţei între 1909–1934, s-a născut în satul Chintelnic, jud. Bistriţa. Face parte din prima serie de elevi care trece pragul nou înfiinţatului gimnaziu grăniceresc (1863) din Năsăud, face parte din prima promoţie a liceului năsăudean cu opt clase, licenţiat în Teologie (Cernăuţi), Filosofie şi Limba română (Budapesta), membru al Societăţii literare Virtus Romana Rediviva fiind primul critic literar al poeziei lui Coşbuc; în anul 1928, la 50 de ani de activitate, i s-a acordat Ordinul Coroana României în grad de Comandor[1]. Pe vremea când se unea Moldova cu Muntenia, la 17 aprilie 1859, s-a născut al treilea copil al „cancelistului” Maxim Haliţă şi al „mămucăi” Ileana Isipoaie. A fost botezat cu numele de Solomon, fiind cunoscut obiceiul ardelenilor a-şi boteza copiii cu nume din Vechiul Testament sau cu nume latineşti, ca să nu poată fi maghiarizate. Bunul profesor Grigore Pletosu, descoperitorul poetului Coşbuc, i-a fost şi lui Solomon Haliţă profesor, îndrumător şi prieten[2]. Anul 1879 a fost un an greu pentru românii din Ardeal. Atunci autorităţile maghiare au început campania de maghiarizare a şcolilor româneşti. Conform tradiţiei năsă... mai mult

Cu mai multe luni în urmă, citeam un interviu al doctorului Ion Vianu, psihiatru, psihanalist şi scriitor profesionist, publicat în revista „Lettre internationale”, reţinând acest pasaj memorabil: „A te lipsi de lectura Bibliei este a te condamna la incultură, cel puţin dacă eşti european. Nimeni, sub cuvânt că este ateu, nu ar trebui să se simtă scutit de a citi Biblia. Psihologul, moralistul, estetul înamorat de expresia fericită se îmbogăţesc citind-o. Au citit-o şi ateii, şi profeţii ateismului, cu mare profit (Nietzsche, Freud)”[1]. Am regăsit menţionate numele de mai sus, asociate cu acela al lui Marx, şi în recentul volum de eseuri al doctorului Ion Vianu, intitulat, cu o celebră exclamaţie a lui Dostoievski, Frumuseţea va mântui lumea[2]. O parte din această consistentă carte este constituită din meditaţii, constatări şi observaţii asupra condiţiei umane actuale, formulate de un moralist autentic, care, fără să recurgă la retorică, respinge eufemismele. Ion Vianu vorbeşte despre omul-masă şi omul plat, definind şi descriind cele două categorii aparţinând vremii noastre. Cel dintâi exemplar este pus în legătură cu un celebru eseu interbelic al lui Ortega Y Gasset, Revolta maselor, şi adus la zi: ... mai mult

Am avut bucuria să lecturez cu multă atenţie un volum de aleasă istorie bisericească, prin bunăvoinţa tânărului preot Sas Cătălin Dorin, un adevărat misionar al credinţei străbune, care face apostolat în Spania. Şi sunt mai bogat intelectual că am citit volumul pe nerăsuflate pentru că părintele Ioan Bunea este o personalitate din fostul judeţ Turda, care prin învăţătura şi credinţă a devenit un intelectual de mare fineţe. Născut în localitatea Lunca Ariesului în 1906, în ziua “Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul", cunoaşte greutăţile din familie pentru că rămâne orfan de mic, dar două mame maştere l-au ajutat cu atâta dragoste şi înţelepciune să-şi realizeze visul: să devină preot ortodox. De mare ajutor i-au fost bunicii lui din satul montan Ocolișel. Viitorul dascăl şi preot, în volumul memorial, sintetizează întreaga sa viaţă cu bucuriile şi necazurile pe care le-a trăit din copilărie şi pe care a avut tăria să le depăşească prin credinţă puternică în Dumnezeu. Fiu de moţ, se simte mândru de obârşia sa de pe valea Arieșului, în care duhul Iancului şi lancea lui Horea au fost cele care au zămislit în el conştiinţa de român şi de luptător pentru poporul oprima... mai mult

4 decembrie: În Biserica Parohiei Pogorârea Sfântului Duh – Zorilor Cluj-Napoca, participă la slujba Vecerniei 6 decembrie: În Capela Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, asistă la Sfânta Liturghie. Vizită la Centrului de Îngrijiri Paliative Sfântul Nectarie. 13 decembrie: Participă la Sfânta Liturghie în Capela Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări. 20 decembrie: În Capela Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, asistă la Sfânta Liturghie. 21-24 decembrie: Primește grupuri de colindători la reședință. 25 decembrie: Participă la Sfânta Liturghie în Capela Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări 26 decembrie: La Sfânta Liturghie este prezent în mijlocul credincioşilor din Parohia Pogorârea Sfântului Duh - Zorilor, Cluj-Napoca, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări. 27 decembrie: Cu ocazia hramului Bisericii “Sfântul Arhidiacon Ștefan” din Cluj-Napoca (Paroh Pr. Mircea Bugnariu), participă la Sfânta Liturghie, iar la final rostește un cuvânt de mulțumire Părintelui Prof. Ioan Chirilă și Părintelui paroh Mircea Bugnariu. 30 decembrie: Cu ocazia zilei de naștere, slujește la... mai mult

Luni, 30 noiembrie 2015, de ziua de prăznuire a Sfântului Apostol Andrei şi a Sfântului Ierarh Andrei Şaguna, Mitropolitul Transilvaniei, în Catedrala Mitropolitană din Sibiu, ÎPS Sa Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului a conferit distincţia crucea şaguniană Pr. prof. univ. dr. Ioan Chirilă de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, preşedintele Senatului UBB. * În perioada 30 noiembrie-6 decembrie 2015 au fost organizate activități dedicateSăptămânii Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca. Luni, 30 noiembrie 2015, de ziua Sfântului Apostol Andrei, după Sf. Liturghie săvârșită în Catedrala Mitropolitană, profesorii Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca l-au felicitat la reşedinţa mitropolitană pe întâistătătorul eparhiei noastre, pe IPS Mitropolit Andrei, cu prilejul zilei onomastice. Miercuri, 2 decembrie, lansare de carte: Euharistie, Spovedanie, Martiriu. Lucrările Simpozionului Internaţional al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca (3-5 noiembrie 2014), Vol. I și II, Pr. prof. univ. dr. Vasile Stanciu, Pr. lect. univ. dr. Adrian Podaru (coord.), Editura Renașterea, 2015. A prezentat: Lect. univ. dr. Nicu Turcan și Cuvântul Tău este Adev... mai mult

1 Decembrie (Ziua Naţională a României): În Catedrala Mitropolitană, cu prilejul aniversării a 97 de ani de la Marea Unire, săvârşeşte o slujbă de Te-Deum şi rosteşte un cuvânt festiv. În Piaţa Avrama Iancu, participă la festivităţile militare organizate cu acest prilej. La Opera Română, asistă la spectacolul „Copiii sărbătoresc Marea Unire”, organizat de Instituţia Prefectului Judeţului Cluj. La ceas de seară, la Opera Română, asistă la concertul „Ziua Naţională a României la Operă”. Este însoţit de PCuv. Ierom. Benedict Vesa, secretarul eparhial al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului. 2 decembrie: Face o vizită pe şantierul căminului studenţesc din incinta Campusului Teologic „Nicolae Ivan”. 3 decembrie: La Facultatea de Teologie, prezidează comisia de evaluare a candidaţilor înscrişi la examenul pentru obţinerea gradului I în preoţie. La Centrul Social „Sfânta Irina” din Turda, cu prilejul Zilei Internaţionale a persoanelor cu dizabilităţi, săvârşeşte o slujbă de Te-Deum şi rosteşte un cuvânt duhovnicesc. Hiroteseşte întru iconom pe PC Pr. Florian Simonca, directorul centrului, şi pe PC Pr. Daniel Sîrb de la parohia Livada, protopopiatul Turda. Participă... mai mult

Un aspect important legat de venirea pe lume a unui copil, este numele pe care acesta îl va primi după ce se va naşte. Părinţii, în general, dar şi familia mai extinsă, se gândesc din timp ce nume să-i pună copilului. Nu de puţine ori se iscă chiar dispute care merg până la supărări din partea unor membrii ai familiei pentru că nu se pot înţelege în privinţa acestui aspect. Alte ori, pentru ca toată lumea să fie împăcată, copilaşul va primi mai multe nume. Puţini ştiu însă, că punerea numelui are o însemnătate deosebită pentru Biserică, care a fixat chiar o Rânduială specială pentru acest moment din viaţă şi care se săvârşeşte în ziua a opta după naştere. De aceea părinţii creştini ar trebui să aleagă numele în consens cu identitatea creştină pe care o va avea copilul lor după Botez şi de aceea ar fi bine ca ei să se sfătuiască cu preotul comunităţii lor în privinţa numelui încă înainte de a se naşte copilaşul. Cu toate că azi se obişnuieşte ca numele să se pună la spital la câteva clipe după naştere, copilul fiind înregistrat cu acest nume după puţin timp şi în actele oficiale ale Statului, Rânduiala de la opt zile nu trebuie neglijată. Prin această Rugăciune se recunoaşte co... mai mult

Duminică, 7 februarie:

- Sfânta Liturghie și Parastas în Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca

- Trisaghion în Necropola Catedralei

Luni, 8 februarie:

- Simpozion Omagial, începând cu ora 10, în sala Nicolae Ivan, Piața Avram Iancu 18.

Conferențiază:

Dl. Acad. Prof. Univ. Dr. Ioan Aurel Pop

Pr. Prof. Univ. Dr. Alexandru Moraru

Pr. Asist. Univ. Dr. Cosmin Cosmuța

Pr. Vicar Iustin Tira va prezenta lucrarea Episcopul Nicolae Ivan (1855-1936). Ctitorul reînviatei episcopii a Vadului, Feleacului și Clujului. Studii și Documente, reeditată recent de către Editura Renașterea a Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului.

Scena europeană a ultimei săptămâni ne arată că asistăm la dezvoltarea unei culturi a fricii, care destabilizează nu doar societatea franceză însângerată de atentatele teroriste de acum câteva zile, ci chiar o lume întreagă. La orizontul continentului nostru se profilează tot mai mult terorismul, ca armă de revendicare politică, dar şi de sancţiune morală. Această erupţie violentă de ură a devenit tot mai prezentă în inima unui continent care se defineşte pe sine ca fiind ospitalier, deschis şi primitor cu toţi. Iar violenţa cu care se răspunde acestor valori ne pune serioase semne de întrebare privind limitele unei astfel de convieţuiri. În primul rând asistăm la o proliferare a morţii ca sancţiune morală pentru un anumit tip de politică externă a unei ţări. Nu este o pedeapsă să ucizi oameni pentru o anumită orientare politică a ţării lor, ci este în primul rând un atentat la adresa încrederii cu care acea ţară te-a primit şi a semenilor lângă care ai convieţuit. Terorismul îşi asumă rolul unei instanţe morale supreme, care în mod fals încearcă să lupte împotriva violenţei cu o violenţă şi mai mare. De aici lupta poate părea inegală, întrucât nu poţi învinge cu armele un inamic care lupt�... mai mult

Rămâne un adevăr că cel mai adesea viitorul vine între cei vii mai devreme decât ei se așteaptă și îi află "nepregătiți". Cred că aceasta este dovada că ne aflăm sub paza unui "plan" și a unei purtări de grijă a cărei măreție nu o vom putea pricepe vreodată, ci o putem doar contempla. Cred că cele spuse mai sus sunt adevărate și în privința tragicelor împrejurări care au confruntat ceea ce, după cunoștinta și conștiința mea, este cultura românească autentică, în Postul Crăciunului din 2008. În 30 Noiembrie al acelui an, de Sfântul Apostol Andrei, Cel dintâi chemat, Artur Silvestri pleca fulgerător dintre noi. În termeni omenești și sub înțelegere omenească această plecare nu poate fi înțeleasă și nu poate fi acceptată. Prin urmare ea, plecarea de care vorbesc, a fost sub semnul unei altei Voințe, despre care, în această clipă de imensă durere și tristețe, trebuie, trebuie să ne încăpățânăm să credem că este Infinit Bună. Daca nu vom crede asta, ne vom pierde și vom pierde și lumea aceasta, și pe cea viitoare. Nu este rostul acestor rânduri și nici nu este în puterea semnatarului lor să vorbească acuma despre ce este Opera lui Artur Silvestri. Poate mai târziu, când ceva din durere... mai mult

Au trecut treizeci şi cinci de zile de post şi rugăciune stăruitoare. Acum călătoria duhovnicească spre sărbătoarea Naşterii Domnului se apropie de ţinta sa. Nevoinţa se intensifică, iar cateheza imnografică ne călăuzeşte paşii tot mai atent pentru a străbate în mod adecvat şi ultima parte a Postului Crăciunului. După cum praznicul Naşterii Domnului este adesea numit în imnografie „al doilea Paşti”, tot aşaşi perioada cuprinsă între 20-24 decembrie este frecvent numită „Săptămâna Mare a Crăciunului”. Mai mult, această perioadă are drept model chiar Săptămâna Sfintelor Pătimiri. Şi este firesc, pentru că între Întruparea Domnului şi Învierea Sa, care este punctul culminant al iconomiei mântuirii, există o legătură indisolubilă. Începând cu data de 20 decembrie, la slujba Pavecerniţei apar canoane de rugăciune speciale, alcătuite după modelul canoanelor cântate la Deniile Săptămânii Mari. „Titlurile” (acrostihurile) acestor canoane fac referire la Săptămâna Mare şi sunt preluate nemodificat din cadrul slujbei Deniilor. Aceste „titluri” ne călăuzesc paşii. În data de 20 decembrie există două canoane, corespunzătoare primelor două zile (luni şi marţi) ale Săptămânii Mari: prim... mai mult

Inspirată din textul evanghelic, tema Închinarea Magilor o întâlnim în iconografie încă din veacul al II-lea. Sfântul Evanghelist Matei (2, 1-22) prezintă evenimentul explicând, cu multe detalii, circumstanţele naşterii Mântuitorului întâmplate în timpul lui Irod Idumenul. Acesta, tulburat (împreună cu tot Ierusalimul), a convocat pe toţi cărturarii şi arhiereii, dorind să afle unde va fi locul de naştere a Mântuitorului. Conform proorocului, acesta va fi Betleemul. În acest context, ne este menţionată întâlnirea secretă dintre rege şi magi (fără a fi menţionat numărul lor), care îi destăinuie prezenţa stelei călăuzitoare. Irod îi îndeamnă să afle cât mai multe despre Pruncul Nou-născut, cerându-le ca, la întoarcere, să îi vestească şi lui locul precis de la Betleem. Reluându-şi călătoria, magii au fost luminaţi de steaua de la Răsărit până când au ajuns în casa unde au aflat Pruncul, împreună cu mama sa, Maria, căruia I s-au închinat, aducându-i aur, tămâie şi smirnă. Întorcându-se în ţara lor, au fost înştiinţaţi, în vis, spre a urma o altă cale, şi deci, a nu îl mai întâlni pe Irod.[1] Sfântul Evanghelist Luca (2, 8-20) aduce mărturie evocatoare întâmplări, adăugând la ... mai mult

Ce vom aduce Ție, Hristoase? Că Te-ai arătat pe pământ ca un om pentru noi. Fiecare din făpturile cele zidite de Tine mulțumire aduce Ție: îngerii cântarea, cerurile steaua, magii darurile, păstorii minunea, pământul peștera, pustiul ieslea, iar noi pe Maica Fecioara. Dumnezeule, Cel ce ești mai înainte de veci, miluiește-ne pe noi”. (Stihiră din slujba Vecerniei Praznicului Nașterii Domnului) Cu pași mărunți ne îndreptăm cu gândul spre ieslea din Betleem... Fiecare dintre noi, de la mic la mare, și-a pregătit, cred, într-o oarecare măsură, darul pentru Pruncul minunat, Mântuitorul lumii. Dacă totuși, încă n-am făcut-o, nu e prea târziu... Domnul ne așteaptă pe toți, blând și smerit, chiar dacă suntem lipsiți de daruri alese. Recunoaștem că, deși în „sărăcia” noastră nu ne-am asemănat nici păstorilor, nici magilor, căci cu adevărat lipsiți suntem de Aur, dar totuși tăcerea noastră poate fi un dar; n-avem Smirnă a-I aduce, să suspinăm ca vameșul înaintea Lui, iar ca Tămâie să înălțăm glasul către Cer și din adâncuri să grăim cu mare mulțămită: Îți mulțumesc, Bucuria mea, Doamne al slavei, că ai primit chipul meu prin întrupare din Preacurata Fecioară și ai cinstit �... mai mult

O foarte tânără călugăriță din spațiul occidental, Tereza de Lisieux, se confrunta cu o dilemă de maximă importanță privind itinerariul său spiritual – cum se poate împlini chemarea pe care i-o face Dumnezeu omului, aceea de-a deveni sfânt, ținând cont de starea sa vulnerabilă și caracterul său limitat. Nu se mulțumea doar să fie bună, să aibă o viață morală, ci dorea să atingă maximul. Și, în consecință, preocuparea sa era să identifice calea prin care oamenii simpli, care trăiesc ascunși, cu o viață măruntă, ce nu iese în evidență cu nimic, categorie în care considera că se încadrează, pot să devină sfinți. Își notează această preocupare în jurnalul său: „Am dorit întotdeauna să devin o sfântă. Din păcate, atunci când m-am comparat pe mine însămi cu sfinţii, am găsit mereu că între sfinţi şi mine există aceeaşi diferenţă care există între un munte şi un grăunte de nisip, călcat în picioare de trecători. În loc să mă descurajez, mi-am spus: Dumnezeu nu m-ar face să doresc ceva imposibil, deci, în ciuda micimii mele, pot să năzuiesc că voi deveni sfântă. Să devin mai mare îmi este imposibil. Trebuie să mă suport aşa cum sunt cu toate imperfecţiunile mele. Dar vreau s�... mai mult

De mai mulţi ani, Europa a dispărut în spatele frazelor frumos ticluite ale unei corectitudini politice din ce în ce mai tiranice şi mai inchizitoriale. Fraze născute din foşnirea mătăsoasă a mânecuţelor scurte şi nu din inteligenţa celor care trebuiau să ştie că istoria, gândită astăzi după bunul plac, poate naşte mâine monstrul cu mai multe capete. Adevărata Europă ne-a fost mereu ascunsă de teamă să nu-i vedem rănile, să nu-i judecăm neputinţele şi să nu-i arătăm cu degetul prejudecăţile. Credeam că lecţia colonialismului comunist o va găsi suficient de matură să înţeleagă pericolul autoizolării în mirajul fericirii. Exerciţiile duplicitare din ultimii ani, cărora li s-au adăugat strategiile improvizate din conflictele provocate şi abandonate nu puteau duce decât la o insecuritate generală şi la o falsă retorică a pacificării voluntare. Europa s-a lăsat târâtă în iluzia unui aşa-zis multiculturalism lucrativ şi democratic, fără să fi obţinut vreodată consensul elitei intelectuale sau al masei de imigranţi, rămaşi, ombilical, legaţi de incultura lor, de ura lor endemică şi de intoleranţa lor. Evenimentele din ultimul timp dovedesc că libertatea nu este doar un cuvânt de strigat în strad�... mai mult

Începuturile acestei biserici se leagă de pătrunderea în Cluj, în secolul al XVIII-lea a câtorva familii de negustori macedo-români, oameni bogaţi, inteligenţi şi determinaţi în a-şi atinge scopurile lor. Marea lor dorinţă a fost aceea de a avea o biserică în care să se roage, cea mai apropiată biserică ortodoxă fiind cea din Someşeni, pe care o frecventau doar la marile sărbători. Astfel, în anul 1788, negustorii Ioan Constantin şi Ienache Mavrodin au înaintat o cerere contelui Adam Teleki, comisarul regal, în care solicitau aprobarea construirii unei biserici ortodoxe (oratorium) în Cluj. Contele a trimis cererea Consiliului oraşului Cluj, care a respins-o la 6 aprilie 1789, motivând că pot construi biserici şi şcoli doar acele confesiuni care au mai avut asemenea instituţii şi mai înainte. În plus, documentul reamintea faptul că o astfel de aprobare pentru construirea unei noi biserici se acordă pentru cel puţin 100 de familii de credincioşi. În urma unei noi cereri şi a recensământului din februarie 1790, în care au fost identificate 129 de persoane ortodoxe, Cancelaria Aulică din Viena, la recomandarea Guvernului, a aprobat, la 14 februarie 1790, ridicarea bisericii. Consiliul orăşenesc a formulat un protest în c... mai mult

Luni, 2 noiembrie 2015, în Aula “Episcop Nicolae Ivan” a Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, Pr. prof. univ. dr. Ioan Sauca, director al Institutului Ecumenic din Bossey a susţinut o conferinţă cu tema: Provocări actuale ale misiunii ortodoxe în diaspora. Moderator a fost Pr. lect. univ. dr. Cristian Sonea, prodecanul facultăţii. * Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca a organizat, în perioada 2-5 noiembrie 2015, Simpozionul internaţional: Misiunea parohiei și a mănăstirii într-o lume în continuă schimbare. Manifestarea ştiinţifică se încadrează în seria de evenimente prilejuite de proclamarea de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a anului 2015 ca „An omagial al misiunii parohiei şi mănăstirii azi“ şi „An comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur şi al marilor păstori de suflete din eparhii“. Simpozionul a fost deschis oficial în dimineața zilei de 3 noiembrie, în Aula Magna a Universității Babeş-Bolyai cu un cuvânt inaugural rostit de Pr. prof. dr. Vasile Stanciu, decanul facultăţii. A rostit o alocuţiune Acad. prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop, Rectorul Universităţii transmiţând și un mesaj de bun-venit oaspeţilor. Au urmat comu... mai mult

În Fribourg, capitală și centru economic al cantonului elvețian cu același nume, călătorul atent va descoperi o comoară culturală, un adevărat tezaur religios, social, arhitectural, ale cărui resorturi străbat orizontul timpului revendicându-și identitatea încă din vremea Evului Mediu. Fondat în anul 1157 orașul convinge și nu constrânge, seduce și impresionează prin frumusețea caracteristică omului virtuos a cărui forță de relație creează în celălalt sentimentul familiarității și al atașamentului. Departe de mine îndrăzneala de a picta în culorile subiectivității excesive imaginea acestei comunități bilingve (franco-germane) de nici 32 mii de locuitori. Îmi rezerv însă bucuria de a face o mențiune: în fiecare an, sfârșitul primei săptămâni din decembrie găzduiește procesiunea solemnă ce animează străzile orașului; este cinstit Sfântul Ierarh Nicolae, patronul spiritual al cantonului. Am avut și noi cinstea de a săruta racla cu părticele importante din moaștele Sfântului, adăpostite la catedrala Sf. Nicolae din Fribourg. Această întâlnire ne-a fost prilejuită cu ocazia festivităților dedicate zilelor Universității din Fribourg. Grupul de la Cluj a fost reprezentat de șapte tineri doctoranzi c... mai mult

[1]Sfântul Sinod a declarat anul acesta ”Anul omagial al misiunii parohiei și mănăstirii azi”, de aceea în prezentarea de față aducem în atenția părinților și maicilor adunați la această sinaxă modelul unor foști viețuitori ai eparhiei noastre și ai mănăstirii Piatra Fântânele, duhovnici iscusiți care s-au jertfit pe potecile mănăstirilor, prin munți și locuri izolate, chiar și-n închisori, în timpuri grele de război și sărăcie, și-n prigonire atee-comunistă, dar care prin truda și osteneala lor, și-au adus un real aport la întărirea credinței în popor și, implicit, la deschiderea căii spre mântuire pentru cei din vremea lor, dar și pentru noi, urmașii acestora, și pentru cei de mâine, care vor mai ”privi cu luare aminte la felul cum și-au încheiat viața” (Evr.13, 7) ca niște vrednici înaintași demni de urmat și ascultat. Respectând ordinea cronologică în care au trăit, redăm aici câteva aspecte din viața părintelui protosinghel Vasile Luncan, primul stareț și ctitor al mănăstirii Piatra Fântânele[2]. A văzut lumina zilei la 2 februarie 1902, în satul Fundeni, comuna Săcuieni, județul Bacău, din părinții Gheorghe a lui Petrache și Voichița Luncanu; a urmat cinci clase primare ... mai mult

Cluj-Napoca, 23 noiembrie 2015 Interesul crescut al studenților UBB față de Campania de donare de sânge ,,Donăm împreună, UBB dă startul” s-a manifestat şi în rândul studenţilor de la Facultatea de Teologie Ortodoxă, din cadrul UBB. Astfel, un grup de 30 de studenți de la Facultatea de Teologie Ortodoxă, împreună cu decanul acestei facultăți, Pr. Prof. univ. dr. Vasile Stanciu s-au prezentat luni, 23 noiembrie, de la ora 8.00, la Centrul Regional de Transfuzie Sanguină Cluj, pentru a dona sânge. Cei mai mulți dintre ei au donat sânge pentru prima dată şi vor repeta experienţa pe viitor . „Iniţiativa colegilor şi studenţilor de la UBB este una lăudabilă şi bine venită. Pe parcursul acestei săptămâni vor mai veni încă 20 de studenţi de la Facultatea de Teologie Ortodoxă, pentru a dona sânge. Astfel de campanii sunt mai mult decât un gest civic pentru că acestea pornesc din dragoste pentru semeni și prin dăruirea propriului sânge se dăruiește viață din viața ta”, a declarat Pr. Prof. univ. dr. Vasile Stanciu, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă. Campania ,,Donăm împreună, UBB dă startul” reprezintă un program mai amplu de donare de sânge, care îi vizează atât pe studenţii UBB, cât ş... mai mult

Nașterea unui copil în sânul unei familii creștine este rodul împlinirii rugăciunilor de la Cununie. Venirea lui pe lume este un semn al binecuvântării lui Dumnezeu și de aceea reprezintă un prilej de bucurie. Pruncii sunt un dar de la El, întregesc familia și-l fac oglindă al iubirii Preasfintei Treimi. Nașterea de copii implică însă și o maximă seriozitate și asumarea unei responsabilități deosebite față de persoana umană care tocmai pășește în această lume. Modul cum ne raportăm la această responsabilitate determină întregul parcurs al devenirii unui om. Părinții creștini trebuie să fie conștienți că prin naștere de prunci ei devin colaboratori cu Dumnezeu în lucrarea de creare a unei noi persoane umane. Ei transmit nu numai viața biologică, ci și viața duhovnicească, participând astfel la crearea de noi fii și fice ale lui Dumnezeu. Misiunea familiei creștine stă astfel, pe lângă darul vieții și asigurarea dezvoltării mentale și afective sănătoase a copilului și în susținerea creșterii sale duhovnicești în relația sa cu Dumnezeu. De ce trebuie puși copiii în această relație? Deoarece omul este om real numai în comuniune cu Dumnezeu. Numai această comuniune face deplină umanitatea noas... mai mult

În contextul în care știm cât de importantă și valoroasă este familia, vă invităm să vă implicați în Săptămâna Căsătoriei, ediția a 6-a, eveniment sărbătorit la nivel internațional sub denumirea de Marriage Week. Vă lansăm invitația ca în intervalul 7-14 Februarie 2016 să derulați evenimente și programe speciale pentru cuplurile căsătorite, cu biserica, organizația sau instituția dumneavoastră. Săptămâna Căsătoriei are ca scop sărbătorirea familiei și încurajarea cuplurilor căsătorite, şi a celor ce se pregătesc pentru căsătorie, în vederea dezvoltării unei vieți de familie armonioase, fondate pe iubire și pe un angajament definitiv. De ce o Săptămână a Căsătoriei? De-a lungul vieții, familiile se pot confrunta cu provocări. Copiii, siguranța emoțională și un viitor stabil sunt rezultate ale căsniciei, ale dragostei și unității cuplului. Calitatea relației de cuplu are efect asupra întregii familii, asupra bisericii și asupra societății. Tocmai de aceea, Săptămâna Căsătoriei se vrea a fi un timp de celebrare, un timp în care cuplurile căsătorite și cele care se pregătesc pentru căsătorie, să aibă oportunitatea să investească în relația lor. Ce evenimente se pot org... mai mult

1 noiembrie: În Catedrala Mitropolitană, este prezent la Sfânta Liturghie săvârşită de Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei. La finalul Sfintei Liturghii, asistă la slujba Parastasului săvârşită pentru vrednicul de pomenire Arhiepiscopul Teofil Herineanu, de la a cărui trecere la cele veşnice se împlinesc, 23 de ani. 8 noiembrie: Participă la Sfânta Liturghie în Parohia Pogorârea Sfântului Duh - Zorilor Cluj-Napoca, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări. Oficiază slujba de înmormântare pentru adormitul întru Domnul, prof. Pop Eugen, în Parohia Adormirea Maicii Domnului din Cartierul Mănăştur Cluj-Napoca. 9 noiembrie: Cu ocazia hramului Centrului de Îngrijiri Paliative Sfântul Nectarie, participă la Sfânta Liturghie. Asistă la slujba de înmormântare săvârşită de Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei pentru adormitul întru Domnul, ing. Iosif Berindeiu, la Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului din Nicula, protopopiatul Gherla. 10 noiembrie: În Biserica Parohiei Pogorârea Sfântului Duh – Zorilor Cluj-Napoca, participă la slujba Vecerniei, precum si la programul social “Ospăţul credintei”. 14 noiembrie: Vizitează șantierul de construcţi... mai mult

Dr. Laurenţiu Oanea (1888-1970), din Sângeorz-Băi, a fost un cunoscut avocat şi om politic. A fost trimis de Alexandru Vaida-Voievod şi de dr. Teodor Mihali în octombrie 1918, la Iaşi să informeze pe I.I.C. Brătianu, generalul Coandă şi pe generalul Prezan de intenţia românilor transilvăneni de a convoca Marea Adunare Naţională. A cerut guvernului ca, după adunare, să trimită armate în Transilvania pentru a preîntâmpina eventualele tulburări pe care le-ar putea provoca elementele maghiare. A participat, ca deputat al românilor pentru judeţele Bistriţa şi Năsăud, la Marea Adunare Naţională de la 1 Decembrie 1918. A fost unul dintre cei doi secretari ai acestei adunări. După Unire a fost secretar ministerial al Dr. Ştefan Cicio-Pop, care era ministru fără portofoliu pentru problemele Transilvaniei în guvernul I.I.C. Brătianu. În perioada interbelică a fost deputat şi senator liberal[1]. O primă implicare a lui Laurenţiu Oanea în problemele religioase locale a fost atunci când s-a aflat în fruntea unei cete de oameni aleşi a mers la locuinţa lui Bâznog şi i-au luat clopotele şi le-au dus la primăria comunală[2]. La începutul lunii martie 1931 preotul Susa intentează proces la judecătorie ieromonahului Bâznog[... mai mult

1 noiembrie: Aşează, în mod solemn, în Muzeul Mitropoliei, racla cu Brâul Maicii Domnului adusă de o delegaţie de la Mitropolia de Volos din Grecia, pentru închinarea credincioşilor. În Catedrala Mitropolitană, slujeşte Sfânta Liturghie, rosteşte cuvântul de învăţătură, săvârşeşte slujba Parastasului pentru adormitul în Domnul, Teofil Arhiepiscopul şi rosteşte un cuvânt evocator. În Catedrala Mitropolitană, săvârşeşte Taina Sfintei Cununii pentru tinerii Vlad Sorin şi Diana Coste. Rosteşte un cuvânt de învăţătură. Participă la întâlnirea festivă cu membrii coralei Catedralei Mitropolitane. În Catedrala Mitropolitană, slujeşte Vecernia, Paraclisul Maicii Domnului şi rosteşte o cateheză. 2 noiembrie: La Mănăstirea „Mihai Vodă” de la Turda, săvârşeşte slujba de sfinţire a noilor clopote. Rosteşte un cuvânt duhovnicesc. Este însoţit de PCuv. Arhim. Dumitru Cobzaru, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului. Împreună cu delegaţia din Grecia, face o vizită la sediul Facultăţii de Teologie. 3 noiembrie: În Aula Magna a Universităţii „Babeş-Bolyai”, participă la deschiderea Simpozionului Internaţional „Misiunea parohiei şi a mănăstiri... mai mult

Titlul acestui articol este inspirat din sinteza pe care Academicianul Ioan Aurel Pop, Rectorul UBB Cluj-Napoca, a făcut-o în deschiderea Seminarului „Petru Rareș și bistrițenii”, organizat la Casa Argintarului din Bistrița, în ziua de 17 noiembrie 2015, sub patronajul Arhiepiscopiei Ortodoxe a Vadului, Feleacului și Clujului, Universității „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca, Institutului de Istorie „George Barițiu” Cluj-Napoca, Consiliului Județean Bistrița-Năsăud, prin Complexul Muzeal Județean, Centrul Județean pentru Cultură și Biblioteca Județeană „George Coșbuc”. Aplicate pe documente și cercetări științifice, conferințele susținute de Arhiepiscopul și Mitropolitul Andrei - „Episcopia Vadului este Bistrița”, Acad. Ioan Aurel Pop - „Ierarhia bisericească a românilor din ținuturile bistrițene în secolele XIV-XVII” și Prof. Univ. Ioan Chirilă - „Tradiție, continuitate și unitate sau despre moștenirile moldave ale Transilvaniei” au scos în evidență că, într-o Europă a națiunilor, formarea statului român modern este văzută mai degrabă consecință a unei permanențe culturale, mai degrabă decât rezultatul unor ecuații geopolitice. Asfel, legăturile lui Petru Rareș cu bistrițenii reprezi... mai mult

Perioada postului Nașterii Domnului Hristos este una deosebită, fiind împodobită cu mult entuziasm în așteptarea venirii Mirelui, a întrupării Cuvântului, Cel Ce ne izbăvește din durerile noastre de toate zilele și mai cu seamă din cele veșnice. Acest entuziasm este exteriorizat prin multitudinea de activități pe care Asociația Studenților Creștini Ortodocși Români (ASCOR), filiala Cluj-Napoca, le organizează în acest răstimp. Activitățile sunt multe și diverse. Sfințirea căminelor, repetiții de colinde, concerte și pelerinaje La finalul lunii noiembrie și începutul lunii decembrie, a avut loc binecuvântarea căminelor. În cadrul acestei activități, Părintele Ciprian Negreanu, împreună cu alți preoți care au făcut parte din ASCOR Cluj, au mers în căminele din campusurile universitare clujene pentru a stropi cu agheasmă camerele unde sunt cazați tinerii. Această lucrare este ocazionată atât de începutul anului universitar, dar și de începutul Postului Nașterii Domnului. Preoții au fost însoțiți de studenți ascoriști și nu numai, care au intonat imnul Mântuiește, Doamne, poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta; biruință binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește și c... mai mult

În penultima săptămână din noiembrie, tinerii din Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi din România (ASCOR), filiala Cluj-Napoca, şi nu numai, l-au avut în mijlocul lor pe Înaltpreasfinţitul (ÎPS) Serafim Joantă, Mitropolitul Germaniei, al Europei Centrale şi de Nord. Tema conferinţei a fost una dintre cele mai grele: Să îndrăznim să Îl mărturisim pe Hristos!, iar ÎPS Părinte Serafim a răspuns, ca întodeauna, cu multă blândeţe, dragoste şi înţelegere. Subiectul de actualitate, sensibil mai ales în umbra tragediei întâmplate la Bucureşti în Clubul Colectiv, a fost succedat de numeroase întrebări aparent simple, dar complexe şi temerare din partea tinerilor prezenţi la conferinţă. Această deschidere a demonstrat, ca de fiecare dată, că prezenţa ÎPS Serafim este plină de familiaritate şi disponibilitate pentru tineri şi că maniera plină de dragoste în care comunică cu ei a dus mereu la un dialog sincer şi animat. Îndrăzneala presupune dreapta judecată ÎPS Serafim a început, astfel, conferinţa prin evocarea multor exemple din Evanghelie, precum îndrăzneala slăbănogului, a femeii cu scurgere de sânge, a femeii desfrânate etc. Potrivit distinsului invitat, există peste 150 de texte scripturistic... mai mult

În perioada 14-15 noiembrie, a avut loc cel de-al optulea pelerinaj pe jos și cu bicicleta, organizat de ASCOR Cluj-Napoca. De data aceasta, turul a cuprins mănăstirile din nordul Olteniei. Unul dintre scopurile principale ale acestui pelerinaj a fost acela de a parcurge pe jos „Drumul Doamnei”, pe care Doamna Maria Brâncoveanu îl făcea adesea, plângându-și soțul și fiii uciși de către turci. Însă, până acolo, cei 110 pelerini au parcurs cale lungă. Înarmați cu voie bună, aceștia au lăsat în urmă orașul Cluj la primele ore ale zilei de sâmbătă, 14 noiembrie. Prima parte a drumului a fost parcursă, ca de obicei, cu autocarul, iar cel dintâi popas a fost la Mănăstirea Bistrița, unde ne-am închinat moaștelor Sfântului Grigorie Decapolitul, care avea să fie prăznuit pe 20 noiembrie. De acolo, am pornit spre Mănăstirea Arnota. Bicicliștii au pornit la drum încă de pe culmile ce înconjoară frumosul așezământ, iar pelerinii pedeștri s-au întors apoi la Mănăstirea Bistrița, de unde au început mersul pe jos în glas de cântări și acompaniați de nelipsita bătaie de toacă. Ținta noastră a fost Mănăstirea Surpatele, locul unde Doamna Maria și-a petrecut o mare parte a perioadei de văduvie. Acolo, pelerinii... mai mult

Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca a organizat în zilele de 2-4 noiembrie, 2025 lucrările Simpozionului internaţional de Teologie, Istorie, Muzicologie şi Artă, cu tema Misiunea parohiei şi a mănăstirii într-o lume în continuă schimbare, temă propusă de Sfântul Sinod pentru a fi tratată şi la nivelul Facultăţilor de Teologie ortodoxă din Patriarhia Română. Asumându-şi misiunea şi responsabilitatea pe care o are în societatea laică, dar şi în viaţa eparhiei noastre, Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca a adunat în comuniune academică o parte a celor mai reprezentativi teologi din România şi străinătate, pentru a dezbate această temă foarte actuală şi importantă, atât pentru Biserică cât şi pentru societatea civilă. Potrivit unui teolog contemporan, ”În Simbolul de Credinţă mărturisim una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică. Apostolicitatea include apostolatul, sau misiunea ca dimensiune a fiinţei Bisericii înseşi. Biserica este misionară în virtutea apostolicităţii ei... Din ziua Cincizecimii, mărturia credinţei face parte chiar din esenţa vieţii creştine. De aceea trebuie subliniat cât de mult era orientată la ... mai mult

La un interval de patru ani, în 1984 și 1988, au apărut sub egida Episcopiei Romanului și Hușilor două volume dintr-o carte eveniment: Convorbiri duhovnicești, alcătuită de protosinghelul Ioanichie Bălan, constând din peste o mie de pagini de dialoguri purtate cu câțiva profesori teologi importanți – în frunte cu părintele Dumitru Stăniloae – și cu câteva zeci de duhovnici, monahi și maici din mânăstirile noastre și din unele schituri românești de peste hotare. Atunci i-am citit, într-o stare de tensiune și jubilație spirituală, pe părinții Arsenie Papacioc, Teofil Părăianu, Sofian Boghiu, și l-am descoperit pe Nicolae Steinhardt. Dialogurile acestea, așa cum am constatat recitindu-le, constituiau o apoteoză a Ortodoxiei, a monahismului nostru și nu conteneam să mă mir cum de cenzura o lăsase să se desfășoare multiplicată în peste zece mii de exemplare (tirajul însumat al celor două volume) la care contribuiseră cu sugestii în formularea întrebărilor Dan Zamfirescu și Ioan Alexandru. În volumul al doilea, între profesorii teologi intervievați de Ioanichie Bălan, l-am găsit pe părintele Ioan Mihălțan, preot celib, care după ce fusese paroh în comuna sa natală din Ardeal și după studii și doctorat ... mai mult

În noaptea de 30 Octombrie, 2015, într-un soi de club din “centrul vechi” al Bucureștiului a izbucnit un puternic incendiu. Acest incendiu a secerat viețile a peste treizeci de tineri și a rănit grav alte câteva zeci. A fost cu adevărat o tragedie. Dar, acestea fiind spuse, câteva lucruri trebuiesc precizate, câteva fapte care nu pot fi argumentate. Sala unde avea loc acea manifestare era, așa cum am spus, în “centrul vechi” al Bucureștiului. În acea parte a orașului, infrastructurile de bază sunt la nivelul ultimului sfert al veacului al XIX-lea, vremea lui Caragiale. Acele locașuri au fost preluate de personaje din noua clasă a “nou îmbogățiților”, care le-au văruit, încărcat cu instalații pe care acele vechi clădiri nu le pot purta, și au creat o situație care era în așteptarea unui accident. Accidentul a fost din nefericire tragedia de care pomeneam. În același timp trebuie spus că vineri seara, în 30 Octombrie, 2015, un mare număr de tineri au ales, au făcut opțiunea liberă de a participa într-o festivitate cel puțin îndoielnică. Este vorba de “Holloween”, un obicei american din capul locului dubios și care nu are nici un fel de legătură, NICI UNA, cu tradiția și civilizația românească. Deci... mai mult

Acest subiect iconografic închinat Sfântului Ioan Chrisostom (Zlotaust în limba slavonă) înfățișat într-o formă succintă se înscrie în salba de manifestări prilejuite de anul Comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur și al marilor păstori de suflete din eparhii pe care Patriarhia Română a proclamat-o pentru anul 2015. În constelația de sfinți pe care întreaga creștinătate a mărturisit-o de-a lungul secolelor se află și Cel întru Sfinți lăudat, Părintele nostru Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului, teolog și predicator, trăitor în veacurile al IV-lea și al V-lea. Sfântul Ioan Gură de Aur s-a născut în Antiohia în anul 354 din părinții Secundus și Antusa. A fost botezat în anul 370, după care a studiat teologia la școala din Antiohia. După o pregătire minuțioasă teologică, în anul 381 a fost hirotonit diacon, iar mai apoi, după cinci ani, a urcat la treapta preoției. În anul 397 a fost chemat să ocupe scaunul de episcop al Constantinopolului, la care el s-a împotrivit, devenind totuși patriarh în anii 404-407. În timpul slujirii sale a scris o serie de lucrări deosebite precum Omiliile la diferite cărți ale Sfintei Scripturi; a ținut de asemenea 21 de predici în perioada Postului... mai mult

Renumele mănăstirii „Adormirea Maicii Domnului” din satul Nicula, judeţul Cluj, nu se datorează doar celor aproape cinci sute de ani de existenţă atestată documentar, ci icoanei Maicii Domnului – făcătoare de minuni, a cărei lucrare miraculoasă, în cei 334 de ani de existenţă, au simţit-o în viaţa lor sutele de mii de pelerini care au urcat dealul cu povara necazurilor şi au coborât cu aripile de înger ale mângâierii şi ajutorului preasfânt al Măicuţei Sfinte. Fără icoana Maicii Domnului, pictată în anul 1681 de preotul Luca din Iclod (judeţul Cluj), cumpărată şi donată bisericii din Nicula de către nobilul român Ioan Cupşa, icoană care a lăcrimat în anul 1699 vreme de 26 de zile (în perioada 15 februarie - 12 martie), este puţin probabil că modestul aşezământ monahal din pădurea Niculii, întemeiat de pustnicul Nicolae în prima jumătate a secolului al XIV-lea, ar fi răzbit prin veacurile vitrege ale istoriei Transilvaniei, mereu zdruncinată şi de mulţi râvnită. Putem presupune că fără icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, mănăstirea de la Nicula, asemeni altor zeci de astfel de aşezăminte, s-ar fi topit în valurile zbuciumate ale istoriei. Chiar şi în cei 114 ani cât icoana a li... mai mult

Sub titlul Localnic al Târgului-Jiilor, Valeriu Anania publică, în caseta de literatură noi (Detroit, Michigan, U.S.A.; nr. 4, aprilie 1970, p. 3) o scrisoare de la Tudor Arghezi. Epistola este însoţită de o scurtă introducere. Iat-o: „A rămas celebru pamfletul Baroane, publicat de Arghezi în 1943, în urma căruia autorul a fost arestat şi internat în lagărul din Tg. Jiu. Părăsisem de mai multă vreme Bucureştii şi mă închinoviasem în mânăstirea Polovraci (sic!), din judeţul Gorj. De acolo i-am făcut lui Arghezi o scrisoare, la care încă nu primisem răspuns în momentul când eu însumi, pentru pricini interior confuze, aveam să iau drumul aceluiaşi lagăr unde, după unele ocolişuri, am ajuns cu numai puţin după ce Arghezi plecase. Întors la mănăstire, am găsit la stareţul Gherasim o carte poştală despre care, mult mai târziu, Arghezi avea să pomenească în Predoslavia lui la poemul meu Mioriţa. Am păstrat-o şi o dau acum publicităţii, fără nicio emfază, cu gândul că le va prinde bine biografilor poetului din Mărţişor”. Iată şi scrisoarea: 17 oct[ombrie] Ziua Domnului. 1943 Blagosloveşte, Părinte Anania. Dacă eşti la Polovraci (sic!) şi încă nu ţi-ai început medicina la Bucureşt... mai mult

Această personalitate duhovnicească contemporană de excepție este cunoscută în contemporaneitate, mai ales în spațiul pastoral-duhovnicesc, drept un sfânt contemporan din categoria taumaturgilor. Însă nu trebuie să uităm că a fost și un dascăl de Teologie, activitate în care, negreșit, principiul primatului experienței asupra expresiei teoretice a adevărului de credință a fost profund evidențiat. Dintre multele lucrări de Teologie care i se datorează Sfântului Nectarie de Eghina se numără și un manual de Morală ortodoxă. În paginile de început, acesta își prezintă limpede metodologia pedagogică. Vom cita un paragraf sugestiv: „Dumnezeiasca descoperire în Hristos nu este numai o transmitere mai presus de fire a unor adevăruri morale și religioase, ci o putere desăvârșitoare care îi sfințește pe credincioși, fiindcă orice lucrare dumnezeiască are ca finalitate învățarea treptată a omenirii, asemănarea ei cu Dumnezeu, cât și înălțarea ei la cea mai înaltă contemplare… Sufletul omului care cunoaște dumnezeiescul adevăr al Revelației, care este curățit și făcut drept prin dumnezeiescul botez, rămânând întru curăție, Îl caută pe dumnezeiescul lui Izbăvitor și tânjește după sfânta împărtă�... mai mult

Există voci care susțin că este atâta adevăr într-o afirmație câtă matematică este cuprinsă în ea. Cu alte cuvinte, se confundă știința cu științele pozitive care, fiind experimentale, se bazează pe realitate, dând omului impresia că are un caracter de certitudine, adică ceva real și sigur. Totuși, o afirmație nu este științifică prin ea însăși, ci doar în măsura în care poate fi cuprinsă într-un sistem, adică un complex de afirmații raportat la un anumit domeniu[1]. În plus, orice știință, în funcție de natura și obiectul cercetării sale, trebuie să-și dezvolte o metodologie, din care nu pot lipsi: observarea unui fenomen sau grup de fenomene; formularea unei ipoteze pentru explicarea fenomenului; utilizarea ipotezei pentru prefigurarea altor fenomene, derularea unui program experimental (experimente independente). Dacă cercetarea este reușită, confirmarea experimentală a ipotezei de lucru poate conduce la o nouă teorie (lege, model). Tradiția creștină distinge, de la bun început, două tipuri de cunoaștere: cea lumească și cea dumnezeiască, adică cea creată și cea necreată. Asemeni oricărei alte științe, teologia și-a dezvoltat propria metodologie de cercetare, întrucât Dumnezeu nu se ofer�... mai mult

O preocupare importantă a activităţii mele a fost consacrată restutuirii istoriei Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania, considerând că procesul de recuperare, şi nu în ultimul rând de reabilitare a adevărului istoric, asupra unui capitol fundamental din istoria naţiunii române, este absolut necesar în perspectiva conturării unei imagini veridice asupra Transilvaniei moderne. Mi-am propus să contribui la recuperarea documentară şi interpretativă a Ortodoxiei de pe Valea Rodnei şi de pe Valea Ilvei, cu centrul în Sângeorzul Român. Obiectivul a fost acela de a reconstitui, cu precădere modelul oferit de Sângeorzul Român datorită istoriei regionale, care a îmbrăcat caracteristici proprii, ce i-au conturat o fizionomie aparte. Cercetarea şi-a propus să valorifice sursele arhivistice inedite şi să aducă în faţa cititorilor o altă dimensiune, mai puţin exploatată. Prezentul demers istoriografic a urmărit să coroboreze datele oferite de bibliografia aferentă subiectului cu informaţiile inedite oferite de sursele arhivistice. În acest sens, am investigat literatura istorică de specialitate, în special cel din bibliotecile clujene. Ineditul acestei lucrări a fost asigurat de valorificarea generosului fond arhivistic al A... mai mult

Cu o binecuvântare şi o prefaţă semnată de Mitropolitul Andrei, volumul „Duhul a suflat în pustie”, semnat de Daniel Lemeni, aduce în faţa cititorilor pilde de viaţă sacră despre tradiţia pustiei, având în centru trei exemple marcante – Avva Antonie, Avva Macarie Egipteanul şi Avva Arsenie. Profesor la Universitatea de Vest din Timişoara, Departamentul de Teologie Ortodoxă, Daniel Lemeni nu este la prima carte, publicând şi volumul „Tradiţia paternităţii duhovniceşti în spiritualitatea creştină răsăriteană”, un studiu asupra îndrumării spirituale în antichitatea creştină târzie (Editura Reîntregirea Alba Iulia). Capitolul I vorbeşte despre părintele duhovnicesc în tradiţia pustiei egiptene, regăsind în centru remarcabilii asceţi din Egiptul secolului IV, care şi-au consacrat viaţa în mod integral lui Dumnezeu. „Vieţuire şi mai plină de râvnă” a fost viaţa asceţilor, cei care au devenit adevărate exemple pentru comunităţi, de multe ori fiind deranjaţi din rugăciunea lor de problemele vieţii cotidiene a oamenilor, atunci trebuind să se mute în altă parte. „Părinţii pustiei au fost bărbaţi în adevăratul sens al cuvântului, deoarece ei şi-au asumat cu adevărat postura unor luptăt... mai mult

În Biserica Ortodoxă marile sărbători nu sunt evenimente izolate, ci fiecare praznic însemnat este precedat de o pregătire minuţioasă, cu durata proporţională cu importanţa sărbătorii. Această pregătire include una sau mai multe zile înaintea praznicului – perioada de înainteprăznuire – şi, în câteva cazuri speciale, o perioadă de post. De o astfel de perioadă de pregătire şi aşteptare duhovnicească ne apropiem luna aceasta. În data de 15 noiembrie începe „Postul Naşterii Domnului” sau „Postul Crăciunului”. Durata sa este fixă, timp de 40 de zile; este o „patruzecime”. Postul durează până în 24 decembrie, inclusiv, încheindu-se după Dumnezeiasca Liturghie din ziua de Crăciun. Deşi aspectul exterior al slujbelor Bisericii nu se modifică la fel de mult ca în Postul Mare al Sfintelor Paşti, totuşi, se pot observa câteva elemente specifice. Atunci când Postul Crăciunului începe într-o zi de rând de peste săptămână (luni-vineri), în prima zi a Postului în biserici ar trebui să se săvârşească slujbe asemănătoare celor din Postul Mare, cântându-se „Aliluia” şi făcându-se metanii cu rugăciunea de pocăinţă a Sfântului Efrem Sirul: „Doamne şi Stăpânul vieţii mele…” (Min... mai mult

Fenomenul convertirii este unul aparte pentru orice confesiune, el fiind adesea valorificat de către exponenţii ei fie în paginile unor lucrări, fie în cadrul unor emisiuni radiofonice sau televizate. Şi Biserica Ortodoxă, care a cunoscut şi cunoaşte în mod constant reveniri de la alte confesiuni la Ortodoxie sau convertiri de la alte religii la creştinismul răsăritean, a avut grijă ca unele dintre cele mai dinamice evenimente de acest fel să fie imortalizate. Astfel au apărut,de exemplu, la Cluj, lucrări precum cea a domnului Paul Siladi, care conţine convorbiri cu convertiţi celebri precum părintele Gabriel Bunge, Tristam Enghelhardt, John Breck sau Carl Christian Felmy[1], sau traduceri precum volumul Întoarcerea spre Răsărit, apărut sub coordonarea filosofului american Rico Vitz[2], în paginile căreia, filosofi americani precum David Bradshaw, Travis Dumsday, mai-sus pomenitul Tristam Enghelhardt sau Corina Delkeshamp-Hayes, îşi descriu propriul itinerar al convertirii. Între lucrările testimoniale valoroase dedicate acestui subiect se numără şi cea a părintelui Peter Gillquist, american de origine, intitulată: "Cum am devenit Ortodox. O călătorie spre credinţa creştină primară", a cărei versiune românească a fost pub... mai mult

Miercuri, 7 octombrie 2015, în prezența Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Andrei, a avut loc etapa mitropolitană a Concursului național de muzică bisericească „Lăudați pe Domnul”, ediţia a VIII-a. Din juriul care a evaluat prestația celor două coruri a făcut parte părintele prof. univ. dr. Vasile Stanciu, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca și prof. univ. dr. Ciprian Para de la Academia de Muzică „Gheorghe Dima”. Mitropolia Clujului, Maramureşului şi Sălajului va fi reprezentată la faza națională a concursului ce va avea loc la Patriarhia Română, pe 27 octombrie a. c. de corul Mănăstirii Piatra Fântânele. * Joi, 8 octombrie 2015, în Aula Episcop Nicolae Ivan a Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca s-a desfășurat, cu participarea ÎPS Sale Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolit al Clujului, Maramureșului și Sălajului, precedată de un Te-Deum, săvârşit în paraclisul insitituţiei, cu hramul „Sf. Nicolae”, conferința preoțească de toamnă 2015, la care au luat parte clericii din Protoieriile Cluj I și Cluj II. Pr. Lect. Univ. Dr. Adrian Podaru a susținut comunicarea: Sfântul Ioan Gură de Aur, misionarul credibil. * Joi, 8 octomb... mai mult

Semnalăm cu bucurie faptul că, la Editura „Basilica” a Patriarhiei Române, a apărut de curând „Omiletica” (615 p.), sub coordonarea pr. prof. univ. dr. Vasile Gordon, avându-i co-autori pe doi dintre ucenicii P. C. Sale, pr. lect. univ. dr. Adrian Ivan (Facultatea de Teologie din Craiova) şi pr. lect. univ. dr. Nicuşor Beldiman (Facultatea de Teologie din Bucureşti). Volumul se înscrie în seria „Cursuri, Manuale, Tratate de Teologie Ortodoxă”, iniţiată de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, care a dat şi binecuvântarea pentru tipărire. Menţionăm faptul că, până acum, în aceeaşi colecţie au mai apărut cursurile universitare de „Apologetică Ortodoxă” (vol. I şi II, autor: conf. univ. dr. A. Lemeni), „Istoria Religiilor” (autor: pr. prof. univ. dr. N. Achimescu), „Patrologie” (vol. I şi II, coord. pr. prof. univ. dr. C. Voicu) şi „Liturgică” (vol. I. şi II. – reed. după Cursul pr. prof. univ. dr. E. Branişte). Urmează să apară curând, tot în această colecţie, Cursuri şi Manuale pentru toate disciplinele teologice, predate atât în Facultăţi, cât şi în Seminarii. „Omiletica” este structurată în două secţiuni - Generală (teoretică) şi Specială (practică) -, similar L... mai mult

Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, în zilele de 2-5 noiembrie 2015 s-au desfăşurat, la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, lucrările simpozionului internaţional cu tema Misiunea parohiei şi a mănăstirii într-o lume în continuă schimbare. Evenimentul se încadrează în seria de evenimente organizate cu prilejul proclamării de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a anului 2015 ca „An omagial al misiunii parohiei şi mănăstirii, azi” şi „An comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur şi al marilor păstori de suflete din eparhii”. La lucrările simpozionului au participat ierarhi, profesori de teologie şi cercetători în domeniu, din cadrul Facultăţilor de Teologie Ortodoxă, Romano-Catolică, Greco-Catolică şi Reformată din ţară, ca şi din străinătate: Elveția, Statele Unite ale Americii și India (Biserica Ortodoxă Siriacă Malankara). În cadrul manifestărilor a avut loc și festivitatea de acordare a titlului de Doctor Honoris Causa Părintelui profesor universitar dr. Ioan Sauca, secretar general asociat al Consiliului Mondial al Bis... mai mult

6 Septembrie 2015 Asistă la Sfânta Liturghie în Parohia Pogorârea Sfântului Duh – Zorilor, iar la finalul Sfintei Liturghii, mulţumeşte credincioşilor pentru rugăciunile săvârşite în scopul însănătoşirii sale. 13 Septembrie 2015 Asistă la Sfânta Liturghie în Parohia Pogorârea Sfântului Duh – Zorilor, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări. 14 Septembrie 2015 La sărbătoarea Înălţarea Sfintei Cruci, asistă la Sfânta Liturghie în Parohia Înălţarea Sfintei Cruci din cartierul Plopilor, cu ocazia hramului bisericii. 20 Septembrie 2015 Asistă la Sfânta Liturghie în Parohia Pogorârea Sfântului Duh – Zorilor, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări. 27 Septembrie 2015 Asistă la Sfânta Liturghie în Parohia Pogorârea Sfântului Duh – Zorilor, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări. 04 Octombrie 2015 Asistă la Sfânta Liturghie în Parohia Adormirea Maicii Domnului din cartierul Mănăştur, iar la finalul Sfintei Liturghii le mulţumeşte credincioşilor pentru rugăciunile săvârşite în scopul însănătoşirii sale. 11 Octombrie 2015 Asistă la Sfânta Liturghie în Capela Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca 18 Octombrie 2015 Asistă la Sfânta Liturghie... mai mult

1 octombrie (Acoperământul Maicii Domnului): Cu prilejul hramului, pe altarul de vară al mănăstirii de la Floreşti, protopopiatul Cluj II, săvârşeşte Sfânta Liturghie şi rosteşte cuvântul de învăţătură. Hiroteseşte întru protosinghel pe părintele ieromonah Anastasie Berbecel, duhovnic al mănăstirii. Este însoţit de PCuv. Arhim. Dumitru Cobzaru, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului. În capela mortuară din cimitirul de pe Dealul Florilor din Dej, săvârşeşte slujba de înmormântare a adormitului întru Domnul, Gherasim Alexandru, tatăl părintelui Cătălin Alexandru Feier din parohia Bonţida, protopopiatul Gherla. Rosteşte un cuvânt de mângâiere. Într-un spaţiu destinat activităţilor duhovniceşti din comunitatea de rromi din parohia Turda Fabrici (paroh: Pr. Andrei Gavriil), asistă la un concert de pricesne susţinut de grupuri din comunitate. Rosteşte un cuvânt de învăţătură. Este însoţit de domnul Cristian Moldovan, directorul Centrului de Pelerinaje „Renaşterea”. 2 octombrie În Catedrala Mitropolitană, slujeşte Vecernia, Acatistul Bunei Vestiri şi rosteşte un cuvânt de învăţătură. 3 octombrie În parohia „Sfântul Apostol şi Evanghelis... mai mult

Părintele Zaharia Zaharou a devenit în ultima vreme o prezență vie tot mai des întâlnită la sinaxele monahale, conferințele preoțești și întâlnirile duhovnicești organizate în țara noastră. Invitat de diferiți ierarhi să conferențieze în fața monahilor, preoților, teologilor, profesorilor de religie și a tuturor celor ce doresc să se împărtășească din experiența sa duhovnicească, părintele Zaharia ne-a descoperit o inimă purtătoare a dragostei și a cunoașterii dăruite de Duhul Sfânt, o inimă care a apucat-o pe calea lui Hristos în urma întâlnirii providențiale pe care a avut-o la vârsta de douăzeci de ani cu fericitul stareț Sofronie Saharov, fiul duhovnicesc al Sfântului Siluan Athonitul. Cartea de faţă s-a născut în urma conferinţelor intitulate „Darul mai presus de fire al preoției” și „Tainele Bisericii – mijloc de zidire a templului lui Dumnezeu în noi”, respectiv a dialogurilor purtate la mănăstirile Crișan și Prislop de către părintele Zaharia, între 5 și 7 noiembrie 2014, cu preoți, profesori de religie, monahi, monahii și credincioși din Episcopia Devei și Hunedoarei. Tipărit de curând la Deva, cu binecuvântarea Preasfințitului Gurie Georgiu, volumul devine a cincea carte a ... mai mult

"Icoana adevărată dislocă adâncurile sufletești și conduce spre Euharistie, inima ființială a Bisericii" Interviu cu iconarul Corina Maria Negreanu - De ce ați ales să deveniți iconar și cum poate fi icoana un mijloc de a vă exprima, ca artistă? - Artistă e mult spus, pentru că presupune un volum de creație și un aport de autenticitate substanțial în domeniu. Apoi, iconar și artist mi se par termeni care presupun o contradicție. Artistul vânează notorietatea și recunoașterea personală, o anumită ostentație ,,motivată”, pe când iconarul se pierde pe sine în scopul slujirii comunității ecleziale. Nu sunt nici ,,specialistă” în mod formal căci nu sunt licențiată în Arte Sacre sau Plastice, am o cu totul altă licență. Comună cu iconografia e poate dimensiunea antropologică. Deci, sunt un iconar diletant, dar vă asigur că acest diletant e foarte pasionat de ceea ce face și mereu în căutare. Cred că acest statut de diletant deloc comod în ziua de azi când totul este mai lesnicios, îmi oferă o anume umilință și stare de trezvie care mă ferește de vanitatea artistului/iconarului ,,așezat” în rol și statut, mulțumit de sine. Decât varianta posibilă de profesionist blazat și fad prefer ,... mai mult

Cândva, demult, la începutul creștinismului, tradiția consemnează faptul că oamenii se întâlneau și în catacombe. Acolo era un loc al comuniunii liturgice dar și al așteptării vieții care va să vină, un loc pentru viața de aici și un loc pentru viața de dincolo. Acolo, în perioada paleocreștină, s-a născut icoana. Erau primele începuturi ale întruchipării Împărăției Cerurilor, din momentul în care Iisus Hristos, Dumnezeu și om, a venit printre oameni cu trup omenesc. Canoanele de reprezentare iconografică se dezvoltă treptat, de la acele prime expresii ale căutării icoanei și până la Sinodul VII Ecumenic din anul 787, care a transpus în act sinodal această realitate a icoanei. Coborând scările spre prima biserică a studenților din Hașdeu, am coborât într-un fel în istorie, dar, într-o istorie a prezentului continuu. Nevoia de icoană este acută acum, cu atât mai mult cu cât și idolii sunt mai puternici, cu atât mai mult cu cât imaginile obsesive din jurul nostru ne invadează viața de zi cu zi. Deci, ce am dorit prin expoziția de la Biserica Studenților? Am dorit să arătăm frumusețea acestei lumi, a lumii naturale din proximitatea noastră și a realității pregustate din Împărăție. De aceea tab... mai mult

”Din zei de-am fi scoborâtori C-o moarte tot suntem datori” (G. Coșbuc) Cuvintele din motto ale poetului nostru năsăudean sunt scrise pe spatele crucii mormântului Părintelui Augustin Pop. În seara de 10 octombrie 1944 moartea l-a păsuit, dar ni l-a răpit pentru totdeauna într-o zi geroasă de 8 martie 1985. P.C. Părinți, Onorat auditoriu,[*] Ne-am adunat și astăzi în sfânta noastră biserică să ne rugăm împreună pentru odihna sufletului Părintelui nostru Augustin și a celorlalți șase, uciși în acea nefastă seară de octombrie, de acum 71 de ani, să rememorăm acele vremi. Pentru că Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat ca anul 2015 să fie declarat Anul omagial al misiunii parohiei și mărturisirii azi și Anul comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur și al marilor păstori de suflete din eparhii, m-am gândit că la comemorarea aceasta, de 30 de ani de la trecerea la cele veșnice a Pr. Augustin Pop, ar fi potrivit să ne reamintim în acest spirit realizările celor 47 de ani de păstorire în parohia Mijloceni, sat pe care l-a iubit, de care s-a atașat, pe care nu l-a părăsit nici în vremuri de răstriște și nici după moarte. ”În timpul din 1926-1940 - citez din Amintirile lui, co... mai mult

Pelerinajul pe jos la Mănăstirea Lupșa Așa cum ne-am obișnuit deja, aproape fiecare lună a acestui an a fost marcată de câte un pelerinaj pe jos la diferite mănăstiri din țară. Numărul participanților a fost mare de fiecare dată, în jur de 100 de persoane adunându-se pentru a întreprinde aceste călătorii duhovnicești aducătoare de multă bucurie și împlinire. Cel de-al șaselea pelerinaj pe jos și cu bicicleta a avut loc sâmbătă, 26 septembrie 2015. Conceptul acestui pelerinaj s-a conturat în jurul Sfântului Siluan Athonitul care a fost prăznuit cu doar două zile înainte, la 24 septembrie. O mănăstire cunoscută pentru strădania monahilor de a călca pe urmele învățăturilor Sfântului Siluan este Mănăstirea Lupșa. La îndemnul Părintelui Ciprian Negreanu, duhovnicul tinerilor de la Bisericuța din Hasdeu, pelerinii au avut ca destinație finală această frumoasă mănăstire din Munții Apuseni. Pornirea cu autocarul din Cluj a avut loc în jurul orei șase dimineața. În apropiere de Mănăstirea Poșaga, au coborât din autocare pelerinii care au parcurs distanța de 45 km până la Mănăstirea Lupșa cu bicicleta.Cei care au mers pe jos au pornit de la Sălciua, parcurgând în acea zi distanța de 27 km. A a... mai mult

Multe sunt locurile din lumea aceasta pe care un om şi-ar dori sau poate ar trebui să-şi dorească să le viziteze. Sunt unele cunoscute, dorite, căutate de vizitatori. Turiştii se pregătesc îndelung, îşi fac planuri pentru a ajunge în diferite locuri, a vedea diferite plaiuri, a vizita diferite obiective interesante. Sunt şi unele locuri care ţi se pot descoperi întâmplător, dar care te pot marca pentru multă vreme şi care îţi rămân în minte toată viaţa. Unul dintre aceste locuri este pentru mine orăşelul Kufstein, situat la poalele Alpilor Austriei de sud-vest, pe malul fluviului Inn. Aflată în imediata apropiere a graniţei cu Germania, localitatea se situează la altitudinea de 499 metri deasupra nivelului mării. Cu populaţia sa, care în anul 2008 număra 17.896 de locuitori, Kufstein este al doilea mare oraş, după Innsbruck, din landul Tirol. Recunoscută pentru minunatele peisaje montane şi pârtiile de schi, zona este căutată mai mult iarna decât vara. La o primă vedere este o localitate ca oricare alta, pe lângă care treci în călătoriile tale îndreptându-te spre diferite destinaţii. Pentru noi, însă, creştinii ortodocşi din România şi în special din Transilvania ea reprezintă mult mai mult. În Kufste... mai mult

Cred că nu a fost suficient scoasă în evidență o împrejurare cu totul remarcabilă a istoriei spațiului transilvan (ardeleano-bănățean) din veacul al XIX-lea, împrejurare care a făcut de altfel cu putință "Marea Unire" din 1918. Este vorba de faptul că trei macedo-români au creat realitatea faptică, terenul, care a îngăduit unirea spațiului ardeleano-bănățean cu România, într-o manieră care uluiește și azi, prin eficacitatea și repeziciunea cu care s-a făcut. Acești trei oameni au fost: în domeniul organizării politice, Alexandru Mocioni, în cel duhovnicesc, Andrei Șaguna, iar în cel cultural-economic, Emanoil Gojdu. Dar poate cel mai de seamă și trainic efect l-a avut acțiunea lui Emanoil Gojdu. Născut în Oradea în februarie 1802, din părinți macedo-români săraci, el avea să ajungă unul dintre cei mai de seamă avocați ai Ungariei și bun prieten cu Deak Ferenc (numit de către contemporanii lui unguri "părintele patriei" și pe care Gojdu îl considera ca fiind tot macedo-român de neam, dintr-o familie Pescaru). Gojdu era mândru de originea lui macedo-română și de credința lui Ortodoxă pe care nu le-a ascuns nici când a ajuns conducător al "casei magnaților" și comite al celui mai românesc "comitat" di... mai mult

Toate vârstele sunt binecuvântate de Dumnezeu şi în toate Dumnezeu Și-a pus harul: vârsta copilăriei - cu zburdălniciile ei inocente, dar în care se plămădeşte personalitatea fiecărui om, prin pecetea celor şapte ani de-acasă -, cea a adolescenţei, cu întrebări fără răspuns şi cu un noian de taine indescifrabile, dar în care Dumnezeu sădeşte conştiinţa prezenţei Sale în fiecare făptură omenească -, cea a tinereţii - în care ai dori să răstorni lumea, dar pe care ai dori să o şi îmbrăţişezi, şi în care sentimentul iubirii îşi revarsă năvalnicu-i altruism -, cea a maturităţii - în care înţelepciunea se îmbrăţişează cu entuziasmul şi în care te bucuri şi suferi în acelaşi timp şi găseşti resorturile sufleteşti de a o lua de la capăt, şi în care egoismul lasă loc altruismului, conştient fiind că nu trăieşti doar pentru tine, ci mai ales pentru alţii -, şi, în final, vârsta celor cu tâmple albe - în care te bucuri de darul lui Dumnezeu mai mult ca oricând şi în care simţi să fiecare clipă, fiecare zi, fiecare an din viaţa ta este un semn al iubirii lui Dumnezeu. În viaţă, Dumnezeu îţi scoate în cale oameni providenţiali, prin care poţi deveni şi tu un om providenţial pentru a... mai mult

Printre evenimentele de referinţă care au animat Clujul în anul în care a purtat titlul de Capitală Europeană a tineretului s-a numărat şi Întâlnirea Tinerilor Ortodocşi din Europa, un eveniment proaspăt şi dătător de ton, care a avut loc între 4 şi 7 septembrie 2015. Evenimentul a fost gândit şi s-a desfăşurat ca o premieră pentru întreaga lume Ortodoxă, care a avut astfel oportunitatea de a-şi afirma deschiderea ei universală şi ecumenică. La această întâlnire au participat peste 6100 de tineri ortodocşi din ţară, din Republica Moldova şi din diaspora românească, precum şi tineri ortodocși din alte ţări: Turcia, Rusia, Grecia, Ucraina, Georgia, Bulgaria, Serbia, Macedonia, Polonia, Cehia şi Slovacia, Finlanda, Albania şi Cipru, Iordania şi Siria. Evenimentul a avut o deschidere panortodoxă şi europeană, prin larga participare internaţională, dar şi prin faptul că el s-a dorit a fi dătător de ton nu doar în Biserica noastră, ci în întreaga lume ortodoxă. Pentru a sublinia aceste valori, tema Întâlnirii a fost „Tinerii ortodocşi împreună pentru viitorul Europei”, dând astfel evenimentului o dimensiune europeană. Prin această Întâlnire, Biserica a arătat că poate fi proaspătă şi vie, că �... mai mult

Pentru Charles de Foucauld întâlnirea omului cu Dumnezeu este mediată de „frații Domnului prea mici”. Dumnezeu se descoperă, în spirit evanghelic, în cel sărac, cel străin, cel exilat, cel neînsemnat. Dialogul lui Dumnezeu cu omul nu se realizează doar la nivel spiritual, ci , mai ales, în întâlnirea cu aproapele. În cuvintele sale, acest moment este descris prin „Iată-mă la dispoziția ta!”. Aproapele este cel de care sunt responsabil, chiar mai important decât mine. Această dispoziție iubitoare este tradusă într-o spiritualitate de tipul „vieții din Nazaret”, după modelul petrecerii în sărăcie și simplitate a lui Hristos în orașul copilăriei Sale. Sintagma cu valoare de fundament, preluată de la părintele său duhovnicesc, abatele Huvelin, îi va construi întreaga arhitectură a vieții: „Iisus Hristos și-a asumat ultimul loc pe care nimeni nu I l-a putut lua vreodată”. Se naște la Strasbourg pe 15 septembrie 1858, într-o familie aristocrată. Din fragedă pruncie își pierde ambii părinți. Va rămâne, împreună cu sora sa mai mică, Marie, în custodia bunicului său, colonelul Beaudet de Morlet. Studiile urmate în orașul Nancy, unde se mută împreună cu bunicul său după terminarea războiului dint... mai mult

Anul trecut, în Canada, m-a stupefiat numărul greu de imaginat al bisericilor de vânzare. Toate, aproape toate, în zonele, aşa-zis, rurale. Să fie doar jocul plin de surprize, neplăcute şi târzii, ale multiculturalismului? O formulă de civilizaţie, ca şi melting-pot-ul în Statele Unite, pe cât de perfidă, pe atât de nefuncţională! Fiindcă, întârziindu-i imigrantului cu bună ştiinţă integrarea sau transformând-o într-un concept cu rezonanţe utopice, nu faci altceva decât să-i prelungeşti agonia identitară. La extrema cealaltă, mobilitatea grupurilor etnice şi invocarea ei în criza refugiaţilor este pură ilustrare a unui experiment lamentabil eşuat. E adevărat, bisericile canadiene de care aminteam, indiferent de confesiune, sunt minuscule construcţii din lemn, impresionante totuşi prin prezenţa lor simbolică pe mari spaţii de continent nepopulate! Ce se întâmplă însă în marile oraşe europene, cu o populaţie compactă de sute de mii de locuitori, stabil înscrise într-un model de tradiţie creştină? Se întâmplă acelaşi lucru, adică mari catedrale sugerând, emblematic, un model de istorie compromisă. În Portugalia, Spania sau Franţa! De ce sunt, prin urmare, bisericile goale? Să fie de vină socializare... mai mult

Luni, 28 septembrie 2015, a fost deschis în mod festiv anul academic 2015-2016 la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca. Studenţii au participat la Sfânta Liturghie şi slujba de Te Deum, săvârşite în capela cu hramul “Sf. Ierarh Nicolae” a Campusului Teologic „Nicolae Ivan” de un sobor de preoţi din care au făcut parte membri ai corpului profesoral al instituţiei, în frunte cu ÎPS Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului. Ierarhul nostru i-a îndemnat pe profesori și studenți să aibă o viața duhovnicească aleasă pentru a putea fi pildă celorlalți: „În școlile teologice frământarea de a-L cunoaște pe Dumnezeu e principală, de a cunoaște rolul întregii existențe. Această cunoaștere n-o pot avea decât oamenii cu inimă curată. Oricât de multe descoperiri ar face știința, ele sunt bune. Oricât de mult ar filosofa filosofii, e interesant, dar cunoașterea perfectă e cea la care aspirați voi. Și atunci vă dați seama cât de important e ca să fi un om duhovnicesc, om cu viață curată, ca să-L poți cunoaște pe Dumnezeu. Să ai tu, înainte de toate, bucurie lăuntrică și apoi s-o poți comunica și altora. Străduiți-vă... mai mult

În ziua de 24 iulie 2015, Pr. prof. univ. dr. Vasile Stanciu, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, a susţinut la sediul Mitropoliei Germaniei şi a Europei de Nord din Nürnberg conferinţa “Mari duhovnici: Arhimandritul Ioan Iovan de la Recea”. * Mănăstirea „Buna Vestire“ de la Pătrângeni, judeţul Alba, a găzduit în perioada 5-17 august 2015 a zecea ediţie a Taberei Naţionale de Artă Sacră, organizată în colaborare cu Centrul de Creaţie şi Cercetare Continuă “Sfântul Evanghelist Luca“ al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca. Tema ediţiei din anul acesta a fost: Puterea imaginii. În ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului, 15 august, după Sfânta Liturghie, a avut loc vernisajul expoziţiei. Proiectul este coordonat de Asist. univ. dr. Marius-Dan Ghenescu, preşedinte al Centrului „Sfântul Evanghelist Luca“. * În 14 august 2015, ajunul Praznicului Adormirii Maicii Domnului, la Mânăstirea Strâmba, Episcopia Sălajului, cu prilejul hramului acestui aşezământ, la slujba privegherii, cuvântul de învăţătură: Maica jertfei salvatoare a fost susţinut de către Pr. lect. univ. dr. Gheorghe Şanta. * În 15 august 2015, ziua Praznicului Adormirii Maicii Domnului... mai mult

Trăitor în primul veac creștin, Sfântul Apostol și Evanghelist Luca a făcut parte din grupul celor 70 de ucenici ai lui Hristos. El este autorul celei de-a treia Evanghelii, pe care o consideră cel dintâi tratat pe care l-am scris (Faptele Apostolilor 1, 1) și a cărții Faptelor Apostolilor. Născut în Antiohia Siriei, a primit în anii tinereții o educație aleasă, polivalentă, dedicându-se filozofiei, medicinei și artei. Detalii despre viața și activitatea sa găsim în mod special în scrierile Noului Testament și mai târziu în Sfânta Tradiție (Viețile Sfinților, Proloage etc.). A fost medic și discipol al Sfântului Apostol Pavel, pe care l-a însoțit în câteva călătorii misionare. De acest ultim amănunt aflăm din cea de-a doua Epistolă către Timotei 4, 11, unde se precizează Numai Luca este cu mine. Evanghelia sa include câteva episoade specifice și unice, cum ar fi Nașterea din Fecioară a Mântuitorului (Luca 1, 2), dar și parabolele Bunului Samaritean (Luca 10, 25, 37) și a Fiului Risipitor (Luca 11, 15-32). Totodată Evanghelistul Luca dă prețioase informații legate de Patimile Domnului și de celelalte evenimente petrecute în viața lui Hristos. Privită în ansamblu, Evanghelia sa mărturisește despre compasiu... mai mult

În ziua de 13 aprilie 2012, în Vinerea Mare, înceta din viață profesorul Florin Constantiniu (1933-2012), membru titular al Academiei Române, perceput atât de mediile științifice, cât și de opinia publică drept cel mai reprezentativ istoric din perioada post-comunistă. Această percepție Florin Constantiniu o datorează operei sale istoriografice, încununată de lucrarea „O istorie sinceră a poporului român”, care a cunoscut patru ediții[1]. Florin Constantiniu a lăsat și un volum de memorii, „De la Răutu și Roller la Mușat și Ardeleanu”[2], scris cu evident talent literar. Pentru a înțelege titlul, trebuie spus că prima pereche de nume desemnează un sinistru tandem de culturnici, comuniști rusofoni, care au masacrat cultura noastră națională, inclusiv istoriografia, de la sfârșitul anilor ʼ40 până la „dezghețul” din anul 1955 (când Mihail Roller se și sinucide), iar a doua alt tandem, reprezentat de niște istorici oficiali ai regimului ceaușist, cu pondere importantă în diriguirea istoriografiei din ultimul deceniu de dictatură. Pe lângă trăsăturile de istoric, om de cultură și memorialist capabil să redea trăsăturile esențiale ale celor patru decenii de regim totalitar, cu accent pe mediile cu... mai mult

Ziua I: ÎNTÂLNIRE pe AEROPORTUL INTERNAȚIONAL AVRAM IANCU din CLUJ-NAPOCA: GRUPUL 2: 8 -15 NOIEMBRIE 2015 .(DUMINICA 8 NOIEMBRIE ora 15.50 OBLIGATORIU) GRUPUL 3: 11 – 18 NOIEMBRIE 2015.(MIERCURI 11 NOIEMBRIE ora 15.50 OBLIGATORIU) Decolare la ora 17.50 şi sosire pe Aeroportul Ben Gurion, lângă Tel Aviv ora 20.50. Ne îndreptăm spre Tiberias. Cazare şi cină Hotel 4* în Nazaret. Ziua II: Mic dejun. Deplasare la Cana – vizitarea bisericii ortodoxe-grecești unde a avut loc prima minune din Galileea: transformarea apei în vin. Nazaret, vizitarea Bisericii catolice Buna Vestire, cea mai mare construcţie de cult din Orientul Apropiat şi a bisericii ortodoxe Sf. Gavriil cu izvorul Mariei. Continuăm cu Muntele Tabor. Vizitarea bisericii ortodoxe ridicată pe locul unde s-a petrecut Schimbarea la Faţă a Domnului Hristos. Deplasare la Muntele Fericirilor, vizitarea bisericii. Tabgha unde Iisus a săvârşit minunea înmulţirii pâinilor şi a peştilor. Capernaum, oraş denumit şi „Cetatea Domnului”, (vizitarea vestitului loc unde Iisus a predicat, casa Sf.Petru). Opţional şi în funcție de timp vizită la Caprice-fabrica de aur şi diamante. Cazare şi cină Hotel 4* în Nazaret. Ziua III: Deplasare pe coasta Mediteranei la Haifa, sp... mai mult

Ziua 1 (miercuri): Cluj-Napoca(ora 11.00) - Alba Iulia – Bucureşti – Giurgiu-Russe; Ziua 2 (joi): Seres – Thesalonik (Biserica Mitropolitană cu moaştele Sf. Dimitrie - Izvorâtorul de Mir, Biserica Sf. Sofia (moaştele Sf. Vasile Milostivul), Biserica Sf. Teodora (moaştele Sf. Teodora şi a Sf. David Tesaloniceanul) – Paralia Katerini (cazare+cina); Ziua 3 (vineri): Mic dejun. Mănăstirea Sf. Dionisie Olimpianul – Biserica Sf. Paraschevi de pe Valea Tembi – Complexul Monastic de la Meteora – Kalambaka (cazare+cina); Ziua 4 (sâmbătă): Mic dejun. Igoumenitza – Insula Corfu – Catedrala Sf. Spiridon (moaştele Sf. Spiridon) Biserica Mitropolitană (moaştele Sf. Împărătese Teodora); (cazare+cina în Kalambaka); Ziua 5 (duminică): Mic dejun. Mănăstirea Kato Xenia (Brâul Maicii Domnului) – Atena/ Eghina (cazare); Ziua 6 (luni): Mic dejun. Participare la slujba prilejuită de Sărbătoarea Sf. Nectarie din Eghina. Atena (cazare+cina); Ziua 7 (marți): Mic dejun. Mănăstirea Sf. Efrem din Nea Makri (moaştele Sf. Efrem cel Nou) – Canalul Corint Mănăstirea Sf. Patapie (moaştele Cuv. Patapie Tămăduitorul şi moaştele Sfintei Ipomoni).Atena (cazare + cina); Ziua 8 (miercuri): Mic dejun. Insula Evia (Sfântul Ioa... mai mult

(continuare din numărul anterior) Pentru mine și pentru cei care am fost cazați la mânăstirea de la Védrin, Festivalul a avut o prelungire, un fel de bonus neplanificat. Ea a constat în concertul de după miezul nopții, la mânăstire. Ne-am întors de la închiderea Festivalului cu puțin după miezul nopții. Psalții, osteniți după prestația oferită, și-au exprimat dorința de a bea o bere. Bunele maici s-au executat și au pus pe masă, în mica trapeză, sticluțe de Leffe, pufuleți și napolitane (românești), în parte ofrande primite de la alți credincioși. Au fost sculați, fără ezitare, cei doi ceterași, care rămăseseră acasă întrucât a doua zi aveau avion foarte de dimineață spre Cluj. La solicitarea publicului și-au adus instrumentele (vioara și cetera cu trei coarde) și au cântat neîntrerupt vreo oră și jumătate. Au un repertoriu imens, de proveniență foarte variată. Emil Mihaiu a cântat mult timp în restaurante și de aceea știe atât de multe. Au fost și cântări interpretate la cererea unuia sau a altuia din micul public ocazional. Mai apoi aveau să se asocieze, pentru unele cântări românești, de sorginte folclorică, și Mihai Bucă, și Ovidiu Gandore, și maicile românce. O prietenoasă împreună... mai mult

Luni, 14 septembrie a.c., în sobor de preoți slujitori și într-o atmosferă de rugăciune şi bucurie sfântă, comunitatea parohială din zona istorică Mănăştur-Plopilor şi-a serbat hramul principal, Înălţarea Sfintei Cruci, cu frumoasa rânduială liturgică a împodobirii Sfintei Cruci, cu flori, şi scoaterea la sfârşitul Utreniei în mijlocul bisericii pentru închinare, precum Patriarhul Macarie al Ierusalimului, la anul 330, care a înălţat Sfânta Cruce pe amvonul bisericii Învierii Domnului, spre a fi văzută de către tot poporul, care s-a închinat cu evlavie, zicând: Doamne miluieşte! Această sărbătoare a fost rânduită de către Sfinţii Părinţi în amintirea a două evenimente deosebite din istoria creştinătăţii: aflarea Sfintei Cruci de către Împărăteasa Elena, la anul 324, şi apoi aducerea ei la Ierusalim în anul 629, după ce o bună perioadă de timp s-a aflat în mâinile perşilor păgâni, ca pradă de război. Ziua de 14 septembrie este o sărbătoare de post şi căinţă, fiindcă semnul Crucii pururea ne aduce aminte de suferinţele Domnului şi de jertfa cea mântuitoare pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire. Aşadar, Praznicul Sfintei Cruci comemorează şi actualizează tainic jertfa ... mai mult

Părintele Ioan Giurgiuca a aniversat 90 de ani. Cu binecuvântarea Celui de Sus, această vârstă a fost sărbătorită la Beclean nu doar de credincioşi ci şi de Mitropolitul Andrei, care l-a binecuvântat pe cel care 60 de ani a fost păstor de suflete. În tot acest timp, părintele Giurgiuca s-a comportat potrivit îndemnurilor Sfântului Pavel adresate lui Timotei, adică s-a oferit ca exemplu credincioşilor cu cuvântul, cu purtarea, cu dragostea, cu credinţa, cu curăţia. Părintele Giurgiuca ne-a făcut să credem în mântuire, să nădăjduim că vom fi învredniciţi de a doua venire a Mântuitorului, dacă vom avea dragoste faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele. Să nu uităm nicio clipă că mântuirea nu este doar un act, ci un proces îndelung de care te poţi învrednici dacă prin rugăciuni şi bună purtare vei obţine acest dar de la Dumnezeu. Apărător al adevărului, părintele Giurgiuca a preamărit toată viaţa pe Dumnezeu în Sfântul Altar, împreună cu arhanghelii, ridicând jertfe până la cer, zidind nemurirea pentru credincioşii săi, fiind încredinţat de Dumnezeu cu slujire nu pământească ci cerească. O viaţă a botezat, a cununat şi a dus credincioşi pe drumul veşniciei. Prin preot ne-am îmbrăcat în H... mai mult

Tămâia este privită ca unul dintre elementele caracteristice ale celebrărilor liturgice creştine. Însă folosirea tămâiei este mult mai veche. Este atestată în cultul Vechiului Testament (Ieş. 30, 1-8; Lev. 16, 12 etc.), în alte religii şi chiar în scopuri civile, neliturgice. Merită menţionat faptul că, în primele veacuri ale Bisericii, tămâia nu numai că nu a fost utilizată în mod obişnuit în cult, ci folosirea sa a fost, vreme îndelungată, chiar oprită. De asemenea, în vechime, mai ales în Orient, din cauza căldurii, arderea de tămâie şi de aromate era folosită la slujbele de înmormântare şi, prin extensie, la toate slujbele pentru cei adormiţi, pentru a înmiresma atmosfera (cf. R.F. Taft, Intrarea cea Mare, Edit. Renaşterea, Cluj-Napoca, 2012, pp. 227-229). Tămâierile sau cădirile – arderea rituală a tămâiei în edificiul de cult sau acasă – necesită şi existenţa unor vase specifice: cădelniţa sau căţuia. Cădelniţa este un vas înfrumuseţat, fixat de obicei prin lanţuri cu clopoţei de un inel cu ajutorul căruia este mânuită de către diacon (care, de obicei, săvârşeşte cădirile), de preot sau de arhiereu. Căţuia este un vas asemănător, lipsit de lanţuri, dar prevăzut cu picior şi mâ... mai mult

1 septembrie: La Facultatea de Teologie Ortodoxă, prezidează comisia de evaluare a candidaţilor la examenul de admitere, sesiunea septembrie 2015. La Clinica Medicală III din Cluj-Napoca (slujitor: Pr. Flaviu Todea), îl vizitează pe părintele Ioan Pitic, fost preot la parohia Vultureni, protopopiatul Cluj I. Primeşte la reşedinţă delegaţia din Palestina sosită la Cluj-Napoca pentru a participa la Întâlnirea Tinerilor Creştini Ortodocşi din Europa. 2 septembrie: Primeşte la reşedinţă pe Înaltpreasfinţitul Părinte Iosif, Mitropolitul Europei Occidentale şi Meridionale. 3 septembrie: În studioul teritorial din Cluj-Napoca, înregistrează o emisiune pentru TVR. În sala mare Muzeului Mitropoliei, participă la întâlnirea festivă a absolvenţilor promoţiei 1995 de la Seminarul Teologic Ortodox Român din Cluj-Napoca. Rosteşte un cuvânt duhovnicesc. În localitatea Gilău (protopopiatul Cluj I), săvârşeşte slujba de înmormântare a adormitului întru Domnul, Vasile Vidrean. Rosteşte un cuvânt de mângâiere. La demisolul bisericuţei din Campusul Universitar „Haşdeu” (slujitor: Pr. Ciprian Negrean), participă la vernisajul expoziţiei de pictură organizată cu prilejul Întâlnirii Tinerilor Creştini Or... mai mult

Este aproape imposibil să privim realităţile lumii de azi şi să nu realizăm că tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru stă sub semnul unui conflict al civilizaţiilor. Mişcări de populaţii, suspiciuni, temeri, proteste zgomotoase şi legi pripite, toate alcătuiesc un ansamblu de stări care dau expresie fricii care ne domină în faţa acestor fenomene care bulversează calmul vieţii unei societăţi îmbătrânite şi blazate, aşa cum este societatea europeană. De ce ne este frică în realitate? De valurile parcă interminabile de imigranţi, care bat după azil la uşile Europei? De lipsa de viziune a liderilor europeni, care îşi calculează subtil câştigurile pe care le pot avea de pe urma acestor nefericiţi? Sau de cultura şi religia acestor oameni, cu care lumea noastră s-a mai confruntat dur cu secole în urmă? Soarta imigranţilor este departe de a fi rezolvată, cu toate că încercăm să nu abdicăm de la valori precum ospitalitate, toleranţă sau deschidere care au făcut din Europa o casă a popoarelor. Aceste valori sunt reciproce şi trebuie să fie asumate în primul rând de cei care deschid porţile emigranţilor dar mai ales de aceşti oameni mânaţi de disperare, care îşi caută la noi o casă. Aici încep rezervele î... mai mult

Deşi atacaţi de criza financiară, membrii comunităţii creştine formate în jurul Ieromonahului Marcu Manolis ne-au lansat și anul acesta invitația de a vizita locurile sfinte care se întind ca niște raze luminoase pe teritoriul elin, risipind continuu negura păgânătății care a domnit acolo cu secole în urmă. Este deja al șaselea an în care surorile Părintelui Marcu, Maria și Ana, găzduiesc în casa lor pelerini români, majoritatea membri ai comunității creștine din Biserica Misionară a Studenților din Campusul Universitar Hașdeu. Pelerinajul s-a desfășurat în perioada 10-19 septembrie și, de data aceasta, călătoria spre Grecia a fost aparte, deoarece i-am avut în mijlocul nostru și pe tinerii greci care au luat parte la Întâlnirea Tinerilor Ortodocși din perioada 4-7 septembrie, la Cluj. Așadar, în după-amiaza zilei de 9 septembrie, pelerinii așteptau cu bucurie autocarul care avea să-i ducă în țara mărginită de Mările Ionică și Egee și mult iubită de către creștinii ortodocși pentru mulțimea de sfinți ale căror moaște le adăpostește. Drumul spre Grecia a fost presărat cu rugăciune și cu voie bună. I-am avut în mijlocul nostru pe Părintele Emil Velican, fost membru al ASCOR Cluj și actual preot paroh... mai mult

Dacă timpul ar fi avut frunze, ce toamnă! (Nichita Stănescu) Deschid ochii şi privesc în jurul meu. Timpul mă înconjoară sufocant şi ireversibil. Încet încep să-mi eliberez mintea de orice fel de gând. Straşnic timpul mă veghează, îl simt cum se fixează asupra-mi, brusc mă trezeşte şi pune lângă mine realitatea. De ce nu se opreşte? Sau, mai bine zis, de ce a început, de unde a venit? Întrebări fără răspuns, de fapt, ele singure păstrează răspunsul înăuntru, doar că vacarmul lumii abundă în mişcare şi uitare. Ochii mei se îndreaptă din nou spre un ceas, căutând parcă să fugă din calea lui, chipul meu parcă nu-i fără timp. Răpitor şi tăcut, timpul descompune şi compune ce a fost ieri şi ce este azi, recunoscător al unei clipe posterioare. Dar oare chiar are vreo însemnătate acest „a fost” ? Totul trece fără să aştepte să ne dăm seama ce este. Prezentul sau conceptul de „acum” apare şi dispare etern sau continuu. Prea târzie sau prea timpurie pare alegerea de a trasa liniile cronologice ale propriei istorii, însă cu ce folos, dacă ne afundăm în explicaţii şi înţelesuri pe care le pierdem. Mintea mea refuză paradoxul formelor neregulate, infinite ale timpului. Tind să îmi planific... mai mult

Dacă ar trebui, dacă ar fi obligatoriu (deşi pe moment nu e) să fiu şi eu fanul cuiva, cred că mi-am găsit eroii care ar ocupa printre primele locuri în topurile mele. Menţionez că între aceste locuri nu există o concurenţă reală, toate reprezentând, de fapt, locul întâi. Aş fi fanul şi sunt admiratorul unei bătrâne slabe, însoţitoare a unui copil-tânăr cu un aspect aparte, bătrânicios, care abia-abia au fost acceptaţi de şofer în autocarul de la Sebeş spre altundeva. Fără loc. În picioare. Până la urmă au găsit. Loc. “Să nu mă laşi, buni!” striga din când în când, la câte vreun viraj sau din cauze neînţelese, copilul bătrân. Strident, piţigăiat. “Nu te lasă buni!” Această “buni” slăbuţă, smerită, umilită şi repezită de şofer, mi-a părut unul dintre puţinii oamenii pe care îi văd clar călătorind spre rai. Cu mila lui Hristos. Altădată am văzut în biserica de la Spitalul Oncologic privirea clară şi adevărată a unui tânăr, tată al unei fetiţe îmbrăcate în roz. Fetiţa avea picioarele slabe, cam cum ar fi trebuit să-i fie mâinile. Şi tatăl o purta în braţe prin biserică, apoi a aşezat-o în genunchi pe o periniţă, şi, alături de mamă, au rămas toţi la Sf... mai mult

Catedrala Mitropolitană în sărbătoare, de praznicul Cincizecimii Praznicul Cincizecimii, din 31 mai, a început în Catedrala Mitropolitană de dimineață, cu oficierea Sfintei Liturghii la care au slujit Înaltpresfințitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Slajului, împreună cu Preasfințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, înconjurați de un sobor de preoți și diaconi. Cuvântul de învățătură a fost rostit de PS Părinte Nicodim, care a explicat modul în care Duhul Sfânt S-a pogorât asupra Apostolilor, la Cincizecime: „Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei în chip de limbi de foc, ca prin asta să unească lumea împărțită și s-au făcut un lucru nou și nemaiîntâlnit. După cum atunci, în vechime, limbile au împărțit lumea și înțelegerea cea rea a dus la despărțire, tot astfel și acum limbile au unit lumea și au dus la înțelegere pe cei ce erau despărțiți. Pentru asta S-a pogorât în chip de limbi de foc, pentru că spinul păcatului crescuse în noi cât o pădure mare, după cum pământul, când e bun și gras, dar nu-i lucrat, odrăslește mulți spini, tot așa și firea nostră era bună din pricina celui care a adus-o la viață și în stare să dea rod de virtute, d... mai mult

Viața omului este o înșiruire a faptelor, iar unele dinte ele, având o încărcătură mai bogată, devin evenimente. Venind de la Catedrala Mitropolitană, unde am participat la slujba hramului Mitropoliei și a Catedralei și totodată sărbătorirea a patru ani de la instalarea Înaltpreasfințitului Andrei ca Mitropolit al Clujului, eveniment la care au luat parte IPS Timotei al Arhiepiscopul Aradului, Preasfințitul Petroniu, Episcopul Sălajului, Preasfințitul Iustin, Arhiereu-vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, am rămas cu imaginea zugrăvită a unui mare OM, căruia i s-a acordat cea mai mare distincție pentru credincioșii mireni. La sfârșitul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, a anunțat pe cei prezenți în Catedrală că i se acordă "Crucea Transilvană" maestrului Dumitru Fărcaş, celui care ne-a delectat şi mângâiat de-a lungul anilor cu frumoasele şi româneştile melodii izvorâte din fermecătorul său taragot. Credincioşii prezenţi aşteptau urcarea lui pe solee, care întârzia. Consilierul de protocol, arhidiaconul Claudiu Grama, a coborât printre credincioşi cu scopul de a face loc maestrulu... mai mult

Sâmbătă, 7 martie 2015, Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul şi Mitropolitul Clujului, a participat la Sesiunea plenară festivă a Academiei Europene de Ştiinţe şi Arte din Salzburg, Austria, care a marcat și împlinirea unui sfert de veac de existență. Această prestigioasă instituție a fost fondată în anul 1990 de către profesorul cardiolog Felix Unger, împreună cu Arhiepiscopul Vienei, cardinalul Franz König, și filozoful Nikolaus Lobkowicz. Academia numără printre membrii săi numeroase personalităţi ale lumii contemporane, acoperind şapte domenii: Ştiinţele umaniste, Medicină, Artă, Ştiinţele naturale, Ştiinţele sociale, economice şi juridice, Știinţele tehnice şi ale dezvoltării şi Religiile lumii. Dintre membrii academiei, 30 sunt deţinători ai Premiului Nobel. Înaltpreasfințitul Părinte Andrei a fost ales membru activ al acestei prestigioase instituții la secţiunea „Religiile lumii”, în anul 2007, pe când era Arhiepiscop al Alba Iuliei şi Decan al Facultăţii de Teologie din cadrul Universităţii „1 Decembrie 1918″ din aceeași localitate. Propunerea nominalizării a aparţinut mai multor universitari europeni, invitaţi ai simpozioanelor teologice internaţionale de la Alba Iulia. ... mai mult

Tema orei de religie a devenit obsesivă. Fiecare îşi dă cu părerea după propria-i măsură: unii, din lumea academică, se arată dezamăgiţi de calitatea intelectuală a profesorilor de religie; progresiştii societăţii civile susţin că Darwin are dreptate (ca şi cum dreptatea lui ar exclude automat puterea creatoare a lui Dumnezeu!); alţii atacă – pur şi simplu din ură – Biserica, evidenţiindu-i defectele (de care nu duce lipsă) şi uitându-i calităţile (pe care, oneşti să fim, le deţine); un cor de voci indignate condamnă manualele de religie, iar ateii, o minoritate mai mult sau mai puţin agresivă, atacă religia însăşi. Şi lista nu se opreşte aici. Să recunoaştem că dreptatea ar putea fi, subiectivist şi relativist vorbind, în grădina fiecăruia. Dar să fim de acord, în acelaşi timp, că toleranţa faţă de alteritate trebuie exersată mereu de la început, fiindcă în „zgomotul şi furia” dezbaterilor ea este, cel mai adesea, uitată. Fireşte că pare mai uşor, teoretic vorbind, să fii tolerant în numele unei religii a iubirii, decât în numele ateismului militant. Creştinii ar trebui să fie mai înţelegători decât ateii şi, poate, chiar sunt. Deviaţii se pot întâlni însă şi de o parte şi de alta, ... mai mult

Acuma câteva zile, din senin, am fost atacat de invidie la aflarea unei întâmplări bune în favoarea unei rude aproximative. Din prima clipa am fost conştient de prezenţa negativă şi rea şi am căutat să o înlătur. Mai întâi „raţionalizând", apoi rugându-mă, dar fără folos. Prezenţa rea era mai departe cuibărită în suflet şi inimă. Am avut o reacţie de furie: „de ce?”, „nu vreau sa fie” etc. Zadarnic. Finalmente am fost cuprins de întristare şi am ştiut bine că, „în puterile” mele, sunt înfrânt. Probabil că doar atunci, cu adevărat, am rugat pe Domnul. Oricum brusc, fulgerător, am primit: răspuns, explicaţie şi alinare. În minte mi-au răsunat - efectiv răsunat -, cuvintele cuprinse în Evanghelia după Matei, 20, despre „lucratorii din vie”. Îndrăznesc să repet pe scurt. În acel capitol se vorbeşte despre „un stăpân de casă” care şi-a tocmit lucratori la vie, cu un dinar pe zi. Acelaşi Stăpân, mai apoi, în cursul zilei, a tocmit şi alţi „lucrători”: mai târziu în ziuă, la prânzişor, la amiază, şi chiar spre seara. La capătul zilei toţi lucrătorii au căpătat plata egală. Iar atunci, cei care lucraseră toata ziua au cârtit şi lor li s-a răspuns: „Prietene, nu... mai mult

[*] De curînd [articolul a fost scris în sep. 2007 (n.r.)], Asociația „Solidaritatea pentru libertate de conștiință” a cerut Societății Române de Radiodifuziune să dispună oprirea difuzării rugăciunii Tatăl Nostru, care, împreună cu Imnul Național, este transmisă la începutul și sfârșitul programelor zilnice ale posturilor publice de radio. Motivul invocat a fost încălcarea neutralității confesionale a statului. Cu acest argument, s-ar fi putut foarte bine și interzicerea Imnului Național, deoarece acesta, numindu-se „Deșteaptă-te române”, încalcă fără echivoc neutralitatea etnică a statului român și reprezintă o clară discriminare la adresa tuturor minorităților naționale, inclusiv cea maghiară. Deocamdată, însă, obiectivul pare a fi doar creștinismul. În trecutul recent (noiembrie 2006), „Solidaritatea pentru libertate de conștiință” și-a legat numele de campania pentru scoaterea icoanelor din școli, inițiată cu câteva luni mai devreme de un profesor de filozofie din Buzău [este vorba despre domnul Emil Moise, totodată iniţiator şi al ultimei sesizări a Curţii Constituţionale referitoare la ora de religie (n.r.)], care reclamă autorităților publice un lucru, pentru mine, straniu: acela c... mai mult

În ultimii ani au fost formulate diferite argumente împotriva predării religiei în școlile publice de stat, sau pentru un tratament special al acestei materii. Ele au repurtat recent o victorie în fața legii, astfel încât în plin an școlar părinții trebuie să solicite în scris participarea copiilor la ora de religie, materie care era oricum opțională. Trebuie spus dintru bun început că religia este singura materie în cazul căreia li se dă părinților dreptul să decidă ce e bine să studieze copiii lor. În logica învățământului public general și obligatoriu, niciuna dintre materii nu este opțională (cu excepția religiei). Statul decide, pe baza interesului comun al națiunii, așa cum îl identifică și îl definește la un moment dat, ce conținuturi se predau, în ce cantitate și cum: atâta istorie națională sau literatură română, atâta matematică, și așa mai departe. Într-o logică liberală dusă până la capăt, oricare dintre materii ar trebui să fie opțională. De ce ar fi religia un caz aparte? Nu oferă și ea un conținut de cunoaștere bazat pe un corpus de texte și exegeza aferentă, precum literatura? Nu corespunde și ea, precum istoria politică, unui fenomen uman manifestat în decursul timpului,... mai mult

„Cel ce iubește puțin, dă puțin; cel ce iubește mai mult, dă mai mult. Iar cel ce iubește foarte mult, ce are vrednic de dat? Se dă pe sine însuși”, va spune Sfântul Cuvios Porfirie Cavsocalivitul. Și aici este sursa bucuriei, harisma interpretată de cuvios drept un ingredient obligatoriu pentru o viață duhovnicească efervescentă. De altfel, aici se concentrează și principiile sale de viață: „Postiți cât puteți, faceți câte metanii puteți, desfătați-vă de câte privegheri puteți, numai să fiți bucuroși. Să aveți bucuria lui Hristos, care ține veșnic, care poartă într-însa veșnica fericire, liniștea cea neclătită… Este bucuria plină de tot harul… Hristos voiește și simte mulțumire dacă răspândește bucuria, dacă îi îmbogățește pe cei credincioși ai Săi cu bucurie. Mă rog ca bucuria noastră să fie deplină”[1]. Cuviosul Porfirie se naște pe 7 februarie 1906, în insula Evvia, satul Sfântul Ioan, din eparhia Karistia. Tatăl său, Leonid, era cântărețul bisericii, și cel care l-a inițiat în cele duhovnicești. Micul Evanghelos, cu numele său de botez, era al patrulea copil al familiei, și, din pricina sărăciei în care se aflau, este nevoit la doar șapte ani să plece la muncă în... mai mult

Un foarte apropiat prieten şi coleg de generaţie cu Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania a fost Gheorghe Telea (1921-2014), cunoscut medic primar chirurg şi doctor în ştiinţe medicale (din 1972). În timpul grevei anticomuniste de la Cluj (1946) era purtătorul de cuvânt al Centrului Studenţesc „Petru Maior” şi, ca lider de opinie, autor al manifestelor adresate participanţilor la lupta de emancipare politică. Admirator al Cercului Literar de la Sibiu (I. Negoiţescu, Radu Stanca, Eugen Todoran, Victor Iancu, Şt. Aug. Doinaş, Henri Jacquier), îl frecventează, în acelaşi timp, pe Lucian Blaga (în 1971, recuperează, cu ajutorul lui Zaharia Stancu, bustul poetului, executat de Romul Ladea, din depozitul unei Staţiuni de Maşini şi Tractoare din Sebeş!), iar, mai târziu, îşi transformă reşedinţa din satul natal în muzeu al valorilor tradiţionale, vizitat, în timp, de mari intelectuali, teologi, filosofi şi oameni de litere (Mitropoliţii Nicolae Mladin şi Antonie Plămădeală, cerchiştii, C. Noica, Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, Mircea Ivănescu, Al. Căprariu, Mircea Tomuş, Eugen Simion ş.a.). Între ei, fireşte, Valeriu Anania, viitorul „păstor de inimă şi de suflet” al ardelenilor, începând cu 1993. În ziarul Diminea... mai mult

Ce este postul? La această întrebare poate răspunde oricine cu multă ușurință. Postul este abținerea de la anumite alimente și băuturi pe o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp. Cu alte cuvinte un regim alimentar mai sărac, care se bazează în general pe o alimentație vegetală. Dacă vrem să completăm acest răspuns putem adăuga că acest regim are motivație religioasă. Iată, în câteva fraze am rezolvat problema postului. Dar dacă este așa de simplu, de ce oare Biserica și-a dezvoltat ca disciplină destul de severă rânduieli legate de post? Privind problema doar la suprafață suntem tentați să credem că Biserica pune sarcini greu de purtat pentru zilele noastre, în care postul nu se potrivește stilului modern de viață, de aceea mereu tendința de a înlesni regulile postului sau chiar de a le abandona. Însă așa cum reiese din ansamblul învățăturii Bisericii, postul este esențial pentru viața creștină. În ce constă importanța deosebită a postului în viața noastră? Experiența creștină evidențiază multe foloase ale postului. Postul este „mama tuturor bunătăților, dascălul cumințeniei și al întregii virtuți”, postul este „maica întregii înțelepciuni și izvorul a toată filosofia”, �... mai mult

Poetul japonez Daigu Ryokan iubea singurătatea și pentru că aceasta îi era și sursă de inspirație trăia retras în munţi, într-o colibă. Odată venise pe la el un călugăr care iubea artele. Şi-au petrecut toată ziua vorbind despre acestea şi au uitat de mâncare. Aproape de lăsarea serii Ryokan şi-a dat seama că își ținuse oaspetele flămând: „Îmi pare rău pentru neglijența mea. Nu e o scuză faptul că stând aici în singurătate și scriind poeme, uit adeseori să mănânc chiar mai multe zile. O să cobor chiar acum în sat să-ți procur ceva de mâncare, înainte să asfinţească soarele." Ryokan a plecat, iar prietenul lui l-a aşteptat şi răsaşteptat, timp de trei ore. Niciun semn... şi i se făcuse atât de foame că a ieşit din colibă - ce s-o fi întâmplat? Nu i-a venit să-şi creadă ochilor când l-a văzut pe Ryokan stând sub un pom, cu o mare graţie oglindită pe chip, murmurând extaziat haikuuri. Oaspetele s-a dus la el, l-a scuturat şi l-a întrebat: „Cu mâncarea cum a rămas?" Ryokan a răspuns: „Dumnezeule! Când am văzut soarele asfinţind, era atât de frumos că n-am putut să mă mişc de lângă pomul ăsta. De aici, asfinţitul e o experienţă binecuvântată. Mă oprisem numai pentru o secundă,... mai mult

Dacă ar fi să parafrazăm ziua de 6 februarie, când în urmă cu 85 de ani s-a născut părintele profesor Sebastian Barbu-Bucur, ne-am exprima în felul următor: “O filă din calendarul bizantinologiei românești” (Elena Chircev); “Închinare maestrului” (Mihai Lazăr); “Sebastian Barbu-Bucur și restituirea Psaltichiei rumânești” (Florin Bucescu) – citând doar câteva titluri dintr-un volum omagial. În același volum au semnat articole personalități de prim rang ale culturii și spiritualității noastre, dintre care amintim: Virgil Cândea, Sigismund Toduță, Romeo Ghircoiașiu, Constantin Drăgușin, Alexie Al. Buzera, Constantin Catrina, Titus Moisescu, Boris Buzilă ş.a. Părintele Sebastian Barbu-Bucur s-a născut la data de 6 februarie 1930 în localitatea Talea, județul Prahova, fiul lui Barbu și al Salomeei (devenită monahia Sofia la Mănăstirea Viforâta). A avut privilegiul unei pregătiri de specialitate de excepție prin dascălii care l-au remarcat, îndrumat pentru a se împlini ca sacerdot, profesor universitar, doctor, compozitor, interpret, muzicolog-bizantinolog și dirijor. A studiat la Școala de Cântăreți Bisericești de la Mănăstirea Căldărușani (1941-1945); Seminarul Teologic Monahal de la Mănăst... mai mult

Mintea omului duhovnicesc cu­getă ziua şi noaptea la legea Domnului (Ps. 1, 2) şi se înalţă prin rugăciune spre Dumnezeu, dar mintea celui nedu­hovnicesc e lipită de pământ sau e bântuită de gânduri. Sufletul celui duhovnicesc se desfătează de pace, dar su­fletul celui neduhovnicesc stă gol şi împrăştiat. Omul du­hovnicesc zboară ca vulturul spre înălţimi, simte cu sufletul pe Dumnezeu şi vede lumea întreagă, chiar dacă s-ar ruga in întunericul nopţii; dar omul neduhovnicesc se bucura sau de slava deşartă, sau de bogăţii, sau caută des­fătările trupeşti. Şi atunci când un om duhovnicesc se în­tâlneşte cu unul neduhovnicesc, legătura amândurora e lucru plictisitor şi anevoios”[1]. Între ei e, de fapt, o prăpastie. Dacă omul neduhovnicesc vrea să treacă peste această prăpastie nu o poate face decât începând să împlinească poruncile dumnezeiești. Sfântul Petru Damaschin arată că „de vrea cineva să o ia înainte (pe calea duhovnicească – n.n.), să-şi arate sârguinţa mai degrabă pornind de la ele (poruncile dumnezeiești- n.n.) şi nu din altă parte, fiindcă altfel va cădea în prăpastie”[2]. Pentru noi, cei orbi duhovniceşte, lumea nu poate fi decât una plină de pericole. Sfânt... mai mult

A scrie despre Preasfinţitul Vasile Someşanul, despre propriile calităţi morale şi duhovniceşti modelatoare sau despre unanismul creştin filantropic pe care l-a slujit şi îl slujeşte cu timp şi fără timp, ca un grădinar delicat (cum spuneam undeva), este o piatră de încercare pentru oricare fiu duhovnicesc de mai aproape ori de mai departe. Ierarhul blând, răbdător, harnic, generos şi smerit despre care Înaltul Bartolomeu (fie-i neştearsă memoria!) mărturisea că ne este un dar de la Dumnezeu – prin detaşarea de cele lumeşti şi urcuşul întru spiritualizare, prin liniştea interioară şi hotărârea faptei creştine tenace –, emană lumina şi căldura iubirii duhovniceşti, faţă cu care cuvintele oricărui emul se smeresc la rându-le, optând a vorbi în tăcere. Ne facem, totuşi, curaj a răspunde cu o deferenţă la fel de iubitoare, dar şi pentru a ne împărtăşi între noi bucuria apariţiei unei antologii omagiale cu predicile Preasfinţitului Vasile Someşanul, carte al cărei titlu – Experienţa vieţii cu Hristos (Cluj Napoca, Ed. „Renaşterea”, 2013) – se referă la îndatorirea esenţială a oricărui binecredincios, dar defineşte şi însăşi viaţa părintelui şi ierarhului nostru misionar şi în duh ... mai mult

Societatea contemporană resimte parcă cu tot mai multă ardoare necesitatea unor scrieri cu caracter pragmatic, care să ofere răspunsuri scurte şi precise la întrebările esenţiale ale vieţii. La rândul lor, membri ai acesteia care dau dovadă de preocupări duhovniceşti sunt interesaţi şi ei să ofere scrieri astfel structurate, care să dea răspuns preocupărilor oamenilor. Nevoia celor din urmă este în parte suplinită prin publicarea unor texte aparţinând unor părinţi contemporani care conţin adevărate antologii cu învăţături[1]. Între duhovnicii clujeni care se preocupă de îndrumarea duhovnicească a credincioşilor prin intermediul condeiului, se numără şi părintele arhimandrit Dumitru Cobzaru, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului. Autor deja a trei volume de predici[2] bine receptate în mediul omiletic zonal, şi a unei monografii dedicate mănăstirii ,,Adormirea Maicii Domnului” de la Nicula[3], unde a fost vreme de mai mulţi ani stareţ, care a cunoscut mai multe ediţii, dânsul oferă de această dată un volum inedit ca structură şi conţinut ce reuneşte atât dialogurile care au urmat diferitelor conferinţe susţinute la invitaţia unor instituţii precum ASCOR-ul, cât şi ele... mai mult

Doi intelectuali de mâna întâi, părintele profesor Ioan Chirilă şi doctorul Mircea Gelu Buta, ambii universitari, oameni inteligenţi, scutiţi de clişeele academice, mai răspândite în Ardeal decât în Vechiul Regat, au înfăptuit un documentar de mari dimensiuni, elocvent şi original, legat de învăţământul teologic clujean pe durata a nouă decenii: perioada 1924-2014. Sub aspect grafic, volumul este impecabil, iar titlul bilingv, îndeosebi cel în latină, Memorabilia momenta, lasă loc unei nostalgii cu parfum de epocă. Nu voi rezuma conţinutul impozantului volum, care este, de fapt, o istorie a Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, centrată pe învăţământul şi cultura teologice, dar care nu neglijează alte laturi şi, în primul rând, contextul temporal. Aşadar, o istorie întocmită prin documente, în spiritul lui Nicolae Iorga, care prefera întotdeauna, în lucrările sale, să lase mărturia să vorbească, abţinându-se de la comentarii. Presa, îndeosebi cea bisericească, în frunte cu foaia eparhială „Renaşterea”, este un contributor documentar decisiv în cazul de faţă. Autorii ştiu să coreleze evenimentul local şi să-l încadreze în contextul naţional. Aşa se face că, într-o anumită împrejura... mai mult

Două decenii de activitate teologic academică la Cluj inspiră restituirea momentelor axiale ale organizării sale, cu precădere reafirmarea temeliilor martirice ale actualei Facultăţi, preluarea şi continuarea proiectelor înaintaşilor şi promovarea unui corpus de acţiuni şi scrieri pastorale adecvate timpului nostru. Cuvântările, articolele şi ştirile adunate din presa bisericească arhidiecezană de la Cluj şi Sibiu reflectă în chip obiectiv evenimentele, completând informaţiile oferite de volumul 10 ani (Biserică şi multiculturalitate în Europa sfârşitului de mileniu, Presa Universitară Clujeană, Cluj, 2001). Esenţiale sunt coerenţa şi unitatea internă a lucrărilor şi elementele de precizare constantă a obiectivelor pastoral-misionare ale Institutului, reperele cercetării teologice în consens cu specificităţile mediului european. Conservarea şi afirmarea conştiinţei naţionale româneşti şi refacerea morală a ţării a fost şi rămâne o problemă crucială, iar faptul că, la un secol de la Marea Unire, ea încă nu şi-a găsit rezolvarea îi dovedeşte însemnătatea, dar şi caracterul complex. Din păcate, de ea s-au ocupat multe minţi agere şi firi talentate, găsind strălucite argumente acuzatoare la adresa stă... mai mult

Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa (Canonul Sfintelor Paşti) Alb Iulia, 25 feb. 1990 Ioan Hanuschi (cântăreţ, Parohia Turda-Fabrici) Atunci când sufletul îţi este cuprins de o nemărginită bucurie, simţi ca această bucurie să o împărtăşeşti şi semenilor de lângă tine pentru ca şi aceştia să fie cuprinşi şi să simtă această bucurie. Este zi de bucurie pentru noi întrucât cel care a fost părintele nostru iubit a fost învrednicit astăzi, prin harul lui Dumnezeu, să fie ridicat la cea mai înaltă treaptă a preoţiei – treapta arhieriei. Aceste cuvinte le exprim în numele miilor de credincioşi de la Turda şi Câmpia Turzii, care au ţinut ca azi să-şi manifeste dragostea şi recunoştinţa faţă de cel ce i-a îndrumat şi povăţuit pe drumul anevoios al mântuirii. Cel pe care astăzi Dumnezeu l-a chemat să fie în fruntea credincioşilor în calitate de episcop este cu adevărat un om ales de Dumnezeu şi pus de Dumnezeu să fie păstorul cel bun. Şi când afirm aceasta, aş dori ca în câteva cuvinte să arăt cine este Preasfinţitul Andrei Mureşanul. În anul 1978, într-o toamnă târzie de noiembrie, venea în cea mai modestă parohie din Turda,... mai mult

Născut în 18 august 1855 din o veche şi fruntaşă familie cărturărească din Bistriţa-Bârgăului, care a dat o mulţime de oameni luminaţi şi de valoare Văii Bâtbăului şi neamului, după ce a terminat şcoala primară în satul natal, urmează Liceul Inferior Evanghelic Luteran din Bistriţa, de unde trece la Liceul Grăniceresc din Năsăud. Bacalaureatul şi-l ia în anul 1879 la liceul din Blaj. Apoi, se înscrie la Facultatea de Medicină din Cluj, de unde, în anul 1882, se transferă la Viena (bineînţeles, la aceeaşi facultate). După obţinerea doctoratului în medicină, face practică la un spital din Viena (Wienner Allemaignes Krankenhaus) sub conducerea unor savanţi profesori, precum Dr. Schroder, Dr. Mosetig ş.a. În anul 1885 ajunge medic secundar la un alt spital din Viena, de unde trece ca medic în comuna sârbească din Banat, Czrepaja. În anul 1888 este ales medic de circumscripţie cu reşedinţa în comuna grănicerească Sângeorzul Românesc (actualmente Sângeorz-Băi, jud. Bistriţa-Năsăud) unde, timp de 33 de ani, a fost un bun povăţuitor al poporului din întreaga circumscripţie, mai ales al locuitorilor din această comună. În acel an s-a căsătorit cu Rafila Şandor fiica unui preot de pe Valea Mureşulu... mai mult

1 februarie În Catedrala Mitropolitană, slujeşte Sfânta Liturghie şi rosteşte cuvântul de învăţătură. Oficiază slujba Parastasului pentru adormiţii întru Domnul, Episcopul Nicolae Ivan şi Mitropolitul Bartolomeu Anania. Rosteşte un cuvânt evocator. Slujeşte Vecernia, Paraclisul Maicii Domnului şi rosteşte o cateheză în Catedrala Mitropolitană. 2 februarie (Întâmpinarea Domnului) Oficiază Sfânta Liturghie în biserica parohiei Sângeorz-Băi I. Rosteşte cuvântul de învăţătură. Hiroteseşte întru iconom stavrofor pe părintele paroh Dacian Şanta. Săvârşeşte slujba de binecuvântare a noii case parohiale. În Casa de Cultură din localitatea Maieru (parohi: Pr. Dan Cismaş şi Pr. Ioan Lăpuşte), asistă la o conferinţă susţinută de teologul şi diplomatul Teodor Baconschi. 3 februarie Prezidează comisia de examinare a candidaţilor participanţi la concursul de ocupare a posturilor de preoţi parohi la parohia Beclean IV (protopopiatul Beclean) şi Liviu Rebreanu (protopopiatul Năsăud). 4 februarie În sala de conferinţe a Centrului Naţional pentru formarea continuă „Dumitru Stăniloae” din Bucureşti, participă la şedinţa anuală de lucru a Adunării Naţionale Bisericeşti. La... mai mult

Tot mai mult şi tot mai des auzim sau întâlnim în spaţiul public sau privat – în ţară şi în afara ei – români care încă au reţineri sau chiar o anumită jenă în a-şi afirma apartenenţa naţională. Dacă-ţi exprimi nedumerirea are pregătit sacul cu „argumente”. Desigur că nici nu mai contează că „argumentele” nu au nici o legătură cu ţara sau poporul al cărui fiu – vrând, nevrând – este. Contează doar că prin aerul de superioritate ostentativ afișat li se pare că își confirmă statutul de „european”, de onorabil cetăţean al Europei secolului XXI şi, ca urmare, de om care gândeşte modern şi liber. Pentru această categorie de „europeni” nu are nici o relevanţă că atitudinea lor nu o întâlneşti la un ungur, la un sârb, la un polonez, la un bulgar sau la vreo altă naţie a Europei de est. Aproape aceeaşi atitudine o constatăm şi în ceea ce priveşte apartenenţa confesională. Când este vorba de a ne afirma calitatea de „creştin ortodox” sau de „român ortodox”, chiar şi pentru ortodocşii practicanţi, pare a fi destul de complicat sau chiar incomod să-şi afirme statutul religios. Nu-i includem aici pe „potrivnicii de meserie” ai Bisericii şi nici pe „analiştii” speci... mai mult

Cluj-Napoca, 3 Februabrie 2015 Sâmbătă, 31 ianuarie 2015, la Centrul eparhial din Cluj-Napoca, sub preşedinţia Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei s-au desfăşurat lucrările Adunării eparhiale, în care a fost analizată întreaga activitate a Arhiepiscopiei Clujului din anul 2014, sub aspect administrativ, economic, cultural şi misionar-social. Şedinţa Adunării a fost precedată de slujba de Te-Deum oficiată în paraclisul Seminarului Teologic. Bilanţul activităţilor Arhiepiscopiei Clujului, structurate pe principalele coordonate se prezintă astfel: Misiunea în rândul tinerilor: În faţa problemelor pe care le întâmpină familia şi tineretul astăzi, preoţilor din Arhiepiscopia Clujului li se cere o implicare mai mare în educatia morală şi în catehizare. De aceea, de anul trecut, în toate protopopiatele Arhiepiscopiei funcţionează Asociaţia Tinerilor Ortodocşi, care are un puternic caracter misionar. Ea îşi propune să cultive repespectul pentru valorile creştin-ortodoxe în rândul tinerilor şi să iniţieze programe şi proiecte care să conducă la implicarea activă a copiilor, adolescenţilor şi tinerilor în viaţa comunităţilor parohiale. Anul trecut au fost organizate 13 ... mai mult

Mitropolitul Bartolomeu a fost comemorat sâmbătă, 31 ianuarie 2015, la împlinirea a patru ani de la trecerea sa la cele veșnice, după 18 ani de arhierie la Cluj. Evenimentul organizat de Arhiepiscopia Clujului a debutat puțin după ora 17, în spațiul muzeal de la subsolul Catedralei Mitropolitane din centrul orașului, în imediata vecinătate a criptei ierarhilor unde este înmormântat. În debut, publicul a putut asculta un fragment dintr-un cuvânt al vrednicului de pomenire Mitropolit Bartolomeu, în care acesta vorbea despre cunoașterea propriei vieți și pregătirea pentru viața veșnică. Prezent la manifestare, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Andrei a rememorat momentele în care l-a cunoscut pe Mitropolitul Bartolomeu Anania. La finalul cuvântului său, Ierarhul i-a îndemnat pe clujeni să-și aducă aminte de cei plecați în veșnicie și în special de marii oameni ai Bisericii, cum a fost și Mitropolitul Bartolomeu, să fie atenți la modul în care și-au încheiat viața și să le urmeze credința. Profesorul universitar Aurel Sasu a evocat personalitatea ierarhului prin prezentarea activității sale în cadrul Episcopiei misionare din SUA și a prezentat publicului volumul de corespondență cu George Alexe, intitul... mai mult

Începutul lunii ianuarie, 2015, a fost tulburat de evenimente grave petrecute în Paris, Franţa. Doi, relativ tineri, mohamedani, au atacat redacţia unei gazete satirice, Charlie Hebdo, şi au ucis un număr de lucrători. „Motivaţia” acestei crime sălbatice era, conform gândirii celor doi fanatici, răzbunarea onoarei Profetului Mohamed. Acea onoare ar fi fost atinsă de către gazeta pomenită prin publicarea unor caricaturi care, după părerea mea, erau de prost gust. Fără îndoială că acea crimă a fost o monstruozitate. Dar, dincolo de acest lucru, cateva lucruri trebuiesc amintite. Publicaţia Charlie Hebdo se „specializase” în producerea de caricaturi care, pentru credincioşi, sunt blasfemii. Victima de preferintă a acestor blasfemii era Creştinismul. Doar ca exemplu, cu ruşine şi, sincer, cu scarbă, pomenesc un caz. În numărul de Craciun, la Naşterea Domnului, creştinii din Paris au fost „salutaţi” de către Chalie Hebdo, cu o „caricatură” înfăţişând pe Fecioara Maria cu picioarele larg desfăcute şi dând naştere unui copil cu figura nătângă. Aceasta a fost „felicitarea” de Crăciun, Naşterea Domnului, a publicaţiei Charlie Hebdo! Pentru credincioşi, fie ei Creştini, Musulmani sau de orice altă credin... mai mult

Prin decizia Curții Constituționale din 12 noiembrie 2014, privitoare la neobligativitatea predării orei de religie în școli, a devenit evident, pentru cei ce au ochi să vadă, că o atitudine defensivă a Bisericii față de construcția politică a societății moderne își are costurile ei, deloc neînsemnate. Acum, după reîntoarcerea religiei undeva între comunismul antireligios și posteritatea(autoproclamată) laică, Biserica trebuie să-și reevalueze astfel relația cu instituțiile moderne: fie continuă cu metodele și resursele teologice actuale care și-au arătat limitele prin decizii juridice profund dezavantajoase pentru partea eclezială, fie își regândește locul și mesajul pe care vrea să-l transmită mediului social și politic deopotrivă. Însă, împotriva unei noi strategii de deschidere, de exteriorizare, de implicare, vocile unor pretinși duhovnici susțin: „Biserica nu e o instituție politică, nici socială! Aceasta nu are de ce să se implice la un asemenea nivel. Ea trebuie să se ocupe de mântuirea oamenilor, nu de politică”. În cele ce urmează, ne vom ocupa de analiza etico-socială a acestei poziții des întâlnită. 1. Biserica, politica și socialul: Într-adevăr, Biserica nu este o instituție politică... mai mult

Departe de a fi o problemă închisă, ora de religie continuă să fie un subiect îndelung dezbătut în spaţiul public românesc şi nu pare să îşi regăsească prea curând liniştea pe care o merită în peisajul şcolar al elevilor. Cel puţin în ultimul an, religia a încetat să mai fie o simplă disciplină şcolară, ea devenind subiectul criticilor tot mai vocale ale unor aşa zişi reprezentanţi ai societăţii civile privind modelul de stat pe care îl dorim, libertăţile pe care ea le limitează, critica adusă aşa zisei diversităţi, ideologia pe care o camuflează şi multe altele. Religia în şcoli este subiectul spre care se îndreaptă de ceva timp şi în mod invariabil orice proiect de regândire modernă a statului şi mai ales a mentalităţilor care trebuie să aibă ca normă modernitatea şi secularismul. Aceste valori, care şi din punct de vedere creştin sunt corecte şi care oferă garanţii în delimitarea clară a sferelor de activitate şi conferă statului caracterul laic, ele nu legitimează respingerea din matricea societăţii a religiei, la adăpostul indiferenţei. Nu putem să nu observăm mai departe că, în societatea românească din ultimele luni, se simte o formă incipientă de anticlericalism care sub semnul... mai mult

Se împlinesc pe 30 septembrie 2014 șapte ani de când Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a fost întronizat ca Întâistătător al Bisericii noastre. Cifră simbolică, dublată de realizări pe măsură, pe care e dificil să le rezumăm într-un articol omagial. Atunci când a fost ales, în urma plecării la Domnul a Patriarhului Teoctist, pe 12 septembrie 2007, am scris un articol intitulat „Noul nostru Patriarh, deschis înspre lume și înrădăcinat în Tradiție” și n-am greșit. N-am greșit pentru că toate problemele grave cu care se confruntă lumea noastră sunt în atenția Preafericirii Sale, este în dialog cu toate confesiunile creștine și religiile contemporane, dar rămâne credincios cu acrivie învățăturii ortodoxe și Tradiției Bisericii noastre. În materialele deja tipărite sunt rezumate datele biografice ale Preafericirii Sale, itinerariile academice și duhovnicești pe care le-a parcurs, dar și realizările științifice, pastorale și edilitare de excepție pe care le-a obținut. Credem că, pe primul loc, stă punerea pietrei de temelie a Catedralei Mântuirii Neamului, la 29 noiembrie 2007. Faptul că „această ctitorie pentru veșnicie” se ridică pe zi ce trece îi bucură pe toți credincioșii Bisericii noastr... mai mult

Întrucât în ultimele zile, în dezbaterile politice din media pentru alegerile prezidenţiale din noiembrie 2014, au fost făcute referiri nedrepte şi nedemne la adresa Bisericii Ortodoxe Române şi au fost exprimate opinii nefondate despre o presupusă implicare a acesteia în confruntările electorale, Patriarhia Română reaminteşte: 1. Biserica Ortodoxă Română cooperează cu autorităţile de stat centrale şi locale pentru împlinirea binelui comun în societate şi are relaţii civilizate cu toate partidele politice, dar rămâne neutră din punct de vedere politic în conformitate cu hotărârile Sfântului Sinod fundamentate pe canoanele Ortodoxiei universale. Indiferent de doctrina politică, originea etnică, credinţa sau convingerile religioase ale candidaţilor în alegeri, clerului ortodox român îi este interzis să desfăşoare activităţi cu caracter partinic în comunităţile de credincioşi pe care le păstoreşte. Orice activitate partinică a clerului ortodox este contrară hotărârilor Sfântului Sinod şi dezaprobată de credincioşi. 2. De aceea, Patriarhia Română face un apel către reprezentanţii clasei politice din România ca în dezbaterile electorale privind alegerile prezidenţiale din toamna acestui an să evite confru... mai mult

În aria răsăriteană s-a încetăţenit, după tradiţie, ca şi părinţii Născătoarei de Dumnezeu, Drepţii Ioachim şi Ana, să fie cinstiţi cu praznic la data de 9 septembrie. Este cunoscut faptul că întotdeauna înainte sau după un praznic împărătesc sunt celebrate şi acei sfinți care au directă legătură cu sărbătoarea. În acest caz avem Naşterea Maicii Domnului, ţinută la 8 septembrie, după care urmează sărbătoriți cei care i-au dat naștere. Lor li s-au dedicat şi alte zile de prăznuire care sunt consemnate în calendarul răsăritean: la data de 9 decembrie - Zămislirea Sfintei Ana[1] şi la 25 iulie Adormirea Sfintei Ana[2]. În tradiţia Bisericii Romano-Catolice ei sunt serbaţi în ziua de 26 iulie. Existenţa numelui celor doi sfinţi nu este consemnată în Sfânta Scriptură ei fiind menţionaţi în Evangheliile Apocrife, Protoevanghelia lui Iacob, Evanghelia lui Pseudo-Matei. SfântulThe holy and righteous Joachim was descended from the tribe of Judah, from the house of David. Ioachim provenea din seminţia lui Iuda, trăgându-şi neamul din casa lui David. His genealogy is as follows: from the line of David's son Nathan, Levi was born, and he begot Melchus and Pamphir, Pamphir begot Barpatherus, Barpatherus begot Joachim, t... mai mult

În calendarul bisericesc, luna septembrie, prin excelență, se evidențiază prin omagierea Crucii Domnului Hristos, „nebunie”, pentru cei ce nu cred, „putere a lui Dumnezeu”, pentru cei credincioși (1 Corinteni 1,18), și, mai ales, semnul mântuirii în Hristos. Caracterul festiv al praznicului „Înălțării Sfintei Cruci” (14 septembrie) este redat și de cele două duminici, premergătoare și succesivă, care îl încadrează teologic – dogmatic și moral. Ne vom referi în acest scurt articol la fragmentul evanghelic care se citește în Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci, din Evanghelia după Luca, capitolul 3, versetele 14-15. Aici, Mântuitorul Hristos, făcând referință la un episod din viața poporului Israel, relatat în cartea Numerilor (21, 8-9), anunță Patima Sa care urma să vină: „Și după cum Moise a înălțat șarpele în pustie, așa trebuie să se înalțe Fiul Omului. Ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică”. Identificăm aici ceea ce Teologia Biblică numește interpretarea tipologică a unui eveniment veterotestamentar important în lumina timpului hristic. Poporul Israel, călăuzit de Proorocul Moise, se afla în drum spre Țara Făgăduinței. Chiar dacă Dumnezeu... mai mult

”Adu-ți aminte de făgăduința dată robului Tău, în care m-ai făcut să-mi pun nădejdea. Aceasta este mângâierea mea în necazul meu, că făgăduința ta îmi da iarăși viață” (Ps 119, 49-50) Noi, cei 72 de membri ai International Rural Churches Association (IRCA, adică Asociația Internațională a Bisericilor Rurale), care ne-am întâlnit la African Bible College (ABC) din Lilongwe - Malawi (Africa), într-a 5-a conferință mondială IRCA, din 28 iulie - 1 august 2014, vrem să împărtășim acest mesaj colegilor noștri din mediul rural și conducătorilor naționali și internaționali ai organizațiilor bisericești. Am fost prezenți 44 de participanți din Malawi, cei mai mulți din mediul rural, și 28 de participanți internaționali, din 8 țări, de pe întreg mapamondul (India, Romania, Coreea, Noua Zeelandă, Australia, Canada, Regatul Unit și Statele Unite), adunați pentru a discuta tema conferinței «Să păstrăm speranța». Pentru noi toți, oaspeți sau localnici, s-a dovedit a fi o experiență de neuitat. A fost o oportunitate interesantă pentru îmbogățirea experiențelor spirituale și practice. În rugăciuni, muzică, studiu biblic și discuții am împărtășit profund o mare varietate de... mai mult

Se poate deja vorbi despre familie în epoca post-familiei? Ce (mai) înseamnă astăzi, de fapt, familia? Dar taina nunţii? Care este atitudinea bisericilor creştine europene faţă de fenomenele sociale care erodează ideea tradiţională de familie (creştină)? Simplu spus, cauzele acestui proces sunt, pe de o parte, numărul foarte ridicat al divorţurilor de pe continentul nostru, iar pe de altă parte practicarea căsătoriilor de probă, ori, simplu spus, a concubinajului. În perioada 14-23 iulie 2014, sub auspiciile teologilor vienezi de morală, a avut loc o dezbatere interconfesională pe baza întrebărilor enunţate anterior, în cadrul Şcolii de Vară a Institutului de Teologie Morală a Facultăţii de Teologie Romano-Catolică din Viena, adresată tinerilor masteranzi şi doctoranzi din spectrul teologiei etice şi morale, invitaţi din diverse ţări ale Europei Centrale şi de Est, cu scopul de a schiţa cadrul teologic, social şi personal al familiei contemporane, iar pe baza datelor rezultate să fie proiectaţi parametrii necesari dezvoltării familiei creştine în lumina următorilor ani. La această dezbaterea au luat parte şi doi masteranzi ai Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, printre care şi autorul acestor rânduri.... mai mult

„Bucuraţi-vă pururea”. Nu doar când aveți motive de bucurie. Ci și în strâmtorare, în ispite, în greutăți, în boli. Despre starețul Ambrozie de la Optina, biograful său, schiarhimandritul Agapit nota: „Câte feluri de necazuri, de boli şi nereuşite nu a trebuit să încerce, dar nimic nu a putut să-l zdruncine, a rămas totdeauna vesel şi liniştit. Stând pe patul de suferinţă, din când în când, ca de obicei, glumea cu monahii din jur şi, fiind într-o extremă neputinţă, îi mângâia pe cei lipsiţi de curaj, pe cei ce îi lua gura pe dinainte, cu o privire blândă părintească sau cu atingerea mâinii lui slabe. De obicei, când stareţul era grav bolnav, aproape toţi fraţii schitului, în special cei mai tineri, erau într-o deznădejde totală. În schit era un frate înaintat în vârstă, cu chelie, pe nume I. T. Fiind grav bolnav stareţul, el a venit supărat în chilie la acesta cu speranţa ca măcar tăcând să primească binecuvântare de la acesta şi nu s-a înşelat. Cu inima strânsă s-a apropiat de patul bolnavului, a făcut metanie şi a întins mâinile pentru binecuvântare. Dându-i binecuvântare, stareţul l-a lovit încetişor peste cap şi în glumă, cu un glas abia şoptit, i-a spus: „Ei, tu, egumen che... mai mult

Biserica Ortodoxă Română a fost una dintre instituţiile cele mai supravegheate, în cei 45 de ani de regim comunist, de către securitate. Biserica Ortodoxă Română, în tot ce a însemnat aceasta în perioada comunistă, înalţi prelaţi, preoţi de mir, călugări şi credincioşi, a fost permanent şi îndeaproape supravegheată de către organele de partid şi stat şi securitate, documentele o demonstrează. Incompatibilitatea dintre creştinismul-ortodox şi comunism a fost găsită şi cultivată de către cei care au devenit liderii României şi ai sistemului său represiv. Omul nou pe care comunismul trebuia să-l creeze nu putea fi credincios, „mistic” în percepţia comunistă, ci ateu. Erau supravegheate, printre altele, toate vizitele pastorale pe care le făceau ierarhii în parohiile de pe raza eparhiilor lor. Au fost infiltraţi în mediul lor diferite personaje, unele chiar cu atribuţii bisericeşti bisericeşti, pentru a raporta tot ce se întâmplă, cu cea mai mare exactitate. Un astfel de personaj a fost impus în angrenajul episcopului Nicolae Colan. Acesta din urmă, pentru a se proteja de delaţiunile celui infiltrat, îi interzicea acestuia accesul la întâlnirile cu consilierii în problemele de administrare a eparhiei[1]. ... mai mult

Pe 12 octombrie 2013 s-au împlinit o sută de ani de la naşterea părintelui profesor dr. Ene Branişte, unul din marii dascăli ai teologiei academice româneşti din secolul trecut. Profesor timp de aproape cinci decenii (1938-1982) la catedra de Teologie liturgică, Teologie pastorală şi Artă creştină de la Facultatea de Teologie din Bucureşti, pr. Ene Branişte a marcat zeci de generaţii de cântăreţi bisericeşti, elevi seminarişti, studenţi teologi şi preoţi din ţara noastră prin publicarea a trei manuale sistematice consistente dedicate mediului teologic liceal (Liturgica teoretică, ed. I, Bucureşti, 1978) şi universitar (Liturgica specială, ed. I, Bucureşti, 1980; Liturgica generală, ed. I, Bucureşti, 1985). Devenite normative şi apărute în mai multe ediţii, manualele de liturgică ale părintelui Branişte rămân în continuare repere bibliografice indispensabile oricărei persoane aflate în cursul formării teologice, precum şi fiecărui cleric care doreşte să aprofundeze această disciplină imperios necesară înţelegerii adânci, deopotrivă ştiinţifice şi duhovniceşti, a ansamblului cultului şi a actelor liturgice ale Bisericii Ortodoxe, cu bogatul lor sens şi cu multiplele semnificaţii istorice, doctrinare şi mi... mai mult

Primul episcop ortodox al Românilor-Americani a fost Policarp Morușca, cu numele civil de Pompei Morușca. A fost născut în 1883 și a fost hirotonit, după studii teologice, în 1908. El a fost căsătorit cu sora lui Nicolae Bălan, la acea vreme Mitropolit al Ardealului. După ce o vreme a fost preot slujitor, Pompei Morușca a fost numit administrator adjunct la Mitropolia din Sibiu. După puțin timp, el s-a separat de soția lui, în urma unui divorț mai degrabă scandalos. Aparent diferențele hormonale erau net în dezavantajul preotului. În 1925, Pompei Morușca a intrat în monahism și foarte repede a fost ridicat la treapta de arhimandrit și apoi numit stareț la mănăstirea Hodoș-Bodrog din vecinătatea Aradului. O comunitate mică și marginală. În 1934, el a fost numit Episcop al recent înființatei Episcopii Românești din America. El a ajuns în Lumea Nouă și și-a așezat păstorirea sub formula, ”vă accept așa cum vă găsiți, dar de acuma înainte va trebui să avem ordine și disciplină”. Scurta lui păstorire a fost un succes, până la un punct. El a așezat centrul Episcopiei la ”Vatra” (un frumos domeniu rural din Michigan), a întemeiat oficiosul Episcopiei, gazeta ”Solia” și a început organizar... mai mult

Părintele Nicolae Feier, bunul păstor de la Biserica „Coroana” din Bistrița, un îndrăgostit de minele noastre istorice, de oamenii și locurile care au fost și, poate, cel mai important, de modelele pe care le-au construit și le-au lăsat înaintașii, ne-a pus la dispoziție în această vară un valoros îndreptar, menit să ne ajute să stăm „neclintiți în credință și să ne ferim de ispititori”. Deși îi place elocința, părintele Nicu folosește în construcția discursului său metoda de prezentare științifică, adică analizează cauzal ispitirile și continuă, analitic, cu bună rânduială, să ne convingă că cea mai dreaptă cale spre mântuire este învățătura lui Iisus Hristos. Autorul ne atenționează că diavolul continuă să Îl slujească pe Dumnezeu, în ciuda propriei lui voințe, așa cum sectarii dau impresia că îl slujesc acum pe Hristos, cum demult nimeni nu L-a mai slujit. Desigur, cel mai teribil și cel mai sfânt dar pe care Dumnezeu L-a dat oamenilor este libertatea. Asta se simte cel mai bine în Evanghelie. Iată de ce ținta asupritorilor spiritului este tocmai această carte, de pe care sectarii încearcă să șteargă praful „obișnuinței”, străduindu-se să ne-o prezinte ca pe ceva nou, teri... mai mult

Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului, prin Centrul de pelerinaje „Renașterea”, organizează în perioada 2 – 9 NOIEMBRIE 2014, 5 – 12 NOIEMBRIE 2014, 12 – 19 NOIEMBRIE 2014, 8 – 15 FEBRUARIE 2015, 4 – 11 MARTIE 2015 și 18 – 25 MARTIE 2015 o serie de Pelerinaje în Israel. Pelerinajele își propun să refacă geografia locului în care a predicat și învățat Mântuitorul Hristos, ca un drum inițiatic pentru fiecare creștin, care se angajează în descoperirea rădăcinilor profunde ale credinței. Prețul întregului pachet se ridică la valoarea de 610 Euro. (În perioada 23 iulie – 30 iulie 2014 înscrierile și informațiile pentru pelerinaje se vor face doar la birou sau la numărul fix de telefon 0264 431 020, între orele 8.00 – 16.00) Ziua I: ÎNTÂLNIRE pe AEROPORTUL INTERNAȚIONAL AVRAM IANCU din CLUJ-NAPOCA: GRUPUL 1: 2 – 9 NOIEMBRIE 2014.(DUMINICĂ 2 NOIEMBRIE ora 14.20 OBLIGATORIU). Ierom. ANASTASIE GRUPUL 2: 5 – 12 NOIEMBRIE 2014.(MIERCURI 5 NOIEMBRIE ora 14.20 OBLIGATORIU) PR GOGA DĂNUȚ GRUPUL 3: 12 – 19 NOIEMBRIE 2014.(MIERCURI 12 NOIEMBRIE ora 14.20 OBLIGATORIU) GRUPUL 4: 8 – 15 FEBRUARIE 2015. (DUMINICĂ 8 FEBRUARIE ora 14.20 OBLIGATORIU) PR CIPRIAN OVIDIU MARȚIȘ GRUPUL 5: 4 – 11 ... mai mult

1 aug.: oficiază Paraclisul Maicii Domnului în biserica ”Pogorârea Duhului Sfânt” din cartierul Zorilor, Cluj-Napoca; 2 aug.: oficiază Vecernia în biserica ”Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca; 3 aug.: slujește Sfânta Liturghie în Paraclisul ”Sfântul Vasile cel Mare” de la Căminul de Bătrâni din Bistrița. Oficiază slujba sfeștaniei în biserica nouă din parohia Jelna, Protopopiatul Bistrița și în noua Casă parohială; 4 aug.: oficiază Paraclisul Maicii Domnului în biserica Filiei Alunișu, Protopopiatul Huedin; 5 aug.: oficiază slujba Privegherii și călugăria maicilor Isidora și Dionisia în biserica Mănăstirii ”Schimbarea la Față” din Ilva Mare, Protopopiatul Năsăud; 6 aug.: oficiază slujba resfințirii bisericii de lemna mănăstirii și Sfânta Liturghie cu ocazia hramului. Oficiază Sfântul Maslu în Paraclisul Mănăstirii ”Sfânta Elisabeta” din Cluj-Napoca. 8 aug.: oficiază Paraclisul Maicii Domnului și Sfântul Maslu în biserica ”Sfântul Dumitru” din cartierul Mărăști, Cluj-Napoca; 9 aug.: oficiază Vecernia în biserica ”Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca; 10 aug.: slujește Sfânta Liturghie în Pridvorul bisericii Mănăstirii ”Cuvioasa Paraschiva” de la Râșca Tran... mai mult

Medicul și universitarul Mircea Gelu Buta este cunoscut mediilor culturale de pe cuprinsul întregii țări cu precădere datorită profesionalismului cu care își exercită slujirea ca medic, a calităților de organizator a unor prestigioase manifestări științifice[1] și a celor de dascăl, dovedite în activitatea desfășurată în cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca. De curând însă, a dovedit vădite calități scriitoricești, îndeosebi ca memorialist, prin publicarea volumului cuprinzând amintiri legate de vrednicul de pomenire Mitropolitul Bartolomeu, lucrare care, împreună cu alte activități editoriale similare, i-au adus și un premiu din partea comunității culturale bistrițene[2]. Volumul, structurat pe două părți, debutează cu reiterarea primei întâlniri a a autorului cu ierarhul cărturar, prilejuită de invitația făcută acestuia la sfințirea capelei Spitalului Județean din Bistrița (pp. 5-17). În fraze de dimensiuni inegale, asemănătoare cursului grăbit al unei ape de munte, autorul descrie, cu emoție, dar și cu atenție la detalii, felul în care s-a desfășurat aceasta. Impresionant este, între altele, și portretul, de-a dreptul diagonostic, pe care, cu precizia unui medic aflat la consultație... mai mult

1 august: În biserica cu hramul „Învierea Domnului” din Câmpia Turzii (parohi: Pr. Daniel Vălean şi Pr. Aurelian Cherecheş), protopopiatul Turda, slujeşte Paraclisul Maicii Domnului şi rosteşte o cateheză. Inspectează lucrările de amenajare a clădirii noului centru social pentru vârstnici din parohie. Este însoţit de domnul Liciniu Câmpean, consilierul misionar - social al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului. 2 august: Oficiază Sfânta Liturghie în demisolul Bisericii „Sfântul Ioan Iacob Hozevitul” din Floreşti (paroh: Pr. Ovidiu Marţiş), protopopiatul Cluj I. Rosteşte cuvântul de învăţătură. Este însoţit de PC Pr. Cristian Baciu, consilierul bisericesc al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului şi de domnul Valentin Vesa, secretarul eparhial. În biserica parohiei Suarăş, protopopiatul Dej, slujeşte Paraclisul Maicii Domnului şi rosteşte o cateheză. Hiroteseşte întru sachelar pe părintele paroh Daniel Cristian Câmpean. 3 august: Săvârşeşte Sfânta Liturghie în Catedrala Mitropolitană. Rosteşte cuvântul de învăţătură. În Catedrala Mitropolitană, slujeşte Vecernia, Paraclisul Maicii Domnului şi rosteşte o cateheză. Hiroteseşte întru duhovnic pe PCuv. Ieromonah C... mai mult

Mănăstirea „Buna Vestire“ de la Pătrângeni, judeţul Alba, a găzduit în perioada 1-11 august 2014 a noua ediţie a Taberei Naţionale de Artă Sacră, organizată în colaborare cu Centrul de Creaţie şi Cercetare Continuă “Sfântul Evanghelist Luca“, al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca. Au participat 11 studenţi de la specializarea Artă Sacră din cadrul facultăţii noastre. Proiectul este coordonat de asist. univ. dr. Marius Ghenescu, preşedinte al Centrului de Creaţie şi Cercetare Continuă „Sfântul Evanghelist Luca“. Prima ediţie a avut loc în anul 2006, fiind iniţiată de ÎPS Sa Arhiepiscopul şi Mitropolitul Andrei, pe atunci Arhiepiscop al Alba Iuliei. În perioada 26-27 august 2014 s-a desfăşurat examenul pentru obţinerea gradului didactic II pentru profesorii de religie. Au participat 13 de dascăli din: Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului, Arhiepiscopia Alba Iuliei, Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, Episcopia Maramureşului şi Sătmarului, Episcopia Sălajului şi Episcopia Covasnei şi Harghitei. În prima parte a lunii septembrie 2014 va avea loc examenul de admitere la Şcoala Doctorală de Teologie „Isidor Todoran” a Facultăţii noastre, în conformitate cu Legea Educ... mai mult

Anul acesta, la început de august, în postul Adormirii Maicii Domnului, Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi din România (ASCOR), filiala Cluj-Napoca a organizat tabăra de vară pentru tineri în localitatea Dăbâca. Satul, care adăposteşte fosta cetate a comitatului sau chiar cetatea regală a lui Gelu, după cum susţin unii arheologi şi oameni de ştiinţă, locul de o semnificaţie istorică aparte pentru Transilvania, a fost gazda primitoare a peste două sute de tineri ce au ales să-şi petreacă altfel timpul liber. Liturghii zilnice, slujbe de seară în cadrul cărora a fost intonat Paraclisul Maicii Domnului Pantanassa, discuţii şi cateheze, o varietate de ateliere, drumeţii, dar şi multe activităţi-surpriză i-au aşteptat pe cei care au preferat să se destindă într-un atare mod. Ateliere mai vechi, dar şi rucodelii mai noi Aşa cum se ştie, specificul taberei de vară adresată studenţilor constă în trăirea şi valorificarea tradiţiilor creştin-ortodoxe, dar şi a datinilor strămoşeşti. Organizatorii evenimentului s-au îngrijit ca cele două aspecte fundamentale să transpară în toate activităţile duhovniceşti, culturale şi meşteşugăreşti din timpul taberei de la Dăbâca. Astfel, voluntarii diba... mai mult

Părintele Efrem Filotheitul de la Mănăstirea Sfântul Antonie cel Mare, Arizona – SUA, este unul dintre ucenicii care, aflaţi o vreme sub ascultarea Stareţului Iosif Isihastul, pustnic şi vieţuitor al Muntelui Athos în secolul al XX-lea, au împărtăşit lumii din experienţa pustiei şi din sfinţenia vieţii trăite împreună cu duhovnicescul lor părinte nevoitor. Asemănându-se Arhimandritului Sofronie de la Essex, prin care s-au făcut cunoscute viaţa şi scrierile Sfântului Siluan Athonitul, Părintele Efrem Filotheitul contribuie la redescoperirea chipurilor de sfinţenie şi a modelelor de nevoinţă despre care oamenii sceptici afirmă că nu mai există în vremurile noastre. Acesta face referiri constante la stareţul său, Iosif Isihastul, prin mărturisiri legate de perioada de doisprezece ani petrecuţi în Muntele Athonului şi de modul de vieţuire alături de ceilalţi fraţi, viitori monahi, aflaţi sub ascultarea Stareţului Iosif, toate acestea fiind adunate în volumul Stareţul meu Iosif Isihastul. Cartea surprinde întregul parcurs duhovnicesc al lui Gheron Iosif, ilustrând succint şi anii tinereţii, dar concentrându-se asupra vieţii anahoretice petrecute în Sfântul Munte Athos, mai întâi sub ascultarea unor povă�... mai mult

Arhiepiscopia Clujului derulează de mai bine de 20 de ani un parteneriat ecumenic cu Episcopia Evanghelică Luterană din Württemberg, Germania. În urma acestei colaborări s-au realizat numeroase schimburi ce au vizat mai multe domenii. Pe de o parte a fost dorința Bisericii Ortodoxe de a reînvăța arta filantropiei creştine şi modul de implicare organizat în misiunea socială, de care a fost privată în anii comunismului, iar de cealaltă parte dorința Bisericii Evanghelice din Württemberg de a redescoperi spiritualitatea, iconografia şi gândirea părinţilor, pe care Ortodoxia le păstrează ca mod de viaţă. Prin prisma acestui parteneriat s-au realizat lucrări de modernizare, restaurare şi completare la edificiul Catedralei Mitropolitane din Cluj, lucrări la mănăstirile Salva, Floreşti şi Piatra Fântânele, tipărirea primului catehism din România după Revoluţia din Decembrie 1989, a unei cărţi de rugăciuni ortodoxe, organizarea căminului de bătrâni la Mociu, primul de acest fel din Arhiepiscopie, deschiderea Policlinicii Christiana din Cluj-Napoca, înfiinţarea postului Radio Renaşterea, tabăra de tineret de la Valea Vadului sau taberele de lucru de la Piatra Fântânele, precum și sprijinirea cu burse a unor tineri teol... mai mult

Luna august este considerată luna Maicii Domnului, deoarece pe 15 august Biserica Ortodoxă serbează cel mai mare Praznic al ei – Adormirea Sa. Praznicul este precedat de un post de două săptămâni, perioadă în care credincioşii se roagă şi se pregătesc pentru întâlnirea cu Maica lor cerească. Dar, ceea ce marchează în deosebi această pregătire este Paraclisul Maicii Domnului cântat în fiecare seară în biserici. Mulţi creştini vin seară de seară să se roage Maicii Domnului cu Paraclisul ei, însă puţini ştiu că această tradiţie este una foarte veche, care-şi are originea în Constantinopol şi stă în legătură şi cu alte rânduieli săvârşite în această perioadă, toate invocând mila lui Dumnezeu şi mijlocirea Maicii Sale. „Paraclitos” înseamnă Mângâietor, iar Paraclisul Maicii Domnului este Canonul de Mângâiere al Maicii Domnului, care „se cântă la întristarea sufletului, la orice întâmplare grea şi la vreme de nevoie, fiind foarte folositor pentru tot creştinul”[1]. Cărţile de cult conţin două Paraclise, primul alcătuit de Teostirict Monahul (sec. IX), iar cel de-al doilea, numit şi Paraclisul cel Mare, alcătuit de împăratul Teodor Lascaris (sec. XIII). Potrivit rânduielilor bisericeşt... mai mult

Troparul sărbătorii ”Adormirea Maicii Domnului” exprimă o multitudine de adevăruri de credinţă referitoare la prea-cinstirea sau la venerarea Maicii Sfinte. Iată ce ne spune această cântare: ”Întru naştere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare. Mutatu-te-ai la viaţă, fiind Maica Vieţii şi cu rugăciunile Tale izbăveşti din moarte sufletele noastre”. În ilustrarea titlului acestui articol aş dori să mă opresc doar la o propoziţie, din acest tropar: ”întru adormire lumea nu o ai părăsit”, pe care, apoi, să o coroborez cu episodul Nunţii din Cana (In 2,1-12). Auzind sau citind aceste cuvinte, întrebarea care se pune este următoarea: Cum nu a părăsit lumea Maica Domnului prin ”adormirea” sa, numind în acest mod trecerea ei de aici, dincolo? Ştim cu toţii că prin moarte ne despărţim de cei dragi, ei rămânând mai departe doar în conştiinţa şi amintirea noastră. Este adevărat că despărţirea de ei este doar temporală, dar faptul că nu mai sunt fizic cu noi ne transpun în două lumi separate, adesea cu prea puţină influenţă tangibilă între ele. Nu acelaşi lucru însă se poate spune şi despre Maica Domnului. Maica Domnului nu a părăsit lumea, pr... mai mult

În cartea Apocalipsei, în capitolul 12, Sfântul Ioan Evanghelistul vorbește despre „o femeie înveşmântată cu soarele şi luna sub picioarele ei şi pe cap cunună din douăsprezece stele” (12,1). Tradiția patristică a Bisericii identifică această „femeie” (Ioan 2, 4; 19,26) cu Maica Domnului. Această interpretare profetică este întărită și de un alt verset biblic, din același capitol, unde se vorbește despre lupta dintre balaurul răutății și seminția „femeii” născătoare a Pruncului Ceresc, care urmează poruncilor lui Hristos: „Şi balaurul s-a aprins de mânie asupra femeii şi a pornit să facă război cu ceilalţi din seminţia ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Iisus” (12,17). Maica Domnului este Împărăteasa Cerului, iar seminția ei, Noul Israel, Poporul cel nou al lui Dumnezeu, Biserica cea vie a lui Hristos. Din acest motiv este și numită „mama creștinilor”, apelativ evidențiat la poalele crucii de pe Golgota, prin așezarea apostolului Ioan și a tuturor celorlalți următori fideli ai Fiului său sub protecția sa. Că este împărăteasa care șade de-a dreapta Împăratului ceresc ne încredințează și unele profeții ale Vechiului Testament. De pildă, în Psalmul 44, ... mai mult

În presa anilor 1931-1932, s-a purtat o discuţie polemică cu privire la tinerele care doresc să urmeze Teologia. Pentru început, Profesorul Teodor M. Popescu[1], de la Facultatea de Teologie din Bucureşti, publica în revista studenţilor teologi „Raze de lumină” un articol despre studentele la Teologie, pe care le cataloga „pline de optimism şi cât se poate de simpatice”. Acesta constată că multe tinere şi-au luat ca obiect secundar sau chiar unic de studiu Teologia, fără a avea nicio perspectivă sigură de a-şi putea valorifica diploma obţinută. Distinsul profesor o numeşte „inflaţia intelectuală” şi o consideră un „semn al vremii”, încercând să convingă cititorul că nu socoteli de ordin material le-au atras pe studente la aceste studii foarte grele şi neobişnuite. Discuţia a fost reluată în revista „Familia de mâine”, unde, sub semnătura Sandei I. Mateiu, apare următorul comentariu: „Am luptat şi am afirmat prin faptă, adică punându-mă pe lucru, convingerea mea neclintită că femeia are dreptul, consfinţit de martirele creştinismului, care sunt zugrăvite pe zidurile bisericilor noastre alături de ceilalţi sfinţi, şi că e bogat înzestrată de Dumnezeu, prin firea şi sensibilitatea ei su... mai mult

Biserica Ortodoxă aduce cinstire Sfântului Ioan Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, prăznuindu-l de şase ori în decursul anului: Zămislirea (23 septembrie), Naşterea (24 iunie), Soborul (7 ianuarie), Tăierea capului (29 august), Prima şi a Doua aflare a capului său (24 februarie), precum si a Treia aflare a sfântului său cap (25 mai). La sfârşitul verii se serbează momentul tragic al tăierii capului său, eveniment descris în Sfânta Scriptură de către Evangheliştii Matei (14, 3-12), Marcu (6, 17-29) şi Luca (3, 19-20). Aceasta a devenit o sărbătoare cu bază biblică fiind comună calendarului ortodox şi celui romano - catolic. La origini era probabil o aniversare - proprie cultului local palestinian; se celebra târnosirea unei biserici din Sevasta ori Augusta (Samaria), locul unde după mărturia lui Eusebiu şi Fericitul Ieronim, se aflau mormintele Sfinţilor Prooroci: Ioan Botezătorul, Elisei, Avdie. Ea este consemnată încă din veacul al IV-lea, când o altă tradiţie o pune în legătură cu sfinţirea unei biserici din Alexandria. Fericitul Augustin ne-a lăsat două predici dedicate acestei sărbători. Ea se celebrează cu post, în orice zi a săptămânii ar cădea[1]. Regele Irod de sărbătorirea zilei sale ... mai mult

În urmă cu trei veacuri, în 15 august 1714, ziua în care creştinii ortodocşi prăznuiau Adormirea Maicii Domnului, iar voievodul Țării Româneşti, Constantin Brâncoveanu Basarab plănuise marcarea festivă a împlinirii a şaizeci de ani de viață şi a douăzeci şi cinci de ani de prosperă domnie, cetățenii capitalei Imperiului Otoman şi ambasadorii marilor puteri europene la Înalta Poartă au asistat la una din cele mai dure şi tragice execuții politice din istoria turcocrației: decapitarea principelui Țării Româneşti, Constantin Brâncoveanu, a celor patru fii ai săi, Constantin, Ștefan, Radu şi Matei, şi a marelui clucer Ianache Văcărescu. Viața şi personalitatea Constantin Brâncoveanu a urcat pe tronul Țării Româneşti după moartea subită a lui Șerban Cantacuzino (1678-1688) în urma alegerii libere a boierilor şi ierarhilor, deoarece, mărturiseşte una din cronicile vremii, toți „ştia că iaste înțelept şi să trăgea din odraslă domnească”[1]. Prevăzător şi mulțumit cu ceea ce îi dăruiese Dumnezeu - ştim în acest sens că era foarte bogat, avea deja o familie numeroasă şi deținuse mai multe dregătorii însemnate la Curtea domnească -, cronicile ne spun că Brâncoveanu a refuzat inițial de... mai mult

Deniile Eminescieneediţia XX reprezintă încununarea unei acţiuni pornită din iniţiativa doamnei profesor Areta Moşu, preşedinta Despărţământului Mihail Kogălniceanu Iaşi şi vicepreşedinte al Astrei centrale Sibiu, iniţiativă care, asemenea unui corn ştefanian, avea să răscolească toată suflarea românească, aflată în amorţeala vremilor ostile, la viaţă întru Eminescu. Adică s-a încercat, cu nădejdi convingătoare, dinamizarea unui filon hotărâtor, cel al limbii materne, care să trezească conştiinţa de neam a românilor aflaţi în interiorul ţării sau în preajma ei, pentru salvarea valorilor care constituie coloanele dăinuirii noastre: limba, credinţa şi datina. Aşa s-a pornit din capitala Moldovei înspre toate zările unde se mai vorbeşte şi simte româneşte, cu flori, cu cântece şi jocuri, cu comunicări ştiinţifice, cu slujbe de pomenire. Adică cu tot bagaju’ necesar unei întreprinderi de anvergură cu sorţi de izbândă. Reprezentanţi ai Astrei din diferite despărţăminte, oameni de ştiinţă, ansambluri folclorice, artişti, preoţi şi dascăli au fost puşi în mişcare de către acest comandant, mai mult suflet decât trup, şi duşi în adevărate expediţii de testare a pulsului românismu... mai mult

Cele două săptămâni care deschid luna August sunt dedicate Maicii Domnului. Nimic mai frumos, nimic mai nobil, nimic mai folositor pentru sufletul neîngrijit al creștinului copleșit de hăul vieții sociale. În această perioadă binecuvântată, când în mintea celor crescuți pe văile transilvane, la bunici sau părinți, răsună, ca un ecou, pricesnele în cinstea Fecioarei Maria, Înaltpreasfințitul Andrei continuă proiectele catehetice începute în 2011. Tema acestui post este „Porunca”, mai precis „Decalogul”. Vorbim atât de mult despre lege și răsplată, despre lege și libertate, cu toate acestea, prea multe, nu știm. Ce paradox! În acest sens tema își află tare bine sensul. Moise a fost ales de Bunul Dumnezeu pentru a i se preada Poruncile. Aceste legi, cunoscute drept „Cele zece porunci” sau „Decalogul” conțin soluția unei vieți în pace cu Dumnezeu și bucurie cu oamenii. Desigur, numai ele, luate separat, sunt incomplete fără legea iubirii, dar, înainte de a vorbi despre Legea lui Hristos, se cade să ne apropiem de ceea ce a respectat și împlinit Mântuitorul, Legea lui Moise. Catehezele din acest post sunt în număr de 12. Ele debutează cu „Poruncă și libertate” și continuă cu „Moise și pr... mai mult

Pregătirea aperceptivă[1] Atunci când vorbim despre norme, legi, porunci, fie ele generate de autoritatea religioasă sau civilă, tendinţa este de a le pune în raport direct cu libertatea. De ce cu libertatea? Pentru că fiinţa noastră vibrează la acest dar şi pentru că una din cele mai mari frici ale omului este pierderea libertăţii. În catehezele din Postul Sfintelor Patimi am atins problema robiei păcatului şi a eliberării din aceasta prin Taina Sfântului Botez. Însă nu am detaliat modul cum ne păstrăm liberi faţă de păcat şi nici cum Dumnezeu ne ajută în acest efort. Anunţarea temei În această cateheză inaugurală vă invit să ne concentrăm asupra a două noţiuni lege şi libertate, a raportului dintre lege şi libertate. După ce ne vom lămuri asupra acestor probleme vom putea face un pas mai departe. Vom deschide cartea Ieşirii, capitolul 20, şi vom reflecta asupra celor Zece Porunci date de Dumnezeu lui Mosie pe muntele Sinai. În fapt, Decalogul constituie tema celor 12 cateheze din Postul Adormirii Maicii Domnului 2014. Tratarea Ce este legea, porunca, norma? În Dicţionarul Explicativ al Limbii Române este definită astfel: „Regulă imperativă stabilită de autoritatea supremă”; „dispoziţie d... mai mult

În perioada 09-12 iunie a.c., o delegaţie de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, alcătuită din pr. prof. univ. dr. Vasile Stanciu, decanul facultăţii, pr. prof. univ. dr. Ioan Chirilă, preşedintele senatului Universităţii „Babeş-Bolyai”, şi pr. lect. univ. dr. Cristian Sonea, prodecanul facultăţii, a întreprins o vizită de lucru în Italia, la Loppiano, la sediul Institutului Universitar „Sophia”, şi la Roma, la Rocca di Papa, centrul Mişcării Focolare şi sediul Şcolii „Abba”. Scopul vizitei a fost de a încheia un acord de colaborare între cele două instituţii teologice, Facultatea de Teologie Ortodoxă, respectiv Institutul „Sophia” de la Loppiano, în vederea promovării schimbului academic şi a consolidării relaţiilor culturale şi ecumenice. Pe de o parte, iniţiativa se înscrie în demersul mai larg al facultăţii clujene de a face cunoscută spiritualitatea răsăriteană şi cercetarea teologică academică autohtonă în spaţii neortodoxe, cum este, în cazul de faţă, cel romano-catolic, iar, pe de altă parte, doreşte să ofere studenţilor săi posibilitatea de a intra în legătură directă cu o cultură occidentală a cercetării şi activităţii academice, dar şi cu o viziune dife... mai mult

Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului, prin Centrul de pelerinaje „Renaşterea”, organizează în perioada 19 – 26 SEPTEMBRIE 2014, un Pelerinaj în Israel. Pelerinajele îşi propun să refacă geografia locului în care a predicat şi învăţat Mântuitorul Hristos, ca un drum iniţiatic pentru fiecare creştin, care se angajează în descoperirea rădăcinilor profunde ale credinţei. Preţul întregului pachet se ridică la valoarea de 595 Euro. (În perioada 23 iulie – 30 iulie 2014 înscrierile şi informaţiile pentru pelerinaje se vor face doar la birou sau la numarul fix de telefon 0264 431 020, între orele 8.00 – 16.00) Preţul include: Bilete de avion Cluj-Napoca – Tel-Aviv şi Tel-Aviv – Cluj-Napoca; Taxe de aeroport; Asistenţă în aeroport la sosire şi plecare; Primire şi transfer de la şi la aeroport la sosire şi plecare în Israel; 7 nopţi cazare la hotel de 4* în Tiberias (2 nopţi), Betlehem (5 nopţi) – categoria hotelurilor este cea oficiala pentru Israel şi Palestina 8 zile demi-pensiune (mic dejun şi cină bufet suedez); Taxa de intrare la obiectivele religioase şi turistice din program (Capernaum, Ierihon, Betlehem, Gradina Ghetzimani şi taxi pentru Muntele Tabor şi la Sfântul Sava); Aut... mai mult

ZIUA 1: 16 septembrie 2014(marţi): Cluj-Napoca( ora 11.00) – Alba Iulia– Bucureşti – Giurgiu-Russe; ZIUA 2: 17 septembrie: Thesalonik (Biserica Mitropolitană cu moaştele Sf. Dimitrie – Izvorâtorul de mir, Biserica Sf. Sofia (moaştele Sf. Vasile Milostivul), Biserica Sf. Teodora (moaştele Sf. Teodora şi a Sf. David Tesaloniceanul). Cazare Paralia Katerini(timp liber pentru plajă) ZIUA 3: 18 septembrie: Biserica SF. Muceniţă – Paraschevi de pe Valea Tembi – Complexul Monastic de la Meteora. După Sfântul Munte Athos, Meteora este cel de al doilea centru monastic ortodox al Greciei, ca mărime şi importanţă. Stâncile cu pereţi abrupţi şi înălţimi ameţitoare, constituie unul din cele mai impresionante fenomene ale planetei. Pe vârfurile cele mai greu accesibile, fără vegetaţie, s-a înfiripat viaţa monahală încă din secolul al IX-lea. În prezent din cele 24 mănăstiri, doar 6 sunt bine conservate şi constituie o puternică atracţie atât pentru pelerini cât şi pentru turiştii din întreaga lume: Mânăstirea Marele Meteor, Mânăstirea Varlaam, Mânăstirea Sfânta Treime, Mânăstirea Rousanou, Mânăstirea Sfântul Ştefan şi Mânăstirea Sfântul Nicolae Anapafsas. Pentru valoarea sa creştină, istorică, arhit... mai mult

2 iulie: Rugăciune şi meditaţie religioasă în Paraclisul "Sfântul Nectarie" al Centrului de Îngrijiri Paliative din Cluj-Napoca. 4 iulie:În Foaierul Casei Universitarilor din Cluj-Napoca oficiază slujba înmormântării Profesorului Univ. Dr. Ion Apostol. 5 iulie: În sobor de preoţi, în Cimitirul "Sfântul Lazăr" din Cluj-Napoca oficiază slujba înmormântării credincioasei Cornelia Asăvoaie. Rosteşte o rugăciune la festivitatea de absolvire a Promoţiei 2014 a Universităţii de Medicină şi Farmacie "Iuliu Haţieganu" din Cluj-Napoca. 6 iulie:: Oficiază slujba sfinţirii bisericii "Sfinţii Arhangheli" din Filia Băgaciu, parohia Sava, Protopopiatul Cluj I, şi hirotoneşte întru sachelar pe preotul paroh Ioan Niţă .Cira.Înmânează "Diplomă de Aleasă Cinstire" Domnului Primar Ioan Hulduşan, Consiliului şi Comitetului Parohial. 7 iulie: În biserica "Bunavestire" din Cluj-Napoca oficiază Te Deum la deschiderea "Şcolii de vară" organizată de preoţii parohiei. 9 iulie: Rugăciune şi meditaţie religioasă în Paraclisul "Sfântul Nectarie" de la CIP. 10 iulie: Vizitează Tabăra de Copii organizată de Asociaţia "Oastea Domnului" în localitatea Răcătău, jud. Cluj. 12 iulie: În Paraclisul "Sfinţii Trei Ie... mai mult

Prof. univ. dr. Mircea Gelu Buta, directorul Spitalului Judeţean de Urgenţă Bistriţa, zugrăveşte chipul celui care a fost păstorul sufletelor noastre în volumul „Amintiri despre Mitropolitul Bartolomeu Anania”, apărut la Editura Mitropoliei Clujului, Renaşterea. Cartea, tipărită cu binecuvântarea Mitropolitului Andrei Andreicuţ, aduce în faţa cititorilor amintiri legate de întâlnirile dintre Mitropolitul Andrei şi doctorul Buta, doi tămăduitori, unul de suflete şi altul de trupuri, care au legat, de-a lungul timpului, o prietenie frumoasă şi trainică. Prima întâlnire dintre cei doi a avut loc prin anul 1988, când tânăr director al Spitalului Judeţean, Gelu Buta, împreună cu părintele protopop Viorel Baciu, a dorit amenajarea unui paraclis pentru bolnavii din spital, motive pentru care a înaintat o scrisoare Arhiepiscopului Bartolomeu, iar mai apoi i-a făcut o vizită prin intermediul preotului Ioan Pintea: „Am fost întâmpinaţi în prag de Înaltul Bartolomeu şi în clipa în care tânărul preot, îmbrăcat într-o reverendă călcată impecabil se înclina dinaintea arhiepiscopului, am reţinut personalitatea acestuia, compusă dintr-un amestec teribil de asprime, împletită subtil cu tandreţea. Zâmbetul de bun-veni... mai mult

1 iulie La Facultatea de Teologie, participă la examenul de licenţă al absolvenţilor promoţiei 2014. La şcoala de agenţi de poliţie „Septimiu Mureşan” din Cluj-Napoca, participă la festivitatea de absolvire a promoţiei a IX-a. Rosteşte rugăciunea de sacralizare a jurământului şi un cuvânt de binecuvântare. În Biserica „Pogorârea Duhului Sfânt” din localitatea Muntele Rece, protopopiatul Huedin, oficiază Taina Sfântului Botez pentru pruncul David Andrei, fiul părintelui paroh Ioan Ţărmure. Rosteşte un cuvânt de învăţătură. Face o vizită pe şantierul bisericii din parohia Valea Fânaţelor (paroh: Pr. Nicolae Petru Buran). Este însoţit de domnul Valentin Vesa, secretarul eparhial al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului. 2 iulie (Sfântul Voievod Ştefan cel Mare) Cu prilejul hramului, pe altarul de vară al mănăstirii de la Vad, săvârşeşte Sfânta Liturghie şi rosteşte cuvântul de învăţătură. Hirotoneşte diacon pe tânărul Vlad Rareş Murgoi. Este însoţit de PCuv. Arhim. Dumitru Cobzaru, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului şi de domnul academician Marius Porumb. În Catedrala Mitropolitană, slujeşte Vecernia, Acatistul Mântuitorului şi rosteşte... mai mult

În cursul lunilor iunie şi iulie 2014, la sediul Facultăţii de Teologie Ortodoxă este organizată expoziţia: Fotografii analecte, stagiul de documentare în Grecia a studenţilor de la specializarea Artă sacră, desfăşurat în luna mai, coordonator: Lect. univ. dr. Răzvan-Alin Trifa. Între 30 iunie şi 3 iulie 2014 s-au desfăşurat examenele de finalizare a studiilor. În urma probei scrise şi a susţinerii tezelor de licenţă au fost declaraţi licenţiaţi în teologie 49 de absolvenţi ai specializării Teologie ortodoxă pastorală, 12 ai specializării Teologie ortodoxă didactică, 6 ai specializării Teologie ortodoxă asistenţă socială şi 10 ai specializării Artă sacră. De asemenea, prin susţinerea disertaţiilor au încheiat studiile ciclului de Master 73 de absolvenţi ai programelor de studii la acest nivel. Joi 3 iulie toţi aceştia au depus jurământul de credinţă faţă de Biserica Ortodoxă, în capela Facultăţii cu hramul „Sf. Ierarh Nicolae” din incinta Campusului teologic Nicolae Ivan. Momentul solemn s-a desfăşurat în prezenţa corpului profesoral al şcolii şi a ÎPS Sale Arhiepiscopul şi Mitropolitul Andrei, care a adresat celor prezenţi un cuvânt. În perioada 30 iunie-11 iulie 2014 s-au desfăşurat, ... mai mult

După ani de zile, în care tinerii de la Biserica Studenţilor din Haşdeu au avut ocazia să meargă în pelerinaj la moaştele Sfântului Ioan Rusul, sfântul atât de apropiat lor le-a răsplătit efortul. Anul acesta, pelerinii care au mers în Grecia au adus cu ei de pe tărâmuri elene fesul Sfântului Ioan Rusul. Membrii comunităţii Bisericii Studenţilor sunt invitaţi în fiecare vară de către surorile Părintelui Marcu Manolis, Ana şi Maria, să meargă în Grecia, pentru a se închina la sfinţii eleni. Prima invitaţie de a merge în Elada a lansat-o Părintele Marcu Manolis, când sfinţia sa încă era în viaţă. Această tradiţie continuă şi azi, la patru ani de la trecerea la Domnul a Părintelui Marcu, deoarece doamnele Maria şi Ana, împreună cu întreaga comunitate formată de Părintele Marcu, au fost impresionate de căutarea duhovnicească sinceră a acestor tineri pelerini români. Primul pelerinaj din acest an a avut loc la sfârşitul lunii iulie. Gazdele din Grecia au fost plăcut surprinse de acest prim grup chiar de la început. Ajungând în Atena seara târziu, după o zi şi o noapte de călătorie, tinerii au vrut totuşi să ia parte la pavecerniţa din acea seară. Pelerinii au trecut peste oboseala acumulată şi s... mai mult

Fericit este acela care nu se va sminti întru Mine, a spus Mântuitorul atunci când ucenicii Sfântului Ioan Botezătorul au venit să Îl întrebe dacă El este Mesia sau să aştepte pe altcineva (Matei, 11:6). Peste veacuri, sfinţii creştinătăţii au dus lupte până la sânge pentru a împlini acest cuvânt al Domnului nostru Iisus Hristos şi pentru a gusta din acea fericire despre care Mântuitorul vorbea. Unul dintre cei care au purtat până la capăt şi au biruit în lupta de a nu se sminti întru Hristos a fost şi Sfântul Ioan Rusul. Chipul sfântului se ridică peste veacuri înaintea conştiinţelor noastre, ca pildă de credincioşie, de demnitate şi de frumuseţe sufletească. Trecut prin focul războaielor, al robiei în pământ străin, al bătăilor şi al batjocurii, Sfântul Ioan Rusul a rămas statornic în credinţa sa şi prin aceasta, înaintea pildei vieţii sale muceniceşti, se vădeşte urâciunea învârtoşărilor, a revoltelor şi a lepădării de Dumnezeu, şi încă din pricini neînsemnate – manifestări pe care le întâlnim peste tot, şi poate mai ales în noi înşine, astăzi, când trăim vremuri paşnice şi iubitoare de confort. Născut în anul 1690 în Rusia, într-o familie bine-credincioasă, tânărul I... mai mult

- interviu luat Episcopului Paul de la Mănăstirea Sfântul Antonie cel Mare, Franţa – Interviu realizat de redacţia revistei Arthos în colaborare cu Tiberiu Raţiu Preasfinţitul Paul de Tracheia s-a născut în 1942, în timpul războiului, în Hollesley, un sătuc din regiunea Suffolk din Marea Britanie. După ce a fost educat în şcoli din Anglia şi Scoţia a plecat la Paris pentru a studia la Institutul Teologic Ortodox Sfântul Serghie. Hirotonit diacon şi apoi preot în 1967, va sluji la parohia cimitirului rus din Sainte Genevieve-des-Bois, nu departe de Paris. După trecerea la Domnul a soţiei sale va depune în 1988 voturile monahale, iar în 1991 va fi ales Episcop de Tracheia de către Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol. După o slujire de 10 ani ca episcop se retrage, din motive de sănătate, la Mănăstirea Sfântul Antonie cel Mare din munţii Vercors, Franţa (metoc al Mănăstirii Simonos Petra din Muntele Athos). Acum duce o viaţă retrasă, dar oricând este bucuros să primească credincioşi şi mai ales să-i bucure cu poeziile sfinţiei sale pline de lumină şi de nădejde. Impresia pe care ţi-o dă PS Paul când îl întâlneşti este că Dumnezeu este viu, iar orice urmă de îndoială sau team... mai mult

În sala „Nicolae Ivan” a Centrului Eparhial din Cluj-Napoca s-a desfăşurat sâmbătă, 14 iunie 2014, sub preşedinţia Înaltpreasfinţitului Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei, şedinţa de constituire a Adunării Eparhiale a Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, pentru perioada 2014-2018. Şedinţa a fost precedată de o slujbă de Te-Deum oficiată în Paraclisul Seminarului Teologic Ortodox de către Preasfinţitul Episcop Vicar Vasile Someşanul, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi. La slujbă au asistat, pe lângă Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei, membrii Adunării Eparhiale, invitați și angajați din administrația bisericească. Adunarea Eparhială este organismul deliberativ pentru toate problemele administrative, culturale, social-filantropice, economice şi patrimoniale ale eparhiei şi are în componenţă 30 de membri, 10 preoţi şi 20 de mireni, aleşi ai clerului şi ai credincioşilor (cf. art. 90 şi 91 din Statutul pentru Organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române). Alegerile pentru Adunarea eparhială au avut loc joi, 8 mai 2014, la nivelul celor 10 circumscripţii electorale bisericeşti (Cluj I, Cluj II, Cluj III, Turda, Dej, Gherla, Huedin, Bistriţa, Năsăud şi... mai mult

Duminica, 29 Iunie, de la ora 19.00, în nordul ţării, la Mănăstirea Bârsana (Protopopiatul Sighet), o încântătoare oază de frumuseţe şi spiritualitate românească şi ortodoxă, s-a reunit Sinodul Mitropolitan al Mitropoliei Clujului, Maramureşului şi Sălajului, sub Preşedinţia IPS Mitropolit Andrei, cu participarea tuturor ierarhilor din sinodul mitropolitan: IPS Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, IPS Arhiepiscop Justinian al Maramureşului şi Sătmarului, PS Petroniu, Episcopul Salajului, PS Vasile Someşanu, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, şi PS Iustin Sigheteanul, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului. Cu acest prilej, Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei a făcut cunoscute membrilor Sinodului proiectele de viitor ale Adunării Eparhiale a Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, adoptate în cadrul Consiliului Eparhial reunit în data de 14 iunie la Cluj-Napoca, şi s-a hotărât asumarea la nivelul întregii Mitropolii a Clujului, Maramureşului şi Sălajului a acestor proiecte care vizează amplificarea impactului activităţilor şi prezenţei Bisericii Ortodoxe în realităţile contemporane ale Transilvaniei, printr-o intensificare a dinamicii past... mai mult

Într-un articol de fond al Revistei Rena şterea, din anul 1940, regretatul Pr. Prof. Ioan Bunea îndemna societatea românească să facă un apel la elitele neamului, care, „înzestrate de Dumnezeu cu un mănunchi de daruri excepţional şi cu pasiunea muncii persistente”, ar putea să o ajute ca să revină la „primatul spiritului”[1], factor decisiv al progresului. Discuţia a revenit în actualitate în ziua de 14 iunie 2014, cu ocazia şedinţei de constituire a Adunării Eparhiale de la Cluj, patronate de vrednicul Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei. Evocându-se atmosfera primilor ani de după Marea Unire, atunci când Clujul se afla într-o situaţie paradoxală, devenind un miracol al culturii, învăţământului şi civilizaţiei române şti, în mijlocul unei populaţii majoritar ungurească, s-a subliniat că, de şi rămas în continuare un ora ş pestriţ şi cosmopolit, capitala Ardealului s-a păstrat organică, cu o comunitate coerentă, cu atmosfera şi cu tradiţiile lui central-europene, în care intruziunea sudului încă nu a ajuns să-i corupă omogenitatea, aceasta dându-i abia o pată de culoare. În anul 1923, începe construirea Catedralei Ortodoxe, după un proiect al arhitecţilor George Cristinel şi Constantin Pomponiu... mai mult

Destul de frecvent creștinismului i se reproșează întemeierea pe o Scriptură care se contrazice. Un loc clasic în acest sens este pasajul din Cartea Facerii, când Dumnezeu Atotștiutorul, Care Se plimba în răcoarea serii prin Eden, îl întreabă pe Adam: „Unde ești?”. La o privire superficială și pretins obiectivă, interogația Domnului e lipsită de sens. De ce ar avea nevoie un Dumnezeu atotputernic și omniscient să îl caute pe primul om și să îl întrebe unde e? Dilema aceasta e veche și a cunoscut diferite răspunsuri. Unul dintre ele vine pe filieră iudaică și este comentat de Martin Buber în cartea sa „Drumul omului”. Pe scurt, e vorba de o povestire în care personajul central este un rabin încarcerat la Petersburg, căruia această întrebare îi este adresată de comandantul gărzilor. „Credeți – răspunse Rav-ul – că Scriptura este eternă și cuprinde toate timpurile, toate generațiile și toți oamenii?”, iar apoi continuă: „Ei bine […] în orice moment Dumnezeu îl întreabă pe fiecare om: «Unde ești în lumea ta? Din zilele și din anii care ți-au fost dați, au trecut deja mulți: între timp, tu până unde ai ajuns în lumea ta?»”. Buber observă că răspunsul este dat pe un cu totul alt plan,... mai mult

Viața creștină începe prin Taina Sfântului Botez și are ca țintă unirea omului cu Dumnezeu. Acest scop corespunde cu desăvârșirea personală a fiecăruia prin punerea în lucrare a darurilor primite la Botez. Viața creștină se prezintă, astfel, ca un efort permanent al voinței și libertății omului, susținut de harul lui Dumnezeu. Sfântul Marcu Ascetul afirmă în acest sens: „Sfântul Botez este desăvârșit, dar nu desăvârșește pe cel ce nu împlinește poruncile”[1]. Mântuirea și desăvârșirea omului în creștinism este, așadar, o conlucrare cu Dumnezeu, o sinergie. Toată viața, creștinul se va strădui să trăiască bineplăcut lui Dumnezeu, privind spre El și făcând totul să-L dobândească și să se unească cu El. Mediul în care se desfășoară această lucrare este Biserica. De aceea, printre responsabilitățile misionare ale Bisericii se numără și grija ei de a impulsiona pe creștinii care zac în indiferentism și lâncezeală și de a le oferi mijloace de întoarcere la credință și creștere duhovnicească. Începutul întoarcerii la credință și la viața cea adevărată trăită în Hristos și în Biserică se face prin pocăință și spovedanie. Fiindcă numărul celor care păstrează darurile duhovniceș... mai mult

Din iniţiativa Înaltpreasfinţitului Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, duminică, 8 iunie 2014, la Cluj-Napoca, s-a desfășurat pentru al patrulea an consecutiv Procesiunea de Rusalii, o manifestare devenită deja tradiție în Arhiepiscopie, care îşi propune să îi aducă împreună în rugăciune pe ierarhii, preoţii şi credincioşii ortodocși din oraş, la marele praznic al Cincizecimii. Evenimentul a debutat la ora 17:00 cu săvârşirea Vecerniei plecării genunchilor, pe scena special amenajată în fața Catedralei Mitropolitane. Slujba Vecerniei a fost oficiată de ÎPS Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei înconjurat de un sobor din care au făcut parte Episcopul-vicar Vasile Someşanul şi numeroşi preoţi şi diaconi . Au luat parte la slujbă, precum și la procesiune, preoţi clujeni de la parohiile din municipiu și din vecinătatea Clujului, elevi ai Seminarului Teologic și studenți ai Facultății de Teologie ortodoxă, precum și numeroşi credincioși din oraș. În încheierea slujbei, Înaltpreasfinţitul Mitropolit Andrei a adresat celor prezenţi un cuvânt duhovnicesc, în care a vorbit despre faptul că, la Rusalii, Duhul Sfânt, Care Se pogoară, înnoieşte omul, dar şi întregul univers: �... mai mult

Miercuri, 2 iulie 2014, la mănăstirea din localitatea clujeană Vad a fost cinstit în mod deosebit Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, ctitorul acestui așezământ monahal. În acest an, de sărbătoarea hramului a fost prezent aici Înaltpreasfințitul Părinte Andrei Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, care a oficiat Sfânta Liturghie pe altarul de vară din vecinătatea bisericii voievodale. Înaltpreasfinția Sa a fost înconjurat de un sobor de preoți şi diaconi, din care a făcut parte exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Clujului, Părintele Arhimandrit Dumitru Cobzaru. Au luat parte la liturghia arhierească și stareți, starețe și duhovnici de la mănăstirile din Eparhie, dar și credincioși din localitățile învecinate. În cadrul Sfintei Liturghii ÎPS Părinte Andrei l-a hirotonit întru diacon pe tânărul teolog Vlad Rareș Murgoi. În cadrul cuvântului de învățătură, Părintele Mitropolit a vorbit despre Sfântul Ștefan ca icoană a sufletului românesc: „Am venit la Vad pentru ca, după porunca Sfântului Apostol Pavel, să ne aducem aminte, în ziua sărbătorii sale, de Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, ctitorul acestei minunate biserici. Ștefan cel Mare este o «icoană deplină și curată a suflet... mai mult

Dintre oamenii de seamă, care au ilustrat Biserica şi spiritualitatea românească din Ţara Moţilor, la loc de cinste, prin întreaga operă a vieţii sale, este şi scriitorul academician şi preotul Ion Agârbiceanu. S-a născut în localitatea Cenade, lângă Blaj, la 19 septembrie 1882. Bunicul dinspre tată, Vasile Boariu, de loc din Agârbiciu, sat de lângă Copşa Mică, s-a aşezat cu soţia în Cenade, continuându-şi acolo viaţa de pădurar. Oamenii l-au poreclit “Agârbiceanu” după satul de unde a venit. Fiul său Nicolae, tatăl scriitorului, este înscris în documentele săteşti cu numele de Agârbiceanu şi poartă mai departe îndeletnicirea de “vigil silvic” (pădurar). Căsătorit cu Ana Olariu, al doilea din cei opt copii ai lor, Ion, cu harul cu care Dumnezeu l-a dăruit, înscrie faima numelui “Agârbiceanu” în istoria culturii româneşti. De la tatăl său, Nicolae, abonat la diverse ziare şi reviste „poporale” ale vremii, scriitorul moşteneşte dragostea pentru frumuseţile naturii, în care vedea puterea Creatorului ei, a lui Dumnezeu, dragostea de carte, în care a găsit o altă lume, aceea a sufletului şi vieţii omeneşti. Mama nu ştia carte, dar ştia o mulţime de rugăciuni. De la ea a deprins darul pove... mai mult

Un mod în care poți aborda unitar realitatea constă în „A nu judeca pe nimeni” (Mt 7, 1). Obișnuiți să aplicăm acest precept doar celor pe care îi considerăm păcătoși, suntem surprinși când e aplicat celor pe care îi vedem virtuoși. În Talmud, un rabin i se adresează fiului său: “Ce prost e redactat actul acesta!” Fiul răspunde imediat: “Nu eu l-am scris, ci Iuda croi­torul.” “Nu calomnia!” îi spune atunci tatăl. Altădată, citind un capitol din Psalmi, același rabin exclamă: “Ce bine e scris acest exemplar!” “Nu eu l-am scris, ci Iuda croitorul” spune fiul. “Nu calomnia!” i-o reteză din nou tatăl[1]. Explicația care se dă este că nu trebuie să-l vorbești niciodată de bine pe aproapele tău căci prin aceasta ajungi să-l vorbești de rău. Chiar dacă ai făcut-o într-un moment de sinceritate, de entuziasm, ulterior orgoliul va demola statuia, făcând-o țăndări. Datorită stării de boală a actualei firi omenești “orice elogiu poartă în el iminența propriei sale răsturnări. Omul fiind ceea ce este, explică Alain Finkielkraut, iar invidia tronând asupra multiplicității pasiunilor umane, nu putem exalta valoarea cuiva fără a ne bucura dinainte de perfidiile care îl vor face să cadă de pe piedesta... mai mult

Joi, 12 iunie 2014, a avut loc lansarea de carte: Lacrimi la Poarta Cerului a doamnei profesoare Eugenia-Mariana Ilea, în vederea susţinerii proiectului „Toţi copiii au nevoie de iubire”, derulat în bisericile şi şcolile din cuprinsul Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului. Acest proiect se desfăşoară pentru a sprijini concret realizarea Aşezământului „Sfântul Onufrie”, pentru copii orfani, de către Mănăstirea Floreşti de lângă Cluj. Cartea se vinde la preţul de 10 lei în beneficiul Asociaţiei filantropice „Sfântul Onufrie” din Floreşti. Cei interesaţi o pot achiziţiona luând legătura cu reprezentanţii Asociaţiei, la următoarea adresă: Asociaţia Filantropică „Sfântul Onufrie” str. Mănăstirii, nr. 1, cod 407280 com. Floreşti, jud. Cluj-Napoca office@afso.ro; www.afso.ro tel. 0741.527.074 Eugenia-Mariana Ilea S-a născut în anul 1970, din părinţi credincioşi: Gheorghe şi Maria, în Satu-Mare. Cea mai mare parte a copilăriei şi-a petrecut-o în satul natal al părinţilor, Pişcari, ocrotit de Măicuţa Domnului, aşezată într-o frumoasă icoană făcătoare de minuni în bisericuţa satului, unde Măicuţa Domnului a plâns în 1952. După clasele primare şi gimnaziale, a absolvit Li... mai mult

Mai întâi de toate doresc să mulţumesc Bunului Dumnezeu că, prin Sfântul Onufrie mi-a dat şi mie prilejul de a mă alătura proiectului „Toţi copiii au nevoie de iubire”, proiect venit în sprijinul copiilor orfani. Vă mărturisesc că, văzând numele meu pe afişul care a mediatizat evenimentul, m-am simţit stânjenită pentru că nu am merite deosebite, nu sunt o autoare cunoscută şi nici nu am această aspiraţie. Părintele şi soţul meu, văzându-mi starea, mi-a spus un cuvânt de care m-am folosit mult: „Stai liniştită! Dacă cineva vine la acest eveniment, nu vine pentru tine, ci pentru Sfântul Onufrie”. Şi acum sunt liniştită şi pe deplin încredinţată că ne aflăm aici cu toţii la chemarea Sfântului Onufrie. Cu mult timp în urmă am aflat povestea unui băieţel crescut într-o mănăstire unde s-a făcut repede remarcat prin faptul că, după ce mânca, lua deoparte o bucată de pâine, o ducea în biserica mănăstirii şi punând-o în faţa icoanei Măicuţei Domnului cu Pruncul în braţe spunea: „Ia micuţule, ţi-am adus şi Ţie puţină pâine”. Intrigat de gestul copilului părintele stareţ, crezând că e o joacă a decis să nu i se mai dea de mâncare băieţelului. Băieţelul a flămânzit şi s-a dus în bis... mai mult

Duminica Tuturor Sfinților din data de 15 iunie a acestui an va rămâne pentru totdeauna în memoria credincioșilor Parohiei “Sfântul Apostol Andrei”, pentru că în această zi, biserica a fost târnosită de către IPS Părinte Mitropolit Andrei, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. Prin actul sfințirii, biserica iese din proprietatea credincioșilor și intră în proprietatea lui Dumnezeu, împlinind cuvintele sfinte ale Liturghiei, “Alte Tale dintru ale Tale…”. Parohia “Sfântul Apostol Andrei” are un istoric cu o binecuvântată încărcătură emoțională marcată de implicația directă a mai multor ierarhi: - Episcopul Nicolae Ivan înzestrează parohia în devenire, încă din prima jumătate a secolului al XX-lea cu un loc (teren) cu destinație precisă: construirea unei biserici; - Arhiepiscopul Teofil Herineanu binecuvintează înființarea parohiei și începutul lucrărilor; - Arhiepiscopul Irineu Pop (pe atunci episcop-vicar cu titulatura Bistriţeanul), pune piatra de temelie a bisericii și a clopotniței participând apoi de mai multe ori la hramul parohiei; - Episcopul vicar Vasile Someșanul a fost prezent în mijlocul credincioșilor de aici mediind și aducând pace și binecuvântare într-o comu... mai mult

Anul comemorativ 2014 al Sfinţilor Martiri Brâncoveni oferă o foarte bună ocazie pentru a ne reaminti nu numai de bogata moştenire culturală, spirituală şi bisericească a sfântului voievod, care a dat istoriei şi culturii româneşti un stil şi o epocă ce-i poartă numele, ci şi de întregul patrimoniu al culturii teologice româneşti. Susţin această idee deoarece în sfertul de veac trecut de la evenimentele din decembrie 1989, literatura teologică din ţara noastră, fie că vorbim de cea academică sau de cea duhovnicească, s-a îmbogăţit prin publicaţiile apărute pe piaţa cărţii într-un ritm şi o manieră fără precedent în istoria noastră. O simplă radiografie a acestui material bibliografic ne descoperă că cea mai mare parte a cărţilor tipărite este constituită din traduceri ale operelor Sfinţilor Părinţi, ale personalităţilor duhovniceşti şi teologice din secolul XX, material livresc care surclasează şi eclipsează numeric producţiile autohtone, contribuind uneori la uitarea completă a contribuţiilor teologice româneşti de ieri şi de azi. Or, cultura noastră bisericească merită şi trebuie să fie redescoperită, deoarece patrimoniul ei secular este unul deosebit de bogat, variat şi relevant nu numai ... mai mult

În perioada binecuvântată dintre Înviere şi Înălţare a fost chemat la Domnul, după o suferinţă îndelungată şi din ce în ce mai grea, asumată cu multă răbdare, părintele Florinel-Cornel Cătălişan. S-a născut în 26 martie 1958 în satul Pruneni, com. Aluniş, jud. Cluj, ca fiu al lui Gherasim şi Eugenia Cătălişan. Şcoala primară a urmat-o în satul natal, iar clasele V-VIII la Şcoala Generală Nr. 3 din Cluj-Napoca unde se mută împreună cu familia. Se înscrie apoi la şcoala profesională „Unirea”, iar după absolvire este angajat ca lăcătuş mecanic la Întreprinderea „Unirea”, a muncit 6 luni şi la Şantierul naval din Constanţa fiind detaşat. A absolvit cursurile Liceului Industrial „Traian Vuia” (azi Anghel Saligni) din Cluj-Napoca, cu examen de bacalaureat. A satisfăcit stagiul militar la Roman, Sibiu şi Mârşa Răspunzând unei vocaţii târzii, după ce este timp de un an frate de mânăstire la Sâmbăta de Sus, susţine examen de admitere la Institutul Teologic Ortodox Universitar din Sibiu, ale cărui cursuri le urmează între anii 1985-1989, fiind declarat licenţiat în sesiunea iunie 1989, susţinând teza cu titlul: Sfânta Taină a Mărturisirii în lumina sfintelor canoane, la catedra de Drept biserice... mai mult

,,Există o altă lume, dar se află în cea de aici” (Paul Eluard) Cuvintele poetului francez Eluard dau seama de dimensiunea existenţei noastre întru devenire într-o altă lume, a fericirii veşnice oferite nouă de iubirea nesfârşită a lui Dumnezeu. Spre naşterea întru acea lume s-a îndreptat cel care a fost Preotul Peştina Ioan, din Corvineşti, păstor ales de suflete, cititor neostoit, cu o educaţie şi o cultură formată prin studii şi cunoştinţe vaste în toate domeniile. Era o enciclopedie ambulantă, astfel că venea cu un răspuns clar, concis şi explicit la orice întrebare, indiferent de domeniul care trebuia elucidat. Născut la data de 02.11.1949, pe Valea Meleşului, în satul Bozieş, comuna Chiochiş, urmează cursurile Şcolii Generale între anii 1956-1963. Înclinaţia spre cele sfinte şi deosebita evlavie a tânărului dimpreună cu dorinţa părinţilor duc la înscrierea la Seminarul Teologic Ortodox din Cluj, pe care îl termină în 1964 urmând ca în acelaşi an să se înscrie şi să reuşească la examenul de admitere la Institutul Teologic Universitar din Sibiu, pe care îl absolvă ca licenţiat în anul 1968. În anul 1971 se căsătoreşte cu educatoarea Otilia Lucăcean din Săsarm şi este hirotonit pe seama p... mai mult

Ziua I Plecare din Cluj-Napoca cu autocarul la ora 23.00(16 august 2014) Decolare de pe aeroportul Henri Coandă din Bucureşti la ora 10.45 şi sosirea la Tel Aviv ora 13.20. Ne îndreptăm spre HAIFA, splendid oraş – port la Mediterană, aflat într-un mare golf la poalele Muntelui Carmel. Vom privi Templul cultului Bahai, cu grădinile pe terase-etajate, superioare grădinilor de la Versailles. Vom vizita Biserica Stela Maris (Steaua Mării), cu grota Sf. Prooroc Ilie Tezviteanul. Cazare şi cină în oraşul Tiberias la hotel de 4*. Ziua II Mic dejun. Deplasare la Cana Galileii – vizitarea bisericii ortodoxe, aflată pe locul casei lui Simon Cananitul unde a avut loc prima minune a Domnului: transformarea apei în vin. Nazaret, vizitarea Bisericii Catolice Buna Vestire, ridicată pe locul casei Sf. Ioachim şi Ana şi a Bisericii Ortodoxe Sf. Gavriil, ridicată pe locul izvorului Mariei, biserică pictată de fraţii Moroșanu în anul 1977. Deplasare la Capernaum, supranumit „Oraşul Domnului”, Tabgha unde Iisus a săvârşit minunea înmulţirii pâinilor şi a peştilor, Muntele Fericirilor – locul unde Mântuitorul a rostit Fericirile. Opţional şi în funcţie de timp şi de starea atmosferică, plimbare cu o copie a „bărcii lui Iisus... mai mult

ZIUA I: 21 august Cluj-Napoca(ORA 16.00 din fața Catedralei Ortodoxe) – Oradea; ZIUA II: 22 august Începem ziua cu un tur de oraş al capitalei Cehiei – PRAGA urmat de vizitarea următoarelor obiective-reper: Piaţa Vaclav, Vechea Primărie (secolul XI), Piaţa veche, Turnul Stare Mesto, Turnul Mala Strana, Cartierul, Podul Carol, Castelul Hradcany – una din cele mai mari fortăreţe din lume; ZIUA III: 23 august A treia zi este dedicată oraşului luminilor – PARIS, unde vom vizita: Biserica Notre Dame, Turnul Eiffel, Champ de Mars, Champs Elisee, Arcul de Triumf, Domul Invalizilor (cazare); ZIUA IV – XI: 24 – august – 31 august Duminică în jurul amiezii vom ajunge la Centrul Mondial de Pelerinaj pentru tineri de la TAIZE, unde, pentru 7 zile, mii de tineri din lumea întreagă se vor ruga, vor lega prietenii şi vor transmite un mesaj de încredere, de dragoste şi de bucurie tinerească pentru lumea întregă. (cazare şi trei mese pe zi); ZIUA XI: 31 august Duminică, 31 august, vom părăsi Comunitatea de la Taize, plecând spre Coasta de Azur: Cannes – Nice – Monaco; ZIUA XII: 1 septembrie PISA – ansamblul arhitectural Campo dei Miracoli (catedrala, baptiseriul, cimitirul şi Turn Înclinat). Deplasarea la ROMA. Se viziteaz�... mai mult

1 iunie: slujeşte Sfânta Liturghie la Catedrala Mitropolitană şi rosteşte un cuvânt de învăţătură. 2 iunie: în biserica Mănăstirii "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil" de la Turda, oficiază slujba Vecerniei şi Sfântul Maslu. 5 iunie: în Aula Facultăţii de Teologie "Episcop Nicolae Ivan" din Cluj-Napoca asistă la susţinerea publică a Tezei de Doctorat în Teologie a doctorandului Victor Măruţoiu. Oficiază Sfântul Maslu în biserica "Sfântul Mina" din Cluj-Napoca. 7 iunie:: în biserica Turda Oprişani II oficiază botezul pruncului David Mihai Moldovan. 8 iunie: slujeşte Sfânta Liturghie în biserica "Sfânta Treime" din Cluj-Napoca. Împreună cu Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei oficiază slujba Vecerniei şi ia parte la pelerinajul de Rusalii. 9 iunie: împreună cu Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei slujeşte la sfinţirea bisericii cu hramul "Sfânta Treime" din Cluj-Napoca şi la Sfânta Liturghie. 10 iunie: oficiază Te Deum la Şcoala Horea din Cluj-Napoca şi asistă la deschiderea concursului şcolar: "Cuvântul lui Dumnezeu - Lumina minţii şi bucuria sufletului". 11 iunie: oficiază o scurtă slujbă în Paraclisul "Sfântul Nectarie" din C.I.P... mai mult

Eveniment de-o importanţă covârşitoare pentru istoria neamului românesc, actul de la 1 Decembrie 1918 de la Alba-Iulia este rezultatul luptelor de secole şi al eforturilor necontenite ale românilor în vederea realizării unităţii statale şi politice. Identificată cu năzuinţele spre mai bine ale credincioşilor ei, Biserica Ortodoxă Română, prin slujitorii ei, s-a aflat de-a lungul istoriei mereu alături de cei ce luptau pentru propăşirea tuturor românilor. În Transilvania, unde situaţia românilor aflaţi sub stăpânirea austro-ungară era deosebit de grea, Biserica Ortodoxă Română a fost în primele rânduri ale luptătorilor pentru obţinerea de drepturi pe seama păstoriţilor săi[1]. Unirea românilor din Transilvania cu Biserica Romei a avut o vie frământare în sânul maselor populare româneşti. Unirea s-a făcut prin forţă şi teroare, prin înşelăciuni şi minciuni. Credincioşii au continuat să rămână în inumana condiţie de iobagi, fiind nevoiţi să robotească chiar la proprii lor „păstori sufleteşti”[2]. În mare parte s-a ajuns ca la 1918, după „Unirea cea mare”, pe Valea Rodnei (partea superioară a Someşului Mare) cât şi pe Valea Ilvei să nu mai existe nicio parohie ortodoxă, implicit niciun preot o... mai mult

1 iunie În Biserica „Sfântul Nicolae” din Huedin (parohi: Pr. Dorel Puşcaş şi Pr. Ioan Morcan) săvârşeşte Sfânta Liturghie cu prilejul împlinirii a 5 ani de funcţionare a Cantinei Sociale din cadrul Fundaţiei „Protopop Aurel Munteanu”. Rosteşte cuvântul de învăţătură. Hirotoneşte întru preot pe diaconul Robert Anton Kovacs, pe seama parohiei „Sfântul Antonie cel Mare” din Colonia Sopor, protopopiatul Cluj II. Este însoţit de PC Pr. Bogdan Ivanov, consilierul cultural al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului. În Catedrala Mitropolitană, slujeşte Vecernia, Paraclisul Maicii Domnului şi rosteşte o cateheză. 2 iunie În Biserica „Sfânta Treime” din Cluj-Napoca (parohi: Prot. Ioan Jeler şi Pr. Cons. Cristian Baciu), participă la programul susţinut de elevii din clasele primare ale şcolilor de pe raza parohiei cu prilejul Zilei Internaţionale a Copilului. Rosteşte un cuvânt de binecuvântare. La Muzeul Mitropolitan, participă la manifestarea organizată pentru copii, cu prilejul zilei de 1 Iunie. Rosteşte un cuvânt de binecuvântare. În Aula Facultăţii de Teologie, participă la Sesiunea de comunicări, secţia practică, prilejuită de împlinirea a 90 de ani de la înfiinţarea învăţ... mai mult

Luni, 2 iunie 2014 a avut loc, sub egida 90 de ani de la înfiinţarea învăţământului teologic ortodox din Cluj-Napoca (1924-2014), sesiunea de comunicări a secţiei practice. În cadrul acesteia au fost prezentate următoarele referate: Episcopul Nicolae Ivan şi Prof. Dr. Vasile Petraşcu sau roadele unei colaborări de excepţie (Pr. prof. univ. dr. Vasile Stanciu), Teologul şi martirul Florea Mureşanu de la Institutul Teologic Ortodox din Cluj (Pr. conf. univ. dr. Dorel Man), Catedra de „Duhovnicie” la Teologia clujeană interbelică (şi postbelică) (Arhim. conf. univ. dr. Teofil Tia), Începuturile Teologiei liturgice la Academia/Institutul Teologic din Cluj 1924-1953 (Pr. lect. univ. dr. Ioan Bizău), Înnoire şi tradiţie în scrisul liturgic al Pr. Prof. Dumitru Bodea (Pr. lect. univ. dr. Mircea Oros), Vocaţia catehetică şi omiletică a Pr. Prof. Dr. Andrei Buzdug (Pr. dr. Liviu Vidican-Manci). Moderatorul manifestării a fost Pr. prof. univ. dr. Vasile Stanciu, decanul Facultăţii. A participat ÎPS Sa Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei. Marţi, 3 iunie 2014, Aula Magna a Universităţii „Babeş-Bolyai” a găzduit ceremonia de deschidere a Zilelor Academice Clujene. Au rostit cuvinte de salut şi alocuţiuni: Preşedintele Academiei R... mai mult