„A practica o profesie care nu-ţi place echivalează cu a înghiţi zilnic o linguriţă de otravă.”
Te-ai gîndit vreodată la viitoarea profesie? Te-ai întrebat vreodată ce ți-ar place să faci?
Decizia de carieră stă sub influenţa unor factori , fie psihosociali (familia, şcoala, grupul de prieteni, cererea pieţei forţei de muncă, “moda profesiunilor”, prejudecăţile legate de unele profesiuni,fie individuali (nivelul intelectual, aptitudinile, motivaţia, trăsăturile dominante de personalitate).
Familia este unul dintre cei mai importanţi factori în orientarea carierei şi cauzele acestei influenţe accentuate sunt :
• Familia este cea care optează pentru anumite şcoli, care îngrădesc mai mult sau mai putin posibilităţile copiilor.
• Atitudinea, stilul educativ al părintilor influenţează încrederea în sine, direcţia şi măsura ambiţiilor.
• Părinţii sunt cei care transmit expectanţele, aşteptările sociale adecvate poziţiei lor sociale.
• Statutul socio-economic joacă un rol important în opţiunea vocaţională a adolescentului, tânărului, chiar dacă se încearcă egalizarea şanselor.
Posibilităţile de influenţă ale părinţilor sunt variate şi se pot concretiza în: discuţii pe tema alegerii carierei cu scopul de ale cunoaşte punctul de vedere, temerile, ezitările, succesele; oferirea de sugestii, dar fără impunerea punctului de vedere; discuţii cu profesorii; încurajări permanente; informarea în legătură cu ofertele de muncă, etc.
Şcoala este considerat un factor principal în orientarea carierei:
• Sistemul de învătământ, prin structura lui (tipuri de şcoli, profile, nr. de locuri etc.) determină cadrul în care se realizează orientarea profesională.
• Procesul instructiv-educativ poate avea o contributie însemnată în egalizarea şanselor, dezvoltă diferitele aptitudini, stimulează interesul, furnizează o serie de informaţii despre profesiuni, etc.
• Totodată şcoala participă în mod direct la activitatea de orientare a carierei.
Grupul de prieteni, grupul de referintă influenţează opţiunea vocaţională mai ales prin evaluarea diferitelor tipuri de profesiuni, respectiv a diferitelor imagini de viitor prin prisma normelor culturale şi a sistemului de valori proprii tinerilor.
Cererea pieţei forţei de muncă limitează şi direcţionează opţiunile vocaţionale ale tinerilor. Lipsa sau limitarea unor posibilităţi poate deveni o sursă de frustrare, poate genera decepţii.
“Moda profesiunilor” şi prejudecăţile legate de unele profesiuni determină într-o anumită măsură alegerea unei cariere. Aceste fenomene au efecte negative asupra procesului de orientare a carierei, distorsionând interesele şi optiunile tinerilor sau ale părinţilor.
Mass-media are o pondere din ce in ce mai mare în informarea tinerilor privind dinamica pieţei muncii, mobilitatea profesională, în promovarea unor modele de succes în carieră (site-uri specializate, anunţuri în ziare, târguri ale locurilor de muncă, emisiuni televizate).
Aptitudinile speciale pot înlesni orientarea vocatională, dar identificarea şi evaluarea lor necesită o bună autocunoaştere şi informaţii suficiente despre lumea carierelor. Lipsa unor aptitudini speciale poate fi apreciata ca o contraindicaţie. Rolul aptitudinilor generale în orientarea profesională creşte datorită mobilităţii profesionale (sunt utile în mai multe domenii de activitate).
Motivaţia. Sunt importante mai ales trebuinţele de stimă şi statut şi trebuinţele de autorealizare. Acestea motivează orientarea vocatională, precum şi interesul pentru carierele care le pot satisface. La baza intereselor profesionale pot sta şi anumite impresii, experienţe personale. Idealurile şi conceptia despre lume şi viată influenţează şi ele opţiunea vocaţională a tânărului.
Rezultatele şcolare pot fi criterii de selecţie pentru anumite forme de învăţământ, influenţând astfel opţiunea profesională. Acest factor are şi o influenţă indirectă asupra orientării vocaţionale, pentru că de multe ori elevul este apreciat şi apoi orientat doar pe baza acestor rezultate.
Trăsăturile dominante de personalitate. Acest factor are un rol deosebit mai ales în realizarea identificării cu cariera aleasă, condiţie a succesului profesional. Sunt importante: tipul de temperament, independenţa, rezistenţa la eşec, spiritul de iniţiativă, spiritul de echipă etc.
Dacă până de curând pasiunile au jucat un rol important în alegerea unui domeniu de profesare, în prezent, acestea sunt mai puţin folosite de către viitorii angajaţi pentru simplul fapt că nu se mai corelează cu aşteptările pieţei muncii. Alegera carierei este un proces de cunoaştere, dar şi unul afectiv. Factorul esenţial îl constituie motivaţia. Din păcate, astăzi, tot mai des, alegerea carierei presupune criterii ce vizează asigurarea unui nivel de trai bun, renunţându-se la satisfacţii profesionale, afective. În ultima perioadă, oamenii se ghidează în alegera profesiei folosind criterii ca salariul, oportunităţi de promovare sau sfera de relaţii ce se poate genera la jobul respectiv. Pe de altă parte, în alegerea unui profesii, nu criteriile s-au schimbat, ci doar priorităţile. Criteriul financiar şi-a menţinut importanţa în decizia de alegere a unei profesii, însă, în prezent, acesta are o altă intensitate.
În alegerea profesiei există riscul pe care mulţi tineri nu-l conştientizează şi anume acela de a-şi crea o falsa identitate socio-profesională tocmai pentru că nu există o cunoaştere de sine reală şi motivaţia lor intrinsecă care are la bază dorinţele, nevoile, interesele proprii fiecăruia dintre ei, este din ce în ce mai puţin prioritizată în faţa motivaţiilor ,, de igienă”, aşa cum numesc psihologii nevoia de statut şi securitate pe plan profesional.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu