Dispariția dinozaurilor se pare că a fost cauzată de un meteorit de mărimea unui orășel, care s-a ciocnit cu Pământul acum aproximativ 65 milioane de ani. Când meteoritul a lovit planeta, aceasta a fost acoperită de un nor uriaș de praf care a blocat lumina soarelui și astfel, a fost frig și întuneric timp de câteva luni. Odată cu dispariția plantelor au murit și dinozaurii ierbivori, iar datorită acestui fapt dinozaurii carnivori au murit și ei, rămânând fără hrană.Au dispărut în urmă cu 65 milioane ani, iar studiile arată că dispariţia lor s-a produs treptat, iar în unele locuri brusc. Există mai multe teorii care explică dispariţia inexplicabilă a dinozaurilor, dar nimeni nu ştie cu siguranţă care ar fi cea corectă.
Unele teorii presupun că au dispărut pentru că nu s-au adaptat la schimbarea rapidă a climei, iar altele consideră că au dispărut din cauza unor gaze otrăvitoare emise de vulcani sau a unor mutaţii genetice. O altă explicaţie ar putea fi aceea că numărul micilor mamifere a crescut. Mamiferele au mâncat atât de multe ouă de dinozaur încât puţini pui au mai ieşit din ouă. Există multe teorii ciudate privind extincţia dinozaurilor, iar aceasta este una dintre cele mai puţin plauzibile.
Conform studiului „The extinction of the dinosaurs”, publicat în numărul din 28 iulie 2014 al revistei Biological Reviews, dispariția dinozaurilor a fost rezultatul unui cumul de cauze care au condus la colapsul lanțului trofic. Printre aceste cauze sunt menționate intensificarea activității vulcanice, modificarea nivelului mărilor și variațiile de temperatură, urmate de evenimentele cataclismice provocate de asteroid (cutremure, tsunami, incendii de vegetație, schimbări bruște de temperatură și alte modificări climatice)
Unele teorii presupun că au dispărut pentru că nu s-au adaptat la schimbarea rapidă a climei, iar altele consideră că au dispărut din cauza unor gaze otrăvitoare emise de vulcani sau a unor mutaţii genetice. O altă explicaţie ar putea fi aceea că numărul micilor mamifere a crescut. Mamiferele au mâncat atât de multe ouă de dinozaur încât puţini pui au mai ieşit din ouă. Există multe teorii ciudate privind extincţia dinozaurilor, iar aceasta este una dintre cele mai puţin plauzibile.
Conform studiului „The extinction of the dinosaurs”, publicat în numărul din 28 iulie 2014 al revistei Biological Reviews, dispariția dinozaurilor a fost rezultatul unui cumul de cauze care au condus la colapsul lanțului trofic. Printre aceste cauze sunt menționate intensificarea activității vulcanice, modificarea nivelului mărilor și variațiile de temperatură, urmate de evenimentele cataclismice provocate de asteroid (cutremure, tsunami, incendii de vegetație, schimbări bruște de temperatură și alte modificări climatice)
O echipă de cercetători elveţiano-britanică este de părere că şi modul de reproducere al acestor fascinante animale, care depuneau ouă, este o posibilă explicaţie a dispariţiei lor. Nu este vorba despre reluarea unei vechi ipoteze, nu prea convingătoare, potrivit căreia mamiferele mici - care au supravieţuit extincţiei masive din cretacicul terţiar - ar fi mâncat ouăle marilor dinozauri. Cele mai credibile din actualele teorii care încearcă să explice dispariţia bruscă a dinozaurilor şi a multor alte specii animale şi vegetale evocă cataclisme naturale, cum ar fi căderea unor asteroizi sau fenomene vulcanice excepţionale. Marcus Clauss şi Daryl Codron de la Universitatea din Zurich şi colegii lor de la Societatea zoologică din Londra demonstrează, cu ajutorul unui model, cum dinozaurii, animale ovipare, au fost victimele modului lor de reproducere, în timp ce mamiferele, vivipare, au supravieţuit. Cercetările lor sunt publicate miercuri în revista Biology Letters a Royal Society britanice.
Fosilele dinozaurilor
Ele ne spun tot ce ştim despre dinozauri. Totuşi din păcate fosilele care au fost găsite sunt rare. Pentru a deveni fosilă, un dinozaur mort trebuia să fie îngropat repede înainte să se descompună, sau să fie mâncat de un necrofag.
Dacă un dinozaur murea în sau lângă un rău, un lac sau o mare puţin adâncă, trupul său putea fi acoperit repede de sedimente şi nisip. Dar de obicei carnea se descompunea şi numai oasele tari şi dinţii se fosilizau. Uneori, dinozaurii erau îngropaţi de inundaţii, alunecări de teren sau cenuşă. Atunci fosilele puteau conţine mulaje de pene şi piele. Foarte rar, unele bacterii conservau organele interne.
În unele locuri, vântul şi apa au erodat rocile de la suprafaţă dând la iveală fosilele de la nivelul solului, usurând mult munca lentă şi migăloasă a paleontologilor de scoatere a fosilei din rocă.
În unele locuri, vântul şi apa au erodat rocile de la suprafaţă dând la iveală fosilele de la nivelul solului, usurând mult munca lentă şi migăloasă a paleontologilor de scoatere a fosilei din rocă.
Dezgroparea fosilelor
Palentologii sunt persoanele care studiază fosile pentru a reconstitui forme de viaţă şi condiţii de mediu care au existat pe Pământ. Ei caută fosile pe teren, le dezgroapă, le pregătesc şi le studiază cu ajutorul microscoapelor, al echipamentelor cu raxe X şi al altor tehnologii.Pentru a găsi fosile palentologii studiază hărţile geologice ale unor regiuni. Ei se concentrează asupra anumitor zone unde se găsesc tipurile de roci în care se conservă fosile. Apoi organizează o expediţie pe teren pentru a le descoperii.
Ele ne spun tot ce ştim despre dinozauri. Totuşi din păcate fosilele care au fost găsite sunt rare. Pentru a deveni fosilă, un dinozaur mort trebuia să fie îngropat repede înainte să se descompună, sau să fie mâncat de un necrofag.
Dacă un dinozaur murea în sau lângă un rău, un lac sau o mare puţin adâncă, trupul său putea fi acoperit repede de sedimente şi nisip. Dar de obicei carnea se descompunea şi numai oasele tari şi dinţii se fosilizau. Uneori, dinozaurii erau îngropaţi de inundaţii, alunecări de teren sau cenuşă. Atunci fosilele puteau conţine mulaje de pene şi piele. Foarte rar, unele bacterii conservau organele interne.
În unele locuri, vântul şi apa au erodat rocile de la suprafaţă dând la iveală fosilele de la nivelul solului, usurând mult munca lentă şi migăloasă a paleontologilor de scoatere a fosilei din rocă.
În unele locuri, vântul şi apa au erodat rocile de la suprafaţă dând la iveală fosilele de la nivelul solului, usurând mult munca lentă şi migăloasă a paleontologilor de scoatere a fosilei din rocă.
Dezgroparea fosilelor
Palentologii sunt persoanele care studiază fosile pentru a reconstitui forme de viaţă şi condiţii de mediu care au existat pe Pământ. Ei caută fosile pe teren, le dezgroapă, le pregătesc şi le studiază cu ajutorul microscoapelor, al echipamentelor cu raxe X şi al altor tehnologii.Pentru a găsi fosile palentologii studiază hărţile geologice ale unor regiuni. Ei se concentrează asupra anumitor zone unde se găsesc tipurile de roci în care se conservă fosile. Apoi organizează o expediţie pe teren pentru a le descoperii.
Oasele sunt excavate cu grijă, apoi acoperite cu ghips pentru a rămâne laolaltă şi pentru a nu se sparge în drum spre muzeu. Învelişul de ghips este îndepărtat şi oasele sunt curăţate cu atenţie folosind freze electrice mici şi perii. Oasele sunt aşezate în poziţia în care erau când a fost descoperit scheletul. Oasele deteriorate sunt consolidate cu adezivi sau cu răşină plastică.
Majoritatea scheletelor de dinozaur depuse in muzee sunt făcute din copii ale oaselor astfel încât fosilele originale să poată fi studiate cu atenţie şi păstrate în siguranţă. Totuşi căteva muzee expun scheletele adevărate. Oasele care lipsesc pot fi înlocuite cu cele ale unor dinozauri înrudiţi.
Majoritatea scheletelor de dinozaur depuse in muzee sunt făcute din copii ale oaselor astfel încât fosilele originale să poată fi studiate cu atenţie şi păstrate în siguranţă. Totuşi căteva muzee expun scheletele adevărate. Oasele care lipsesc pot fi înlocuite cu cele ale unor dinozauri înrudiţi.
Copii ale oaselor de dinozauri sunt făcute în mulaj din silicon. Acesta este umplut cu răşină plastică sau cu fibră de sticlă. Aceste copii sunt mai uşoare şi pot fi găurite pentru a fi montate.
Deoarece dinozaurii au adesea dimensiuni mari, este nevoie ca scheletul să fie suspendat. Adeseori se folosesc cabluri de sârmă legate de acoperiş pentru a susţine scheletul.
Oasele sau copiile oaselor ce formează scheletul sunt susţinute de structuri de metal puternice sudate odată ce oasele sunt fixate în poziţia corectă.
Deoarece dinozaurii au adesea dimensiuni mari, este nevoie ca scheletul să fie suspendat. Adeseori se folosesc cabluri de sârmă legate de acoperiş pentru a susţine scheletul.
Oasele sau copiile oaselor ce formează scheletul sunt susţinute de structuri de metal puternice sudate odată ce oasele sunt fixate în poziţia corectă.