Am fost elf în altă viaţă
Poate nu mă credeţi, dar eu am fost elf în altă viaţă. Da, da, elf- pentru cei
care nu ştiu ajutorul lui Moş Crăciun. Vă rog să nu râdeţi de cum arată elfii:
mici, cu urechile mari şi ascuţite, cu nasul lunguieţ, gata să doboare orice
obiect cu el dacă nu este atent, îmbrăcaţi în verde cu cizmuliţe roşii şi fesuri
care seamӑnӑ identic cu cel al lui Moș Crăciun. Ţara lui Moș Crăciun este ȋntr-
un loc foarte îndepărtat unde numai renii știu cum să ajungă. Aici iarna nu
pleacă niciodată. Fulgii de zăpadă dansează vioi în bătaia vântului, brazii
cântă cu noi melodii frumoase de Crăciun, iar veselia nu ne părăsește
niciodată.
Noi suntem nişte fiinţe tare jucăuşe ,deoarece confecţionӑm jucării pentru
toţi copiii din lumea întreagă.
Odată s-a oprit langă mine chiar Moş Crăciun cel falnic, cu barba-i albă
ca zăpada şi obrajii roşii ca merele coapte în foc în zilele de iarna şi îmi zice:
– Ho,ho,ho ,elfiţa mea, se apropie Crăciunul şi am pentru tine o sarcină
deosebită. Am primit o scrisoare de la o fetiţӑ care este săracă şi îşi
doreşte o papuşă care să zică ,,Mama”.
– Moşule, de ce să zica ,,Mama”?spun eu ridicând din umeri.
– Deoarece este orfană şi lucrul acesta îi reamintește de fiinţa dragă …
Iar eu zâmbind de cele auzite ,îmi las urechile în jos si mă îndrept spre
maşina de făcut păpuşi. Iau doi ochi albaștri, un corp din plastic şi un ghem de
aţă pentru pӑr, dar nu pot lipsi hainele, aşa cӑ le aleg cu grijӑ și le pun pe
pӑpuşӑ .Era cea mai frumoașӑ papușӑ facutӑ vreodatӑ. O împachetez cu
grijӑ, ȋi pun o fundӑ roșie şi mӑ îndrept spre sania Moșului .EI se urca greu, dar
panӑ la urmӑ reuşește luându-şi la revedere plecând ȋn grabӑ sӑ împartӑ
cadourile. Grӑbindu-mă uit sӑ pun lucrul cel mai important, mașinaria care
zice ,,Mama” .Speriată de boacăna facută, mӑ duc ȋn casa Moșului și împrumut
sania. Mӑ urc în ea şi pornesc cu viteza luminii. La un moment dat, zӑresc o sanie
cu opt reni, era chiar sania Moșului. Ȋncerc sӑ mӑ aproprii de ea şi incep sӑ
strig:
-Moșule, am uitat să pun mecanismul de vorbit care zice ,,Mama”, și nu știu
ce să fac ?
– Dar, elfiţo, a fost singura ta sarcinӑ şi totuşi n-ai dus-o la bun sfârșit.
– Iarta-mӑ, moșule, nu se va mai ȋntampla. Dar ȋn cazul ӑsta ce facem?
– Ho,ho,ho,elfiţa Moşului, nu îti face probleme, am să arunc puţin praf
magic din săculeţul meu, iar papuşa va zice ,,Mama!”.
Cu ochii ȋn lacrimi de bucurie mӑ ȋntorc acasa .La un moment dat, simt o
măna caldă pe umărul meu şi aud o voce cunoscută, era mama care îmi șopti.
-Trezeste-te,Daria ,astazi este ziua de Craciun …
Textul îî aparţine exclusiv elevei Ţociu Daria , din clasa a VI-a G.
Comentarii recente